NOUL COD CIVIL IN VIGOARE DIN 01 OCTOMBRIE 2011 (4)

(2) Chiar in absenta unei autorizari exprese, mandatarul isi poate substitui un tert daca:
a) imprejurari neprevazute il impiedica sa aduca la indeplinire mandatul;
b) ii este imposibil sa il instiinteze in prealabil pe mandant asupra acestor imprejurari; c) se poate prezuma ca mandantul ar fi aprobat substituirea daca ar fi cunoscut
imprejurarile ce o justifica.
(3) In cazurile prevazute la alin. (2), mandatarul este obligat sa il instiinteze de indata pe mandant cu privire la substituire.
(4) Daca substituirea nu a fost autorizata de mandant, mandatarul raspunde pentru actele persoanei pe care si-a substituit-o ca si cum le-ar fi indeplinit el insusi.
(5) Daca substituirea a fost autorizata, mandatarul nu raspunde decat pentru diligenta cu care a ales persoana care l-a substituit si i-a dat instructiunile privind
executarea mandatului.
(6) In toate cazurile, mandantul are actiune directa impotriva persoanei pe care mandatarul si-a substituit-o.

Masuri de conservare a bunurilor mandantului Art. 2.024
(1) Mandatarul va exercita drepturile mandantului fata de terti, daca bunurile primite pentru mandant prezinta semne de deteriorare sau au ajuns cu intarziere.
(2) In caz de urgenta, mandatarul poate proceda la vanzarea bunurilor cu diligenta unui bun proprietar.
(3) In cazurile prevazute la alin. (1) si (2) mandatarul trebuie sa il anunte de indata pe mandant.

§3. Obligatiile mandantului

Sumele necesare executarii mandatului Art. 2.025
(1) In lipsa unei conventii contrare, mandantul este obligat sa puna la dispozitia mandatarului mijloacele necesare executarii mandatului.
(2) Mandantul va restitui mandatarului cheltuielile rezonabile avansate de acesta din urma pentru executarea mandatului, impreuna cu dobanzile legale aferente,
calculate de la data efectuarii cheltuielilor.

Despagubirea mandatarului Art. 2.026
Mandantul este obligat sa repare prejudiciul suferit de catre mandatar in executarea mandatului, daca acest prejudiciu nu provine din culpa mandatarului.

Remuneratia mandatarului Art. 2.027
Daca mandatul este cu titlu oneros, mandantul este obligat sa plateasca mandatarului remuneratia, chiar si in cazul in care, fara culpa mandatarului, mandatul nu a putut
fi executat.

Pluralitatea de mandanti Art. 2.028
Cand mandatul a fost dat aceluiasi mandatar de mai multe persoane pentru o afacere comuna, fiecare dintre ele raspunde solidar fata de mandatar de toate efectele
mandatului.

Dreptul de retentie al mandatarului Art. 2.029
Pentru garantarea tuturor creantelor sale impotriva mandantului izvorate din mandat, mandatarul are un drept de retentie asupra bunurilor primite cu ocazia executarii
mandatului de la mandant ori pe seama acestuia.

§4. Incetarea mandatului

Modurile de incetare Art. 2.030
Pe langa cauzele generale de incetare a contractelor, mandatul inceteaza prin oricare dintre urmatoarele moduri:
a) revocarea sa de catre mandant;
b) renuntarea mandatarului;
c) moartea, incapacitatea sau falimentul mandantului ori a mandatarului.
Cu toate acestea, atunci cand are ca obiect incheierea unor acte succesive in cadrul unei activitati cu caracter de continuitate, mandatul nu inceteaza daca aceasta
activitate este in curs de desfasurare, cu respectarea dreptului de revocare sau renuntare al partilor ori al mostenitorilor acestora.

Conditiile revocarii Art. 2.031
(1) Mandantul poate oricand revoca mandatul, expres sau tacit, indiferent de forma in care contractul de mandat a fost incheiat si chiar daca a fost declarat irevocabil.
(2) Imputernicirea data unui nou mandatar pentru aceeasi afacere revoca mandatul initial.
(3) Mandatul dat in conditiile prevazute la art. 2.028 nu poate fi revocat decat cu acordul tuturor mandantilor.

Efectele revocarii Art. 2.032
(1) Mandantul care revoca mandatul ramane tinut sa isi execute obligatiile fata de mandatar. El este, de asemenea, obligat sa repare prejudiciile suferite de mandatar
din cauza revocarii nejustificate ori intempestive.
(2) Atunci cand partile au declarat mandatul irevocabil, revocarea se considera a fi nejustificata daca nu este determinata de culpa mandatarului sau de un caz fortuit
ori de forta majora.

Publicitatea revocarii procurii autentice notariale Art. 2.033
(1) Daca procura a fost data in forma autentica notariala, in vederea informarii tertilor, notarul public caruia i se solicita sa autentifice revocarea unei asemenea procuri
este obligat sa transmita, de indata, revocarea catre Registrul national notarial, tinut in format electronic, potrivit legii.
(2) Notarul public care autentifica actul pentru incheierea caruia a fost data procura are obligatia sa verifice la Registrul national notarial daca acea procura a fost
revocata.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) sunt aplicabile si in cazul autentificarilor realizate de misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei.

Renuntarea mandatarului Art. 2.034
(1) Mandatarul poate renunta oricand la mandat, notificand mandantului renuntarea sa.
(2) Daca mandatul este cu titlu oneros, mandatarul poate pretinde remuneratia pentru actele pe care le-a incheiat pe seama mandantului pana la data renuntarii.
(3) Mandatarul este obligat sa il despagubeasca pe mandant pentru prejudiciile suferite prin efectul renuntarii, cu exceptia cazului cand continuarea executarii
mandatului i-ar fi cauzat mandatarului insusi o paguba insemnata, care nu putea fi prevazuta la data acceptarii mandatului.

Moartea, incapacitatea sau falimentul uneia dintre parti Art. 2.035
(1) In caz de deces, incapacitate sau faliment al uneia dintre parti, mostenitorii ori reprezentantii acesteia au obligatia de a informa de indata cealalta parte.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), mandatarul sau mostenitorii ori reprezentantii sai sunt obligati sa continue executarea mandatului daca intarzierea acesteia risca sa
puna in pericol interesele mandantului ori ale mostenitorilor sai.

Necunoasterea cauzei de incetare a mandatului Art. 2.036
Tot ceea ce mandatarul a facut, in numele mandantului, inainte de a cunoaste sau de a fi putut cunoaste cauza de incetare a mandatului este socotit ca valabil facut in
executarea acestuia.

Mentinerea unor obligatii ale mandatarului Art. 2.037
La incetarea in orice mod a mandatului, mandatarul este tinut sa isi execute obligatiile prevazute la art. 2.019 si 2.020.

Incetarea mandatului in caz de pluralitate de mandatari Art. 2.038
In lipsa unei conventii contrare, mandatul dat mai multor mandatari obligati sa lucreze impreuna inceteaza chiar si atunci cand cauza incetarii il priveste numai pe unul
dintre ei.

Sectiunea 3 – Mandatul fara reprezentare
§1. Dispozitii generale

Notiune Art. 2.039
(1) Mandatul fara reprezentare este contractul in temeiul caruia o parte, numita mandatar, incheie acte juridice in nume propriu, dar pe seama celeilalte parti, numita
mandant, si isi asuma fata de terti obligatiile care rezulta din aceste acte, chiar daca tertii aveau cunostinta despre mandat.
(2) Dispozitiile prezentei sectiuni se completeaza, in mod corespunzator, cu regulile aplicabile mandatului cu reprezentare.

Efectele fata de terti Art. 2.040
(1) Tertii nu au niciun raport juridic cu mandantul.
(2) Cu toate acestea, mandantul, substituindu-se mandatarului, poate exercita drepturile de creanta nascute din executarea mandatului, daca si-a executat propriile
sale obligatii fata de mandatar.

Bunurile dobandite de mandatar Art. 2.041
(1) Mandantul poate revendica bunurile mobile dobandite pe seama sa de catre mandatarul care a actionat in nume propriu, cu exceptia bunurilor dobandite de terti
prin efectul posesiei de buna-credinta.
(2) Daca bunurile dobandite de mandatar sunt imobile, acesta este obligat sa le transmita mandantului. In caz de refuz, mandantul poate solicita instantei de judecata
sa pronunte o hotarare care sa tina loc de act de transmitere a bunurilor dobandite.
(3) Dispozitiile alin. (2) se aplica prin asemanare si bunurilor mobile supuse unor formalitati de publicitate.

Creditorii mandatarului Art. 2.042
Creditorii mandatarului nu pot urmari bunurile dobandite de acesta in nume propriu, dar pe seama mandantului, daca mandatul fara reprezentare are data certa si
aceasta este anterioara luarii oricarei masuri asiguratorii sau de executare.

§2. Contractul de comision

Notiune Art. 2.043
Contractul de comision este mandatul care are ca obiect achizitionarea sau vanzarea de bunuri ori prestarea de servicii pe seama comitentului si in numele
comisionarului, care actioneaza cu titlu profesional, in schimbul unei remuneratii numita comision.

Proba contractului Art. 2.044
(1) Contractul de comision se incheie in forma scrisa, autentica sau sub semnatura privata.
(2) Daca prin lege nu se prevede altfel, forma scrisa este necesara numai pentru dovada contractului.

Obligatiile tertului contractant Art. 2.045
Tertul contractant este tinut direct fata de comisionar pentru obligatiile sale.

Cedarea actiunilor Art. 2.046
(1) In caz de neexecutare a obligatiilor de catre tert, comitentul poate exercita actiunile decurgand din contractul cu tertul, subrogandu-se, la cerere, in drepturile
comisionarului.
(2) In acest scop, la cererea comitentului, comisionarul are obligatia sa ii cedeze acestuia de indata actiunile contra tertului, printr-un act de cesiune sub semnatura
privata, fara nicio contraprestatie din partea comitentului.
(3) Comisionarul raspunde pentru daunele cauzate comitentului, prin refuzul sau intarzierea cedarii actiunilor impotriva tertului.

Vanzarea pe credit Art. 2.047
(1) Comisionarul care vinde pe credit, fara autorizarea comitentului, raspunde personal, fiind tinut, la cererea comitentului, sa plateasca de indata creditele acordate
impreuna cu dobanzile si alte foloase ce ar rezulta.
(2) In acest caz, comisionarul este obligat sa il instiinteze de indata pe comitent, aratandu-i persoana cumparatorului si termenul acordat; in caz contrar, se presupune
ca operatiunile s-au facut pe bani gata, proba contrara nefiind admisa.

Instructiunile comitentului Art. 2.048
(1) Comisionarul are obligatia sa respecte intocmai instructiunile exprese primite de la comitent.
(2) Cu toate acestea, comisionarul se poate indeparta de la instructiunile primite de la comitent numai daca sunt intrunite cumulativ urmatoarele conditii: a) nu este
suficient timp pentru a se obtine autorizarea sa prealabila in raport cu natura afacerii; b) se poate considera in mod rezonabil ca acesta, cunoscand imprejurarile
schimbate, si-ar fi dat autorizarea; si c) indepartarea de la instructiuni nu schimba fundamental natura si scopul sau conditiile economice ale imputernicirii primite.
(3) In cazul prevazut la alin. (2) comisionarul are obligatia sa il instiinteze pe comitent de indata ce este posibil.
(4) In afara cazului prevazut la alin. (2), orice operatiune a comisionarului, cu incalcarea sau depasirea puterilor primite, ramane in sarcina sa, daca nu este ratificata de
comitent; de asemenea, comisionarul poate fi obligat si la plata de dauneinterese.

Comisionul Art. 2.049
(1) Comitentul nu poate refuza plata comisionului atunci cand tertul executa intocmai contractul incheiat de comisionar cu respectarea imputernicirii primite.
(2) Daca nu s-a stipulat altfel, comisionul se datoreaza chiar daca tertul nu executa obligatia sa ori invoca exceptia de neexecutare a contractului.
(3) Daca imputernicirea pentru vanzarea unui imobil s-a dat exclusiv unui comisionar, comisionul ramane datorat de proprietar chiar daca vanzarea s-a facut direct de
catre acesta sau prin intermediul unui tert.
(4) Daca partile nu au stabilit cuantumul comisionului, acesta se determina potrivit prevederilor art. 2.010 alin. (2).

Vanzarea de titluri de credit si alte bunuri cotate Art. 2.050
(1) In lipsa de stipulatie contrara, cand imputernicirea priveste vanzarea sau cumpararea unor titluri de credit circuland in comert sau a altor marfuri cotate pe piete
reglementate, comisionarul poate sa procure comitentului la pretul cerut, ca vanzator, bunurile pe care era imputernicit sa le cumpere sau sa retina pentru sine la pretul
curent, in calitate de cumparator, bunurile pe care trebuia sa le vanda in contul comitentului.
(2) Comisionarul care se comporta el insusi ca vanzator sau cumparator are dreptul la comision.
(3) Daca in cazurile mai sus mentionate comisionarul, dupa indeplinirea insarcinarii sale, nu face cunoscuta comitentului persoana cu care a contractat, comitentul are
dreptul sa considere ca vanzarea sau cumpararea s-a facut in contul sau si sa ceara de la comisionar executarea contractului.

Revocarea comisionului Art. 2.051
(1) Comitentul poate revoca imputernicirea data comisionarului pana in momentul in care acesta a incheiat actul cu tertul.
(2) In acest caz, comisionarul are dreptul la o parte din comision, care se determina tinand cont de diligentele depuse si de cheltuielile efectuate cu privire la
indeplinirea imputernicirii pana in momentul revocarii.

Raspunderea comisionarului Art. 2.052
(1) Comisionarul nu raspunde fata de comitent in cazul in care tertul nu isi executa obligatiile decurgand din act.
(2) Cu toate acestea, el isi poate lua expres obligatia de a garanta pe comitent de executarea obligatiilor tertului. In acest caz, in lipsa de stipulatie contrara, comitentul
va plati comisionarului un comision special „pentru garantie” sau „pentru credit” ori un alt asemenea comision stabilit prin conventia lor sau, in lipsa, de catre instanta,
care va tine cont de imprejurari si de valoarea obligatiei garantate.

Dreptul de retentie apartinand comisionarului Art. 2.053
(1) Pentru creantele sale asupra comitentului, comisionarul are un drept de retentie asupra bunurilor acestuia, aflate in detentia sa.
(2) Comisionarul va avea preferinta fata de vanzatorul neplatit.

§3. Contractul de consignatie

Notiune Art. 2.054
(1) Contractul de consignatie este o varietate a contractului de comision care are ca obiect vanzarea unor bunuri mobile pe care consignantul le-a predat
consignatarului in acest scop.
(2) Contractul de consignatie este guvernat de regulile prezentei sectiuni, de legea speciala, precum si de dispozitiile privitoare la contractul de comision si de mandat,
in masura in care acestea din urma nu contravin prezentei sectiuni.

Proba Art. 2.055
Contractul de consignatie se incheie in forma scrisa. Daca prin lege nu se prevede altfel, forma scrisa este necesara numai pentru dovada contractului.

Pretul vanzarii Art. 2.056
(1) Pretul la care bunul urmeaza sa fie vandut este cel stabilit de partile contractului de consignatie sau, in lipsa, pretul curent al marfurilor de pe piata relevanta, de la
momentul vanzarii.
(2) Consignantul poate modifica unilateral pretul de vanzare stabilit, iar consignatarul va fi tinut de aceasta modificare de la momentul la care i-a fost adusa la
cunostinta in scris.
(3) In lipsa de dispozitii contrare ale contractului sau ale instructiunilor scrise ale consignantului, vanzarea se va face numai cu plata in numerar, prin virament sau cec
barat si numai la preturile curente ale marfurilor, potrivit alin. (1).

Remiterea, inspectarea, controlul si reluarea bunurilor Art. 2.057
(1) Consignantul va remite bunurile consignatarului pentru executarea contractului, pastrand dreptul de a inspecta si controla starea acestora pe toata durata
contractului.
(2) Consignantul dispune de bunurile incredintate consignatarului, pe toata durata contractului. El le poate relua oricand, chiar in cazul in care contractul a fost incheiat
pe durata determinata.
(3) In cazul prevazut la alin. (2), consignantul va da consignatarului un termen rezonabil de preaviz pentru pregatirea predarii bunurilor.
(4) In cazul deschiderii procedurii insolventei in privinta consignantului, bunurile intra in averea acestuia, iar in cazul deschiderii procedurii insolventei in privinta
consignatarului, bunurile nu intra in averea acestuia si vor fi restituite imediat consignantului.

Remuneratia consignatarului Art. 2.058
(1) Contractul de consignatie este prezumat cu titlu oneros, iar remuneratia la care are dreptul consignatarul se stabileste prin contract sau, in lipsa, ca diferenta dintre
pretul de vanzare stabilit de consignant si pretul efectiv al vanzarii.
(2) Daca vanzarea s-a facut la pretul curent, remuneratia se va stabili de catre instanta, potrivit cu dificultatea vanzarii, diligentele consignatarului si remuneratiile
practicate pe piata relevanta pentru operatiuni similare.

Cheltuielile de conservare, vanzare a bunurilor si executare a contractului Art. 2.059
(1) Consignantul va acoperi consignatarului cheltuielile de conservare si vanzare a bunurilor, daca prin contract nu se prevede altfel.
(2) In cazul in care consignantul reia bunurile sau dispune luarea acestora din posesia consignatarului, precum si in cazul in care contractul de consignatie nu se poate
executa, fara vreo culpa din partea consignatarului, acesta are dreptul sa ii fie acoperite toate cheltuielile facute pentru executarea contractului.
(3) Consignantul va fi tinut de plata cheltuielilor de intretinere si de depozitare a bunurilor, ori de cate ori va ignora obligatia sa de a relua bunurile.
(4) Daca potrivit imprejurarilor bunurile nu pot fi reluate imediat de consignant in caz de incetare a contractului prin renuntarea consignatarului, acesta ramane tinut de
obligatiile sale de pastrare a bunurilor, asigurare si intretinere a acestora pana cand acestea sunt reluate de consignant. Acesta are obligatia sa intreprinda toate
diligentele necesare reluarii bunurilor imediat dupa incetarea contractului, sub sanctiunea acoperirii cheltuielilor de conservare, depozitare si intretinere.

Primirea, pastrarea si asigurarea bunurilor Art. 2.060
(1) Consignatarul va primi si va pastra bunurile ca un bun proprietar si le va remite cumparatorului sau consignantului, dupa caz, in starea in care le-a primit spre
vanzare.
(2) Consignatarul va asigura bunurile la valoarea stabilita de partile contractului de consignatie sau, in lipsa, la valoarea de circulatie de la data primirii lor in
consignatie.
El va fi tinut fata de consignant pentru deteriorarea sau pieirea bunurilor din cauze de forta majora ori fapta unui tert, daca acestea nu au fost asigurate la primirea lor
in consignatie ori asigurarea a expirat si nu a fost reinnoita ori societatea de asigurari nu a fost agreata de consignant. Consignatarul este obligat sa plateasca cu
regularitate primele de asigurare.
(3) Consignantul va putea asigura bunurile pe cheltuiala consignatarului, daca acesta omite sa o faca.
(4) Asigurarile sunt contractate de drept in favoarea consignantului, cu conditia ca acesta sa notifice asiguratorului contractul de consignatie inainte de plata
despagubirilor.

Vanzarea pe credit Art. 2.061
(1) In cazul in care consignatarul primeste autorizarea sa vanda pe credit, in conditiile in care partile nu convin altfel, atunci el poate acorda cumparatorului un termen
pentru plata pretului de maximum 90 de zile si exclusiv pe baza de cambii acceptate sau bilete la ordin.
(2) Daca nu se prevede altfel prin contract, consignatarul este solidar raspunzator cu cumparatorul fata de consignant pentru plata pretului marfurilor vandute pe
credit.

Dreptul de retentie Art. 2.062
(1) In lipsa de stipulatie contrara, consignatarul nu are un drept de retentie asupra bunurilor primite in consignatie si a sumelor cuvenite consignantului, pentru creantele
sale asupra acestuia.
(2) Obligatiile consignatarului privind intretinerea bunurilor raman valabile in caz de exercitare a dreptului de retentie, dar cheltuielile de depozitare incumba
consignantului, daca exercitarea dreptului de retentie a fost intemeiata.

Incetarea contractului Art. 2.063
Contractul de consignatie inceteaza prin revocarea sa de catre consignant, renuntarea consignatarului, din cauzele indicate in contract, moartea, dizolvarea, falimentul,
interdictia sau radierea consignantului ori a consignatarului.

§4. Contractul de expeditie

Notiune Art. 2.064
Contractul de expeditie este o varietate a contractului de comision prin care expeditorul se obliga sa incheie, in nume propriu si in contul comitentului, un contract de
transport si sa indeplineasca operatiunile accesorii.

Revocarea Art. 2.065
Pana la incheierea contractului de transport, comitentul poate revoca ordinul de expeditie, platind expeditorului cheltuielile si o compensatie pentru diligentele
desfasurate pana la comunicarea revocarii ordinului de expeditie.

Contraordinul Art. 2.066
Din momentul incheierii contractului de transport, expeditorul este obligat sa exercite, la cererea comitentului, dreptul la contraordin aplicabil contractului de transport.

Obligatiile expeditorului Art. 2.067
(1) In alegerea traseului, mijloacelor si modalitatilor de transport al marfii expeditorul va respecta instructiunile comitentului, iar daca nu exista asemenea instructiuni,
va actiona in interesul comitentului.
(2) In cazul in care expeditorul isi asuma si obligatia de predare a bunurilor la locul de destinatie, se prezuma ca aceasta obligatie nu este asumata fata de destinatar.
(3) Expeditorul nu are obligatia de a asigura bunurile decat daca aceasta a fost stipulata in contract sau rezulta din uzante.
(4) Premiile, bonificatiile si reducerile tarifelor, obtinute de expeditor, apartin de drept comitentului, daca nu se prevede altfel in contract.

Raspunderea expeditorului Art. 2.068
(1) Expeditorul raspunde de intarzierea transportului, de pieirea, pierderea, sustragerea sau stricaciunea bunurilor in caz de neglijenta in executarea expedierii, in
special in ceea ce priveste preluarea si pastrarea bunurilor, alegerea transportatorului ori a expeditorilor intermediari.
(2) Atunci cand, fara motive temeinice, se abate de la modul de transport indicat de comitent, expeditorul raspunde de intarzierea transportului, pieirea, pierderea,
sustragerea sau stricaciunea bunurilor, cauzata de cazul fortuit, daca el nu dovedeste ca aceasta s-ar fi produs chiar daca s-ar fi conformat instructiunilor primite.

Drepturile expeditorului Art. 2.069
(1) Expeditorul are dreptul la comisionul prevazut in contract sau, in lipsa, stabilit potrivit tarifelor profesionale ori uzantelor sau, daca acestea nu exista, de catre
instanta in functie de dificultatea operatiunii si de diligentele expeditorului.
(2) Contravaloarea prestatiilor accesorii si cheltuielile se ramburseaza de comitent pe baza facturilor sau altor inscrisuri care dovedesc efectuarea acestora, daca
partile nu au convenit anticipat o suma globala pentru comision, prestatii accesorii si cheltuieli care se efectueaza.

Expeditorul transportator Art. 2.070
Expeditorul care ia asupra sa obligatia executarii transportului, cu mijloace proprii sau ale altuia, in tot sau in parte, are drepturile si obligatiile transportatorului.

Termenul de prescriptie Art. 2.071
Dreptul la actiune izvorand din contractul de expeditie se prescrie in termen de un an socotit din ziua predarii bunurilor la locul de destinatie sau din ziua in care ar fi
trebuit sa se faca predarea lor, cu exceptia dreptului la actiunea referitoare la transporturile care incep sau se termina in afara Europei, care se prescrie in termen de
18 luni.
Capitolul X – Contractul de agentie
Notiune Art. 2.072
(1) Prin contractul de agentie comitentul il imputerniceste in mod statornic pe agent fie sa negocieze, fie atat sa negocieze, cat si sa incheie contracte, in numele si pe
seama comitentului, in schimbul unei remuneratii, in una sau in mai multe regiuni determinate.
(2) Agentul este un intermediar independent care actioneaza cu titlu profesional.
El nu poate fi in acelasi timp prepusul comitentului.

Domeniul de aplicare Art. 2.073
(1) Dispozitiile prezentului capitol nu se aplica activitatii persoanelor care:
a) actioneaza ca intermediar in cadrul burselor de valori si al pietelor reglementate de marfuri si instrumente financiare derivate;
b) au calitatea de agent sau broker de asigurari si reasigurari; c) presteaza un serviciu neremunerat in calitate de agent.
(2) Nu constituie agent, in intelesul prezentului capitol, persoana care:
a) are calitatea de organ legal sau statutar al unei persoane juridice, avand drept de reprezentare a acesteia;
b) este asociat ori actionar si este imputernicita in mod legal sa ii reprezinte pe ceilalti asociati sau actionari;
c) are calitatea de administrator judiciar, lichidator, tutore, curator, custode sau administrator-sechestru in raport cu comitentul.

Exclusivitatea Art. 2.074
(1) Agentul nu poate negocia sau incheia pe seama sa, fara consimtamantul comitentului, in regiunea determinata prin contractul de agentie, contracte privind bunuri si
servicii similare celor care fac obiectul contractului de agentie.
(2) In lipsa de stipulatie contrara, agentul poate reprezenta mai multi comitenti, iar comitentul poate sa contracteze cu mai multi agenti, in aceeasi regiune si pentru
acelasi tip de contracte.
(3) Agentul poate reprezenta mai multi comitenti concurenti, pentru aceeasi regiune si pentru acelasi tip de contracte, numai daca se stipuleaza expres in acest sens.

Clauza de neconcurenta Art. 2.075
(1) In sensul prezentului capitol, prin clauza de neconcurenta se intelege acea stipulatie contractuala al carei efect consta in restrangerea activitatii profesionale a
agentului pe perioada contractului de agentie sau ulterior incetarii sale.
(2) Clauza de neconcurenta trebuie redactata in scris, sub sanctiunea nulitatii absolute.
(3) Clauza de neconcurenta se aplica doar pentru regiunea geografica sau pentru grupul de persoane si regiunea geografica la care se refera contractul de agentie si
doar pentru bunurile si serviciile in legatura cu care agentul este imputernicit sa negocieze si sa incheie contracte. Orice extindere a sferei clauzei de neconcurenta este
considerata nescrisa.
(4) Restrangerea activitatii prin clauza de neconcurenta nu se poate intinde pe o perioada mai mare de 2 ani de la data incetarii contractului de agentie. Daca s-a
stabilit un termen mai lung de 2 ani, acesta se va reduce de drept la termenul maxim din prezentul alineat.

Vanzarea pe credit Art. 2.076
In lipsa de stipulatie contrara, agentul nu poate vinde pe credit si nu poate acorda reduceri sau amanari de plata pentru creantele comitentului.

Reclamatiile privind bunurile Art. 2.077
(1) Agentul poate primi reclamatii privind viciile bunurilor vandute sau serviciilor prestate de comitent, fiind obligat sa il instiinteze de indata pe acesta.
(2) La randul sau, agentul poate lua orice masuri asiguratorii in interesul comitentului, precum si orice alte masuri necesare pentru conservarea drepturilor acestuia din
urma.

Forma contractului Art. 2.078
(1) Contractul de agentie se incheie in forma scrisa, autentica sau sub semnatura privata. Daca prin lege nu se prevede altfel, forma scrisa este necesara numai pentru
dovada contractului.
(2) Oricare parte are dreptul sa obtina de la cealalta parte, la cerere, un document scris semnat, cuprinzand continutul contractului de agentie, inclusiv modificarile
acestuia. Partile nu pot renunta la acest drept.

Obligatiile agentului Art. 2.079
(1) Agentul trebuie sa indeplineasca, personal sau prin prepusii sai, obligatiile ce decurg din imputernicirea care ii este data, cu buna-credinta si loialitate.
(2) In mod special, agentul este obligat:
a) sa ii procure si sa ii comunice comitentului informatiile care l-ar putea interesa pe acesta privitoare la regiunile stabilite in contract, precum si sa comunice toate
celelalte informatii necesare de care dispune;
b) sa depuna diligentele necesare pentru negocierea si, daca este cazul, incheierea contractelor pentru care este imputernicit, in conditii cat mai avantajoase pentru
comitent;
c) sa respecte instructiunile rezonabile primite de la comitent;
d) sa tina in registrele sale evidente separate pentru contractele care il privesc pe fiecare comitent;
e) sa depoziteze bunurile sau esantioanele intr-o modalitate care sa asigure identificarea lor.
(3) Substituirea agentului in tot sau in parte este supusa regulilor aplicabile in materia contractului de mandat.
(4) Agentul care se afla in imposibilitate de a continua executarea obligatiilor ce ii revin trebuie sa il instiinteze de indata pe comitent, sub sanctiunea platii de
dauneinterese.

Obligatiile comitentului Art. 2.080
(1) In raporturile sale cu agentul, comitentul trebuie sa actioneze cu loialitate si cu buna-credinta.
(2) In mod special, comitentul este obligat:
a) sa puna la dispozitie agentului, in timp util si intr-o cantitate corespunzatoare, mostre, cataloage, tarife si orice alta documentatie, necesare agentului pentru
executarea imputernicirii sale;
b) sa furnizeze agentului informatiile necesare executarii contractului de agentie;
c) sa il instiinteze pe agent, intr-un termen rezonabil, atunci cand anticipeaza ca volumul contractelor va fi semnificativ mai mic decat acela la care agentul s-ar fi putut
astepta in mod normal;
d) sa plateasca agentului remuneratia in conditiile si la termenele stabilite in contract sau prevazute de lege.
(3) De asemenea, comitentul trebuie sa il informeze pe agent intr-un termen rezonabil cu privire la acceptarea, refuzul ori neexecutarea unui contract negociat sau,
dupa caz, incheiat de agent.

Renuntarea comitentului la incheierea contractelor sau actelor de comert negociate Art. 2.081
In cazul in care agentul a fost imputernicit doar sa negocieze, iar comitentul nu comunica in termen rezonabil acordul sau pentru incheierea contractului negociat de
agent conform imputernicirii primite, se considera ca a renuntat la incheierea acestuia.

Remuneratia agentului Art. 2.082
(1) Agentul are dreptul la o remuneratie pentru toate contractele incheiate ca efect al interventiei sale.
(2) Remuneratia poate fi exprimata in cuantum fix sau variabil, prin raportare la numarul contractelor sau actelor de comert, ori la valoarea acestora, cand se numeste
comision.
(3) In lipsa unei stipulatii exprese sau a unei prevederi legale, agentul are dreptul la o remuneratie stabilita potrivit uzantelor aplicabile fie in locul in care agentul isi
desfasoara activitatea, fie in legatura cu bunurile care fac obiectul contractului de agentie.
(4) Daca nu exista astfel de uzante, agentul este indreptatit sa primeasca o remuneratie rezonabila, in functie de toate aspectele referitoare la contractele incheiate.
(5) Dispozitiile art. 2.083—2.087 sunt aplicabile numai in masura in care agentul este remunerat total sau partial cu un comision.

Conditiile comisionului Art. 2.083
Agentul este indreptatit la comision pentru contractele incheiate pe durata contractului de agentie, daca acestea sunt incheiate:
a) ca urmare a interventiei sale;
b) fara interventia agentului, dar cu un client procurat anterior de acesta pentru contracte sau acte de comert similare;
c) cu un client dintr-o regiune sau grup de persoane determinate, pentru care agentul a primit imputernicire exclusiva.

Remunerarea dupa incetarea contractului Art. 2.084
(1) Agentul este indreptatit la comision pentru un contract incheiat ulterior incetarii contractului de agentie, daca:
a) acesta a fost incheiat in principal datorita interventiei agentului pe durata contractului de agentie si incheierea a avut loc intr-un termen rezonabil de la incetarea
contractului de agentie;
b) comanda emisa de tert a fost primita de comitent sau de agent anterior incetarii contractului de agentie, in cazurile prevazute de dispozitiile art. 2.083.
(2) Agentul nu are dreptul la comisionul prevazut la art. 2.083, daca acesta este datorat agentului precedent potrivit alin. (1), cu exceptia cazului in care rezulta din
circumstante ca este echitabil ca agentii sa imparta acel comision.

Dreptul la comision Art. 2.085
(1) Daca partile nu convin altfel, dreptul la comision se naste la data la care este indeplinita una dintre conditiile urmatoare:
a) comitentul si-a executat obligatiile contractuale fata de terta persoana;
b) comitentul ar fi trebuit sa isi execute obligatiile contractuale potrivit conventiei sale cu tertul;
c) tertul si-a executat obligatiile contractuale.
(2) Comisionul se plateste cel mai tarziu in ultima zi a lunii care urmeaza trimestrului pentru care se datoreaza.

Dreptul la comision in cazul contractelor neexecutate Art. 2.086
(1) Comisionul se datoreaza si pentru contractele incheiate, dar la a caror executare partile acestora au renuntat, daca agentul si-a indeplinit obligatiile.
(2) Atunci cand contractul incheiat nu se executa de catre parti ca urmare a unor circumstante imputabile agentului, dreptul la comision se stinge sau comisionul se
reduce proportional cu neexecutarea, dupa caz.
(3) In caz de executare partiala din partea tertului, agentul este indreptatit doar la plata unei parti din comisionul stipulat, proportional cu executarea contractului
incheiat intre comitent si tert.
(4) In ipotezele prevazute la alin. (2) si (3) comisioanele primite vor fi rambursate, dupa caz, in tot sau in parte.

Calculul valorii comisionului Art. 2.087
(1) La sfarsitul fiecarui trimestru comitentul trebuie sa trimita agentului copiile de pe facturile care au fost expediate tertilor, precum si descrierea calculului valorii
comisionului.
(2) La cererea agentului, comitentul ii va comunica de indata informatiile necesare calcularii comisionului, inclusiv extrasele relevante din registrele sale contabile.
(3) Clauza prin care se deroga de la prevederile alin. (1) si (2) in defavoarea agentului se considera nescrisa.

Durata contractului Art. 2.088
Contractul de agentie incheiat pe durata determinata, care continua sa fie executat de parti dupa expirarea termenului, se considera prelungit pe durata nedeterminata.

Denuntarea unilaterala Art. 2.089
(1) Contractul de agentie pe durata nedeterminata poate fi denuntat unilateral de oricare dintre parti, cu un preaviz obligatoriu.
(2) Dispozitiile alin.(1) sunt aplicabile si contractului de agentie pe durata determinata care prevede o clauza expresa privind posibilitatea denuntarii unilaterale
anticipate.
(3) In primul an de contract termenul de preaviz trebuie sa aiba o durata de cel putin o luna.
(4) In cazul in care durata contractului este mai mare de un an, termenul minim de preaviz se mareste cu cate o luna pentru fiecare an suplimentar inceput, fara ca
durata termenului de preaviz sa depaseasca 6 luni.
(5) Daca partile convin termene de preaviz mai lungi decat cele prevazute la alin. (3) si (4), prin contractul de agentie nu se pot stabili in sarcina agentului termene de
preaviz mai lungi decat cele stabilite in sarcina comitentului.
(6) Daca partile nu convin altfel, termenul de preaviz expira la sfarsitul unei luni calendaristice.
(7) Dispozitiile alin. (1)—
(6) se aplica in mod corespunzator si contractului pe durata determinata care este prelungit pe durata nedeterminata potrivit dispozitiilor art. 2.088. In acest caz, la
calculul termenului de preaviz se va tine seama de intreaga perioada a contractului, cuprinzand atat durata determinata, cat si perioada in care acesta se considera
incheiat pe durata nedeterminata.

Denuntarea unilaterala in cazuri speciale Art. 2.090
(1) In toate cazurile, contractul de agentie poate fi denuntat fara preaviz de oricare dintre parti, cu repararea prejudiciilor astfel cauzate celeilalte parti, atunci cand
circumstante exceptionale, altele decat forta majora ori cazul fortuit, fac imposibila continuarea colaborarii dintre comitent si agent.
(2) In ipoteza prevazuta la alin. (1) contractul inceteaza la data primirii notificarii scrise prin care acesta a fost denuntat.

Indemnizatiile in caz de incetare a contractului Art. 2.091
(1) La incetarea contractului de agentie agentul are dreptul sa primeasca de la comitent o indemnizatie, in masura in care:
a) i-a procurat noi clienti comitentului sau a sporit semnificativ volumul operatiunilor cu clientii existenti, iar comitentul obtine inca foloase substantiale din operatiunile
cu acesti clienti; si
b) plata acestei indemnizatii este echitabila, avand in vedere circumstantele concrete, in special comisioanele pe care agentul ar fi trebuit sa le primeasca in urma
operatiunilor incheiate de comitent cu clientii prevazuti la lit. a), precum si posibila restrangere a activitatii profesionale a agentului din cauza existentei in contractul de
agentie a unei clauze de neconcurenta.
(2) Valoarea indemnizatiei nu poate depasi o suma echivalenta cuantumului unei remuneratii anuale, calculata pe baza mediei anuale a remuneratiilor incasate de agent
pe parcursul ultimilor 5 ani de contract. Daca durata contractului nu insumeaza 5 ani, remuneratia anuala este calculata pe baza mediei remuneratiilor incasate in cursul
perioadei respective.
(3) Acordarea indemnizatiei prevazute la alin. (1) nu aduce atingere dreptului agentului de a cere despagubiri, in conditiile legii.
(4) In cazul in care contractul de agentie inceteaza ca urmare a decesului agentului, dispozitiile alin. (1)—
(3) se aplica in mod corespunzator.
(5) Dreptul la indemnizatia prevazuta la alin. (1) sau, dupa caz, la alin. (4) se stinge daca agentul ori, dupa caz, mostenitorul acestuia nu il pune in intarziere pe
comitent, cu privire la pretentiile sale, intr-un termen de un an de la data incetarii contractului de agentie.

Exceptii Art. 2.092
Agentul nu are dreptul la indemnizatia prevazuta la art. 2.091 in urmatoarele situatii:
a) comitentul reziliaza contractul din cauza incalcarii de catre agent a obligatiilor sale;
b) agentul denunta unilateral contractul, cu exceptia cazului in care aceasta denuntare este motivata de circumstante precum varsta, infirmitatea ori boala agentului, in
considerarea carora, in mod rezonabil, nu i se poate cere acestuia continuarea activitatilor;
c) in cazul cesiunii contractului de agentie prin inlocuirea agentului cu un tert;
d) daca nu se convine altfel de catre partile contractului de agentie, in cazul novatiei acestui contract prin inlocuirea agentului cu un tert.

Ineficacitatea clauzei de neconcurenta Art. 2.093
(1) Comitentul nu se poate prevala de clauza de neconcurenta atunci cand contractul de agentie inceteaza in urmatoarele situatii:
a) fara a fi aplicabile prevederile art. 2.090, comitentul denunta unilateral contractul de agentie cu nerespectarea termenului de preaviz, legal sau conventional, si fara a
exista un motiv grav pentru care nu respecta preavizul, pe care comitentul sa il fi comunicat de indata agentului;
b) contractul de agentie este reziliat ca urmare a culpei comitentului.
(2) La cererea agentului instanta poate, tinand seama si de interesele legitime ale comitentului, sa inlature sau sa limiteze efectele clauzei de neconcurenta, atunci cand
consecintele prejudiciabile ale acesteia pentru agent sunt grave si vadit inechitabile.

Dispozitiile imperative Art. 2.094
Nu se poate deroga in defavoarea intereselor agentului de la prevederile art. 2.079, 2.080, 2.084, 2.085, art. 2.086 alin. (1), (2) si (4), art. 2.091 si 2.092. Orice
clauza contrara este considerata nescrisa.

Alte dispozitii aplicabile Art. 2.095
(1) Dispozitiile prezentului capitol se completeaza cu prevederile referitoare la contractul de comision, in masura in care acestea din urma sunt compatibile.
(2) Daca agentul are si puterea de a-l reprezenta pe comitent la incheierea contractelor, dispozitiile prezentului capitol se completeaza in mod corespunzator cu cele
privind contractul de mandat cu reprezentare.
Capitolul XI – Contractul de intermediere
Notiune Art. 2.096
(1) Intermedierea este contractul prin care intermediarul se obliga fata de client sa il puna in legatura cu un tert, in vederea incheierii unui contract.
(2) Intermediarul nu este prepusul partilor intermediate si este independent fata de acestea in executarea obligatiilor sale.

Remunerarea intermediarului Art. 2.097
(1) Intermediarul are dreptul la o remuneratie din partea clientului numai in cazul in care contractul intermediat se incheie ca urmare a intermedierii sale.
(2) In lipsa conventiei partilor sau a unor prevederi legale speciale, intermediarul are dreptul la o remuneratie in conformitate cu practicile anterioare statornicite intre
parti sau cu uzantele existente intre profesionisti pentru astfel de contracte.

Restituirea cheltuielilor Art. 2.098
Intermediarul este indreptatit la restituirea cheltuielilor efectuate pentru intermediere, daca se stipuleaza expres in contract.

Remuneratia in cazul pluralitatii de intermediari Art. 2.099
(1) In cazul in care intermedierea a fost realizata de mai multi intermediari, fiecare are dreptul la o cota egala din remuneratia stabilita global, daca prin contract nu s-a
stipulat altfel.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica atat in cazul in care pluralitatea de intermediari rezulta din contracte de intermediere separate, cat si in cazul in care rezulta din acelasi
contract de intermediere.

Obligatia de informare Art. 2.100
Intermediarul este obligat sa comunice tertului toate informatiile cu privire la avantajele si oportunitatea incheierii contractului intermediat, cu conditia sa nu prejudicieze
in mod culpabil interesele clientului.

Comunicarea incheierii contractului intermediat Art. 2.101
(1) Clientul are obligatia sa comunice intermediarului daca s-a incheiat contractul intermediat, in termen de cel mult 15 zile de la data incheierii acestuia, sub sanctiunea
dublarii remuneratiei, daca prin contract nu se prevede altfel.
(2) De asemenea, in cazul in care remuneratia se stabileste in functie de valoarea contractului intermediat sau alte elemente esentiale ale acestuia, clientul este obligat
sa le comunice in conditiile indicate la alin. (1).

Reprezentarea partilor intermediate Art. 2.102
Intermediarul poate reprezenta partile intermediate la incheierea contractului intermediat sau a altor acte de executare a acestuia numai daca a fost imputernicit expres
in acest sens.
Capitolul XII – Contractul de depozit
Sectiunea 1 – Reguli comune privind contractul de depozit
§1. Dispozitii generale

Notiune Art. 2.103
(1) Depozitul este contractul prin care depozitarul primeste de la deponent un bun mobil, cu obligatia de a-l pastra pentru o perioada de timp si de a-l restitui in
natura.
(2) Remiterea bunului este o conditie pentru incheierea valabila a contractului de depozit, cu exceptia cazului cand depozitarul detine deja bunul cu alt titlu.

Proba Art. 2.104
Pentru a putea fi dovedit, contractul de depozit trebuie incheiat in scris.

Delimitarea Art. 2.105
(1) Cand sunt remise fonduri banesti sau alte asemenea bunuri fungibile si consumptibile prin natura lor, acestea devin proprietatea celui care le primeste si nu trebuie
sa fie restituite in individualitatea lor.
(2) In aceasta situatie se aplica, in mod corespunzator, regulile de la imprumutul de consumatie, cu exceptia cazului in care intentia principala a partilor a fost aceea ca
bunurile sa fie pastrate in interesul celui care le preda. Existenta acestei intentii se prezuma atunci cand partile au convenit ca restituirea se poate cere anterior expirarii
termenului pentru care bunurile au fost primite.

Remuneratia depozitarului Art. 2.106
(1) Depozitul este cu titlu gratuit, daca din conventia partilor sau din uzante ori din alte imprejurari, precum profesia depozitarului, nu rezulta ca trebuie sa fie platita o
remuneratie.
(2) Cand cuantumul remuneratiei nu este stabilit prin contract, instanta judecatoreasca il va stabili in raport cu valoarea serviciilor prestate.

§2. Obligatiile depozitarului

Diligenta depozitarului Art. 2.107
(1) Daca nu s-a convenit altfel, depozitarul raspunde numai in cazul in care nu a depus diligenta dovedita pentru pastrarea propriilor sale bunuri.
(2) In lipsa de stipulatie contrara, atunci cand depozitarul este remunerat sau este un profesionist ori i s-a permis sa se foloseasca de bunul depozitat, el are obligatia
de a pastra bunul cu prudenta si diligenta.

Folosirea bunului Art. 2.108
Depozitarul nu se poate servi de bunul incredintat lui fara invoirea expresa sau prezumata a deponentului.

Raspunderea depozitarului incapabil Art. 2.109
Daca depozitarul este minor sau pus sub interdictie, deponentul poate cere restituirea bunului remis atat timp cat acesta se afla in mainile depozitarului incapabil. In
cazul in care restituirea in natura nu mai este posibila, deponentul are dreptul de a cere sa i se plateasca o suma de bani egala cu valoarea bunului, dar numai pana la
concurenta sumei cu care s-a imbogatit depozitarul.

Dovada proprietatii Art. 2.110
Daca nu se prevede altfel prin lege, depozitarul nu poate solicita deponentului sa faca dovada ca este proprietar al bunului depozitat. Aceasta dovada nu poate fi
ceruta nici persoanei desemnate de catre deponent in vederea restituirii bunului.

Modul de executare Art. 2.111
Depozitarul este obligat sa schimbe locul si felul pastrarii stabilite prin contract, daca aceasta schimbare este necesara pentru a feri bunul de pieire, pierdere,
sustragere sau stricaciune si este atat de urgenta incat consimtamantul deponentului nu ar putea fi asteptat.

Incredintarea bunului Art. 2.112
Depozitarul nu poate incredinta altuia pastrarea bunului, fara consimtamantul deponentului, cu exceptia cazului in care este silit de imprejurari sa procedeze astfel.

Incredintarea bunului catre subdepozitar Art. 2.113
(1) Depozitarul indreptatit sa incredinteze unei alte persoane pastrarea bunului raspunde numai pentru alegerea acesteia sau pentru instructiunile pe care i le-a dat, cu
conditia sa fi adus de indata la cunostinta deponentului locul depozitului si numele persoanei care a primit bunul.
(2) In caz contrar, depozitarul raspunde pentru fapta subdepozitarului ca pentru fapta sa proprie.
(3) In toate cazurile, subdepozitarul raspunde fata de deponent pentru fapta sa.

Raspunderea Art. 2.114
Depozitarul care, fara a avea acest drept, a schimbat locul sau felul pastrarii ori s-a folosit de bunul depozitat sau l-a incredintat unei terte persoane raspunde si pentru
caz fortuit, cu exceptia situatiei in care dovedeste ca bunul ar fi pierit chiar si daca nu si-ar fi depasit drepturile.

Denuntarea depozitului Art. 2.115
(1) Deponentul poate sa solicite oricand restituirea bunului depozitat, chiar inauntrul termenului convenit. El este insa obligat sa ramburseze depozitarului cheltuielile pe
care acesta le-a facut in considerarea acestui termen.
(2) Atunci cand depozitarul a emis un inscris care face dovada depozitului ori care confera detinatorului sau dreptul de a retrage bunul depozitat, depozitarul poate
cere sa ii fie inapoiat acel inscris.
(3) Depozitarul il poate constrange pe deponent sa reia bunul, daca exista motive grave pentru aceasta, chiar inaintea expirarii termenului convenit.
(4) In cazul in care nu s-a convenit un termen, depozitarul poate restitui oricand bunul, dar poate fi obligat la plata de despagubiri, daca restituirea este intempestiva
sau are loc inoportun.

Restituirea bunului Art. 2.116
(1) Daca nu s-a convenit altfel, restituirea bunului primit trebuie sa se faca la locul unde acesta trebuia pastrat, iar cheltuielile ocazionate de restituire sunt in sarcina
deponentului. Totusi, atunci cand depozitarul, fara sa se fi aflat in ipoteza avuta in vedere la art. 2.111, a schimbat unilateral locul pastrarii bunului, deponentul poate
cere depozitarului fie sa aduca bunul in acel loc in vederea restituirii, fie sa suporte diferenta dintre cheltuielile prilejuite de restituire si acelea care s-ar fi facut in lipsa
acestei schimbari.
(2) Bunul se restituie in starea in care acesta se afla la momentul restituirii. Deteriorarea ce nu a fost pricinuita de fapta depozitarului ramane in sarcina deponentului.
(3) In caz de neexecutare culpabila a obligatiei de restituire, daca bunul nu poate fi recuperat in natura de catre deponent, depozitarul are obligatia de a plati
despagubiri, al caror cuantum se determina prin raportare la valoarea de inlocuire a bunului, iar nu la valoarea pe care acesta a avut-o la data la care a fost incheiat
contractul.

Restituirea catre mostenitorul deponentului Art. 2.117
(1) In caz de deces al deponentului, bunul se restituie mostenitorului, la cererea acestuia, chiar daca prin contract fusese desemnata o alta persoana in acest scop.
Atunci cand exista mai multi mostenitori, restituirea facuta unuia sau unora dintre acestia nu le confera alte drepturi decat cele rezultate din aplicarea prevederilor
legale referitoare la mostenire.
(2) Aceste reguli se aplica in mod corespunzator atunci cand deponentul este persoana juridica.

Restituirea fructelor si plata dobanzilor Art. 2.118
(1) Depozitarul este obligat sa restituie fructele bunului, daca le-a perceput.
(2) Depozitarul nu datoreaza dobanda pentru fondurile banesti depozitate decat din ziua in care a fost pus in intarziere sa le restituie.

Pluralitatea de deponenti sau de depozitari Art. 2.119
(1) Cand exista mai multi deponenti, iar obligatia este indivizibila sau solidara intre acestia, depozitarul este liberat prin restituirea bunului oricaruia dintre ei, daca nu
s-a stabilit altfel prin contractul de depozit.
(2) Daca sunt mai multi depozitari, obligatia de restituire revine aceluia sau acelora in detinerea carora se afla bunul, cu notificarea catre ceilalti depozitari a efectuarii
restituirii.

Cazurile de nerestituire a bunului Art. 2.120
(1) Depozitarul este aparat de obligatia de a restitui bunul, daca acesta i-a fost cerut de catre proprietar sau de o alta persoana indreptatita ori daca a fost
rechizitionat de autoritatea publica sau daca i-a fost in alt mod ridicat potrivit legii ori a pierit prin caz fortuit.
(2) Atunci cand in locul bunului care i-a fost ridicat sau care a pierit depozitarul a primit o suma de bani sau un alt bun, el este obligat sa le predea deponentului.
(3) Daca depozitarul descopera ca bunul depozitat fusese furat ori pierdut, precum si pe adevaratul proprietar al bunului, el trebuie sa il informeze pe acesta din urma
despre depozitul ce i s-a facut si sa il someze sa isi exercite drepturile intr-un termen determinat si indestulator, fara incalcarea dispozitiilor penale aplicabile. Numai
dupa expirarea acelui termen depozitarul se poate libera prin restituirea lucrului catre deponent. In aceasta perioada, depozitarul este indreptatit sa primeasca aceeasi
remuneratie ca si in cursul depozitului. Chiar si atunci cand contractul de depozit fusese incheiat cu titlu gratuit, deponentul datoreaza, pentru aceasta perioada,
remuneratie, al carei cuantum se stabileste potrivit art. 2.106 alin. (2).
(4) In toate cazurile, depozitarul este tinut, sub sanctiunea obligarii la plata de despagubiri, sa denunte deponentului procesul care i-a fost intentat de revendicant,
intervenirea rechizitiei sau a altei masuri de ridicare ori faptul care il impiedica sa restituie bunul.

Obligatia mostenitorului depozitarului Art. 2.121
Daca mostenitorul depozitarului a vandut cu buna-credinta bunul, fara sa fi stiut ca este depozitat, el este tinut sa inapoieze numai pretul primit sau sa cedeze
deponentului actiunea sa impotriva cumparatorului, daca pretul nu i-a fost platit.

§3. Obligatiile deponentului

Cheltuielile si despagubirile Art. 2.122
(1) Deponentul este obligat sa ramburseze depozitarului cheltuielile pe care acesta le-a facut pentru pastrarea bunului.
(2) Deponentul trebuie, de asemenea, sa il despagubeasca pe depozitar pentru toate pierderile suferite ca urmare a depozitarii bunului, cu exceptia cazului in care
depozitarul a primit bunul cunoscand sau trebuind sa cunoasca natura sa periculoasa.

Plata remuneratiei Art. 2.123
(1) Daca nu s-a convenit altfel, plata remuneratiei catre depozitar se face la data restituirii bunului.
(2) In lipsa de stipulatie contrara, daca restituirea are loc inainte de termen, depozitarul nu are dreptul decat la partea din remuneratie convenita, corespunzatoare
timpului cat a pastrat bunul.

Sectiunea 2 – Depozitul necesar
Notiune Art. 2.124
(1) Daca bunul a fost incredintat unei persoane sub constrangerea unei intamplari neprevazute, care facea cu neputinta alegerea persoanei depozitarului si intocmirea
unui inscris constatator al contractului, depozitul este necesar.
(2) Depozitul necesar poate fi dovedit prin orice mijloc de proba, oricare ar fi valoarea lui.

Obligatia de acceptare Art. 2.125
Depozitarul nu poate refuza primirea bunului decat in cazul in care are un motiv serios pentru aceasta.

Regim juridic Art. 2.126
(1) Cu exceptia dispozitiilor cuprinse in prezenta sectiune, depozitul necesar este guvernat de regulile comune privind contractul de depozit.
(2) Depozitarul raspunde, in caz de pieire a lucrului, conform regulilor aplicabile depozitului neremunerat.

Sectiunea 3 – Depozitul hotelier
Raspunderea pentru bunurile aduse in hotel Art. 2.127
(1) Persoana care ofera publicului servicii de cazare, denumita hotelier, este raspunzatoare, potrivit regulilor privitoare la raspunderea depozitarului, pentru prejudiciul
cauzat prin furtul, distrugerea sau deteriorarea bunurilor aduse de client in hotel.
(2) Sunt considerate ca fiind aduse in hotel:
a) bunurile aflate in hotel pe perioada cazarii clientului;
b) bunurile aflate in afara hotelului, pentru care hotelierul, un membru al familiei sale ori un prepus al hotelierului isi asuma obligatia de supraveghere pe perioada
cazarii clientului;
c) bunurile aflate in hotel sau in afara acestuia, pentru care hotelierul, un membru al familiei sale ori un prepus al hotelierului isi asuma obligatia de supraveghere pentru
un interval de timp rezonabil, anterior sau ulterior cazarii clientului.
(3) Hotelierul raspunde si pentru vehiculele clientilor lasate in garajul sau in parcarea hotelului, precum si pentru bunurile care, in mod obisnuit, se gasesc in acestea.
(4) In lipsa de stipulatie contrara, dispozitiile prezentei sectiuni nu se aplica in cazul animalelor de companie.

Raspunderea limitata Art. 2.128
Raspunderea hotelierului este limitata pana la concurenta unei valori de o suta de ori mai mare decat pretul pentru o zi afisat pentru camera oferita spre inchiriere
clientului.

Raspunderea nelimitata Art. 2.129
Raspunderea hotelierului este nelimitata:
a) daca prejudiciul este cauzat din culpa hotelierului sau a unei persoane pentru care acesta raspunde;
b) daca bunurile au fost incredintate spre pastrare hotelierului;
c) daca hotelierul a refuzat primirea in depozit a bunurilor clientului pe care, potrivit legii, era obligat sa le primeasca.

Lipsa raspunderii Art. 2.130
Hotelierul nu raspunde atunci cand deteriorarea, distrugerea ori furtul bunurilor clientului este cauzata:
a) de client, de persoana care il insoteste sau care se afla sub supravegherea sa ori de vizitatorii sai;
b) de un caz de forta majora;
c) de natura bunului.

Obligatii ale hotelierului Art. 2.131
(1) Hotelierul este obligat sa primeasca in depozit documente, bani sau alte obiecte de valoare apartinand clientilor sai.
(2) Hotelierul nu poate refuza depozitul acestor bunuri decat in cazul in care, tinand seama de importanta si conditiile de exploatare ale hotelului, acestea sunt excesiv
de valoroase ori sunt incomode sau periculoase.
(3) Hotelierul poate sa examineze bunurile care ii sunt predate spre depozitare si sa ceara depozitarea acestora intr-un loc inchis sau sigilat.

Cazul special Art. 2.132
Hotelierul care pune la dispozitia clientilor sai, in camerele de hotel, o casa de valori nu este presupus a fi primit in depozit bunurile care vor fi depuse de clientii sai in
casa de valori. In acest caz, sunt aplicabile dispozitiile art. 2.128.

Dovada Art. 2.133
Dovada introducerii bunurilor in hotel poate fi facuta prin martori, indiferent de valoarea acestor bunuri.

Decaderea din dreptul la repararea prejudiciului Art. 2.134
(1) Clientul este decazut din dreptul la repararea prejudiciului suferit prin furtul, distrugerea sau deteriorarea bunurilor pe care le-a adus el insusi ori care au fost aduse
pentru el in hotel daca:
a) in cel mult 24 de ore de la data la care a cunoscut prejudiciul nu a instiintat administratia hotelului;
b) nu a exercitat dreptul la actiunea in repararea prejudiciului in termen de 6 luni de la data producerii acestuia.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu sunt aplicabile in privinta bunurilor prevazute la art. 2.129 lit. b) si c).

Dreptul de retentie Art. 2.135
In cazul neplatii de catre client a pretului camerei si a serviciilor hoteliere prestate, hotelierul are un drept de retentie asupra bunurilor aduse de client, cu exceptia
documentelor si a efectelor personale fara valoare comerciala.

Valorificarea bunurilor Art. 2.136
Hotelierul poate cere valorificarea bunurilor asupra carora si-a exercitat dreptul de retentie, potrivit regulilor prevazute de Codul de procedura civila in materia
urmaririi silite mobiliare.

Localuri asimilate hotelurilor Art. 2.137
Dispozitiile prezentei sectiuni se aplica in mod corespunzator si bunurilor aduse in sanatorii, spitale, pensiuni, vagoane de dormit si altele asemanatoare.

Sectiunea 4 – Sechestrul conventional
Notiune Art. 2.138
Sechestrul conventional este depozitul prin care doua sau mai multe persoane incredinteaza unui tert, denumit administrator-sechestru, unul sau mai multe bunuri
mobile ori imobile in privinta carora exista o contestatie sau incertitudine juridica, cu obligatia pentru acesta de a le pastra si a le restitui celui recunoscut ca titular al
dreptului.

Obligatiile, drepturile si puterile administratoruluisechestru Art. 2.139
Obligatiile, drepturile si puterile administratorului-sechestru sunt determinate prin conventia partilor, iar in lipsa se aplica regulile prezentei sectiuni.

Conservarea si instrainarea obiectului sechestrului Art. 2.140
(1) Administratorul-sechestru este tinut sa pazeasca si sa conserve obiectul sechestrului cu diligenta unui depozitar.
(2) Daca natura bunului o cere, administratorul-sechestru este tinut sa indeplineasca acte de administrare, regulile din materia mandatului fiind aplicabile in mod
corespunzator.
(3) Cu autorizarea instantei judecatoresti, administratorul-sechestru poate sa instraineze bunul, in cazul in care acesta nu poate fi conservat sau daca, pentru un alt
motiv, masura instrainarii este vadit necesara.

Liberarea administratorului-sechestru Art. 2.141
(1) Administratorul-sechestru trebuie sa predea bunul celui desemnat de instanta judecatoreasca sau, dupa caz, celui indicat prin acordul tuturor partilor care l-au
numit.
(2) Pana la finalizarea contestatiei sau pana la incetarea starii de incertitudine juridica, administratorul-sechestru nu va putea fi liberat decat prin acordul tuturor partilor
care l-au numit sau, pentru motive temeinice, prin hotarare judecatoreasca.

Remuneratia, cheltuielile si despagubirile Art. 2.142
(1) Daca nu s-a convenit altfel, administratorul-sechestru are dreptul la o remuneratie.
(2) Chiar si in cazul sechestrului cu titlu gratuit, administratorul-sechestru are dreptul la restituirea tuturor cheltuielilor facute pentru conservarea si administrarea bunului
sechestrat, precum si la plata despagubirilor pentru pierderile suferite in legatura cu acesta.

Sechestrul judiciar Art. 2.143
Sechestrul poate fi dispus de instanta de judecata, cu aplicarea prevederilor Codului de procedura civila si, dupa caz, a dispozitiilor prezentei sectiuni.
Capitolul XIII – Contractul de imprumut
Sectiunea 1 – Dispozitii generale
Felurile imprumutului Art. 2.144
Imprumutul este de doua feluri: imprumutul de folosinta, numit si comodat, si imprumutul de consumatie.

Promisiunea de imprumut Art. 2.145
Atunci cand bunul se afla in detinerea beneficiarului, iar promitentul refuza sa incheie contractul, instanta, la cererea celeilalte parti, poate sa pronunte o hotarare care
sa tina loc de contract, daca cerintele legii pentru validitatea acestuia sunt indeplinite.

Sectiunea 2 – Imprumutul de folosinta
Notiune Art. 2.146
Imprumutul de folosinta este contractul cu titlu gratuit prin care o parte, numita comodant, remite un bun mobil sau imobil celeilalte parti, numite comodatar, pentru a
se folosi de acest bun, cu obligatia de a-l restitui dupa un anumit timp.

Calitatea de comodant Art. 2.147
Daca nu i s-a interzis prin lege sau contract, orice persoana care are dreptul de a folosi bunul poate fi comodant.

Obligatia comodatarului Art. 2.148
(1) Comodatarul este tinut sa pazeasca si sa conserve bunul imprumutat cu prudenta si diligenta unui bun proprietar.
(2) Comodatarul nu poate folosi bunul imprumutat decat in conformitate cu destinatia acestuia determinata prin contract ori, in lipsa, dupa natura bunului. El nu poate
permite unui tert sa il foloseasca decat cu aprobarea prealabila a comodantului.

Pieirea sau deteriorarea bunului Art. 2.149
(1) Comodatarul nu raspunde pentru pierderea ori deteriorarea bunului rezultata numai din folosinta in scopul careia bunul i-a fost imprumutat.
(2) Daca insa comodatarul foloseste bunul cu alta destinatie decat aceea pentru care i-a fost imprumutat sau daca prelungeste folosinta dupa scadenta restituirii,
comodatarul raspunde de pieirea sau deteriorarea bunului, chiar daca aceasta se datoreaza unei forte majore, afara de cazul cand dovedeste ca bunul ar fi pierit ori
s-ar fi deteriorat oricum din cauza acelei forte majore.

Posibilitatea salvarii bunului Art. 2.150
Comodatarul raspunde pentru pieirea bunului imprumutat cand aceasta este cauzata de forta majora de care comodatarul l-ar fi putut feri intrebuintand un bun propriu
sau cand, neputand salva decat unul dintre cele doua bunuri, l-a preferat pe al sau.

Cheltuielile facute cu bunul Art. 2.151
(1) Comodatarul suporta cheltuielile pe care le-a facut pentru a folosi bunul.
(2) Cu toate acestea, comodatarul are dreptul sa ii fie rambursate cheltuielile pentru lucrarile necesare asupra bunului care nu puteau fi prevazute la incheierea
contractului, atunci cand comodantul, instiintat in prealabil, nu s-a opus efectuarii lor ori cand, din cauza urgentei lucrarilor, acesta nu a putut fi instiintat in timp util.

Raspunderea comodantului pentru vicii ascunse Art. 2.152
Comodantul care, la data incheierii contractului, cunostea viciile ascunse ale bunului imprumutat si care nu l-a prevenit pe comodatar despre acestea este tinut sa
repare prejudiciul suferit din aceasta cauza de comodatar.

Dreptul de retentie Art. 2.153
In niciun caz, comodatarul nu poate invoca dreptul de retentie pentru obligatiile ce s-ar naste in sarcina comodantului.

Pluralitatea de comodatari Art. 2.154
Daca mai multe persoane au imprumutat impreuna acelasi bun, ele raspund solidar fata de comodant.

Restituirea bunului Art. 2.155
(1) Comodatarul este obligat sa inapoieze bunul la implinirea termenului convenit sau, in lipsa de termen, dupa ce s-a folosit de bun potrivit conventiei.
(2) Daca termenul nu este convenit si fie contractul nu prevede intrebuintarea pentru care s-a imprumutat bunul, fie intrebuintarea are un caracter permanent,
comodatarul este obligat sa inapoieze bunul la cererea comodantului.

Restituirea anticipata Art. 2.156
Comodantul poate cere restituirea bunului inainte de momentul prevazut la art. 2.155 alin. (1) atunci cand are el insusi o nevoie urgenta si neprevazuta de bun, atunci
cand comodatarul decedeaza sau atunci cand acesta isi incalca obligatiile.

Titlul executoriu Art. 2.157
(1) In ceea ce priveste obligatia de restituire, contractul de comodat incheiat in forma autentica sau printr-un inscris sub semnatura privata cu data certa constituie titlu
executoriu, in conditiile legii, in cazul incetarii prin decesul comodatarului sau prin expirarea termenului.
(2) Daca nu s-a stipulat un termen pentru restituire, contractul de comodat constituie titlu executoriu numai in cazul in care nu se prevede intrebuintarea pentru care
s-a imprumutat bunul ori intrebuintarea prevazuta are un caracter permanent.

Sectiunea 3 – Imprumutul de consumatie
§1. Dispozitii comune

Notiune. Capacitate Art. 2.158
(1) Imprumutul de consumatie este contractul prin care imprumutatorul remite imprumutatului o suma de bani sau alte asemenea bunuri fungibile si consumptibile prin
natura lor, iar imprumutatul se obliga sa restituie dupa o anumita perioada de timp aceeasi suma de bani sau cantitate de bunuri de aceeasi natura si calitate.
(2) Atunci cand o persoana acorda un imprumut fara a o face cu titlu profesional, nu ii sunt aplicabile dispozitiile legale privind institutiile de credit si institutiile
financiare nebancare.

Natura imprumutului Art. 2.159
(1) In lipsa unei stipulatii contrare, imprumutul se prezuma a fi cu titlu gratuit.
(2) Pana la proba contrara, imprumutul care are ca obiect o suma de bani se prezuma a fi cu titlu oneros.

Transferul proprietatii si al riscurilor Art. 2.160
Prin incheierea valabila a contractului, imprumutatul devine proprietarul bunului si suporta riscul pieirii acestuia.

Termenul de restituire stabilit de parti Art. 2.161
Termenul de restituire se prezuma a fi stipulat in favoarea ambelor parti, iar daca imprumutul este cu titlu gratuit, numai in favoarea imprumutatului.

Termenul de restituire stabilit de instanta Art. 2.162
(1) Daca nu a fost convenit un termen de restituire, acesta va fi stabilit de instanta, tinandu-se seama de scopul imprumutului, de natura obligatiei si a bunurilor
imprumutate, de situatia partilor si de orice alta imprejurare relevanta.
(2) Daca insa s-a stipulat ca imprumutatul va plati numai cand va avea resursele necesare, instanta, constatand ca imprumutatul le detine sau le putea obtine intre timp,
nu va putea acorda un termen de restituire mai mare de 3 luni.
(3) Cererea pentru stabilirea termenului de restituire se solutioneaza potrivit procedurii prevazute de lege pentru ordonanta presedintiala.

Prescriptia Art. 2.163
In cazul prevazut la art. 2.162 alin. (1), cererea este supusa prescriptiei, care incepe sa curga de la data incheierii contractului.

Restituirea imprumutului Art. 2.164
(1) In lipsa unei stipulatii contrare, imprumutatul este tinut sa restituie aceeasi cantitate si calitate de bunuri pe care a primit-o, oricare ar fi cresterea sau scaderea
pretului acestora.
(2) In cazul in care imprumutul poarta asupra unei sume de bani, imprumutatul nu este tinut sa inapoieze decat suma nominala primita, oricare ar fi variatia valorii
acesteia, daca partile nu au convenit altfel.
(3) Daca nu este posibil sa se restituie bunuri de aceeasi natura, calitate si in aceeasi cantitate, imprumutatul este obligat sa plateasca valoarea lor la data si locul unde
restituirea trebuia sa fie facuta.

Titlul executoriu Art. 2.165
Dispozitiile art. 2.157 alin. (1) se aplica in mod corespunzator si imprumutului de consumatie.

Raspunderea pentru vicii Art. 2.166
(1) Imprumutatorul este tinut, intocmai ca si comodantul, sa repare prejudiciul cauzat de viciile bunului imprumutat.
(2) In cazul imprumutului cu titlu oneros, imprumutatorul este raspunzator de prejudiciul suferit de imprumutat din cauza viciilor bunurilor imprumutate, aplicandu-se in
mod corespunzator regulile referitoare la garantia vanzatorului.

§2. Imprumutul cu dobanda

Domeniul de aplicare Art. 2.167
Dispozitiile referitoare la imprumutul cu dobanda sunt aplicabile, in mod corespunzator, ori de cate ori, in temeiul unui contract, se naste si o obligatie de plata, cu
termen, a unei sume de bani ori a altor bunuri de gen, in masura in care nu exista reguli particulare privind validitatea si executarea acelei obligatii.

Modalitati ale dobanzii Art. 2.168
Dobanda se poate stabili in bani ori in alte prestatii sub orice titlu sau denumire la care imprumutatul se obliga ca echivalent al folosintei capitalului.

Curgerea dobanzii Art. 2.169
Suma de bani imprumutata este purtatoare de dobanda din ziua in care a fost remisa imprumutatului.

Plata anticipata a dobanzii Art. 2.170
Plata anticipata a dobanzii nu se poate efectua decat pe cel mult 6 luni. Daca rata dobanzii este determinabila, eventualele surplusuri sau deficite sunt supuse
compensarii de la o rata la alta, pe toata durata imprumutului, cu exceptia ultimei rate care ramane intotdeauna castigata in intregime de imprumutator.
Capitolul XIV – Contractul de cont curent
Notiune Art. 2.171
(1) Contractul de cont curent este acela prin care partile, denumite curentisti, se obliga sa inscrie intr-un cont creantele decurgand din remiteri reciproce,
considerandu-le neexigibile si indisponibile pana la inchiderea contului.
(2) Soldul creditor al contului la incheierea sa constituie o creanta exigibila. Daca plata acestuia nu este ceruta, soldul constituie prima remitere dintr-un nou cont si
contractul este considerat reinnoit pe durata nedeterminata.

Creditele excluse Art. 2.172
(1) Creantele care nu pot face obiectul compensatiei nu pot face obiectul unui cont curent si nu se vor inscrie in acesta sau, daca sunt inscrise, inscrierea se considera
nescrisa.
(2) In cazul contractului incheiat intre profesionisti, se vor inscrie in cont exclusiv creantele derivand din exercitiul activitatii profesionale, daca nu se prevede expres
contrariul.

Efectele principale Art. 2.173
Prin contractul de cont curent, proprietatea remiterilor se transfera primitorului, prin inregistrarea acestora in cont. Obligatiile nascute din remiterile anterioare se
noveaza si creantele reciproce se compenseaza pana la concurenta debitului si creditului, sub rezerva platii soldului creditor. Dobanzile curg pentru fiecare suma de la
data inscrierii in cont pana la incheierea contului si se socotesc pe zile, daca partile nu convin altfel.

Drepturile la plata comisioanelor si la restituirea cheltuielilor Art. 2.174
Drepturile la plata comisioanelor si la restituirea cheltuielilor pentru operatiunile inscrise in cont sunt la randul lor incluse in cont, daca nu se prevede expres contrariul.

Actiunile si exceptiile referitoare la acte si operatiunile trecute in cont Art. 2.175
(1) Inscrierea unei creante in cont curent nu impiedica exercitiul actiunilor si exceptiilor referitoare la validitatea actelor sau operatiunilor care au dat loc remiterilor.
(2) Daca un act sau o operatiune este nula, anulata, reziliata sau rezolvita, inscrierea remiterilor efectuate in temeiul acestora este stornata.

Garantiile creantelor inscrise in cont Art. 2.176
(1) Garantiile reale sau personale aferente creantelor inscrise in cont raman in fiinta si vor fi exercitate asupra soldului creditor la incheierea contului, in limita creditului
garantat.
(2) Daca o creanta garantata de un fideiusor sau de un coobligat a fost inscrisa in cont, acesta ramane obligat conform contractului de fideiusiune pentru cuantumul
datoriei garantate, fata de curentistul care, la inchiderea contului, are un sold creditor.

Inscrierea unui titlu de credit Art. 2.177
Inscrierea in cont a unui titlu de credit este prezumata facuta sub rezerva incasarii, daca nu se prevede expres contrariul.

Inscrierea unei creante sub rezerva incasarii Art. 2.178
(1) In caz de cesiune de creanta inscrisa in cont, inscrierea este facuta pe riscul cesionarului, daca din vointa partilor nu rezulta altfel sau daca nu este facuta cu rezerva
expresa privind incasarea acesteia.
(2) Daca creanta nu a fost platita, curentistul cesionar poate fie sa restituie creanta cedentului, stornand partida din cont, fie sa isi valorifice drepturile impotriva
debitorului. Curentistul cedent poate storna creanta in tot sau in parte, chiar si dupa executarea infructuoasa a debitorului, in proportia creantei ramase neacoperita
prin executare.

Incheierea contului Art. 2.179
(1) Incheierea contului curent si lichidarea soldului se fac la scadenta prevazuta in contract sau la momentul incetarii contractului de cont curent. Partile pot decide
termene intermediare de incheiere a contului, iar in acest caz soldul creditor se inscrie ca prima partida in noul cont.
(2) Soldul creditor constituie o creanta lichida si exigibila la care se va calcula dobanda conventionala de la data incheierii contului, daca nu este trecuta intr-un cont
nou. Daca soldul nu este trecut intr-un cont nou, se va calcula, in lipsa de stipulatie contrara, dobanda legala, de la data incheierii contului.

Aprobarea contului Art. 2.180
(1) Extrasul sau raportul de cont trimis de un curentist celuilalt se prezuma aprobat, daca nu este contestat de acesta din urma in termenul prevazut in contract sau, in
lipsa unui termen, intr-un termen rezonabil dupa practicile dintre parti sau potrivit uzantelor locului. In lipsa unor astfel de practici sau uzante, se va tine seama de
natura operatiunilor si situatia partilor.
(2) Aprobarea contului nu exclude dreptul de a contesta ulterior contul pentru erori de inregistrare sau de calcul, pentru omisiuni sau dubla inregistrare, in termen de o
luna de la data aprobarii extrasului sau raportului de cont ori de la incheierea contului, sub sanctiunea decaderii. Contestarea contului se face prin scrisoare
recomandata trimisa celeilalte parti in termenul de o luna.

Executarea si poprirea Art. 2.181
(1) Numai soldul creditor rezultat la incheierea contului curent poate fi supus executarii sau popririi pornite contra unuia dintre curentisti.
(2) Creditorii oricaruia dintre curentisti pot solicita instantei sa dispuna, pe cale de ordonanta presedintiala, incheierea inainte de termen a contului curent, pentru
executarea sau poprirea soldului rezultat in favoarea curentistului debitor.

Termenul de prescriptie Art. 2.182
Dreptul la actiune pentru rectificarea erorilor de calcul, facute cu ocazia stabilirii soldului, a omisiunilor, a inscrierilor duble si altora asemenea se va prescrie in termen
de un an de la data comunicarii extrasului de cont curent.

Incetarea contractului de cont curent Art. 2.183
(1) Contractul de cont curent inceteaza de drept la expirarea termenului convenit expres de parti in cuprinsul contractului sau ulterior, prin conventie separata incheiata
in forma scrisa.
(2) In cazul contractului incheiat pe durata nedeterminata, fiecare parte poate declara incetarea acestuia la incheierea contului, instiintand-o pe cealalta parte cu 15 zile
inainte. Daca partile nu au convenit altfel, contractul de cont curent pe durata nedeterminata se considera ca are ca termen intermediar de incheiere a contului ultima zi
a fiecarei luni.
(3) In caz de incapacitate, insolventa sau moarte, oricare dintre curentisti, reprezentantul incapabilului sau mostenitorul poate denunta contractul instiintand cealalta
parte cu 15 zile inainte.
Capitolul XV – Contul bancar curent si alte contracte bancare
Sectiunea 1 – Contul bancar curent
Dreptul de a dispune de soldul creditor Art. 2.184
In cazul in care depozitul bancar, creditul sau orice alta operatiune bancara se realizeaza prin contul curent, titularul contului poate sa dispuna in orice moment de
soldul creditor al contului, cu respectarea termenului de preaviz, daca acesta a fost convenit de parti.

Compensarea reciproca a soldurilor Art. 2.185
In cazul in care intre institutia de credit si client exista mai multe raporturi juridice sau mai multe conturi, chiar si in monede diferite, soldurile active si pasive se
compenseaza reciproc, afara de cazul in care partile au convenit altfel.

Cotitularii unui cont curent Art. 2.186
In cazul in care un cont curent are mai multi titulari si s-a convenit ca fiecare dintre acestia are dreptul sa dispuna singur efectuarea de operatiuni in cont, cotitularii sunt
considerati creditori sau debitori in solidar pentru soldul contului.

Contul curent indiviz Art. 2.187
(1) In cazul in care titularul contului decedeaza, pana la efectuarea partajului, mostenitorii sunt considerati titulari coindivizari ai contului, pentru efectuarea operatiunilor
in cont fiind necesar consimtamantul tuturor coindivizarilor.
(2) Creditorul personal al unuia dintre comostenitori nu poate urmari silit prin poprire soldul creditor al contului indiviz. El poate doar sa ceara partajul.
(3) Comostenitorii sunt tinuti divizibil fata de institutia de credit pentru soldul debitor al contului, daca prin lege sau prin conventie nu se stabileste altfel.
(4) Dispozitiile prezentului articol sunt aplicabile in mod corespunzator si in alte cazuri de indiviziune intre titularii contului curent, daca prin lege nu se prevede altfel.

Denuntarea unilaterala Art. 2.188
In cazul in care contractul de cont bancar curent este incheiat pe durata nedeterminata, oricare dintre parti poate sa denunte contractul de cont curent, cu respectarea
unui termen de preaviz de 15 zile, daca din contract sau din uzante nu rezulta un alt termen, sub sanctiunea de daune-interese.

Executarea imputernicirilor primite Art. 2.189
(1) Institutia de credit este tinuta, potrivit dispozitiilor prevazute in materia contractului de mandat, pentru executarea imputernicirilor primite de la client.
(2) Daca imputernicirea primita trebuie executata pe o piata unde nu exista sucursale ale institutiei de credit, aceasta poate sa imputerniceasca la randul ei o filiala a sa,
o institutie de credit corespondenta sau o alta institutie de credit ori o alta entitate agreata de titularul de cont si institutia de credit.

Termenul de prescriptie Art. 2.190
(1) Dreptul la actiunea in restituirea soldului creditor rezultat la inchiderea contului curent se prescrie in termen de 5 ani de la data inchiderii contului curent.
(2) In cazul in care contul curent a fost inchis din initiativa institutiei de credit, termenul de prescriptie se calculeaza de la data la care titularul sau, dupa caz, fiecare
cotitular al contului a fost notificat in acest sens prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire la ultimul domiciliu sau sediu adus la cunostinta institutiei de
credit.

Sectiunea 2 – Depozitul bancar
Depozitul de fonduri Art. 2.191
(1) Prin constituirea unui depozit de fonduri la o institutie de credit, aceasta dobandeste proprietatea asupra sumelor de bani depuse si este obligata sa restituie
aceeasi cantitate monetara, de aceeasi specie, la termenul convenit sau, dupa caz, oricand, la cererea deponentului, cu respectarea termenului de preaviz stabilit de
parti ori, in lipsa, de uzante.
(2) In lipsa de stipulatie contrara, depunerile si retragerile se efectueaza la sediul unitatii operative a institutiei de credit unde a fost constituit depozitul.
(3) Institutia de credit este obligata sa asigure, in mod gratuit, informarea clientului cu privire la operatiunile efectuate in conturile sale. In cazul in care clientul nu
solicita altfel, aceasta informare se realizeaza lunar, in conditiile si in modalitatile convenite de parti. Dispozitiile art. 2.180 sunt aplicabile in mod corespunzator.

Depozitul de titluri Art. 2.192
(1) Prin constituirea unui depozit de titluri, institutia de credit este imputernicita cu administrarea acestora. In lipsa de dispozitii speciale, prevederile art. 792—857
sunt aplicabile in mod corespunzator.
(2) Institutia de credit are dreptul la rambursarea cheltuielilor efectuate pentru operatiunile necesare, precum si la o remuneratie, in masura stabilita prin conventie sau
prin uzante.
(3) Este considerata nescrisa orice clauza prin care institutia de credit este exonerata de raspundere pentru neexecutarea obligatiilor care ii revin in administrarea
titlurilor cu prudenta si diligenta.

Sectiunea 3 – Facilitatea de credit
Notiune Art. 2.193
Facilitatea de credit este contractul prin care o institutie de credit, o institutie financiara nebancara sau orice alta entitate autorizata prin lege speciala, denumita
finantator, se obliga sa tina la dispozitia clientului o suma de bani pentru o perioada de timp determinata sau nedeterminata.

Utilizarea creditului Art. 2.194
Daca partile nu au stipulat altfel, clientul poate sa utilizeze creditul in mai multe transe, potrivit uzantelor, si poate, prin rambursari succesive, sa reinnoiasca suma
disponibila.

Denuntarea unilaterala Art. 2.195
(1) In lipsa unei clauze contrare, finantatorul nu poate sa denunte contractul inainte de implinirea termenului decat pentru motive temeinice, daca acestea privesc
beneficiarul facilitatii de credit.
(2) Denuntarea unilaterala stinge de indata dreptul clientului de a utiliza creditul, iar finantatorul trebuie sa acorde un termen de cel putin 15 zile pentru restituirea
sumelor utilizate si a accesoriilor acestora.
(3) Daca facilitatea de credit s-a incheiat pe durata nedeterminata, fiecare dintre parti poate sa denunte contractul, cu respectarea unui termen de preaviz de 15 zile,
daca din contract sau din uzante nu rezulta altfel.

Sectiunea 4 – Inchirierea casetelor de valori
Obligatia prestatorului Art. 2.196
In executarea contractului de inchiriere a casetei de valori, institutia de credit sau o alta entitate care presteaza in conditiile legii astfel de servicii, denumita prestator,
raspunde fata de client pentru asigurarea unei incaperi adecvate si sigure, precum si pentru integritatea casetei.

Deschiderea casetei de valori Art. 2.197
(1) In cazul in care caseta este inchiriata mai multor persoane, oricare dintre acestea poate cere deschiderea casetei, daca nu s-a stipulat altfel prin contract.
(2) In caz de deces al clientului sau al unuia dintre clientii care foloseau aceeasi caseta, prestatorul, odata ce a fost instiintat, nu poate sa consimta la deschiderea
casetei decat cu acordul tuturor celor indreptatiti sau, in lipsa, in conditiile stabilite de instanta de judecata.
(3) Dispozitiile alin. (2) se aplica in mod corespunzator si in cazul incetarii sau reorganizarii persoanei juridice. In acest caz poate solicita deschiderea casetei de valori
administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar.

Deschiderea fortata a casetei de valori Art. 2.198
(1) La implinirea termenului prevazut in contract, dupa expirarea unei perioade de 3 luni de la notificarea adresata clientului, prestatorul poate cere instantei de
judecata, pe cale de ordonanta presedintiala, autorizarea de a deschide caseta de valori. Notificarea clientului se poate face prin scrisoare recomandata cu confirmare
de primire la ultimul domiciliu sau sediu adus la cunostinta institutiei de credit.
(2) Deschiderea casetei de valori se face in prezenta unui notar public si, dupa caz, cu respectarea masurilor de prudenta stabilite de instanta.
(3) Instanta de judecata poate, de asemenea, sa dispuna masuri de conservare a obiectelor descoperite, precum si vanzarea acestora in masura necesara acoperirii
chiriei si cheltuielilor efectuate de prestator, precum si, daca este cazul, a prejudiciului cauzat acestuia.
Capitolul XVI – Contractul de asigurare
Sectiunea 1 – Dispozitii comune
Notiune Art. 2.199
(1) Prin contractul de asigurare, contractantul asigurarii sau asiguratul se obliga sa plateasca o prima asiguratorului, iar acesta din urma se obliga ca, in cazul producerii
riscului asigurat, sa plateasca o indemnizatie, dupa caz, asiguratului, beneficiarului asigurarii sau tertului pagubit.
(2) Contractantul asigurarii este persoana care incheie contractul pentru asigurarea unui risc privind o alta persoana ori pentru bunuri sau activitati ale acesteia si se
obliga fata de asigurator sa plateasca prima de asigurare.

Forma si dovada Art. 2.200
(1) Pentru a putea fi dovedit, contractul de asigurare trebuie sa fie incheiat in scris. Contractul nu poate fi probat cu martori, chiar atunci cand exista un inceput de
dovada scrisa. Daca documentele de asigurare au disparut prin forta majora sau caz fortuit si nu exista posibilitatea obtinerii unui duplicat, existenta si continutul lor
pot fi dovedite prin orice mijloc de proba.
(2) Incheierea contractului de asigurare se constata prin polita de asigurare sau certificatul de asigurare emis si semnat de asigurator ori prin nota de acoperire emisa si
semnata de brokerul de asigurare.
(3) Documentele care atesta incheierea unei asigurari pot fi semnate si certificate prin mijloace electronice.

Polita de asigurare Art. 2.201
(1) Polita de asigurare trebuie sa indice cel putin:
a) numele sau denumirea, domiciliul ori sediul partilor contractante, precum si numele beneficiarului asigurarii, daca acesta nu este parte la contract;
b) obiectul asigurarii;
c) riscurile ce se asigura;
d) momentul inceperii si cel al incetarii raspunderii asiguratorului;
e) primele de asigurare;
f) sumele asigurate.
(2) Alte elemente pe care trebuie sa le cuprinda polita de asigurare se stabilesc prin norme adoptate de organul de stat in a carui competenta, potrivit legii, intra
supravegherea activitatii din domeniul asigurarilor.

Categoriile de polite de asigurare Art. 2.202
Polita de asigurare poate fi, dupa caz, nominativa, la ordin sau la purtator.

Informatiile privind riscul Art. 2.203
(1) Persoana care contracteaza asigurarea este obligata sa raspunda in scris la intrebarile formulate de asigurator, precum si sa declare, la data incheierii contractului,
orice informatii sau imprejurari pe care le cunoaste si care, de asemenea, sunt esentiale pentru evaluarea riscului.
(2) Daca imprejurarile esentiale privind riscul se modifica in cursul executarii contractului, asiguratul este obligat sa comunice in scris asiguratorului modificarea
survenita. Aceeasi obligatie ii revine si contractantului asigurarii care a luat cunostinta de modificarea survenita.

Declaratiile inexacte sau reticenta privind riscul Art. 2.204
(1) In afara de cauzele generale de nulitate, contractul de asigurare este nul in caz de declaratie inexacta sau de reticenta facuta cu rea-credinta de catre asigurat ori
contractantul asigurarii cu privire la imprejurari care, daca ar fi fost cunoscute de catre asigurator, l-ar fi determinat pe acesta sa nu isi dea consimtamantul ori sa nu il
dea in aceleasi conditii, chiar daca declaratia sau reticenta nu a avut influenta asupra producerii riscului asigurat. Primele platite raman dobandite asiguratorului, care,
de asemenea, poate cere si plata primelor cuvenite pana la momentul la care a luat cunostinta de cauza de nulitate.
(2) Declaratia inexacta sau reticenta din partea asiguratului ori a contractantului asigurarii a carui rea-credinta nu a putut fi stabilita nu atrage nulitatea asigurarii. In
cazul in care constatarea declaratiei inexacte sau a reticentei are loc anterior producerii riscului asigurat, asiguratorul are dreptul fie de a mentine contractul solicitand
majorarea primei, fie de a rezilia contractul la implinirea unui termen de 10 zile calculate de la notificarea primita de asigurat, restituindu-i acestuia din urma partea din
primele platite aferenta perioadei in cadrul careia asigurarea nu mai functioneaza. Atunci cand constatarea declaratiei inexacte sau a reticentei are loc ulterior
producerii riscului asigurat, indemnizatia se reduce in raport cu proportia dintre nivelul primelor platite si nivelul primelor ce ar fi trebuit sa fie platite.

Lipsa riscului asigurat Art. 2.205
(1) Contractul de asigurare se desfiinteaza de drept in cazul in care, inainte ca obligatia asiguratorului sa inceapa a produce efecte, riscul asigurat s-a produs ori
producerea acestuia a devenit imposibila, precum si daca, dupa ce obligatia mentionata a inceput sa produca efecte, intervenirea riscului asigurat a devenit imposibila.
Atunci cand asiguratul sau contractantul asigurarii a platit, fie si partial, prima de asigurare, acesta este indreptatit sa o recupereze proportional cu perioada neexpirata
a contractului de asigurare.
(2) Diferenta dintre prima platita si cea calculata conform alin. (1) se restituie asiguratului sau contractantului asigurarii numai in cazurile in care nu s-au platit ori nu se
datoreaza despagubiri pentru evenimente produse in perioada de valabilitate a asigurarii.

Plata primelor de asigurare Art. 2.206
(1) Asiguratul este obligat sa plateasca primele de asigurare la termenele stabilite in contract.
(2) Partile pot conveni ca plata primelor de asigurare sa se faca integral ori in rate. Daca nu s-a convenit altfel, plata se face la sediul asiguratorului sau al
imputernicitilor acestuia.
(3) Dovada platii primelor de asigurare revine asiguratului.
(4) Daca nu s-a convenit altfel, asiguratorul poate rezilia contractul in cazul in care sumele datorate de asigurat, cu titlu de prima, nu sunt platite la scadenta.
(5) Asiguratorul este obligat sa il informeze pe asigurat in privinta consecintelor neplatii primelor la termenul de plata pentru cazul prevazut la alin. (4) si sa prevada
aceste consecinte in contractul de asigurare.
(6) Asiguratorul are dreptul de a compensa primele ce i se datoreaza pana la sfarsitul anului de asigurare, in temeiul oricarui contract, cu orice indemnizatie cuvenita
asiguratului sau beneficiarului.

Comunicarea producerii riscului asigurat Art. 2.207
(1) Asiguratul este obligat sa comunice asiguratorului producerea riscului asigurat, in termenul prevazut in contractul de asigurare.
(2) In caz de neindeplinire a obligatiei prevazute la alin. (1), asiguratorul are dreptul sa refuze plata indemnizatiei, daca din acest motiv nu a putut determina cauza
producerii evenimentului asigurat si intinderea pagubei.
(3) Comunicarea producerii riscului asigurat se poate face si catre brokerul de asigurare care, in acest caz, are obligatia de a face la randul sau comunicarea catre
asigurator, in termenul prevazut in contractul de asigurare.

Plata indemnizatiei de asigurare Art. 2.208
(1) In cazul producerii riscului asigurat, asiguratorul trebuie sa plateasca indemnizatia de asigurare in conditiile prevazute in contract. Atunci cand exista neintelegere
asupra cuantumului indemnizatiei de asigurare, partea necontestata din aceasta se va plati de asigurator anterior solutionarii neintelegerii prin buna invoiala sau de catre
instanta judecatoreasca.
(2) In cazurile stabilite prin contractul de asigurare, in asigurarile de bunuri si de raspundere civila, asiguratorul nu datoreaza indemnizatie daca riscul asigurat a fost
produs cu intentie de catre asigurat, de beneficiarul asigurarii ori de un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucreaza in aceasta calitate.
(3) In cazul in care partile convin, dispozitiile alin. (2) se aplica si atunci cand riscul asigurat a fost produs de catre:
a) persoanele fizice majore care, in mod statornic, locuiesc si gospodaresc impreuna cu asiguratul sau beneficiarul asigurarii;
b) prepusii asiguratului sau ai beneficiarului asigurarii.

Denuntarea unilaterala a contractului Art. 2.209
Denuntarea contractului de asigurare de catre una dintre parti se poate efectua numai cu respectarea unui termen de preaviz de cel putin 20 de zile calculate de la data
primirii notificarii de catre cealalta parte.

Subrogarea asiguratorului Art. 2.210
(1) In limitele indemnizatiei platite, asiguratorul este subrogat in toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii impotriva celor raspunzatori de producerea
pagubei, cu exceptia asigurarilor de persoane.
(2) Asiguratul raspunde pentru prejudiciile aduse asiguratorului prin acte care ar impiedica realizarea dreptului prevazut la alin. (1).
(3) Asiguratorul poate renunta, in tot sau in parte, la exercitarea dreptului conferit de alin. (1).

Opozabilitatea contractului Art. 2.211
Asiguratorul poate opune titularului sau detinatorului documentului de asigurare ori tertului sau beneficiarului asigurarii care invoca drepturi ce decurg din acest
document toate apararile intemeiate pe contractul incheiat initial.

Cesiunea asigurarii Art. 2.212
(1) Asiguratorul poate cesiona contractul de asigurare numai cu acordul scris al asiguratului.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu sunt aplicabile cesiunilor de portofolii intre asiguratori, in conditiile reglementarilor speciale.

Domeniul de aplicare Art. 2.213
Asigurarile obligatorii se reglementeaza prin legi speciale.

Sectiunea 2 – Asigurarea de bunuri
Notiune Art. 2.214
In cazul asigurarii de bunuri, asiguratorul se obliga ca, la producerea riscului asigurat, sa plateasca o despagubire asiguratului, beneficiarului asigurarii sau altor
persoane indreptatite.

Interesul asigurarii Art. 2.215
Asiguratul trebuie sa aiba un interes cu privire la bunul asigurat.

Prevenirea producerii riscului asigurat Art. 2.216
(1) Asiguratul este obligat sa intretina bunul asigurat in conditii corespunzatoare, in scopul prevenirii producerii riscului asigurat.
(2) Asiguratorul are dreptul sa verifice modul in care bunul asigurat este intretinut, in conditiile stabilite prin contract.
(3) In cazurile prevazute in contract, la producerea riscului, asiguratul este obligat sa ia pe seama asiguratorului si in cadrul sumei asigurate, potrivit cu imprejurarile,
masuri pentru limitarea pagubelor.

Despagubirea Art. 2.217
(1) Despagubirea se stabileste in functie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. Ea nu poate depasi valoarea bunului din acel moment, cuantumul
pagubei si nici suma asigurata.
(2) Partile pot stipula o clauza conform careia asiguratul ramane propriul sau asigurator pentru o fransiza, in privinta careia asiguratorul nu este obligat sa plateasca
despagubire.

Asigurarea partiala Art. 2.218
In cazul in care contractul de asigurare s-a incheiat pentru o suma asigurata care este inferioara valorii bunului si daca partile nu au stipulat altfel, despagubirea
cuvenita se reduce corespunzator raportului dintre suma prevazuta in contract si valoarea bunului.

Asigurarea multipla Art. 2.219
(1) Asiguratul trebuie sa declare existenta tuturor asigurarilor referitoare la acelasi bun, aceasta obligatie revenindu-i atat la data incheierii contractelor de asigurare,
cat si pe parcursul executarii acestora.
(2) Atunci cand exista mai multe asigurari incheiate pentru acelasi bun, fiecare asigurator este obligat la plata proportional cu suma asigurata si pana la concurenta
acesteia, fara ca asiguratul sa poata incasa o despagubire mai mare decat prejudiciul efectiv, consecinta directa a riscului.

Instrainarea bunului asigurat Art. 2.220
(1) Daca nu s-a convenit altfel, instrainarea bunului asigurat nu determina incetarea contractului de asigurare, care va produce efecte intre asigurator si dobanditor.
(2) Asiguratul care nu comunica asiguratorului instrainarea survenita si dobanditorului existenta contractului de asigurare ramane obligat sa plateasca primele care
devin scadente ulterior datei instrainarii.

Sectiunea 3 – Asigurarile de credite si garantii si asigurarile de pierderi financiare
Asigurarile de credite si garantii Art. 2.221
(1) Asigurarile de credite si garantii pot avea ca obiect acoperirea riscurilor de insolvabilitate generala, de credit de export, de vanzare cu plata pretului in rate, de
credit ipotecar, de credit agricol, de garantii directe sau indirecte, precum si altele asemenea, conform normelor adoptate de organul de stat in a carui competenta,
potrivit legii, intra supravegherea activitatii din domeniul asigurarilor.
(2) Daca s-a convenit ca printr-un contract de asigurare directa de credite si garantii sa se acopere riscul ca un debitor al asiguratului sa nu plateasca un credit care i
s-a acordat, asiguratorul nu poate conditiona plata indemnizatiei de asigurare de declansarea de catre asigurat impotriva acelui debitor a procedurilor de reparare a
prejudiciului, inclusiv prin executare silita.

Asigurarile de pierderi financiare Art. 2.222
Daca nu s-a convenit altfel prin contractul de asigurare, indemnizatia pentru asigurarea impotriva riscului de pierderi financiare trebuie sa acopere paguba efectiva si
beneficiul nerealizat, incluzandu-se si cheltuielile generale, precum si cele decurgand direct sau indirect din producerea riscului asigurat

Sectiunea 4 – Asigurarea de raspundere civila
Notiune Art. 2.223
(1) In cazul asigurarii de raspundere civila, asiguratorul se obliga sa plateasca o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde potrivit legii fata de tertele
persoane prejudiciate si pentru cheltuielile facute de asigurat in procesul civil.
(2) Prin contractul de asigurare partile pot conveni sa cuprinda in asigurare si raspunderea civila a altor persoane decat contractantul asigurarii.

Drepturile tertelor persoane pagubite Art. 2.224
(1) Drepturile tertelor persoane pagubite se exercita impotriva celor raspunzatori de producerea pagubei.
(2) Asiguratorul poate fi chemat in judecata de persoanele pagubite in limitele obligatiilor ce ii revin acestuia din contractul de asigurare.

Stabilirea despagubirii Art. 2.225
Daca nu se prevede altfel prin lege, despagubirea se stabileste prin conventie incheiata intre asigurat, terta persoana prejudiciata si asigurator sau, in caz de
neintelegere, prin hotarare judecatoreasca.

Plata despagubirii Art. 2.226
(1) Asiguratorul plateste despagubirea direct tertei persoane prejudiciate, in masura in care aceasta nu a fost despagubita de catre asigurat.
(2) Creditorii asiguratului nu pot urmari despagubirea prevazuta la alin. (1).
(3) Despagubirea se plateste asiguratului numai in cazul in care acesta dovedeste ca a despagubit-o pe terta persoana prejudiciata.

Sectiunea 5 – Asigurarea de persoane
Notiune Art. 2.227
Prin contractul de asigurare de persoane, asiguratorul se obliga sa plateasca indemnizatia de asigurare in caz de deces, de ajungere la o anumita varsta, de invaliditate
permanenta totala sau partiala ori in alte asemenea cazuri, conform normelor adoptate de organul de stat in a carui competenta, potrivit legii, intra supravegherea
activitatii din domeniul asigurarilor.

Riscul privind o alta persoana Art. 2.228
Asigurarea in vederea unui risc privind o alta persoana decat aceea care a incheiat contractul de asigurare este valabila numai daca a fost consimtita in scris de acea
persoana.

Renuntarea la contract Art. 2.229
(1) Asiguratul care a incheiat un contract de asigurare de viata individual poate sa renunte la contract fara preaviz in termen de cel mult 20 de zile de la data semnarii
contractului de catre asigurator. Renuntarea produce efect retroactiv.
(2) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile contractelor care au o durata de 6 luni sau mai mica.

Beneficiarul indemnizatiei Art. 2.230
Indemnizatia de asigurare se plateste asiguratului sau beneficiarului desemnat de acesta. In cazul decesului asiguratului, daca nu a fost desemnat un beneficiar,
indemnizatia de asigurare intra in masa succesorala, revenind mostenitorilor asiguratului.

Desemnarea beneficiarului Art. 2.231
(1) Desemnarea beneficiarului se poate face fie la incheierea contractului de asigurare, fie in cursul executarii acestuia, prin declaratia scrisa comunicata asiguratorului
de catre asigurat sau, cu acordul asiguratului, de catre contractantul asigurarii ori prin testamentul intocmit de asigurat.
(2) Inlocuirea sau revocarea beneficiarului asigurarii se poate face oricand in cursul executarii contractului, in modurile prevazute la alin. (1).

Pluralitatea de beneficiari Art. 2.232
Atunci cand sunt mai multi beneficiari desemnati, indemnizatia de asigurare se imparte in mod egal intre acestia, daca nu s-a stipulat altfel.

Producerea cu intentie a riscului asigurat Art. 2.233
(1) Asiguratorul nu datoreaza indemnizatia de asigurare daca:
a) riscul asigurat a fost produs prin sinuciderea asiguratului in termen de 2 ani de la incheierea contractului de asigurare;
b) riscul asigurat a fost produs cu intentie de catre asigurat.
(2) Atunci cand un beneficiar al asigurarii a produs intentionat riscul asigurat, indemnizatia de asigurare se plateste celorlalti beneficiari desemnati sau, in lipsa acestora,
asiguratului.
(3) In cazul in care riscul asigurat consta in decesul asiguratului, iar un beneficiar al asigurarii l-a produs intentionat, indemnizatia de asigurare se plateste celorlalti
beneficiari desemnati sau, in lipsa acestora, mostenitorilor asiguratului.

Rezerva de prime Art. 2.234
(1) In asigurarile la care se constituie rezerve de prime, asiguratul poate sa inceteze plata primelor cu dreptul de a mentine contractul la o suma asigurata redusa sau
de a-l denunta, solicitand restituirea rezervei constituite, conform contractului de asigurare.
(2) Orice alta plata, indiferent de forma sub care este facuta de asigurator, diferita de indemnizatia de asigurare sau de suma reprezentand restituirea rezervei in
conditiile alin. (1), nu poate fi efectuata mai devreme de 6 luni de la data incheierii contractului de asigurare.

Repunerea in vigoare a asigurarii Art. 2.235
Asiguratul sau contractantul asigurarii, cu acordul asiguratului, poate sa ceara repunerea in vigoare a asigurarii la care se constituie rezerva tehnica, in cazurile
prevazute in contractul de asigurare.

Dreptul la indemnizatie Art. 2.236
(1) Indemnizatia de asigurare este datorata independent de sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului din asigurarile sociale, de repararea prejudiciului de cei
raspunzatori de producerea sa, precum si de sumele primite de la alti asiguratori in temeiul altor contracte de asigurare.
(2) Creditorii asiguratului nu au dreptul sa urmareasca indemnizatia de asigurare cuvenita beneficiarilor asigurarii sau mostenitorilor asiguratului, dupa caz.

Prescriptia Art. 2.237
Drepturile asiguratilor asupra sumelor rezultand din rezervele tehnice care se constituie la asigurarile de viata pentru obligatii de plata scadente in viitor nu sunt supuse
prescriptiei.

Obligatia de informare Art. 2.238
Asiguratorii si imputernicitii lor au obligatia de a pune la dispozitia asiguratilor sau contractantilor asigurarii informatii in legatura cu contractele de asigurare atat
inaintea incheierii, cat si pe durata executarii acestora. Aceste informatii trebuie sa fie prezentate in scris, in limba romana, sa fie redactate intr-o forma clara si sa
cuprinda cel putin urmatoarele elemente:
a) clauzele optionale sau suplimentare si beneficiile rezultate din valorificarea rezervelor tehnice;
b) momentul inceperii si cel al incetarii contractului, inclusiv modalitatile de incetare a acestuia;
c) modalitatile si termenele de plata a primelor de asigurare;
d) elementele de calcul al indemnizatiilor de asigurare, cu indicarea sumelor de rascumparare, a sumelor asigurate reduse, precum si a nivelului pana la care acestea
sunt garantate;
e) modalitatea de plata a indemnizatiilor de asigurare;
f) legea aplicabila contractului de asigurare;
g) alte elemente stabilite prin norme adoptate de organul de stat in a carui competenta intra, potrivit legii, supravegherea activitatii din domeniul asigurarilor.

Sectiunea 6 – Coasigurarea, reasigurarea si retrocesiunea
Coasigurarea Art. 2.239
(1) Coasigurarea este operatiunea prin care 2 sau mai multi asiguratori acopera acelasi risc, fiecare asumandu-si o cota-parte din acesta.
(2) Fiecare coasigurator raspunde fata de asigurat numai in limita sumei pentru care s-a angajat prin contract.

Reasigurarea Art. 2.240
(1) Reasigurarea este operatiunea de asigurare a unui asigurator, in calitate de reasigurat, de catre un alt asigurator, in calitate de reasigurator.
(2) Prin reasigurare:
a) reasiguratorul primeste prime de reasigurare, in schimbul carora contribuie, potrivit obligatiilor preluate, la suportarea indemnizatiilor pe care reasiguratul le plateste
la producerea riscului care a facut obiectul reasigurarii;
b) reasiguratul cedeaza prime de reasigurare, in schimbul carora reasiguratorul contribuie, potrivit obligatiilor preluate, la suportarea indemnizatiilor pe care
reasiguratul le plateste la producerea riscului care a facut obiectul reasigurarii.
(3) Reasigurarea nu stinge obligatiile asiguratorului si nu stabileste niciun raport juridic intre asigurat si reasigurator.

Retrocesiunea Art. 2.241
Prin operatiunea de retrocesiune reasiguratorul poate ceda, la randul sau, o parte din riscul acceptat.
Capitolul XVII – Contractul de renta viagera
Notiune Art. 2.242
(1) Prin contractul de renta viagera o parte, numita debirentier, se obliga sa efectueze in folosul unei anumite persoane, numita credirentier, prestatii periodice,
constand in sume de bani sau alte bunuri fungibile.
(2) Renta viagera se constituie pe durata vietii credirentierului daca partile nu au stipulat constituirea acesteia pe durata vietii debirentierului sau a unei terte persoane
determinate.

Modurile de constituire Art. 2.243
(1) Renta viagera poate fi constituita cu titlu oneros, in schimbul unui capital de orice natura, sau cu titlu gratuit si este supusa, sub rezerva dispozitiilor capitolului de
fata, regulilor proprii ale actului juridic de constituire.
(2) Atunci cand renta viagera este stipulata in favoarea unui tert, chiar daca acesta o primeste cu titlu gratuit, contractul nu este supus formei prevazute pentru donatie.

Constituirea pe durata vietii mai multor persoane Art. 2.244
Renta viagera poate fi constituita pe durata vietii mai multor persoane, urmand ca, in acest caz, in lipsa de stipulatie contrara, obligatia de plata a rentei sa inceteze la
data la care decedeaza ultima dintre aceste persoane.

Constituirea in favoarea mai multor persoane Art. 2.245
Daca nu s-a convenit altfel, obligatia de plata a rentei viagere este indivizibila in privinta credirentierilor.

Constituirea pe durata vietii unui tert deja decedat Art. 2.246
Este lovit de nulitate absoluta contractul care stipuleaza o renta constituita pe durata vietii unui tert care era decedat in ziua incheierii contractului.

Constituirea pe durata vietii unei persoane afectate de o boala letala Art. 2.247
Nu produce, de asemenea, niciun efect contractul prin care s-a constituit cu titlu oneros o renta pe durata vietii unei persoane care, la data incheierii contractului,
suferea de o boala din cauza careia a murit in interval de cel mult 30 de zile de la aceasta data.

Plata ratelor de renta Art. 2.248
(1) In lipsa de stipulatie contrara, ratele de renta se platesc trimestrial in avans si indexate in functie de rata inflatiei.
(2) Atunci cand credirentierul decedeaza inainte de expirarea perioadei pentru care renta s-a platit in avans, debirentierul nu poate cere restituirea sumei platite
aferente perioadei in care creditorul nu a mai fost in viata.

Garantia legala Art. 2.249
(1) Pentru garantarea obligatiei de plata a rentei constituite cu titlu oneros, prevederile art. 1.723 se aplica in mod corespunzator.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), in vederea inscrierii ipotecii legale nu este necesara declararea valorii creantei garantate.

Executarea silita a ratelor Art. 2.250
(1) In caz de neindeplinire a obligatiei de plata a ratelor scadente, credirentierul poate cere sechestrul si vanzarea bunurilor debirentierului, pana la concurenta unei
sume suficiente spre a asigura plata rentei pentru viitor.
(2) Aceasta suma se stabileste, in conditiile legii, pe baza unei expertize intocmite in conformitate cu metodologia de calcul aplicabila in cazul asigurarilor de viata,
tinandu-se seama, printre altele, de ratele deja incasate de credirentier, de varsta si de starea acestuia. Cheltuielile expertizei sunt suportate de debirentier.
(3) Dupa ce a fost obtinuta in urma vanzarii bunurilor debirentierului, suma se consemneaza la o institutie de credit si va fi platita credirentierului cu respectarea
cuantumului si scadentelor convenite prin contractul de renta viagera.
(4) Daca debirentierul intra in lichidare, credirentierul isi poate realiza dreptul la renta inscriind in tabloul creditorilor o creanta al carei cuantum se determina potrivit
alin. (2).

Rezolutiunea contractului la cererea credirentierului Art. 2.251
(1) Creditorul unei rente viagere constituite cu titlu oneros poate cere rezolutiunea contractului daca debirentierul nu depune garantia promisa in vederea executarii
obligatiei sale ori o diminueaza.
(2) Credirentierul are dreptul la rezolutiune pentru neexecutarea fara justificare a obligatiei de plata a rentei de catre debirentier.
(3) In lipsa unei stipulatii contrare, rezolutiunea nu confera debirentierului dreptul de a obtine restituirea ratelor de renta deja platite.

Irevocabilitatea contractului Art. 2.252
(1) Debirentierul nu se poate libera de plata rentei oferind restituirea capitalului si renuntand la restituirea ratelor platite.
(2) Debirentierul este tinut la plata rentei pana la decesul persoanei pe durata vietii careia a fost constituita renta, oricat de impovaratoare ar putea deveni prestarea
acesteia.

Insesizabilitatea rentei Art. 2.253
Numai renta viagera cu titlu gratuit poate fi declarata insesizabila prin contract. Chiar si in acest caz, stipulatia nu isi produce efectele decat in limita valorii rentei care
este necesara credirentierului pentru asigurarea intretinerii.
Dispozitiile art. 2.257 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.
Capitolul XVIII – Contractul de intretinere
Notiune Art. 2.254
(1) Prin contractul de intretinere o parte se obliga sa efectueze in folosul celeilalte parti sau al unui anumit tert prestatiile necesare intretinerii si ingrijirii pentru o anumita
durata.
(2) Daca prin contract nu s-a prevazut durata intretinerii ori s-a prevazut numai caracterul viager al acesteia, atunci intretinerea se datoreaza pentru toata durata vietii
creditorului intretinerii.

Forma contractului Art. 2.255
Contractul de intretinere se incheie in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute.

Aplicarea regulilor de la renta viagera Art. 2.256
(1) Dispozitiile art. 2.243—2.247, art. 2.249, art. 2.251 alin. (1) si art. 2.252 se aplica in mod corespunzator si contractului de intretinere.
(2) In lipsa unei stipulatii contrare, obligatia de intretinere este indivizibila atat in privinta creditorilor, cat si in privinta debitorilor.

Intinderea obligatiei de intretinere Art. 2.257
(1) Debitorul intretinerii datoreaza creditorului prestatii stabilite in mod echitabil tinandu-se seama de valoarea capitalului si de conditia sociala anterioara a
creditorului.
(2) Debitorul este obligat in special sa asigure creditorului hrana, imbracaminte, incaltaminte, menaj, precum si folosinta unei locuinte corespunzatoare. Intretinerea
cuprinde, de asemenea, ingrijirile si cheltuielile necesare in caz de boala.
(3) In cazul in care intretinerea are caracter viager sau atunci cand creditorul decedeaza in cursul duratei contractului, debitorul are obligatia sa il inmormanteze.
(4) Intretinerea continua a fi datorata in aceeasi masura chiar daca, in cursul executarii contractului, bunul care a constituit capitalul a pierit total sau partial ori si-a
diminuat valoarea, dintr-o cauza pentru care creditorul intretinerii nu este tinut sa raspunda.
(5) Clauza prin care creditorul intretinerii se obliga la prestarea unor servicii este considerata nescrisa.

Caracterul incesibil si insesizabil al intretinerii Art. 2.258
Drepturile creditorului intretinerii nu pot fi cedate sau supuse urmaririi.

Protectia creditorilor partilor Art. 2.259
Caracterul personal al contractului de intretinere nu poate fi invocat de parti pentru a se opune actiunii in revocarea contractului sau actiunii oblice introduse pentru
executarea sa.

Cazul special de revocare Art. 2.260
(1) Contractul de intretinere este revocabil in folosul persoanelor carora creditorul intretinerii le datoreaza alimente in temeiul legii daca, prin efectul contractului, el s-a
lipsit de mijloacele necesare indeplinirii obligatiei de a asigura alimentele.
(2) Revocarea poate fi ceruta chiar daca nu exista frauda din partea debitorului intretinerii si indiferent de momentul incheierii contractului de intretinere.
(3) In loc sa dispuna revocarea contractului, instanta de judecata poate, chiar si din oficiu, insa numai cu acordul debitorului intretinerii, sa il oblige pe acesta sa
asigure alimente persoanelor fata de care creditorul are o astfel de obligatie legala, fara ca in acest mod sa fie diminuate prestatiile datorate creditorului intretinerii.

Inlocuirea intretinerii prin renta Art. 2.261
(1) Daca prestarea sau primirea in natura a intretinerii nu mai poate continua din motive obiective sau daca debitorul intretinerii decedeaza si nu intervine o intelegere
intre parti, instanta judecatoreasca poate sa inlocuiasca, la cererea oricareia dintre parti, fie si numai temporar, intretinerea in natura cu o suma de bani
corespunzatoare.
(2) Atunci cand prestarea sau primirea in natura a intretinerii nu mai poate continua din culpa uneia dintre parti, instanta va majora sau, dupa caz, diminua cuantumul
sumei de bani care inlocuieste prestatia de intretinere.

Regulile aplicabile in cazul inlocuirii intretinerii prin renta Art. 2.262
(1) In toate cazurile in care intretinerea a fost inlocuita potrivit prevederilor art. 2.261 devin aplicabile dispozitiile care reglementeaza contractul de renta viagera.
(2) Cu toate acestea, daca prin contractul de intretinere nu s-a convenit altfel, obligatia de plata a rentei ramane indivizibila intre debitori.

Incetarea contractului de intretinere Art. 2.263
(1) Contractul de intretinere incheiat pe durata determinata inceteaza la expirarea acestei durate, cu exceptia cazului in care creditorul intretinerii decedeaza mai
devreme.
(2) Atunci cand comportamentul celeilalte parti face imposibila executarea contractului in conditii conforme bunelor moravuri, cel interesat poate cere rezolutiunea.
(3) In cazul prevazut la alin. (2), precum si atunci cand se intemeiaza pe neexecutarea fara justificare a obligatiei de intretinere, rezolutiunea nu poate fi pronuntata
decat de instanta, dispozitiile art. 1.552 nefiind aplicabile. Orice clauza contrara este considerata nescrisa.
(4) Daca rezolutiunea a fost ceruta pentru unul dintre motivele prevazute la alin. (2) sau (3), oferta de intretinere facuta de debitorul parat dupa introducerea actiunii nu
poate impiedica rezolutiunea contractului.
(5) In cazul in care rezolutiunea se pronunta pentru unul dintre motivele prevazute la alin. (2) sau (3), debitorul in culpa nu poate obtine restituirea prestatiilor de
intretinere deja executate.
(6) Dreptul la actiunea in rezolutiune se transmite mostenitorilor.
(7) Rezolutiunea contractului de intretinere nu se poate cere pentru motivele prevazute la art. 2.261 alin. (1).
Capitolul XIX – Jocul si pariul
Lipsa dreptului la actiune Art. 2.264
(1) Pentru plata unei datorii nascute dintr-un contract de joc sau de pariu nu exista drept la actiune.
(2) Cel care pierde nu poate sa ceara restituirea platii facute de bunavoie. Cu toate acestea, se poate cere restituirea in caz de frauda sau daca acela care a platit era
lipsit de capacitate de exercitiu ori avea capacitate de exercitiu restransa.
(3) Datoriile nascute din contractul de joc sau de pariu nu pot constitui obiect de tranzactie, recunoastere de datorie, compensatie, novatie, remitere de datorie cu
sarcina ori alte asemenea acte juridice.

Competitiile sportive Art. 2.265
(1) Dispozitiile art. 2.264 nu se aplica pariurilor facute intre persoanele care iau ele insele parte la curse, la jocuri de indemanare sau la orice fel de jocuri sportive.
(2) Cu toate acestea, daca suma pariului este excesiva, instanta poate sa respinga actiunea sau, dupa caz, sa reduca suma.
(3) In cazurile prevazute la alin. (1), intermediarii legal autorizati sa adune mize de la persoane care nu iau parte la joc nu pot invoca dispozitiile art. 2.264 alin. (1) si
(3).

Jocurile si pariurile autorizate Art. 2.266
Jocurile si pariurile dau loc la actiune in justitie numai cand au fost permise de autoritatea competenta.
Capitolul XX – Tranzactia
Notiune Art. 2.267
(1) Tranzactia este contractul prin care partile previn sau sting un litigiu, inclusiv in faza executarii silite, prin concesii sau renuntari reciproce la drepturi ori prin
transferul unor drepturi de la una la cealalta.
(2) Prin tranzactie se pot naste, modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac obiectul litigiului dintre parti.

Domeniul de aplicare Art. 2.268
(1) Nu se poate tranzactiona asupra capacitatii sau starii civile a persoanelor si nici cu privire la drepturi de care partile nu pot sa dispuna potrivit legii.
(2) Se poate insa tranzactiona asupra actiunii civile derivand din savarsirea unei infractiuni.

Indivizibilitatea tranzactiei Art. 2.269
Tranzactia este indivizibila in ceea ce priveste obiectul sau. In lipsa unei stipulatii contrare, ea nu poate fi desfiintata in parte.

Intinderea tranzactiei Art. 2.270
(1) Tranzactia se margineste numai la obiectul ei; renuntarea facuta la toate drepturile, actiunile si pretentiile nu se intinde decat asupra cauzei cu privire la care s-a
facut tranzactia.
(2) Tranzactia nu priveste decat cauza cu privire la care a fost incheiata, fie ca partile si-au manifestat intentia prin expresii generale sau speciale, fie ca intentia lor
rezulta in mod necesar din ceea ce s-a prevazut in cuprinsul tranzactiei.

Capacitatea de exercitiu Art. 2.271
Pentru a tranzactiona, partile trebuie sa aiba deplina capacitate de a dispune de drepturile care formeaza obiectul contractului. Cei care nu au aceasta capacitate pot
tranzactiona numai in conditiile prevazute de lege.

Conditiile de forma Art. 2.272
Pentru a putea fi dovedita, tranzactia trebuie sa fie incheiata in scris.

Cauzele de nulitate Art. 2.273
(1) Tranzactia poate fi afectata de aceleasi cauze de nulitate ca orice alt contract.
(2) Cu toate acestea, ea nu poate fi anulata pentru eroare de drept referitoare la chestiunile ce constituie obiectul neintelegerii partilor si nici pentru leziune.

Tranzactia asupra unui act nul Art. 2.274
(1) Este nula tranzactia incheiata pentru executarea unui act juridic lovit de nulitate absoluta, in afara de cazul in care partile au tranzactionat expres asupra nulitatii.
(2) In cazul in care tranzactia s-a incheiat pentru executarea unui act anulabil, anularea tranzactiei poate fi ceruta doar de partea care la data incheierii tranzactiei nu
cunostea cauza de anulabilitate.

Inscrisurile false Art. 2.275
Este, de asemenea, nula tranzactia incheiata pe baza unor inscrisuri dovedite ulterior ca fiind false.

Inscrisurile necunoscute Art. 2.276
(1) Descoperirea ulterioara de inscrisuri necunoscute partilor si care ar fi putut influenta continutul tranzactiei nu reprezinta o cauza de nulitate a acesteia, cu exceptia
cazului in care inscrisurile au fost ascunse de catre una dintre parti sau, cu stiinta ei, de catre un tert.
(2) Tranzactia este nula daca din inscrisurile descoperite rezulta ca partile sau numai una dintre ele nu aveau niciun drept asupra caruia sa poata tranzactiona.

Tranzactia asupra unui proces terminat Art. 2.277
Tranzactia asupra unui proces este anulabila la cererea partii care nu a cunoscut ca litigiul fusese solutionat printr-o hotarare judecatoreasca intrata in puterea lucrului
judecat.

Tranzactia constatata prin hotarare judecatoreasca Art. 2.278
(1) Tranzactia care, punand capat unui proces inceput, este constatata printr-o hotarare judecatoreasca poate fi desfiintata prin actiune in nulitate sau actiune in
rezolutiune ori reziliere, precum orice alt contract. Ea poate fi, de asemenea, atacata cu actiune revocatorie sau cu actiunea in declararea simulatiei.
(2) Hotararea prin care s-a desfiintat tranzactia in cazurile prevazute la alin. (1) face ca hotararea judecatoreasca prin care tranzactia fusese constatata sa fie lipsita de
orice efect.
Titlul X – Garantiile personale

Capitolul I – Dispozitii generale
Tipurile de garantii personale Art. 2.279
Garantiile personale sunt fideiusiunea, garantiile autonome, precum si alte garantii anume prevazute de lege.
Capitolul II – Fideiusiunea
Sectiunea 1 – Dispozitii generale
Notiune Art. 2.280
Fideiusiunea este contractul prin care o parte, fideiusorul, se obliga fata de cealalta parte, care are intr-un alt raport obligational calitatea de creditor, sa execute, cu
titlu gratuit sau in schimbul unei remuneratii, obligatia debitorului daca acesta din urma nu o executa.

Fideiusiunea obligatorie Art. 2.281
Fideiusiunea poate fi impusa de lege sau dispusa de instanta judecatoreasca.

Forma fideiusiunii Art. 2.282
Fideiusiunea nu se prezuma, ea trebuie asumata in mod expres printr-un inscris, autentic sau sub semnatura privata, sub sanctiunea nulitatii absolute.

Consimtamantul debitorului principal Art. 2.283
Fideiusiunea poate fi contractata fara stiinta si chiar impotriva vointei debitorului principal.

Beneficiarul fideiusiunii Art. 2.284
Fideiusiunea se poate constitui pentru a garanta obligatia unui alt fideiusor.

Conditiile pentru a deveni fideiusor Art. 2.285
(1) Debitorul care este obligat sa constituie o fideiusiune trebuie sa prezinte o persoana capabila de a se obliga, care are si mentine in Romania bunuri suficiente pentru
a satisface creanta si care domiciliaza in Romania. Daca vreuna dintre aceste conditii nu este indeplinita, debitorul trebuie sa prezinte un alt fideiusor.
(2) Aceste reguli nu se aplica atunci cand creditorul a cerut ca fideiusor o anumita persoana.

Substituirea fideiusiunii legale sau judiciare Art. 2.286
Debitorul care este tinut sa constituie o fideiusiune legala sau judiciara poate oferi in locul acesteia o alta garantie, considerata suficienta.

Litigiile cu privire la caracterul suficient al fideiusiunii Art. 2.287
Litigiile cu privire la caracterul suficient al bunurilor fideiusorului sau al garantiei oferite in locul fideiusiunii sunt solutionate de instanta, pe cale de ordonanta
presedintiala.

Obligatia principala Art. 2.288
(1) Fideiusiunea nu poate exista decat pentru o obligatie valabila.
(2) Se pot insa garanta prin fideiusiune obligatii naturale, precum si cele de care debitorul principal se poate libera invocand incapacitatea sa, daca fideiusorul
cunostea aceste imprejurari.
(3) De asemenea, fideiusiunea poate fi constituita pentru o datorie viitoare sau conditionala.

Limitele fideiusiunii Art. 2.289
(1) Fideiusiunea nu poate fi extinsa peste limitele in care a fost contractata.
(2) Fideiusiunea care depaseste ceea ce este datorat de debitorul principal sau care este contractata in conditii mai oneroase nu este valabila decat in limita obligatiei
principale.

Intinderea fideiusiunii Art. 2.290
(1) In lipsa unei stipulatii contrare, fideiusiunea unei obligatii principale se intinde la toate accesoriile acesteia, chiar si la cheltuielile ulterioare notificarii facute
fideiusorului si la cheltuielile aferente cererii de chemare in judecata a acestuia.
(2) Fideiusorul datoreaza cheltuielile de judecata si de executare silita avansate de creditor in cadrul procedurilor indreptate impotriva debitorului principal numai in
cazul in care creditorul l-a instiintat din timp.

Fideiusiunea partiala Art. 2.291
Fideiusiunea poate fi contractata pentru o parte din obligatia principala sau in conditii mai putin oneroase.

Fideiusiunea asimilata Art. 2.292
In cazul in care o parte se angajeaza fata de o alta parte sa acorde un imprumut unui tert, creditorul acestui angajament este considerat fideiusor al obligatiei de
restituire a imprumutului.

Sectiunea 2 – Efectele fideiusiunii
§1. Efectele fideiusiunii intre creditor si fideiusor

Obligatia fideiusorului Art. 2.293
Fideiusorul nu este tinut sa indeplineasca obligatia debitorului decat daca acesta nu o executa.

Beneficiul de discutiune Art. 2.294
(1) Fideiusorul conventional sau legal are facultatea de a cere creditorului sa urmareasca mai intai bunurile debitorului principal, daca nu a renuntat la acest beneficiu in
mod expres.
(2) Fideiusorul judiciar nu poate cere urmarirea bunurilor debitorului principal sau ale vreunui alt fideiusor.

Invocarea beneficiului de discutiune Art. 2.295
(1) Fideiusorul care se prevaleaza de beneficiul de discutiune trebuie sa il invoce inainte de judecarea fondului procesului, sa indice creditorului bunurile urmaribile ale
debitorului principal si sa avanseze acestuia sumele necesare urmaririi bunurilor.
(2) Creditorul care intarzie urmarirea raspunde fata de fideiusor, pana la concurenta valorii bunurilor indicate, pentru insolvabilitatea debitorului principal survenita
dupa indicarea de catre fideiusor a bunurilor urmaribile ale debitorului principal.

Exceptiile invocate de fideiusor Art. 2.296
Fideiusorul, chiar solidar, poate opune creditorilor toate mijloacele de aparare pe care le putea opune debitorul principal, afara de cele care ii sunt strict personale
acestuia din urma sau care sunt excluse prin angajamentul asumat de fideiusor.

Pluralitatea de fideiusori Art. 2.297
Atunci cand mai multe persoane s-au constituit fideiusori ai aceluiasi debitor pentru aceeasi datorie, fiecare dintre ele este obligata la intreaga datorie si va putea fi
urmarita ca atare, insa cel urmarit poate invoca beneficiul de diviziune, daca nu a renuntat in mod expres la acesta.

Beneficiul de diviziune Art. 2.298
(1) Prin efectul beneficiului de diviziune, fiecare fideiusor poate cere creditorului sa isi divida mai intai actiunea si sa o reduca la partea fiecaruia.
(2) Daca vreunul dintre fideiusori era insolvabil atunci cand unul dintre ei a obtinut diviziunea, acesta din urma ramane obligat proportional pentru aceasta
insolvabilitate.
El nu raspunde insa pentru insolvabilitatea survenita dupa diviziune.

Divizarea actiunii de catre creditor Art. 2.299
Daca insa creditorul insusi a divizat actiunea sa, el nu mai poate reveni asupra diviziunii, chiar daca inainte de data la care a facut aceasta diviziune ar fi existat
fideiusori insolvabili.

Fideiusiunea solidara Art. 2.300
Atunci cand se obliga impreuna cu debitorul principal cu titlu de fideiusor solidar sau de codebitor solidar, fideiusorul nu mai poate invoca beneficiile de discutiune si
de diviziune.

Prorogarea termenului si decaderea din termen Art. 2.301
Fideiusorul nu este liberat prin simpla prelungire a termenului acordat de creditor debitorului principal. Tot astfel, decaderea din termen a debitorului principal produce
efecte cu privire la fideiusor.

Informarea fideiusorului Art. 2.302
Creditorul este tinut sa ofere fideiusorului, la cererea acestuia, orice informatie utila asupra continutului si modalitatilor obligatiei principale si asupra stadiului executarii
acesteia.

Renuntarea anticipata Art. 2.303
Fideiusorul nu poate renunta anticipat la dreptul de informare si la beneficiul exceptiei subrogatiei.

Fideiusiunea data unui fideiusor Art. 2.304
Cel care a dat fideiusiune fideiusorului debitorului principal nu este obligat fata de creditor decat in cazul cand debitorul principal si toti fideiusorii sai sunt insolvabili ori
sunt liberati prin efectul unor exceptii personale debitorului principal sau fideiusorilor sai.

§2. Efectele fideiusiunii intre debitor si fideiusor

Subrogarea fideiusorului Art. 2.305
Fideiusorul care a platit datoria este de drept subrogat in toate drepturile pe care creditorul le avea impotriva debitorului.

Intinderea dreptului de regres Art. 2.306
(1) Fideiusorul care s-a obligat cu acordul debitorului poate cere acestuia ceea ce a platit, si anume capitalul, dobanzile si cheltuielile, precum si daunele-interese
pentru repararea oricarui prejudiciu pe care acesta l-a suferit din cauza fideiusiunii. El poate, de asemenea, sa ceara dobanzi pentru orice suma pe care a trebuit sa o
plateasca creditorului, chiar daca datoria principala nu producea dobanzi.
(2) Fideiusorul care s-a obligat fara consimtamantul debitorului nu poate recupera de la acesta decat ceea ce debitorul ar fi fost tinut sa plateasca, inclusiv
dauneinterese, daca fideiusiunea nu ar fi avut loc, afara de cheltuielile subsecvente notificarii platii, care sunt in sarcina debitorului.

Regresul contra debitorului incapabil Art. 2.307
Atunci cand debitorul principal se libereaza de obligatie invocand incapacitatea sa, fideiusorul are regres impotriva debitorului principal numai in limita imbogatirii
acestuia.

Regresul contra mai multor debitori principali Art. 2.308
Cand pentru aceeasi datorie sunt mai multi debitori principali care s-au obligat solidar, fideiusorul care a garantat pentru toti are impotriva oricaruia dintre ei actiune in
restituire pentru tot ceea ce a platit.

Limitele regresului Art. 2.309
Daca s-a obligat impotriva vointei debitorului principal, fideiusorul care a platit nu are decat drepturile prevazute la art. 2.305.

Pierderea dreptului de regres Art. 2.310
(1) Fideiusorul care a platit o datorie nu are actiune impotriva debitorului principal care a platit ulterior aceeasi datorie fara ca fideiusorul sa il fi instiintat cu privire la
plata facuta.
(2) Fideiusorul care a platit fara a-l instiinta pe debitorul principal nu are actiune impotriva acestuia daca, la momentul platii, debitorul avea mijloacele pentru a declara
stinsa datoria. In aceleasi imprejurari, fideiusorul nu are actiune impotriva debitorului decat pentru sumele pe care acesta ar fi fost chemat sa le plateasca, in masura in
care putea opune creditorului mijloace de aparare pentru a obtine reducerea datoriei.
(3) In toate cazurile, fideiusorul pastreaza dreptul de a cere creditorului restituirea, in tot sau in parte, a platii facute.

Instiintarea fideiusorului Art. 2.311
(1) Debitorul care cunoaste existenta fideiusiunii este obligat sa il instiinteze de indata pe fideiusor cand plateste creditorului.
(2) Daca o asemenea instiintare nu a fost facuta, fideiusorul care plateste creditorului fara sa stie ca acesta a fost platit are actiune in restituire si impotriva debitorului.

Regresul anticipat Art. 2.312
(1) Fideiusorul care s-a obligat cu acordul debitorului se poate indrepta impotriva acestuia, chiar inainte de a plati, atunci cand este urmarit in justitie pentru plata,
cand debitorul este insolvabil ori cand s-a obligat a-l libera de garantie intr-un anumit termen care a expirat.
(2) Aceasta regula se aplica si atunci cand datoria a ajuns la termen, chiar daca creditorul, fara consimtamantul fideiusorului, i-a acordat debitorului un nou termen de
plata sau cand, din cauza pierderilor suferite de debitor ori a unei culpe a acestuia, fideiusorul suporta riscuri semnificativ mai mari decat in momentul in care s-a
obligat.

§3. Efectele fideiusiunii intre mai multi fideiusori

Regresul contra celorlalti fideiusori Art. 2.313
(1) Cand mai multe persoane au dat fideiusiune aceluiasi debitor si pentru aceeasi datorie, fideiusorul care a platit datoria are regres impotriva celorlalti fideiusori
pentru partea fiecaruia.
(2) Aceasta actiune nu poate fi introdusa decat in cazurile in care fideiusorul putea, inainte de a plati, sa se indrepte impotriva debitorului.
(3) Daca unul dintre fideiusori este insolvabil, partea ce revine acestuia se divide proportional intre ceilalti fideiusori si cel care a platit.

Sectiunea 3 – Incetarea fideiusiunii
Confuziunea Art. 2.314
Confuziunea calitatilor de debitor principal si fideiusor, cand devin mostenitori unul fata de celalalt, nu stinge actiunea creditorului nici impotriva debitorului principal,
nici impotriva aceluia care a dat fideiusiune pentru fideiusor.

Liberarea fideiusorului prin fapta creditorului Art. 2.315
Daca, urmare a faptei creditorului, subrogatia nu ar profita fideiusorului, acesta din urma este liberat in limita sumei pe care nu ar putea sa o recupereze de la debitor.

Liberarea fideiusorului pentru obligatiile viitoare sau nedeterminate Art. 2.316
(1) Atunci cand este data in vederea acoperirii datoriilor viitoare ori nedeterminate sau pentru o perioada nedeterminata, fideiusiunea poate inceta dupa 3 ani, prin
notificarea facuta debitorului, creditorului si celorlalti fideiusori, daca, intre timp, creanta nu a devenit exigibila.
(2) Aceasta regula nu se aplica in cazul fideiusiunii judiciare.

Stingerea obligatiei principale prin darea in plata Art. 2.317
Atunci cand creditorul a primit de bunavoie un imobil sau un bun drept plata a datoriei principale, fideiusorul ramane liberat chiar si atunci cand creditorul este ulterior
evins de acel bun.

Urmarirea debitorului principal Art. 2.318
(1) Fideiusorul ramane tinut si dupa implinirea termenului obligatiei principale, in cazul in care creditorul a introdus actiune impotriva debitorului principal in termen de
6 luni de la scadenta si a continuat-o cu diligenta.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica si in cazul in care fideiusorul a limitat in mod expres fideiusiunea la termenul obligatiei principale. In acest caz, fideiusorul este tinut
doar daca actiunea impotriva debitorului principal este introdusa in termen de doua luni de la scadenta.

Decesul fideiusorului Art. 2.319
Fideiusiunea inceteaza prin decesul fideiusorului, chiar daca exista stipulatie contrara.

Cazul special Art. 2.320
(1) Fideiusiunea constituita in considerarea unei anumite functii detinute de debitorul principal se stinge la incetarea acestei functii.
(2) Cu toate acestea, fideiusorul ramane tinut pentru toate datoriile existente la incetarea fideiusiunii, chiar daca acestea sunt supuse unei conditii sau unui termen.
Capitolul III – Garantiile autonome
Scrisoarea de garantie Art. 2.321
(1) Scrisoarea de garantie este angajamentul irevocabil si neconditionat prin care o persoana, denumita emitent, se obliga, la solicitarea unei persoane denumite
ordonator, in considerarea unui raport obligational preexistent, dar independent de acesta, sa plateasca o suma de bani unei terte persoane, denumita beneficiar, in
conformitate cu termenii angajamentului asumat.
(2) Angajamentul astfel asumat se executa la prima si simpla cerere a beneficiarului, daca prin textul scrisorii de garantie nu se prevede altfel.
(3) Emitentul nu poate opune beneficiarului exceptiile intemeiate pe raportul obligational preexistent angajamentului asumat prin scrisoarea de garantie si nu poate fi
tinut sa plateasca in caz de abuz sau de frauda vadita.
(4) Emitentul care a efectuat plata are drept de regres impotriva ordonatorului scrisorii de garantie.
(5) In lipsa unei conventii contrare, scrisoarea de garantie nu este transmisibila odata cu transmiterea drepturilor si/sau obligatiilor din raportul obligational preexistent.
(6) Beneficiarul poate transmite dreptul de a solicita plata in cadrul scrisorii de garantie, daca in textul acesteia s-a prevazut in mod expres.
(7) Daca in textul scrisorii de garantie nu se prevede altfel, aceasta produce efecte de la data emiterii ei si isi inceteaza de drept valabilitatea la expirarea termenului
stipulat, independent de remiterea originalului scrisorii de garantie.

Scrisoarea de confort Art. 2.322
(1) Scrisoarea de confort este acel angajament irevocabil si autonom prin care emitentul isi asuma o obligatie de a face sau de a nu face, in scopul sustinerii unei alte
persoane, denumita debitor, in vederea executarii obligatiilor acesteia fata de un creditor al sau. Emitentul nu va putea opune creditorului nicio aparare sau exceptie
derivand din raportul obligational dintre creditor si debitor.
(2) In cazul in care debitorul nu isi executa obligatia, emitentul scrisorii de confort poate fi obligat numai la plata de daune-interese fata de creditor si numai daca
acesta din urma face dovada ca emitentul scrisorii de confort nu si-a indeplinit obligatia asumata prin scrisoarea de confort.
(3) Emitentul scrisorii de confort care a cazut in pretentii fata de creditor are drept de regres impotriva debitorului.
Titlul XI – Privilegiile si garantiile reale

Capitolul I – Dispozitii generale
Domeniul de aplicare Art. 2.323
Prezentul titlu reglementeaza privilegiile, precum si garantiile reale destinate sa asigure indeplinirea unei obligatii patrimoniale.

Garantia comuna a creditorilor Art. 2.324
(1) Cel care este obligat personal raspunde cu toate bunurile sale mobile si imobile, prezente si viitoare. Ele servesc drept garantie comuna a creditorilor sai.
(2) Nu pot face obiectul garantiei prevazute la alin. (1) bunurile insesizabile.
(3) Creditorii ale caror creante s-au nascut in legatura cu o anumita diviziune a patrimoniului, autorizata de lege, trebuie sa urmareasca mai intai bunurile care fac
obiectul acelei mase patrimoniale. Daca acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea creantelor, pot fi urmarite si celelalte bunuri ale debitorului.
(4) Bunurile care fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectate exercitiului unei profesii autorizate de lege pot fi urmarite numai de creditorii ale caror creante s-au
nascut in legatura cu profesia respectiva. Acesti creditori nu vor putea urmari celelalte bunuri ale debitorului.

Limitarea drepturilor creditorului Art. 2.325
Debitorul si creditorul pot conveni sa limiteze dreptul creditorului de a urmari bunurile care nu ii sunt ipotecate.

Egalitatea creditorilor Art. 2.326
(1) Pretul bunurilor debitorului se imparte intre creditori proportional cu valoarea creantei fiecaruia, afara de cazul in care exista intre ei cauze de preferinta ori
conventii cu privire la ordinea indestularii lor.
(2) Creditorii care au acelasi rang au deopotriva drept la plata, proportional cu valoarea creantei fiecaruia dintre ei.

Cauzele de preferinta Art. 2.327
Cauzele de preferinta sunt privilegiile, ipotecile si gajul.

Preferinta acordata statului Art. 2.328
Preferinta acordata statului si unitatilor administrativ-teritoriale pentru creantele lor se reglementeaza prin legi speciale. O asemenea preferinta nu poate afecta
drepturile dobandite anterior de catre terti.

Clauzele de insesizabilitate Art. 2.329
(1) Conditiile cerute pentru validitatea clauzelor de inalienabilitate se aplica in mod corespunzator clauzelor prin care se stipuleaza insesizabilitatea unui bun.
(2) Toate bunurile care sunt, potrivit legii, inalienabile sunt insesizabile.
(3) Pentru a fi opozabile tertilor, clauzele de insesizabilitate trebuie inscrise in registrele de publicitate mobiliara sau, dupa caz, imobiliara.

Stramutarea garantiei Art. 2.330
(1) Daca bunul grevat a pierit ori a fost deteriorat, indemnizatia de asigurare sau, dupa caz, suma datorata cu titlu de despagubire este afectata la plata creantelor
privilegiate sau ipotecare, dupa rangul lor.
(2) Sunt afectate platii acelorasi creante sumele datorate in temeiul exproprierii pentru cauza de utilitate publica sau cu titlu de despagubire pentru ingradiri ale
dreptului de proprietate stabilite prin lege.

Procedura stramutarii garantiei Art. 2.331
(1) Sumele datorate cu titlu de indemnizatie de asigurare sau despagubirea se consemneaza intr-un cont bancar distinct purtator de dobanzi pe numele asiguratului, al
celui prejudiciat sau, dupa caz, al expropriatului si la dispozitia creditorilor care si-au inscris garantia in registrele de publicitate.
(2) Debitorul nu poate dispune de aceste sume pana la stingerea tuturor creantelor garantate decat cu acordul tuturor creditorilor ipotecari ori privilegiati. El are insa
dreptul sa perceapa dobanzile.
(3) In lipsa acordului partilor, creditorii isi pot satisface creantele numai potrivit dispozitiilor legale privitoare la executarea ipotecilor.

Optiunea asiguratorului Art. 2.332
(1) Prin contractul de asigurare, asiguratorul poate sa isi rezerve dreptul de a repara, reface sau inlocui bunul asigurat.
(2) Asiguratorul va notifica intentia de a exercita acest drept creditorilor care si-au inscris garantia in registrele de publicitate, in termen de 30 de zile de la data la care
a cunoscut producerea evenimentului asigurat.
(3) Titularii creantelor garantate pot cere plata indemnizatiei de asigurare in termen de 30 de zile de la data primirii notificarii.
Capitolul II – Privilegiile
Sectiunea 1 – Dispozitii comune
Notiune Art. 2.333
(1) Privilegiul este preferinta acordata de lege unui creditor in considerarea creantei sale.
(2) Privilegiul este indivizibil.

Opozabilitatea privilegiilor Art. 2.334
Privilegiile sunt opozabile tertilor fara sa fie necesara inscrierea lor in registrele de publicitate, daca prin lege nu se prevede altfel.

Prioritatea creantelor privilegiate fata de celelalte creante Art. 2.335
Creditorul privilegiat este preferat celorlalti creditori, chiar daca drepturile acestora s-au nascut ori au fost inscrise mai inainte.

Rangul privilegiilor intre ele Art. 2.336
(1) Rangul privilegiilor se stabileste prin lege.
(2) Privilegiile reglementate in prezentul capitol sunt preferate privilegiilor create, fara indicarea rangului, prin legi speciale.

Stingerea privilegiilor Art. 2.337
Daca prin lege nu se prevede altfel, privilegiile se sting odata cu obligatia garantata.

Sectiunea 2 – Privilegiile generale si privilegiile speciale
Privilegiile generale Art. 2.338
Privilegiile asupra tuturor bunurilor mobile si imobile ale debitorului se stabilesc si se exercita in conditiile prevazute de Codul de procedura civila.

Privilegiile speciale Art. 2.339
(1) Creantele privilegiate asupra anumitor bunuri mobile sunt urmatoarele:
a) creanta vanzatorului neplatit pentru pretul bunului mobil vandut unei persoane fizice este privilegiata cu privire la bunul vandut, cu exceptia cazului in care
cumparatorul dobandeste bunul pentru serviciul sau exploatarea unei intreprinderi;
b) creanta celui care exercita un drept de retentie este privilegiata cu privire la bunul asupra caruia se exercita dreptul de retentie, atat timp cat acest drept subzista.
(2) In caz de concurs, privilegiile se exercita in ordinea prevazuta la alin. (1). Orice stipulatie contrara se considera nescrisa.

Stingerea privilegiului special Art. 2.340
Daca prin lege nu se prevede altfel, privilegiul special se stinge prin instrainarea, transformarea sau pieirea bunului. Dispozitiile art. 2.337 raman aplicabile.

Stramutarea privilegiului vanzatorului Art. 2.341
Atunci cand cumparatorul vinde la randul sau bunul, privilegiul mentionat la art. 2.339 alin. (1) lit. a) se exercita asupra bunului revandut, chiar daca pretul celei de-a
doua vanzari este inca neplatit de cel de-al doilea cumparator, cu preferinta fata de privilegiul de care s-ar bucura primul cumparator.

Sectiunea 3 – Concursul privilegiilor intre ele si concursul dintre privilegii si ipoteci
Concursul cauzelor de preferinta Art. 2.342
(1) In caz de concurs intre privilegii sau intre acestea si ipoteci, creantele se satisfac in ordinea urmatoare: 1. creantele privilegiate asupra unor bunuri mobile,
prevazute la art. 2.339; 2. creantele garantate cu ipoteca sau gaj.
(2) Creditorul care beneficiaza de un privilegiu special este preferat titularului unei ipoteci mobiliare perfecte daca isi inscrie privilegiul la arhiva inainte ca ipoteca sa fi
devenit perfecta. Tot astfel, creditorul privilegiat este preferat titularului unei ipoteci imobiliare daca isi inscrie privilegiul in cartea funciara mai inainte ca ipoteca sa fi
fost inscrisa.
Capitolul III – Ipoteca
Sectiunea 1 – Dispozitii generale
§1. Dispozitii comune

Notiune Art. 2.343
Ipoteca este un drept real asupra bunurilor mobile sau imobile afectate executarii unei obligatii.

Caracterele juridice Art. 2.344
Ipoteca este, prin natura ei, accesorie si indivizibila. Ea subzista cat timp exista obligatia pe care o garanteaza si poarta in intregime asupra tuturor bunurilor grevate,
asupra fiecaruia dintre ele si asupra fiecarei parti din acestea, chiar si in cazurile in care proprietatea este divizibila sau obligatiile sunt divizibile.

Drepturile creditorului ipotecar Art. 2.345
(1) Dreptul de ipoteca se mentine asupra bunurilor grevate in orice mana ar trece.
(2) Creditorul ipotecar are dreptul de a-si satisface creanta, in conditiile legii, inaintea creditorilor chirografari, precum si inaintea creditorilor de rang inferior.

Opozabilitatea ipotecii Art. 2.346
Daca prin lege nu se prevede altfel, ipoteca nu este opozabila tertilor decat din ziua inscrierii sale in registrele de publicitate.

Operatiunile asimilate Art. 2.347
(1) Contractele care au ca efect conservarea sau constituirea unui drept asupra unui bun pentru a asigura executarea unei obligatii, oricare ar fi numarul, natura sau
denumirea lor, nu sunt opozabile tertilor care au dobandit drepturi cu privire la acel bun decat daca sunt inscrise in registrele de publicitate, potrivit regulilor stabilite
pentru ipoteci.
(2) Sunt asimilate astfel ipotecilor clauzele de rezerva a proprietatii, pactele de rascumparare ori cesiunile de creanta incheiate in scop de garantie.
(3) Dispozitiile prezentului capitol privind ordinea de preferinta si executarea ipotecilor se aplica in mod corespunzator contractelor prevazute la alin. (1).

Exceptiile Art. 2.348
Dispozitiile prezentului capitol nu se aplica cesiunii drepturilor succesorale si cesiunii drepturilor de proprietate intelectuala.

Izvoarele ipotecii Art. 2.349
(1) Ipoteca poate fi instituita numai in conditiile legii si cu respectarea formalitatilor prevazute de lege.
(2) Ipoteca poate fi conventionala sau legala.

§2. Obiectul si intinderea ipotecii

Obiectul ipotecii Art. 2.350
(1) Ipoteca poate avea ca obiect bunuri mobile sau imobile, corporale sau incorporale.
(2) Ea poate greva bunuri determinate ori determinabile sau universalitati de bunuri.

Bunurile inalienabile sau insesizabile Art. 2.351
(1) Bunurile inalienabile sau insesizabile nu pot fi ipotecate.
(2) Ipotecarea bunurilor inalienabile sau insesizabile va fi valabila ca ipoteca asupra unui bun viitor, in situatiile in care bunul in cauza este afectat de o inalienabilitate
sau insesizabilitate conventionala.

Ipoteca nudei proprietati Art. 2.352
Ipoteca nudei proprietati se extinde asupra proprietatii depline la stingerea dezmembramintelor.

Ipoteca unei cote-parti indivize Art. 2.353
(1) Daca in urma partajului sau a unui alt act constitutiv ori translativ de drepturi constituitorul pastreaza vreun drept asupra unei parti materiale din bun, ipoteca ce
fusese constituita asupra unei cote-parti indivize din dreptul asupra bunului se stramuta de drept asupra partii respective din bun, insa numai in limita valorii coteiparti
indivize.
(2) In caz contrar, ipoteca se stramuta de drept asupra sumelor cuvenite constituitorului. Dispozitiile art. 2.331 se aplica in mod corespunzator.

Intinderea creantei ipotecare Art. 2.354
Ipoteca garanteaza cu acelasi rang capitalul, dobanzile, comisioanele, penalitatile si cheltuielile rezonabile facute cu recuperarea sau conservarea bunului.

Extinderea ipotecii prin accesiune Art. 2.355
(1) Ipoteca se extinde asupra bunurilor care se unesc prin accesiune cu bunul grevat.
(2) Ipoteca mobiliara se mentine asupra bunului rezultat din transformarea bunului grevat si se stramuta asupra celui creat prin contopirea sau unirea bunului grevat cu
alte bunuri. Cel care dobandeste prin accesiune bunul astfel creat este tinut de ipoteca.

Bunurile mobile accesorii unui imobil Art. 2.356
(1) Bunurile mobile care, fara a-si pierde individualitatea, devin accesorii ale unui imobil pot fi ipotecate fie odata cu imobilul, fie separat.
(2) Ipoteca mobiliara continua sa greveze bunul chiar si dupa ce acesta devine accesoriul unui imobil. Ipoteca mobiliara se stinge insa cu privire la materialele de
constructie sau alte asemenea bunuri incorporate intr-o constructie sau intr-o alta amelioratiune a unui teren.

Ipoteca asupra unei universalitati de bunuri Art. 2.357
(1) Ipoteca asupra unei universalitati de bunuri se intinde asupra tuturor bunurilor cuprinse in aceasta.
(2) Ipoteca se mentine asupra universalitatii de bunuri, chiar si atunci cand bunurile cuprinse in aceasta au pierit, daca debitorul le inlocuieste intr-un interval rezonabil,
tinand cont de cantitatea si natura bunurilor.

Cesiunea ipotecii Art. 2.358
(1) Dreptul de ipoteca sau rangul acesteia poate fi cedat separat de creanta pe care o garanteaza numai atunci cand suma pentru care este constituita ipoteca este
determinata in actul constitutiv.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), cesiunea se face prin act incheiat in forma scrisa intre creditorul ipotecar cedent si creditorul cesionar, cu instiintarea debitorului.
(3) Dispozitiile in materie de carte funciara sau, dupa caz, cele care privesc opozabilitatea fata de terti a ipotecii mobiliare raman aplicabile.

Garantiile asupra navelor si aeronavelor Art. 2.359
Garantiile reale asupra navelor si aeronavelor se reglementeaza prin legi speciale.

§3. Efectele ipotecii fata de terti

Dreptul de urmarire al creditorului ipotecar Art. 2.360
Creditorul ipotecar poate urmari bunul ipotecat in orice mana ar trece, fara a tine seama de drepturile reale constituite sau inscrise dupa inscrierea ipotecii sale.

Efectele ipotecii fata de dobanditorul bunului Art. 2.361
(1) Cel care dobandeste un bun ipotecat raspunde cu acel bun pentru toate datoriile ipotecare. Dobanditorul bunului ipotecat se bucura si, dupa caz, este tinut de
toate termenele de plata de care beneficiaza sau este tinut si debitorul obligatiei ipotecare.
(2) Daca dobanditorul bunului ipotecat nu stinge creanta ipotecara, creditorul poate incepe urmarirea silita asupra bunului, in conditiile legii.

Drepturile reale anterioare ale tertului dobanditor Art. 2.362
Atunci cand creditorul ipotecar urmareste si vinde bunul dobandit de un tert de la cel care a constituit ipoteca, drepturile reale principale pe care tertul le avea asupra
bunului anterior dobandirii proprietatii renasc cu rangul lor originar de drept sau, dupa caz, prin reinscriere in cartea funciara.

Regresul dobanditorului care a platit datoria Art. 2.363
Tertul dobanditor care a platit datoria ipotecara sau care a suportat executarea se poate intoarce impotriva celui de la care a primit bunul pentru a fi despagubit, in
conditiile dreptului comun.

Conservarea actiunii personale Art. 2.364
Dispozitiile prezentei sectiuni nu exclud dreptul creditorului ipotecar de a-l urmari pe cel tinut personal pentru plata creantei ori de a urmari produsele bunului ipotecat
atunci cand legea o permite.

§4. Ipotecile conventionale

Dreptul de a ipoteca Art. 2.365
Ipoteca conventionala poate fi constituita numai de titularul dreptului ce urmeaza a fi ipotecat si care are capacitatea de a dispune de acesta.

Constituitorul ipotecii Art. 2.366
Ipoteca conventionala poate fi constituita de debitorul obligatiei garantate sau de un tert.

Ipoteca unui drept anulabil sau conditional Art. 2.367
Cel ce are asupra bunului un drept anulabil ori afectat de o conditie nu poate consimti decat o ipoteca supusa aceleiasi nulitati sau conditii.

Ipoteca asupra unei universalitati de bunuri Art. 2.368
Ipoteca conventionala asupra unei universalitati de bunuri mobile sau imobile, prezente ori viitoare, corporale sau incorporale nu poate fi consimtita decat cu privire la
bunurile afectate activitatii unei intreprinderi.

Obligatiile garantate Art. 2.369
Ipoteca conventionala poate garanta indeplinirea obligatiilor de orice fel.

Obligatiile viitoare sau eventuale Art. 2.370
Atunci cand garanteaza indeplinirea unei obligatii viitoare, ipoteca dobandeste rang din momentul inscrierii in registrele de publicitate.

Garantia constituita in avans Art. 2.371
(1) In cazul in care este constituita pentru a garanta plata unei sume de bani, ipoteca este valabila, chiar daca, la momentul constituirii, debitorul nu a primit sau a primit
doar in parte prestatia in considerarea careia a constituit ipoteca.
(2) Daca insa creditorul refuza sa dea sumele pe care s-a angajat sa le puna la dispozitie si in considerarea carora ipoteca a fost constituita, debitorul poate obtine
reducerea sau desfiintarea ipotecii, pe cheltuiala creditorului, platindu-i acestuia sumele atunci datorate. Creditorul datoreaza insa daune-interese.

Continutul contractului de ipoteca Art. 2.372
(1) Ipoteca conventionala nu este valabila decat daca suma pentru care este constituita se poate determina in mod rezonabil in temeiul actului de ipoteca.
(2) Sub sanctiunea nulitatii, contractul de ipoteca trebuie sa identifice constituitorul si creditorul ipotecar, sa arate cauza obligatiei garantate si sa faca o descriere
suficient de precisa a bunului ipotecat.
(3) Stipulatia potrivit careia ipoteca poarta asupra tuturor bunurilor debitorului sau asupra tuturor bunurilor prezente si viitoare ale acestuia nu constituie o descriere
suficient de precisa in sensul alin. (2).

Drepturile constituitorului Art. 2.373
Cel care a constituit ipoteca este liber sa foloseasca, sa administreze si sa dispuna de bunul grevat, insa cu indatorirea de a nu vatama drepturile creditorului ipotecar.

Indatoririle celui care a constituit ipoteca Art. 2.374
Constituitorul nu poate distruge ori deteriora bunul grevat si nici nu ii poate diminua in mod substantial valoarea decat daca aceasta distrugere, deteriorare ori
diminuare a valorii survine in cursul unei utilizari normale a bunului sau in caz de necesitate.

Daunele-interese Art. 2.375
Creditorul poate cere, in limita creantei sale ipotecare, dauneinterese pentru prejudiciile suferite prin distrugerea, deteriorarea ori diminuarea valorii bunului grevat,
chiar si atunci cand creanta sa nu este lichida ori exigibila. Dauneleinterese platite astfel creditorului se imputa asupra creantei ipotecare.

Clauza de inalienabilitate Art. 2.376
Actele de dispozitie asupra bunului ipotecat sunt valabile chiar daca dobanditorul bunului cunoaste stipulatia din contractul de ipoteca ce interzice transferul sau
declara ca acest transfer este echivalent cu neindeplinirea obligatiei garantate.

Sectiunea 2 – Ipoteca imobiliara
§1. Constituirea ipotecii imobiliare

Inscrierea in cartea funciara Art. 2.377
(1) Ipoteca asupra unui bun imobil se constituie prin inscriere in cartea funciara.
(2) Ipoteca asupra unei universalitati de bunuri nu greveaza bunurile imobile cuprinse in aceasta decat din momentul inscrierii ipotecii in cartea funciara cu privire la
fiecare dintre imobile.

Forma contractului Art. 2.378
(1) Contractul de ipoteca se incheie in forma autentica de catre notarul public, sub sanctiunea nulitatii absolute.
(2) Ipoteca asupra bunurilor unei persoane juridice poate fi consimtita in virtutea puterilor conferite in urma deliberarilor sau a imputernicirilor intocmite sub semnatura
privata, in conformitate cu regulile din actul constitutiv privitoare la reprezentare.

Obiectul ipotecii imobiliare Art. 2.379
(1) Se pot ipoteca:
a) imobilele cu accesoriile lor;
b) uzufructul acestor imobile si accesoriile;
c) cotele-parti din dreptul asupra imobilelor;
d) dreptul de superficie.
(2) Ipoteca ce poarta asupra chiriilor sau arenzilor prezente si viitoare produse de un imobil, precum si asupra indemnizatiilor platite in temeiul unor contracte de
asigurare cu privire la plata acestor chirii sau arenzi se supune regulilor publicitatii imobiliare.

Ipoteca asupra unei constructii viitoare Art. 2.380
Ipoteca asupra unor constructii viitoare nu poate fi intabulata, ci numai inscrisa provizoriu in cartea funciara, in conditiile legii.

Inscrierea ipotecii Art. 2.381
Ipoteca se poate inscrie fie numai asupra unui imobil in intregul sau, fie numai asupra cotei-parti din dreptul asupra imobilului.

Extinderea ipotecii asupra amelioratiunilor Art. 2.382
Ipoteca se intinde, fara nicio alta formalitate, asupra constructiilor, imbunatatirilor si accesoriilor imobilului, chiar daca acestea sunt ulterioare constituirii ipotecii.

Extinderea ipotecii asupra fructelor imobilului Art. 2.383
(1) Ipoteca se extinde asupra fructelor naturale si industriale ale imobilului ipotecat produse dupa notarea inceperii urmaririi silite sau, dupa caz, dupa notarea
deschiderii procedurii insolventei.
(2) Dreptul de ipoteca se extinde de la aceeasi data si asupra chiriilor si arenzilor imobilului dat in locatiune. Acest drept este opozabil locatarilor numai din momentul
comunicarii notarii inceperii urmaririi silite, respectiv al comunicarii notarii deschiderii procedurii insolventei, in afara de cazul in care acestea au fost cunoscute pe alta
cale.
(3) Actele incheiate de proprietar cu privire la veniturile neajunse la scadenta sau urmarirea acestora de alti creditori nu sunt opozabile creditorului ipotecar dupa
notarea inceperii urmaririi silite, cu exceptia cazului in care aceste acte au fost notate in cartea funciara inainte de notarea inceperii urmaririi silite.

§2. Drepturile si obligatiile partilor

Clauzele de inalienabilitate Art. 2.384
(1) Actele de dispozitie asupra imobilului ipotecat sunt valabile chiar daca cel care a dobandit bunul cunoaste stipulatia din contractul de ipoteca ce interzice asemenea
acte sau declara ca incheierea lor este echivalenta cu neindeplinirea obligatiei.
(2) Clauzele care impun debitorului plata anticipata si imediata la cerere a obligatiei garantate sau plata vreunei alte obligatii prin faptul constituirii unei alte garantii
asupra aceluiasi bun se considera nescrise.

Antihreza Art. 2.385
Clauza prin care creditorul ipotecar este autorizat ca, pana la data inceperii executarii, sa posede imobilul ipotecat sau sa isi insuseasca fructele ori veniturile acestuia
se considera nescrisa.

§3. Ipotecile legale

Creantele care beneficiaza de ipoteca legala Art. 2.386
In afara altor cazuri prevazute de lege, beneficiaza de ipoteca legala:
1. vanzatorul, asupra bunului imobil vandut, pentru pretul datorat; aceasta dispozitie se aplica si in cazul schimbului cu sulta sau al darii in plata cu sulta in folosul celui
care instraineaza, pentru plata sultei datorate;
2. promitentul achizitor pentru neexecutarea promisiunii de a contracta avand ca obiect un imobil inscris in cartea funciara, asupra imobilului respectiv, pentru
restituirea sumelor platite in contul acestuia;
3. cel care a imprumutat o suma de bani pentru dobandirea unui imobil, asupra imobilului astfel dobandit, pentru restituirea imprumutului;
4. cel care a instrainat un imobil in schimbul intretinerii, asupra imobilului instrainat, pentru plata rentei in bani corespunzatoare intretinerii neexecutate; dreptul de
proprietate al debitorului intretinerii nu se va inscrie in cartea funciara decat odata cu aceasta ipoteca, dispozitiile art. 2.249 aplicandu-se in mod corespunzator;
5. coproprietarii, pentru plata sultelor sau a pretului datorat de coproprietarul adjudecatar al imobilului ori pentru garantarea creantei rezultand din evictiune, asupra
imobilelor ce au revenit coproprietarului tinut de o atare obligatie;
6. arhitectii si antreprenorii care au convenit cu proprietarul sa edifice, sa reconstruiasca sau sa repare un imobil, asupra imobilului, pentru garantarea sumelor datorate
acestora, insa numai in limita sporului de valoare realizat;
legatarii cu titlu particular, asupra imobilelor din mostenire cuvenite celui obligat la executarea legatului, pentru plata acestuia.

Sectiunea 3 – Ipoteca mobiliara
§1. Dispozitii generale

I. Constituirea ipotecii

Constituirea si eficacitatea ipotecii Art. 2.387
Ipoteca mobiliara se constituie prin incheierea contractului de ipoteca, insa ea produce efecte de la data la care obligatia garantata ia nastere, iar constituitorul
dobandeste drepturi asupra bunurilor mobile ipotecate.

Forma contractului de ipoteca Art. 2.388
Contractul prin care se constituie o ipoteca mobiliara se incheie in forma autentica sau sub semnatura privata, sub sanctiunea nulitatii absolute.

Obiectul ipotecii mobiliare Art. 2.389
Se pot ipoteca:
a) creante banesti nascute din contractul de vanzare, contractul de locatiune sau orice alt act incheiat cu privire la un bun, cele rezultate dintr-un contract de asigurare,
cele nascute in considerarea asumarii unei obligatii sau a constituirii unei garantii, a folosirii unei carti de credit ori de debit ori a castigarii unui premiu la o loterie sau
alte jocuri de noroc organizate in conditiile legii;
b) creante constatate prin titluri nominative, la ordin sau la purtator;
c) conturi bancare;
d) actiuni si parti sociale, valori mobiliare si alte instrumente financiare;
e) drepturi de proprietate intelectuala si orice alte bunuri incorporale;
f) petrolul, gazul natural si celelalte resurse minerale care urmeaza a fi extrase;
g) efectivele de animale;
h) recoltele care urmeaza a fi culese;
i) padurile care urmeaza a fi taiate;
j) bunurile corporale care fac obiectul unui contract de locatiune, care sunt detinute in vederea vanzarii, inchirierii ori furnizarii in temeiul unui contract de prestari de
servicii, care sunt furnizate in temeiul unui contract de prestari de servicii, precum si materia prima si materialele destinate a fi consumate sau prelucrate in exploatarea
unei intreprinderi, produsele in curs de fabricatie si produsele finite;
k) echipamentele, instalatiile si orice alte bunuri destinate sa serveasca in mod durabil exploatarii unei intreprinderi;
l) orice alte bunuri mobile, corporale sau incorporale.

Ipoteca instrumentelor financiare Art. 2.390
(1) Ipoteca asupra instrumentelor financiare se constituie conform regulilor pietei pe care acestea sunt tranzactionate.
(2) Ipoteca asupra actiunilor sau partilor sociale ale unei societati comerciale se constituie potrivit regulilor stabilite prin lege speciala.

Descrierea bunului ipotecat Art. 2.391
(1) Contractul de ipoteca trebuie sa cuprinda o descriere suficient de precisa a bunului grevat.
(2) Descrierea este suficient de precisa, chiar daca bunul nu este individualizat, in masura in care permite in mod rezonabil identificarea acestuia.
(3) Descrierea se poate face prin intocmirea unei liste a bunurilor mobile ipotecate, prin determinarea categoriei din care acestea fac parte, prin indicarea cantitatii,
prin stabilirea unei formule de determinare si prin orice alta modalitate care permite in mod rezonabil identificarea bunului mobil ipotecat.
(4) Atunci cand ipoteca poarta asupra unei universalitati, contractul trebuie sa descrie natura si continutul acesteia.
(5) Stipulatia potrivit careia ipoteca greveaza toate bunurile mobile sau toate bunurile mobile prezente si viitoare ale constituitorului nu constituie o descriere suficient
de precisa in sensul alin. (1).
(6) Daca ipoteca poarta asupra unui cont bancar, acesta trebuie individualizat in mod distinct in contractul de ipoteca.

Extinderea ipotecii asupra produselor Art. 2.392
(1) Ipoteca se extinde asupra fructelor si productelor bunului mobil ipotecat, precum si asupra tuturor bunurilor primite de constituitor in urma unui act de administrare
ori de dispozitie incheiat cu privire la bunul mobil ipotecat.
(2) Se considera, de asemenea, a fi un produs al bunului mobil ipotecat orice bun care il inlocuieste sau in care trece valoarea acestuia.

Instrainarea bunului ipotecat Art. 2.393
(1) Cel care achizitioneaza un bun in cursul obisnuit al activitatii unei intreprinderi care instraineaza bunuri de acelasi fel dobandeste bunul liber de ipotecile constituite
de instrainator, chiar daca ipoteca este perfecta, iar dobanditorul cunoaste existenta acesteia.
(2) In acest caz, ipoteca se stramuta asupra pretului sau altor bunuri rezultate din instrainarea bunului ipotecat.

II. Drepturile si obligatiile partilor

Dreptul de inspectie Art. 2.394
Creditorul ipotecar are dreptul sa inspecteze bunul ipotecat. El este insa dator sa nu stanjeneasca activitatea celui care detine bunul ipotecat.

Dreptul de a culege fructele bunului ipotecat Art. 2.395
Stipulatia prin care creditorul ipotecar isi rezerva dreptul sa isi insuseasca produsele bunului ipotecat in contul creantei nu este valabila decat daca stabileste in mod
detaliat conditiile si proportia in care urmeaza a se reduce creanta garantata in urma exercitarii acestui drept.

Exigibilitatea anticipata Art. 2.396
(1) Creditorul ipotecar are dreptul sa considere exigibila creanta garantata si sa execute ipoteca in cazul in care constata lipsa unei intretineri corespunzatoare a
bunului ipotecat sau alte fapte, imputabile debitorului, de natura sa faca dificila sau imposibila executarea ipotecii, astfel cum aceste fapte sunt determinate prin
contractul de ipoteca.
(2) Creditorul poate sa exercite dreptul prevazut la alin. (1) numai daca are temeiuri rezonabile sa creada ca bunul ipotecat este pe cale de a fi pus in pericol sau ca
exista posibilitatea ca executarea obligatiei sa fie impiedicata.
(3) Clauzele care impun debitorului plata anticipata si imediata la cerere a obligatiei garantate sau plata vreunei alte obligatii prin faptul constituirii unei alte garantii
asupra aceluiasi bun se considera nescrise.

Declaratiile privitoare la ipoteca Art. 2.397
(1) Constituitorul are dreptul sa adreseze creditorului ipotecar o cerere scrisa prin care sa solicite acestuia:
a) sa emita o declaratie cu privire la valoarea ramasa din creanta garantata prin ipoteca;
b) sa confirme ori, dupa caz, sa rectifice lista bunurilor care, in opinia debitorului, fac obiectul ipotecii;
c) sa confirme ori, dupa caz, sa rectifice valoarea creantei care, in opinia debitorului, mai este garantata prin ipoteca la o anumita data.
(2) Creditorul este obligat sa comunice debitorului, in termen de 15 zile de la primirea cererii prevazute la alin. (1), dupa caz:
a) o declaratie scrisa prin care indica suma ramasa a fi garantata prin ipoteca;
b) confirmarea sau rectificarea declaratiei debitorului privitoare la bunurile grevate si la suma ramasa;
c) o declaratie potrivit careia nu mai este titularul ipotecii, indicand totodata numele si adresa succesorului sau in drepturi.
(3) Debitorul are dreptul sa obtina in mod gratuit o asemenea declaratie la fiecare 6 luni.
(4) Creditorul poate sa ceara debitorului rambursarea costurilor rezonabile ocazionate de emiterea declaratiei unei solicitari suplimentare fata de cea prevazuta la alin.
(3).

§2. Ipotecile asupra creantelor

I. Dispozitii comune

Obiectul ipotecii Art. 2.398
Ipoteca poate sa aiba ca obiect fie una sau mai multe creante, fie o universalitate de creante.

Intinderea ipotecii asupra unei universalitati de creante Art. 2.399
Ipoteca asupra unei universalitati de creante nu cuprinde creantele nascute din instrainarea bunurilor debitorului ca urmare a exercitarii drepturilor unui tert si nici
creantele nascute din contractele de asigurare incheiate de debitor cu privire la bunurile sale.

Notificarea debitorului creantei ipotecate Art. 2.400
(1) Creditorul ipotecar nu poate cere plata decat dupa ce comunica in scris debitorului acesteia existenta ipotecii, creanta ipotecata, suma datorata, locul si
modalitatea de plata.
(2) Acceptarea ipotecii de catre debitorul creantei ipotecate, facuta prin act scris, produce aceleasi efecte.

Plata creantei grevate de ipoteca Art. 2.401
(1) Debitorul nu se poate libera decat platind creditorului ipotecar in modul indicat in comunicare.
(2) Cu toate acestea, debitorul creantei afectate de ipoteca poate plati constituitorului daca creditorul ipotecar nu ii comunica dovada ipotecii in termen de 15 zile de
la data la care i s-a solicitat in scris acest lucru.
(3) Dovada ipotecii se poate face fie cu copia certificata de pe contractul de ipoteca, fie cu o copie a avizului de ipoteca.

Ipoteca unei creante garantate cu ipoteca Art. 2.402
Ipoteca ce poarta asupra unei creante care este garantata, la randul sau, cu o ipoteca mobiliara sau imobiliara trebuie inscrisa in arhiva. De asemenea, creditorul in
favoarea caruia s-a ipotecat creanta trebuie sa remita debitorului acestei creante o copie a avizului de ipoteca.

II. Drepturile si obligatiile partilor

Actiunile impotriva debitorului creantei grevate Art. 2.403
Atat constituitorul ipotecii, cat si creditorul ipotecar pot intenta actiuni impotriva debitorului creantei care face obiectul ipotecii, insa cu indatorirea de a-l introduce pe
celalalt in cauza.

Drepturile creditorului ipotecar Art. 2.404
Creditorul ipotecar poate percepe, la scadenta creantei ipotecate, capitalul, dobanzile si celelalte sume pe care aceasta le produce si elibereaza debitorului creantei
afectate de ipoteca chitanta pentru sumele primite. O copie de pe aceasta chitanta va fi trimisa constituitorului ipotecii.

Imputarea sumelor percepute Art. 2.405
In lipsa de stipulatie contrara, creditorul imputa sumele percepute asupra creantei sale, chiar neajunsa la scadenta, potrivit regulilor stabilite pentru imputatia platilor.

Perceperea sumelor de cel care a constituit ipoteca Art. 2.406
(1) Prin actul constitutiv al ipotecii, creditorul ipotecar poate incuviinta celui care a constituit ipoteca sa perceapa, la scadenta, capitalul, dobanzile si celelalte sume
cuvenite in temeiul creantei ipotecate.
(2) Creditorul ipotecar poate retrage oricand aceasta incuviintare, cu indatorirea de a-i notifica in scris pe cel care a constituit ipoteca si pe debitorul creantei
ipotecate.

Urmarirea sumelor neplatite Art. 2.407
Creditorul ipotecar nu este tinut el insusi sa recupereze in justitie sumele neplatite de debitorul creantei ipotecate. El este insa dator sa il informeze de indata pe cel
care a constituit ipoteca cu privire la orice nereguli la plata sumelor datorate de catre debitorul creantei ipotecate.

Remiterea diferentei Art. 2.408
Creditorul ipotecar este obligat sa remita debitorului sau sumele incasate care depasesc cuantumul capitalului creantei ipotecate, al dobanzilor si al cheltuielilor. Orice
stipulatie contrara se considera nescrisa.

§3. Perfectarea ipotecilor mobiliare

Ipotecile mobiliare perfecte Art. 2.409
(1) Ipoteca este perfecta atunci cand produce efecte potrivit dispozitiilor art. 2.387, iar formalitatile cerute de lege pentru publicitatea sa au fost indeplinite.
(2) Publicitatea ipotecilor mobiliare se asigura prin inscrierea acestora in arhiva, daca prin lege nu se prevede altfel.
(3) Ipoteca perfecta este opozabila celorlalti creditori ai constituitorului, celor care dobandesc ulterior drepturi asupra bunului ipotecat, precum si tuturor celorlalte
persoane.

Publicitatea ipotecii asupra conturilor Art. 2.410
(1) Publicitatea ipotecii asupra conturilor deschise la o institutie de credit se realizeaza prin inscrierea ipotecii la arhiva sau poate fi satisfacuta prin controlul asupra
contului.
(2) Un creditor ipotecar dobandeste controlul asupra unui cont daca:
a) creditorul ipotecar este chiar institutia de credit la care este deschis contul;
b) constituitorul, institutia de credit si creditorul ipotecar convin in scris ca institutia de credit, fara a solicita consimtamantul constituitorului ipotecii, va urma
instructiunile prin care creditorul dispune de sumele aflate in cont; sau
c) creditorul ipotecar devine titular al contului.
(3) Creditorul ipotecar care indeplineste conditiile prevazute la alin. (2) are controlul asupra contului chiar daca cel care a constituit ipoteca pastreaza dreptul de a
dispune de sumele aflate in cont.

Publicitatea ipotecii asupra instrumentelor financiare Art. 2.411
Publicitatea ipotecii asupra instrumentelor financiare care, potrivit regulilor pietei pe care sunt tranzactionate, pot fi transferate prin simpla inregistrare in registrele care
o deservesc se realizeaza potrivit regulilor aplicabile acelei piete.

Conservarea rangului ipotecii Art. 2.412
(1) In cazul in care descrierea bunului grevat care a fost inscrisa initial la arhiva nu acopera tipul de produse rezultate, ipoteca nu isi pastreaza rangul asupra acestor
produse decat daca creditorul inscrie la arhiva un aviz modificator in termen de 15 zile de la data la care constituitorul ipotecii a obtinut acele produse.
(2) Atunci cand produsele bunului ipotecat sunt sume de bani a caror origine poate fi stabilita, ipoteca isi conserva rangul asupra acestora, fara sa fie necesara
inscrierea unui aviz modificator.

§4. Inscrierea ipotecilor mobiliare

Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare Art. 2.413
(1) Inregistrarea operatiunilor privind ipotecile mobiliare, a operatiunilor asimilate acestora, precum si a altor drepturi prevazute de lege se efectueaza numai in Arhiva
Electronica de Garantii Reale Mobiliare, daca prin lege nu se prevede altfel.
(2) Organizarea si functionarea arhivei se reglementeaza prin lege speciala.

Validitatea ipotecii Art. 2.414
Inscrierea in arhiva nu confera validitate unei ipoteci lovite de nulitate.

Efectul inscrierii Art. 2.415
Creditorul care inscrie o ipoteca asupra unui bun este prezumat ca are cunostinta despre existenta tuturor ipotecilor care au fost inscrise mai inainte cu privire la
acelasi bun. Dovada contrara nu este admisibila.

Neconcordante intre aviz si contractul de ipoteca Art. 2.416
Daca exista neconcordante intre informatiile cuprinse in formularul de aviz si cele cuprinse in contractul de ipoteca, in raporturile dintre terti si in cele dintre parti si terti
prevaleaza informatiile cuprinse in formularul de aviz.

Notificarea inscrierii Art. 2.417
Creditorul ipotecar este obligat sa comunice constituitorului o copie de pe avizul de ipoteca in cel mult 24 de ore de la inscrierea acesteia.

Domiciliul partilor Art. 2.418
(1) In realizarea drepturilor si obligatiilor partilor unui contract de ipoteca fata de terti, se considera ca acestea au domiciliul indicat in avizul de ipoteca.
Toate comunicarile transmise potrivit contractului de ipoteca la adresa mentionata in formularul de aviz sunt valabile si produc efecte.
(2) Partea care isi schimba domiciliul trebuie sa comunice schimbarea celeilalte parti si sa o inscrie la arhiva.

Obligatia de radiere Art. 2.419
In cel mult 10 zile de la data la care obligatia garantata a fost platita, creditorul ipotecar este obligat sa ceara operatorului arhivei radierea ipotecii.
Creditorul ipotecar care omite sa solicite radierea ipotecii raspunde pentru prejudiciile directe sau indirecte aduse debitorului si constituitorului ipotecii. In acest caz,
valoarea daunelor-interese ce urmeaza a fi platite nu poate fi mai mica decat echivalentul in lei al sumei de 500 euro.

Sectiunea 4 – Concursul intre creditorii ipotecari
Concursul ipotecilor mobiliare Art. 2.420
(1) Rangul ipotecilor perfecte se determina potrivit ordinii inscrierii sau perfectarii ipotecilor, cu exceptiile prevazute de lege.
(2) Ipoteca perfecta este intotdeauna preferata ipotecilor care nu au fost perfectate.

Concursul ipotecilor imobiliare Art. 2.421
Rangul ipotecilor imobiliare este determinat de ordinea inregistrarii cererilor de inscriere in cartea funciara.

Concursul ipotecilor mobiliare cu ipotecile imobiliare Art. 2.422
Atunci cand acelasi bun este grevat atat de ipoteci mobiliare, cat si de ipoteci imobiliare, sunt preferati creditorii a caror ipoteca a fost anterior facuta publica in
registrele de publicitate aferente. Cu toate acestea, ipoteca imobiliara inscrisa in aceeasi zi cu o ipoteca mobiliara va fi preferata acesteia din urma.

Concursul dintre ipotecile inscrise si gaj Art. 2.423
Creditorul a carui ipoteca este inscrisa in arhiva este preferat creditorului gajist, chiar daca acesta a obtinut detentia bunului ipotecat anterior inscrierii ipotecii.

Concursul dintre ipotecile generale si ipotecile speciale Art. 2.424
Intre o ipoteca asupra unei universalitati de bunuri mobile si o ipoteca asupra unor bunuri mobile determinate are prioritate aceea dintre ele care a fost inscrisa sau
perfectata mai intai.

Ipotecile mobiliare privilegiate Art. 2.425
(1) Ipoteca constituita in favoarea vanzatorului unui bun sau a creditorului care a acordat imprumut pentru cumpararea bunului are prioritate asupra unei ipoteci
anterioare, daca, inainte ca debitorul sa obtina posesia bunului ipotecat, avizul a fost inscris la arhiva, iar vanzatorul sau, dupa caz, creditorul il instiinteaza in scris pe
creditorul ipotecar anterior despre vanzare si despre inscrierea ipotecii.
(2) Ipoteca asupra recoltei sau asupra produselor ce se vor obtine prin valorificarea acesteia, constituita in scopul obtinerii sumelor necesare pentru a produce
recolta, precum si ipoteca constituita in perioada de crestere a plantelor ori in cursul unei perioade de 6 luni inainte de recoltare sunt preferate din momentul inscrierii
lor in arhiva oricarei alte ipoteci.
(3) Ipoteca asupra efectivelor de animale sau asupra produselor acestora, constituita in scopul asigurarii fondurilor care sa ii permita celui care a constituit ipoteca sa
achizitioneze nutreturi, medicamente sau hormoni, necesare pentru hrana ori tratarea animalelor, are prioritate asupra oricarei alte ipoteci constituite asupra aceluiasi
bun ori asupra produselor lui, alta decat ipoteca vanzatorului de nutreturi, medicamente sau hormoni.

Ipoteca asupra conturilor Art. 2.426
Ipoteca creditorului care are controlul unui cont este preferata ipotecii unui creditor care nu are controlul asupra acestuia.

Cesiunea ipotecii. Schimbarea rangului Art. 2.427
(1) Creditorul ipotecar poate ceda unui creditor chirografar ipoteca creantei sale ipotecare. De asemenea, creditorii ipotecari pot conveni schimbarea rangului
ipotecilor lor, sub conditia notarii in registrul de publicitate respectiv.
(2) Daca intre ipotecile al caror rang se schimba se gasesc si alte garantii sau drepturi ai caror titulari n-au consimtit la schimb, conventia nu le poate fi opusa decat in
masura in care le era opozabila garantia al carei rang a fost cedat.
(3) In toate cazurile, cesiunea rangului se face in limita creantei ipotecare al carei rang a fost cedat, iar schimbul rangului se face in limita creantei ipotecare care are
rangul preferat.
(4) Daca bunul ipotecat este vandut la licitatie, creditorul care a dobandit rangul unei creante sub conditie va putea renunta la beneficiul schimbarii de rang, creanta
ipotecara conditionala reluandu-si rangul cedat.

Sectiunea 5 – Stingerea ipotecilor
Stingerea ipotecilor Art. 2.428
(1) Ipoteca imobiliara se stinge prin radierea din cartea funciara sau prin pieirea totala a bunului.
(2) Ipoteca mobiliara se stinge, iar ipoteca imobiliara se poate radia pentru una dintre urmatoarele cauze:
a) stingerea obligatiei principale prin oricare dintre modurile prevazute de lege;
b) neindeplinirea evenimentului de care depinde nasterea obligatiei garantate ori indeplinirea evenimentului de care depinde stingerea acesteia;
c) neindeplinirea evenimentului de care depinde nasterea ipotecii ori indeplinirea evenimentului de care depinde stingerea acesteia;
d) dobandirea de catre creditor a bunului grevat;
e) renuntarea expresa sau tacita a creditorului la ipoteca;
f) in orice alte cazuri prevazute de lege.
(3) Cu toate acestea, in cazurile prevazute la alin. (2) lit. a) si b), ipoteca nu se stinge daca partile convin ca ea sa fie folosita pentru garantarea unei alte obligatii
determinate ori determinabile, fara a se vatama insa drepturile dobandite anterior de alte persoane.
Capitolul IV – Executarea ipotecii
Sectiunea 1 – Dispozitii generale
Executarea ipotecilor Art. 2.429
In cazul in care debitorul nu executa de bunavoie obligatia sa, creditorul poate urmari bunul ipotecat, potrivit dispozitiilor prezentului capitol.

Conditiile executarii Art. 2.430
Executarea ipotecii nu poate fi realizata decat in virtutea unui titlu executoriu si pentru o creanta certa, lichida si exigibila.

Titlurile executorii Art. 2.431
Contractele de ipoteca valabil incheiate sunt, in conditiile legii, titluri executorii.

Alte cai de realizare a creantei Art. 2.432
Dispozitiile prezentului capitol nu aduc nicio atingere dreptului creditorului de a-si realiza creanta pe calea unei actiuni personale sau de a solicita luarea oricaror masuri
necesare pentru executarea ipotecii, potrivit Codului de procedura civila.

Interdictia pactului comisoriu Art. 2.433
Orice clauza potrivit careia, pentru a garanta executarea obligatiei debitorului sau, creditorul isi rezerva dreptul sa devina proprietarul irevocabil al bunului sau sa
dispuna de acesta fara formalitatile impuse de lege se considera nescrisa.

Discutiunea bunurilor mobile Art. 2.434
Un creditor ipotecar de rang inferior poate sa se opuna la urmarirea bunului mobil care ii este anume ipotecat, daca au mai ramas bunuri mobile suficiente ipotecate in
favoarea creditorului de rang superior pentru aceeasi datorie, si poate sa ceara discutiunea prealabila cu respectarea formalitatilor reglementate la art. 2.295. Daca
cererea este admisa, urmarirea bunului ipotecat este suspendata.

Sectiunea 2 – Executarea ipotecii mobiliare
§1. Executarea ipotecii asupra bunurilor mobile corporale

I. Deposedarea debitorului

Drepturile creditorului Art. 2.435
In caz de neexecutare, creditorul are dreptul, la alegerea sa:
a) sa vanda bunul ipotecat in conditiile art. 2.445—2.459;
b) sa isi insuseasca bunul pentru a stinge creanta ipotecara in conditiile art. 2.460—2.463;
c) sa preia bunul in scop de administrare in conditiile art. 2.468—2.473.

Urmarirea accesoriilor unui imobil Art. 2.436
Atunci cand ipoteca poarta asupra unor bunuri mobile accesorii ale unui imobil, creditorul ipotecar se poate prevala, in privinta acestora, de drepturile recunoscute in
prezenta sectiune, afara de cazul in care a inceput urmarirea potrivit regulilor stabilite pentru executarea ipotecilor imobiliare.

Separarea accesoriilor unui imobil Art. 2.437
(1) Atunci cand titularul unei ipoteci constituite asupra unui bun mobil accesoriu al unui imobil este preferat titularilor altor drepturi reale asupra bunului imobil
respectiv, el poate, in caz de neexecutare din partea debitorului, sa separe cele doua bunuri.
(2) In acest caz, creditorul ipotecar este obligat sa ii despagubeasca pe titularii de drepturi reale asupra imobilului, cu exceptia constituitorului, pentru cheltuielile
necesare repararii stricaciunilor cauzate de separarea celor doua bunuri.
(3) Creditorul nu este obligat la despagubiri pentru scaderea valorii bunului imobil ca urmare a inlaturarii bunului ipotecat ori a necesitatii de a-l inlocui.
(4) Cei indreptatiti la despagubire pot refuza separarea bunurilor cat timp creditorul ipotecar nu ofera o garantie suficienta pentru plata despagubirilor.
(5) Dispozitiile prezentului articol nu se aplica materialelor obisnuite de constructie care sunt incorporate intr-o constructie.

Dreptul de a prelua bunurile Art. 2.438
Creditorul ipotecar are dreptul:
a) sa preia bunurile ipotecate, cu toate accesoriile acestora;
b) fara a le deplasa, sa ia masurile necesare pentru ca echipamentele si alte asemenea bunuri sa nu mai poata fi folosite si sa dispuna ulterior de acestea conform
dispozitiilor art. 2.447.

Preluarea bunului Art. 2.439
Creditorul poate prelua bunul ipotecat prin mijloace proprii sau cu ajutorul unui organ de executare.

Preluarea bunului prin mijloace proprii Art. 2.440
(1) Atunci cand contractul de ipoteca mobiliara o permite in mod expres, creditorul poate prelua bunul mobil, precum si titlurile si inscrisurile care constata dreptul de
proprietate al constituitorului asupra bunului, prin mijloace proprii, dupa o prealabila notificare prin intermediul executorului judecatoresc.
(2) Creditorul nu poate insa tulbura linistea si ordinea publica ori recurge, in mod direct sau indirect, la constrangere, chiar daca fapta sa nu ar constitui o infractiune.

Orice stipulatie care limiteaza aceasta obligatie se considera nescrisa. Remiterea bunului ipotecat Art. 2.441
(1) Cel care detine bunul mobil este dator sa il predea creditorului ipotecar, care urmareste bunul potrivit procedurii prevazute in prezentul capitol. Acesta poate insa
refuza predarea, in cazul in care creditorul nu face dovada dreptului sau de a prelua bunul.
(2) Cu exceptia creditorului ipotecar de rang superior care a pornit, la randul sau, executarea, niciun alt creditor nu ii poate cere creditorului care a preluat bunul sa i-l
remita.

Preluarea silita a bunului Art. 2.442
(1) Creditorul poate solicita concursul executorului judecatoresc pentru a prelua bunul.
(2) Cererea creditorului va fi insotita de o copie de pe contractul de garantie, de o descriere a bunului ce urmeaza a fi preluat si, daca este cazul, de o copie certificata
de pe inscrierea ipotecii la arhiva.
(3) La solicitarea executorului judecatoresc, agentii fortei publice sunt obligati sa acorde tot sprijinul pentru preluarea bunului.

Obligatiile executorului judecatoresc Art. 2.443
(1) In termen de 48 de ore de la primirea cererii, executorul judecatoresc se deplaseaza la locul unde se afla bunul ipotecat, il ridica si il preda de indata creditorului.
(2) Executorul judecatoresc intocmeste un proces-verbal, in doua exemplare, dintre care unul se pastreaza la dosarul de executare, iar celalalt se comunica debitorului
in conditiile Codului de procedura civila.
(3) Creditorul avanseaza cheltuielile si suporta riscurile transportului si depozitarii bunului.
(4) In cazul in care este necesar sa se recurga la constrangere, executorul judecatoresc este obligat sa revina in cursul aceleiasi zile, insotit de agenti ai fortei publice,
pentru a prelua bunul afectat garantiei. Nu este necesara prezentarea unei hotarari judecatoresti sau a altui act provenind de la autoritatile administrative.

Drepturile si obligatiile creditorului Art. 2.444
Creditorul care detine bunul ipotecat are drepturile si obligatiile unui administrator al bunului altuia imputernicit cu administrarea simpla, dispozitiile art. 795—799
aplicandu-se in mod corespunzator.

II. Vanzarea bunului ipotecat

Vanzarea bunurilor ipotecate Art. 2.445
(1) Creditorul ipotecar poate cere instantei de executare incuviintarea executarii ipotecii mobiliare prin vanzarea bunului mobil ipotecat. La cererea de incuviintare se
vor depune documente care atesta existenta creantei ipotecare si a ipotecii mobiliare, impreuna cu dovada perfectarii ipotecii. Instanta va analiza existenta creantei si a
ipotecii legal perfectate si va incuviinta vanzarea, cu citarea partilor interesate.
(2) Creditorul ipotecar poate vinde bunurile mobile ipotecate in starea in care se gasesc sau dupa luarea unor masuri comercial rezonabile pentru valorificarea
acestora.
(3) Creditorul poate vinde bunurile mobile ipotecate prin licitatie publica ori prin negociere directa, prin unul sau mai multe contracte, in bloc ori separat, in orice
moment sau loc, in conditii comerciale rezonabile.
(4) Partile pot conveni, prin contractul de ipoteca, modul de valorificare a bunurilor grevate.
(5) In toate cazurile, vanzarea trebuie realizata intr-o maniera comercial rezonabila in ceea ce priveste metoda, momentul, locul, conditiile si toate celelalte aspecte ale
acesteia.

Vanzarea comercial rezonabila Art. 2.446
(1) Vanzarea bunurilor este comercial rezonabila daca are loc:
a) in modul in care se dispune in mod obisnuit de bunuri de acelasi fel pe o piata organizata;
b) la pretul stabilit pe o piata organizata si valabil in momentul vanzarii;
c) in conformitate cu practicile comerciale rezonabile urmate de cei care vand in mod obisnuit bunuri de acelasi fel; d) in conformitate cu regulile stabilite prin
contractul de ipoteca, atunci cand nu exista o piata organizata pentru bunul ipotecat sau daca nu exista practici comerciale standardizate.
(2) In conditiile prevazute la alin. (1), simplul fapt ca se putea obtine un pret mai mare daca vanzarea ar fi avut loc in alt moment sau printr-o alta metoda decat cea
aleasa de creditor nu face ca vanzarea sa nu fie considerata comercial rezonabila.

Vanzarea bunului aflat in posesia debitorului Art. 2.447
(1) Creditorul poate vinde bunul ipotecat, chiar daca acesta se afla in posesia debitorului.
(2) Cumparatorul are dreptul de a intra in posesia bunului, in conditiile art. 2.435—2.444.

Cumpararea de catre creditor Art. 2.448
(1) Un creditor ipotecar nu poate cumpara bunul decat:
a) in cadrul unei licitatii publice;
b) prin vanzare directa, insa numai daca bunuri de acelasi fel sunt vandute in mod obisnuit pe o piata reglementata.
(2) In aceste cazuri, creditorul poate depune creanta in contul pretului.

Notificarea vanzarii Art. 2.449
(1) Daca doreste sa vanda bunul dupa procedura reglementata in prezenta sectiune, creditorul este tinut sa comunice persoanelor prevazute la art. 2.450 o notificare
de executare si sa inscrie un aviz de executare la arhiva.
(2) Atat comunicarea notificarii, cat si inscrierea avizului de executare trebuie realizate cu cel putin 15 zile inainte de data stabilita pentru vanzare.
(3) Nerespectarea acestor formalitati atrage nulitatea vanzarii.
(4) Dispozitiile acestui articol nu se aplica atunci cand bunurile care fac obiectul urmaririi sunt supuse pieirii, deteriorarii ori devalorizarii rapide ori sunt vandute in mod
obisnuit pe o piata organizata.

Destinatarii notificarii Art. 2.450
Creditorul trebuie sa adreseze notificarea:
a) debitorului obligatiei garantate prin ipoteca, fideiusorilor si codebitorilor solidari ai acestuia;
b) constituitorului sau, dupa caz, succesorilor in drepturi ai acestuia;
c) tuturor creditorilor ipotecari ale caror ipoteci au devenit opozabile prin inscrierea in arhiva a unui aviz care identifica bunul grevat si care, la data notificarii, este
inscris pe numele debitorului;
d) tuturor persoanelor de la care a primit notificarea existentei unui drept sau a unei pretentii cu privire la bunul ipotecat, precum si celor de la care bunul a fost ridicat
ori la care acesta se afla, daca sunt cunoscuti; e) tuturor creditorilor ipotecari si privilegiati a caror garantie a devenit opozabila pe alta cale, in temeiul legii, daca
creditorul ipotecar cunoaste identitatea si adresa acestora.

Continutul notificarii Art. 2.451
Notificarea vanzarii trebuie sa indice in mod clar:
a) constituitorul si creditorul ipotecar;
b) bunurile care fac obiectul urmaririi;
c) suma pentru care se porneste urmarirea;
d) metoda prin care se va realiza valorificarea bunului;
e) data, ora si locul la care va avea loc licitatia publica, precum si pretul de pornire a licitatiei ori, dupa caz, data si ora cu incepere de la care creditorul va dispune de
bun.

Opozitia la executare Art. 2.452
(1) In termen de 15 zile de la comunicarea notificarii sau, dupa caz, de la inscrierea avizului de executare in arhiva, cei interesati sau vatamati prin executare pot
formula opozitie la executare.
(2) Opozitia suspenda de drept procedura de vanzare pana la solutionarea definitiva a cauzei. Creditorul ipotecar care nu a preluat inca bunul va putea sa o faca si pe
perioada judecarii opozitiei.
(3) Instanta va solutiona opozitia in termen de 5 zile. Hotararea instantei poate fi atacata numai cu apel in termen de 5 zile de la comunicare. In cazul respingerii
opozitiei, apelul nu il opreste pe creditor sa treaca la valorificarea bunului. Apelul se solutioneaza de urgenta potrivit regulilor de la ordonanta presedintiala.
(4) Instanta poate dispune incetarea executarii pornite de creditor, daca debitorul a platit, precum si restituirea bunului de catre creditor. Daca instanta constata ca
vanzarea ar urma sa se faca cu incalcarea dispozitiilor prezentei sectiuni, va stabili conditiile si regulile corespunzatoare si va incuviinta valorificarea bunului.

Plata creantei ipotecare Art. 2.453
In orice moment pana la vanzarea bunului de catre creditor, debitorul si orice persoana interesata pot executa obligatia, platind totodata cheltuielile rezonabile facute
pentru preluarea si vanzarea bunului. In acest caz, creditorul este obligat sa accepte plata, sa inceteze imediat orice masura de executare silita si sa restituie bunul
debitorului.

Preferinta la executare Art. 2.454
(1) Creditorul ipotecar de rang superior este preferat creditorilor de rang inferior in ceea ce priveste exercitiul dreptului de a executa ipoteca si poate, cat timp bunul
nu a fost vandut, sa continue executarea inceputa sau sa porneasca o noua executare.
(2) Acesta poate fi insa tinut sa restituie cheltuielile facute de un creditor de rang inferior daca, fiind notificat cu privire la executarea ipotecii, omite sa invoce
prioritatea drepturilor sale intr-un termen rezonabil.

Dobandirea lucrului de catre cumparator Art. 2.455
(1) Vanzarea bunului in cadrul procedurii reglementate in prezentul capitol:
a) transfera cumparatorului toate drepturile pe care constituitorul le are asupra bunului;
b) stinge ipoteca in virtutea careia vanzarea a avut loc;
c) stinge toate celelalte ipoteci si privilegii, daca prin lege nu se prevede altfel.
(2) Titlurile sau inscrisurile care constata dreptul de proprietate al constituitorului asupra bunului, contractul de ipoteca, impreuna cu mentiunea stingerii garantiei la
arhiva fac dovada dreptului de proprietate al dobanditorului.

Obligatia personala a debitorului Art. 2.456
Debitorul ramane obligat personal pentru partea din creanta care nu este acoperita de pretul obtinut din vanzare.

Vanzarea bunului care nu apartine debitorului Art. 2.457
(1) Creditorul trebuie sa restituie proprietarului fie lucrul, fie pretul vanzarii, indata ce a aflat ca debitorul nu este proprietarul bunului ipotecat.
(2) In cazul in care creditorul nu cunoaste aceasta imprejurare pana la distribuirea pretului, el este exonerat de orice raspundere, daca a restituit debitorului ceea ce
ramane din vanzarea bunului.

Locatiunea bunului dupa vanzare Art. 2.458
(1) Se poate conveni ca, dupa vanzare, constituitorul sa foloseasca bunul in calitate de locatar.
(2) Dreptul constituitorului va fi opozabil oricarui dobanditor al bunului daca a fost inscris la arhiva sau daca a fost cunoscut de acesta pe alta cale.

Distribuirea sumelor realizate Art. 2.459
(1) Dupa deducerea cheltuielilor rezonabile facute de creditor cu preluarea, conservarea, luarea masurilor pentru valorificarea bunului si cu vanzarea, creditorul
distribuie sumele de bani realizate din executare creditorilor privilegiati si ipotecari, potrivit ordinii de preferinta, chiar daca acestia ar avea creante afectate de termen
suspensiv sau de conditie rezolutorie. Cu privire la aceste sume, creditorul are drepturile si obligatiile unui administrator al bunurilor altuia imputernicit cu administrarea
simpla, dispozitiile art. 795—799 aplicandu-se in mod corespunzator.
(2) Suma ramasa disponibila se preda debitorului in termen de 3 zile de la primirea sumelor rezultate din valorificarea bunului. Daca plata nu poate avea loc, suma va
fi depusa intr-un cont bancar, urmand ca debitorul sa fie instiintat despre aceasta de catre creditor.
(3) Creditorul va intocmi de indata un proces-verbal despre eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare. Acesta se va comunica imediat debitorului,
constituitorului si celorlalti creditori privilegiati si ipotecari si se va inscrie la arhiva.
(4) Orice intelegere dintre creditor si debitor prin care se stabileste o alta destinatie a sumelor rezultate din executare se considera nescrisa.

III. Preluarea bunului ipotecat in contul creantei

Preluarea bunului ipotecat in contul creantei Art. 2.460
(1) Creditorul isi poate insusi bunul ipotecat pentru stingerea creantei, daca prin lege nu se prevede altfel, constituitorul consimte la aceasta, iar persoanele prevazute
la art. 2.450 nu se opun.
(2) Consimtamantul constituitorului la preluarea bunului de catre creditor in contul creantei trebuie sa fie exprimat in scris si sa fie ulterior neexecutarii.

Notificarea ofertei de preluare in contul creantei Art. 2.461
Creditorul care doreste sa preia bunul ipotecat pentru stingerea creantei sale va inscrie in arhiva un aviz de preluare in contul creantei si va notifica aceasta oferta
persoanelor prevazute la art. 2.450.

Opunerea la preluarea in contul creantei Art. 2.462
(1) Opunerea la preluarea bunului in contul creantei facuta de persoanele prevazute la art. 2.450 produce efecte numai daca este comunicata creditorului in termen de
15 zile de la notificare.
(2) Dispozitiile art. 2.452 se aplica in mod corespunzator.

Efectele preluarii in contul creantei Art. 2.463
(1) Preluarea bunului de catre creditor in contul creantei:
a) stinge creanta ipotecara;
b) transfera creditorului toate drepturile pe care constituitorul le are asupra bunului;
c) stinge toate ipotecile si privilegiile de rang inferior.
(2) Contractul de ipoteca impreuna cu notificarea de preluare in contul creantei tin loc de titlu de proprietate.

§2. Executarea ipotecii asupra titlurilor reprezentative

Ipoteca asupra titlurilor reprezentative Art. 2.464
(1) Cand ipoteca are ca obiect titluri reprezentative privind bunuri mobile, inclusiv recipise de depozit si warante, creditorul are dreptul sa vanda bunurile si sa
distribuie pretul, potrivit prevederilor prezentei sectiuni.
(2) Cel ce are o ipoteca asupra unor titluri de valoare negociabile are dreptul de a executa ipoteca impotriva girantilor si avalistilor.

§3. Executarea ipotecii asupra creantelor

Ipoteca asupra creantelor Art. 2.465
(1) Ipoteca unei creante confera creditorului, atunci cand conditiile pentru a porni executarea silita sunt intrunite, dreptul de a prelua titlul de creanta, de a cere si de a
obtine plata sau, la alegerea sa, de a vinde creanta si de a-si insusi pretul, toate acestea in limita sumei garantate.
(2) Cu privire la vanzarea avuta in vedere la alin. (1), dispozitiile privitoare la cesiunea de creanta se aplica in mod corespunzator.

Ipoteca asupra conturilor Art. 2.466
(1) Atunci cand ipoteca ce poarta asupra unui cont este perfectata conform dispozitiilor art. 2.410 alin. (2) lit. a), creditorul poate compensa soldul creditor al contului
cu creanta ipotecara.
(2) Atunci cand ipoteca ce poarta asupra unui cont este perfectata conform dispozitiilor art. 2.410 alin. (2) lit. b) sau c), creditorul ipotecar poate ordona institutiei de
credit eliberarea soldului contului in beneficiul sau.

Conduita creditorului Art. 2.467
In toate cazurile, creditorul trebuie sa actioneze intr-o maniera comercial rezonabila.

§4. Preluarea bunului in vederea administrarii

Conditiile Art. 2.468
(1) Creditorul care are o ipoteca asupra bunurilor unei intreprinderi poate prelua bunurile ipotecate in vederea administrarii daca notifica hotararea sa persoanelor
prevazute la art. 2.450 si inscrie la arhiva un aviz de executare, dispozitiile art. 2.449—2.451 aplicandu-se in mod corespunzator.
(2) Preluarea bunurilor se face temporar, cel mult pana la satisfacerea creantei pentru care s-a constituit garantia.

Administratorul Art. 2.469
Poate fi administrator creditorul sau o alta persoana desemnata de creditor sau, dupa caz, de catre instanta.

Obligatiile administratorului Art. 2.470
Creditorul sau cel caruia i-a fost incredintata administrarea bunurilor are calitatea de administrator al bunului altuia insarcinat cu administrarea deplina, dispozitiile art.
800 si 801 aplicandu-se in mod corespunzator.

Conservarea drepturilor locatarului Art. 2.471
Preluarea bunului in deplina administrare nu poate aduce atingere drepturilor dobandite anterior de locatar.

Incetarea administrarii Art. 2.472
Administrarea bunului inceteaza in cazul in care creditorul si-a acoperit creanta, inclusiv despagubirile si cheltuielile privind executarea, in cazul in care a facut o
notificare prin care alege alta modalitate de executare, precum si in alte cazuri prevazute de lege. Declararea falimentului persoanei impotriva careia se executa
garantia nu duce la incetarea administrarii.

Obligatiile creditorului la incetarea administrarii Art. 2.473
(1) La incetarea administrarii, creditorul este obligat sa dea socoteala si, daca nu a optat pentru o alta modalitate de executare, sa restituie bunurile celui impotriva
caruia s-a facut executarea.
(2) Creditorul care si-a acoperit astfel creanta, despagubirile si cheltuielile cu executarea este obligat sa predea persoanei impotriva careia s-a executat garantia si
surplusul de bunuri obtinut prin administrare.

§5. Sanctiuni

Incalcarea regulilor privitoare la preluarea bunului Art. 2.474
(1) Creditorul care incalca regulile de preluare a bunului ipotecat raspunde pentru pagubele pricinuite.
(2) El este, de asemenea, obligat sa restituie bunurile si sa plateasca persoanei impotriva careia a pornit urmarirea o treime din valoarea acestor bunuri.

Incalcarea regulilor privitoare la executarea ipotecii Art. 2.475
(1) Creditorul care incalca regulile stabilite de prezenta sectiune pentru valorificarea bunului ipotecat raspunde pentru prejudiciile cauzate.
(2) Creditorul este, de asemenea, dator sa plateasca persoanei impotriva careia a pornit urmarirea o treime din valoarea bunurilor supuse urmaririi la momentul
vanzarii.
(3) Daca diferenta dintre valoarea bunului ipotecat si pretul realizat prin urmarirea silita este mai mare decat suma prevazuta la alin. (2), creditorul este obligat sa
plateasca aceasta diferenta.
(4) Platind aceste sume, creditorul poate retine pretul vanzarii. El pierde insa partea din creanta ipotecara care a ramas neacoperita dupa urmarirea bunului.

Stabilirea valorii bunului Art. 2.476
(1) Pentru a stabili valoarea bunului in cazul prevazut la art. 2.475 alin. (3), creditorul si constituitorul vor desemna cate un expert evaluator.
(2) Daca diferenta dintre valorile astfel stabilite este mai mica de o cincime, valoarea bunului se considera a fi media aritmetica a celor doua valori.
(3) Daca diferenta este mai mare de o cincime, evaluatorii vor desemna un al treilea expert. Valoarea bunului se considera a fi media aritmetica a celor mai apropiate
doua evaluari.

Incalcarea regulilor privitoare la distribuirea pretului Art. 2.477
Creditorul care incalca regulile stabilite de prezenta sectiune pentru distribuirea pretului raspunde pentru prejudiciile cauzate celorlalti creditori potrivit dreptului
comun.

Sectiunea 3 – Executarea ipotecilor imobiliare
Discutiunea bunurilor ipotecate Art. 2.478
Creditorul nu poate urmari in acelasi timp vanzarea imobilelor care nu sunt ipotecate decat in cazul cand bunurile care ii sunt ipotecate nu sunt suficiente pentru plata
creantei sale.

Regulile aplicabile Art. 2.479
Urmarirea silita se face cu respectarea dispozitiilor Codului de procedura civila.
Capitolul V – Gajul
Sectiunea 1 – Constituirea gajului
Obiectul gajului Art. 2.480
Gajul poate avea ca obiect bunuri mobile corporale sau titluri negociabile emise in forma materializata.

Constituirea gajului Art. 2.481
(1) Gajul se constituie prin remiterea bunului sau titlului catre creditor sau, dupa caz, prin pastrarea acestuia de catre creditor, cu consimtamantul debitorului, in scopul
garantarii creantei.
(2) Gajul asupra titlurilor negociabile se constituie, in cazul titlurilor nominative sau la purtator, prin remiterea acestora, iar in cazul titlurilor la ordin, prin andosarea
acestora, in scop de garantie.

Publicitatea gajului Art. 2.482
(1) Publicitatea gajului bunurilor mobile corporale se realizeaza fie prin deposedarea debitorului, fie prin inscrierea gajului la arhiva.
(2) Publicitatea gajului asupra sumelor de bani se realizeaza numai prin detinerea acestora.
(3) Gajul asupra titlurilor negociabile este perfectat prin remiterea sau, dupa caz, prin andosarea titlurilor.

Detinerea bunului de catre creditor Art. 2.483
Detinerea bunului de catre creditorul gajist trebuie sa fie publica si neechivoca. Atunci cand fata de terti se creeaza aparenta ca debitorul detine bunul, gajul nu poate fi
opus acestora.

Detinerea prin intermediul unui tert Art. 2.484
Creditorul poate, cu acordul debitorului sau, sa exercite detentia prin intermediul unui tert, insa detinerea exercitata de acesta nu asigura opozabilitatea gajului decat
din momentul in care a primit inscrisul constatator al gajului.

Conservarea gajului Art. 2.485
(1) Gajul exista numai atat timp cat creditorul detine bunul gajat sau, dupa caz, cat timp este valabila andosarea titlului la ordin.
(2) Cu toate acestea, gajul nu se stinge atunci cand:
a) creditorul nu mai detine bunul, fara voia sa, prin fapta altei persoane;
b) creditorul a remis temporar bunul debitorului sau unui tert pentru a-l evalua, repara, transforma sau ameliora;
c) creditorul a remis bunul unui alt creditor al debitorului sau in cadrul unei proceduri de urmarire silita.

Restituirea bunului catre creditor Art. 2.486
Sub rezerva regulilor privitoare la dobandirea proprietatii bunurilor mobile prin posesia de buna-credinta, creditorul gajist poate sa ceara restituirea bunului de la cel
care il detine, cu exceptia cazului in care bunul a fost preluat de un creditor ipotecar cu rang superior sau preluarea a intervenit in cadrul procedurii de executare silita.

Sectiunea 2 – Drepturile si obligatiile creditorului gajist
Drepturile si obligatiile creditorului gajist Art. 2.487
Creditorul gajist are drepturile si obligatiile unui administrator al bunului altuia insarcinat cu administrarea simpla. Dispozitiile art. 795—799 se aplica in mod
corespunzator.

Fructele bunului gajat Art. 2.488
In lipsa de stipulatie contrara, creditorul preda debitorului fructele naturale si industriale. El imputa fructele civile mai intai asupra cheltuielilor facute, apoi asupra
dobanzilor si, la urma, asupra capitalului.

Rascumpararea titlurilor participative Art. 2.489
In cazul rascumpararii actiunilor sau a altor titluri participative la capitalul social al unei societati comerciale, creditorul este indreptatit sa impute pretul platit potrivit
regulilor prevazute la art. 2.488.

Pieirea bunului Art. 2.490
Creditorul nu raspunde pentru pieirea bunului atunci cand aceasta se datoreaza fortei majore, vechimii ori folosirii normale si autorizate a bunului.

Cheltuielile de conservare Art. 2.491
Debitorul este tinut sa restituie creditorului cheltuielile facute cu conservarea bunului.

Restituirea bunului catre debitor Art. 2.492
(1) Debitorul nu poate cere restituirea bunului decat dupa ce a executat obligatia, cu exceptia cazului in care creditorul foloseste ori conserva bunul in mod abuziv.
(2) Gajul se stinge atunci cand creditorul este obligat sa restituie bunul in temeiul unei hotarari judecatoresti pronuntate in conditiile alin. (1).

Indivizibilitatea gajului Art. 2.493
(1) Gajul poarta asupra tuturor bunurilor grevate pana la stingerea integrala a obligatiei garantate.
(2) Mostenitorul debitorului, platind partea din datorie care ii revine, nu poate cere partea sa din bunul grevat cat timp obligatia nu este stinsa in intregime.
(3) Mostenitorul creditorului gajist, primind partea din creanta care ii revine, nu poate remite bunul grevat in dauna celorlalti mostenitori care nu au fost platiti.

Aplicarea regulilor privitoare la ipoteca Art. 2.494
Dispozitiile privitoare la publicitatea, prioritatea, executarea si stingerea ipotecilor mobiliare se aplica in mod corespunzator.
Capitolul VI – Dreptul de retentie
Notiune Art. 2.495
(1) Cel care este dator sa remita sau sa restituie un bun poate sa il retina cat timp creditorul nu isi executa obligatia sa izvorata din acelasi raport de drept sau, dupa
caz, atat timp cat creditorul nu il despagubeste pentru cheltuielile necesare si utile pe care le-a facut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat.
(2) Prin lege se pot stabili si alte situatii in care o persoana poate exercita un drept de retentie.

Exceptii Art. 2.496
(1) Dreptul de retentie nu poate fi exercitat daca detinerea bunului provine dintr-o fapta ilicita, este abuziva ori nelegala sau daca bunul nu este susceptibil de urmarire
silita.
(2) Dreptul de retentie nu poate fi invocat de catre posesorul de rea-credinta decat in cazurile anume prevazute de lege.

Indatoririle celui care exercita dreptul de retentie Art. 2.497
Cel care exercita un drept de retentie are drepturile si obligatiile unui administrator al bunului altuia imputernicit cu administrarea simpla, dispozitiile art. 795—799
aplicandu-se in mod corespunzator.

Opozabilitatea dreptului de retentie Art. 2.498
(1) Dreptul de retentie este opozabil tertilor fara indeplinirea vreunei formalitati de publicitate.
(2) Cu toate acestea, cel care exercita un drept de retentie nu se poate opune urmaririi silite pornite de un alt creditor, insa are dreptul de a participa la distribuirea
pretului bunului, in conditiile legii.

Stingerea dreptului de retentie Art. 2.499
(1) Dreptul de retentie inceteaza daca cel interesat consemneaza suma pretinsa sau ofera retentorului o garantie suficienta.
(2) Deposedarea involuntara de bun nu stinge dreptul de retentie. Cel care exercita acest drept poate cere restituirea bunului, sub rezerva regulilor aplicabile
prescriptiei extinctive a actiunii principale si dobandirii bunurilor mobile de catre posesorul de buna-credinta.
CARTEA VI – Despre prescriptia extinctiva, decadere si calculul termenelor *)

––––
*) Dispozitiile tranzitorii si de punere in aplicare a cartii a VI-a sunt cuprinse in art. 201—205 din Legea nr. 71/2011.
Titlul I – Prescriptia extinctiva

Capitolul I – Dispozitii generale
Obiectul prescriptiei extinctive Art. 2.500
(1) Dreptul material la actiune, denumit in continuare drept la actiune, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege.
(2) In sensul prezentului titlu, prin drept la actiune se intelege dreptul de a constrange o persoana, cu ajutorul fortei publice, sa execute o anumita prestatie, sa respecte
o anumita situatie juridica sau sa suporte orice alta sanctiune civila, dupa caz.

Prescriptibilitatea dreptului la actiune Art. 2.501
(1) Drepturile la actiune avand un obiect patrimonial sunt supuse prescriptiei extinctive, afara de cazul in care prin lege s-ar dispune altfel.
(2) De asemenea, in cazurile anume prevazute de lege, sunt supuse prescriptiei extinctive si alte drepturi la actiune, indiferent de obiectul lor.

Imprescriptibilitatea dreptului la actiune. Cazuri Art. 2.502
(1) Dreptul la actiune este imprescriptibil in cazurile prevazute de lege, precum si ori de cate ori, prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit, exercitiul sau nu
poate fi limitat in timp.
(2) In afara cazurilor prevazute la alin. (1), sunt imprescriptibile drepturile privitoare la:
1. actiunea privind apararea unui drept nepatrimonial, cu exceptia cazului in care prin lege se dispune altfel;
2. actiunea in constatarea existentei sau inexistentei unui drept;
3. actiunea in constatarea nulitatii absolute a unui act juridic;
4. actiunea in constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor, daca obiectul sau il constituie fie stabilirea masei succesorale, fie partajul succesoral, sub
conditia acceptarii mostenirii in termenul prevazut de lege.

Prescriptia dreptului la actiune privind drepturile accesorii Art. 2.503
(1) Odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal, se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii, afara de cazul in care prin lege s-ar
dispune altfel.
(2) In cazul in care un debitor este obligat la prestatii succesive, dreptul la actiune cu privire la fiecare dintre aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie deosebita,
chiar daca debitorul continua sa execute una sau alta dintre prestatiile datorate.
(3) Dispozitiile alin. (2) nu sunt aplicabile in cazul in care prestatiile succesive alcatuiesc, prin finalitatea lor, rezultata din lege sau conventie, un tot unitar.

Prescriptia dreptului la actiune privind creanta garantata Art. 2.504
(1) Prescriptia dreptului la actiune privind creanta principala nu atrage si stingerea dreptului la actiunea ipotecara. In acest din urma caz, creditorul ipotecar va putea
urmari, in conditiile legii, doar bunurile mobile sau imobile ipotecate, insa numai in limita valorii acestor bunuri.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica prescriptiei dreptului la actiune pentru plata dobanzilor si a altor accesorii ale creantei ipotecare, care, in afara capitalului, nu mai
pot fi acoperite dupa implinirea prescriptiei din valorificarea, pe cale silita, a bunului grevat.

Compensatia si dreptul de retentie Art. 2.505
Prescriptia nu impiedica stingerea prin compensatie a creantelor reciproce si nici exercitarea dreptului de retentie, daca dreptul la actiune nu era prescris in momentul
in care s-ar fi putut opune compensarea sau dreptul de retentie, dupa caz.

Efectele prescriptiei implinite Art. 2.506
(1) Prescriptia nu opereaza de plin drept.
(2) Dupa implinirea termenului de prescriptie, cel obligat poate sa refuze executarea prestatiei.
(3) Cel care a executat de bunavoie obligatia dupa ce termenul de prescriptie s-a implinit nu are dreptul sa ceara restituirea prestatiei, chiar daca la data executarii nu
stia ca termenul prescriptiei era implinit.
(4) Recunoasterea dreptului, facuta printr-un act scris, precum si constituirea de garantii in folosul titularului dreptului a carui actiune este prescriptibila sunt valabile,
chiar daca cel care le-a facut nu stia ca termenul de prescriptie era implinit. In aceste cazuri sunt aplicabile regulile de la renuntarea la prescriptie.

Renuntarea la prescriptie Art. 2.507
Nu se poate renunta la prescriptie cat timp nu a inceput sa curga, dar se poate renunta la prescriptia implinita, precum si la beneficiul termenului scurs pentru
prescriptia inceputa si neimplinita.

Felurile renuntarii la prescriptie Art. 2.508
(1) Renuntarea la prescriptie este expresa sau tacita.
(2) Renuntarea tacita trebuie sa fie neindoielnica. Ea poate rezulta numai din manifestari neechivoce.

Persoanele care nu pot renunta la prescriptie Art. 2.509
Cel lipsit de capacitatea de a instraina sau, dupa caz, de a se obliga nu poate renunta la prescriptie.

Efectele renuntarii la prescriptie Art. 2.510
(1) Dupa renuntare, incepe sa curga o noua prescriptie de acelasi fel.
(2) Daca partea indreptatita renunta la beneficiul termenului scurs pana la acea data, sunt aplicabile dispozitiile privind intreruperea prescriptiei prin recunoasterea
dreptului.

Intinderea renuntarii la prescriptie Art. 2.511
Renuntarea isi produce efecte numai in privinta celui care a facut-o.
Ea nu poate fi invocata impotriva codebitorilor solidari ori ai unei obligatii indivizibile sau impotriva fideiusorilor.

Invocarea prescriptiei de partea interesata Art. 2.512
(1) Prescriptia poate fi opusa numai de cel in folosul caruia curge, personal sau prin reprezentant, si fara a fi tinut sa produca vreun titlu contrar ori sa fi fost de buna-
credinta.
(2) Organul de jurisdictie competent nu poate aplica prescriptia din oficiu.
(3) Dispozitiile prezentului articol sunt aplicabile chiar daca invocarea prescriptiei ar fi in interesul statului sau al unitatilor sale administrativ-teritoriale.

Momentul pana la care se poate invoca prescriptia Art. 2.513
Prescriptia poate fi opusa numai in prima instanta, prin intampinare sau, in lipsa invocarii, cel mai tarziu la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate.

Invocarea prescriptiei de catre alte persoane Art. 2.514
Codebitorii unei obligatii solidare sau indivizibile si fideiusorii pot invoca prescriptia, chiar daca unul dintre debitori a neglijat sa o faca ori a renuntat la ea. Tot astfel o
pot face creditorii celui interesat, precum si orice alta persoana interesata.

Regulile aplicabile prescriptiei extinctive Art. 2.515
(1) Prescriptia extinctiva este reglementata prin lege.
(2) Este interzisa orice clauza prin care fie direct, fie indirect o actiune ar fi declarata imprescriptibila, desi, potrivit legii, aceasta este prescriptibila, sau invers, o
actiune declarata de lege imprescriptibila ar fi considerata prescriptibila.
(3) Cu toate acestea, in limitele si conditiile prevazute de lege, partile care au capacitatea deplina de exercitiu pot, prin acord expres, sa modifice durata termenelor de
prescriptie sau sa modifice cursul prescriptiei prin fixarea inceputului acesteia ori prin modificarea cauzelor legale de suspendare ori de intrerupere a acesteia, dupa
caz.
(4) Termenele de prescriptie pot fi reduse sau marite, prin acordul expres al partilor, fara insa ca noua durata a acestora sa fie mai mica de un an si nici mai mare de
10 ani, cu exceptia termenelor de prescriptie de 10 ani ori mai lungi, care pot fi prelungite pana la 20 de ani.
(5) Dispozitiile alin. (3) si (4) nu se aplica in cazul drepturilor la actiune de care partile nu pot sa dispuna si nici actiunilor derivate din contractele de adeziune, de
asigurare si cele supuse legislatiei privind protectia consumatorului.
(6) Orice conventie sau clauza contrara dispozitiilor prezentului articol este lovita de nulitate absoluta.

Domeniul de aplicare Art. 2.516
(1) Dispozitiile prezentului titlu constituie dreptul comun in materia prescriptiei extinctive.
(2) Prescriptia dreptului de a obtine executarea silita a unei hotarari judecatoresti sau arbitrale ori a altui titlu executoriu este supusa dispozitiilor Codului de procedura
civila, afara de cazul in care acestea din urma ar fi neindestulatoare.
CAPITOLUL II – Termenul prescriptiei extinctive
Termenul general de 3 ani Art. 2.517
Termenul prescriptiei este de 3 ani, daca legea nu prevede un alt termen.

Termenul de prescriptie de 10 ani. Cazuri Art. 2.518
Se prescrie in termen de 10 ani dreptul la actiune privitor la:
1. drepturile reale care nu sunt declarate prin lege imprescriptibile ori nu sunt supuse altui termen de prescriptie;
2. repararea prejudiciului moral sau material cauzat unei persoane prin tortura ori acte de barbarie sau, dupa caz, a celui cauzat prin violenta ori agresiuni sexuale
comise contra unui minor sau asupra unei persoane aflate in imposibilitate de a se apara ori de a-si exprima vointa;
3. repararea prejudiciului adus mediului inconjurator.

Termenul de prescriptie de 2 ani Art. 2.519
(1) Dreptul la actiune intemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie in termen de 2 ani.
(2) De asemenea, se prescrie in termen de 2 ani dreptul la actiune privitor la plata remuneratiei cuvenite intermediarilor pentru serviciile prestate in baza contractului
de intermediere.

Termenul de prescriptie de un an. Cazuri Art. 2.520
(1) Se prescrie in termen de un an dreptul la actiune in cazul:
1. profesionistilor din alimentatia publica sau hotelierilor, pentru serviciile pe care le presteaza;
2. profesorilor, institutorilor, maestrilor si artistilor, pentru lectiile date cu ora, cu ziua sau cu luna;
3. medicilor, moaselor, asistentelor si farmacistilor, pentru vizite, operatii sau medicamente;
4. vanzatorilor cu amanuntul, pentru plata marfurilor vandute si a furniturilor livrate;
5. mestesugarilor si artizanilor, pentru plata muncii lor;
6. avocatilor, impotriva clientilor, pentru plata onorariilor si cheltuielilor. Termenul de prescriptie se va calcula din ziua ramanerii definitive a hotararii sau din aceea a
impacarii partilor ori a revocarii mandatului. In cazul afacerilor neterminate, termenul de prescriptie este de 3 ani de la data ultimei prestatii efectuate;
7. notarilor publici si executorilor judecatoresti, in ceea ce priveste plata sumelor ce le sunt datorate pentru actele functiei lor. Termenul prescriptiei se va socoti din
ziua in care aceste sume au devenit exigibile;
8. inginerilor, arhitectilor, geodezilor, contabililor si altor liber-profesionisti, pentru plata sumelor ce li se cuvin. Termenul prescriptiei se va socoti din ziua cand s-a
terminat lucrarea.
(2) In toate cazurile, continuarea lectiilor, serviciilor, furniturilor, actelor sau lucrarilor nu intrerupe prescriptia pentru sumele scadente.

Termenul de prescriptie de un an. Alte cazuri Art. 2.521
(1) Se prescrie prin implinirea unui termen de un an si dreptul la actiune privitor la restituirea sumelor incasate din vanzarea biletelor pentru un spectacol care nu a mai
avut loc.
(2) De asemenea, daca prin lege nu se dispune altfel, se prescrie prin implinirea unui termen de un an si dreptul la actiunea izvorata dintr-un contract de transport de
bunuri terestru, aerian sau pe apa, indreptata impotriva transportatorului.
(3) In cazul prevazut la alin. (2), termenul de prescriptie este de 3 ani, atunci cand contractul de transport a fost incheiat spre a fi executat succesiv sau, dupa caz,
combinat, cu acelasi mijloc de transport sau cu mijloace de transport diferite.

Repunerea in termenul de prescriptie Art. 2.522
(1) Cel care, din motive temeinice, nu si-a exercitat in termen dreptul la actiune supus prescriptiei poate cere organului de jurisdictie competent repunerea in termen si
judecarea cauzei.
(2) Repunerea in termen nu poate fi dispusa decat daca partea si-a exercitat dreptul la actiune inainte de implinirea unui termen de 30 de zile, socotit din ziua in care a
cunoscut sau trebuia sa cunoasca incetarea motivelor care au justificat depasirea termenului de prescriptie.
Capitolul III – Cursul prescriptiei extinctive
Sectiunea 1 – Inceputul prescriptiei extinctive
Regula generala Art. 2.523
Prescriptia incepe sa curga de la data cand titularul dreptului la actiune a cunoscut sau, dupa imprejurari, trebuia sa cunoasca nasterea lui.

Dreptul la actiunea in executarea obligatiilor de a da sau de a face Art. 2.524
(1) Daca prin lege nu se prevede altfel, in cazul obligatiilor contractuale de a da sau de a face prescriptia incepe sa curga de la data cand obligatia devine exigibila si
debitorul trebuia astfel s-o execute.
(2) In cazul in care dreptul este afectat de un termen suspensiv, prescriptia incepe sa curga de la implinirea termenului sau, dupa caz, de la data renuntarii la beneficiul
termenului stabilit exclusiv in favoarea creditorului.
(3) Daca dreptul este afectat de o conditie suspensiva, prescriptia incepe sa curga de la data cand s-a indeplinit conditia.

Dreptul la actiunea in restituirea prestatiilor Art. 2.525
Prescriptia dreptului la actiune in restituirea prestatiilor facute in temeiul unui act anulabil ori desfiintat pentru rezolutiune sau alta cauza de ineficacitate incepe sa curga
de la data ramanerii definitiva a hotararii prin care s-a desfiintat actul ori, dupa caz, de la data la care declaratia de rezolutiune sau reziliere a devenit irevocabila.

Dreptul la actiunea in executarea prestatiilor succesive Art. 2.526
Cand este vorba de prestatii succesive, prescriptia dreptului la actiune incepe sa curga de la data la care fiecare prestatie devine exigibila, iar daca prestatiile
alcatuiesc un tot unitar, de la data la care ultima prestatie devine exigibila.

Dreptul la actiunea in materia asigurarilor Art. 2.527
In cazul asigurarii contractuale, prescriptia incepe sa curga de la expirarea termenelor prevazute de lege ori stabilite de parti pentru plata primei de asigurare, respectiv
pentru plata indemnizatiei sau, dupa caz, a despagubirilor datorate de asigurator.

Dreptul la actiunea in repararea pagubei cauzate printr-o fapta ilicita Art. 2.528
(1) Prescriptia dreptului la actiune in repararea unei pagube care a fost cauzata printr-o fapta ilicita incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa
cunoasca atat paguba, cat si pe cel care raspunde de ea.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica, in mod corespunzator, si in cazul actiunii in restituire intemeiate pe imbogatirea fara justa cauza, plata nedatorata sau gestiunea de
afaceri.

Dreptul la actiunea in anularea actului juridic Art. 2.529
(1) Prescriptia dreptului la actiunea in anularea unui act juridic incepe sa curga:
a) in caz de violenta, din ziua cand aceasta a incetat;
b) in cazul dolului, din ziua cand a fost descoperit;
c) in caz de eroare ori in celelalte cazuri de anulare, din ziua cand cel indreptatit, reprezentantul sau legal ori cel chemat de lege sa ii incuviinteze sau sa ii autorizeze
actele a cunoscut cauza anularii, insa nu mai tarziu de implinirea a 18 luni din ziua incheierii actului juridic.
(2) In cazurile in care nulitatea relativa poate fi invocata de o terta persoana, prescriptia incepe sa curga, daca prin lege nu se dispune altfel, de la data cand tertul a
cunoscut existenta cauzei de nulitate.

Dreptul la actiunea in raspundere pentru vicii aparente Art. 2.530
(1) Daca prin lege nu se prevede altfel, prescriptia dreptului la actiune izvorat din transmiterea unor bunuri sau executarea unor lucrari, cu vicii aparente, in cazurile in
care legea sau contractul obliga la garantie si pentru asemenea vicii, incepe sa curga de la data predarii sau receptiei finale a bunului ori a lucrarii sau, dupa caz, de la
data implinirii termenului prevazut de lege ori stabilit prin procesulverbal de constatare a viciilor, pentru inlaturarea de catre debitor a viciilor constatate.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si in cazul lipsei calitatilor convenite ori al lipsurilor cantitative, insa numai daca oricare dintre aceste lipsuri puteau fi descoperite, fara
cunostinte speciale, printr-o verificare normala.

Dreptul la actiunea in raspundere pentru vicii ascunse Art. 2.531
(1) Daca prin lege nu se prevede altfel, prescriptia dreptului la actiune pentru viciile ascunse incepe sa curga:
a) in cazul unui bun transmis sau al unei lucrari executate, alta decat o constructie, de la implinirea unui an de la data predarii ori receptiei finale a bunului sau a lucrarii,
in afara cazului in care viciul a fost descoperit mai inainte, cand prescriptia va incepe sa curga de la data descoperirii;
b) in cazul unei constructii, de la implinirea a 3 ani de la data predarii sau receptiei finale a constructiei, afara numai daca viciul a fost descoperit mai inainte, cand
prescriptia va incepe sa curga de la data descoperirii.
(2) Pentru executarea unor lucrari curente, termenele prevazute la alin. (1) sunt de o luna, in cazul prevazut la lit. a), respectiv de 3 luni, in cazul prevazut la lit. b).
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica si in cazul lipsei calitatilor convenite ori al lipsurilor cantitative, insa numai daca oricare din aceste lipsuri nu puteau fi
descoperite, fara cunostinte speciale, printr-o verificare normala.
(4) Termenele prevazute in prezentul articol sunt termene de garantie inauntrul carora viciile trebuie, in toate cazurile, sa se iveasca.
(5) Prin dispozitiile prezentului articol nu se aduce insa nicio atingere termenelor de garantie speciale, legale sau conventionale.
(6) Dispozitiile prezentului articol se aplica, in mod corespunzator, si in cazul produselor pentru care s-a prevazut un termen de valabilitate, ca si in cazul bunurilor sau
lucrarilor pentru care exista un termen de garantie pentru buna functionare.

Sectiunea 2 – Suspendarea prescriptiei extinctive
Cazurile generale de suspendare a prescriptiei Art. 2.532
Prescriptia nu incepe sa curga, iar, daca a inceput sa curga, ea se suspenda:
1. intre soti, cat timp dureaza casatoria si nu sunt separati in fapt;
2. intre parinti, tutore sau curator si cei lipsiti de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa ori intre curatori si cei pe care ii reprezinta, cat timp
dureaza ocrotirea si socotelile nu au fost date si aprobate;
3. intre orice persoana care, in temeiul legii, al unei hotarari judecatoresti sau al unui act juridic, administreaza bunurile altora si cei ale caror bunuri sunt astfel
administrate, cat timp administrarea nu a incetat si socotelile nu au fost date si aprobate;
4. in cazul celui lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, cat timp nu are reprezentant sau ocrotitor legal, in afara de cazurile in care
exista o dispozitie legala contrara;
5. cat timp debitorul, in mod deliberat, ascunde creditorului existenta datoriei sau exigibilitatea acesteia;
6. pe intreaga durata a negocierilor purtate in scopul rezolvarii pe cale amiabila a neintelegerilor dintre parti, insa numai daca acestea au fost tinute in ultimele 6 luni
inainte de expirarea termenului de prescriptie;
7. in cazul in care cel indreptatit la actiune trebuie sau poate, potrivit legii ori contractului, sa foloseasca o anumita procedura prealabila, cum sunt reclamatia
administrativa, incercarea de impacare sau altele asemenea, cat timp nu a cunoscut si nici nu trebuia sa cunoasca rezultatul acelei proceduri, insa nu mai mult de 3 luni
de la declansarea procedurii, daca prin lege sau contract nu s-a stabilit un alt termen;
8. in cazul in care titularul dreptului sau cel care l-a incalcat face parte din fortele armate ale Romaniei, cat timp acestea se afla in stare de mobilizare sau de razboi.
Sunt avute in vedere si persoanele civile care se gasesc in fortele armate pentru ratiuni de serviciu impuse de necesitatile razboiului;
9. in cazul in care cel impotriva caruia curge sau ar urma sa curga prescriptia este impiedicat de un caz de forta majora sa faca acte de intrerupere, cat timp nu a
incetat aceasta impiedicare; forta majora, cand este temporara, nu constituie o cauza de suspendare a prescriptiei decat daca survine in ultimele 6 luni inainte de
expirarea termenului de prescriptie;
10. in alte cazuri prevazute de lege.

Suspendarea prescriptiei in materie succesorala Art. 2.533
(1) Prescriptia nu curge contra creditorilor defunctului in privinta creantelor pe care acestia le au asupra mostenirii cat timp aceasta nu a fost acceptata de catre
succesibili ori, in lipsa acceptarii, cat timp nu a fost numit un curator care sa ii reprezinte.
(2) Ea nu curge nici contra mostenitorilor defunctului cat timp acestia nu au acceptat mostenirea ori nu a fost numit un curator care sa ii reprezinte.
(3) Prescriptia nu curge, de asemenea, contra mostenitorilor, in privinta creantelor pe care acestia le au asupra mostenirii, de la data acceptarii mostenirii si pana la
data lichidarii ei.

Efectele suspendarii prescriptiei Art. 2.534
(1) De la data cand cauza de suspendare a incetat, prescriptia isi reia cursul, socotindu-se pentru implinirea termenului si timpul scurs inainte de suspendare.
(2) Prescriptia nu se va implini mai inainte de expirarea unui termen de 6 luni de la data cand suspendarea a incetat, cu exceptia prescriptiilor de 6 luni sau mai scurte,
care nu se vor implini decat dupa expirarea unui termen de o luna de la incetarea suspendarii.

Beneficiul suspendarii prescriptiei Art. 2.535
Suspendarea prescriptiei poate fi invocata numai de catre partea care a fost impiedicata sa faca acte de intrerupere, afara de cazul in care prin lege se dispune altfel.

Extinderea efectului suspensiv Art. 2.536
Suspendarea prescriptiei fata de debitorul principal ori fata de fideiusor produce efecte in privinta amandurora.

Sectiunea 3 – Intreruperea prescriptiei extinctive
Cazurile de intrerupere a prescriptiei Art. 2.537
Prescriptia se intrerupe:
1. printr-un act voluntar de executare sau prin recunoasterea, in orice alt mod, a dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de catre cel in folosul caruia curge
prescriptia;
2. prin introducerea unei cereri de chemare in judecata sau de arbitrare, prin inscrierea creantei la masa credala in cadrul procedurii insolventei, prin depunerea cererii
de interventie in cadrul urmaririi silite pornite de alti creditori ori prin invocarea, pe cale de exceptie, a dreptului a carui actiune se prescrie;
3. prin constituirea ca parte civila pe parcursul urmaririi penale sau in fata instantei de judecata pana la inceperea cercetarii judecatoresti; in cazul in care despagubirile
se acorda, potrivit legii, din oficiu, inceperea urmaririi penale intrerupe cursul prescriptiei, chiar daca nu a avut loc constituirea ca parte civila;
4. prin orice act prin care cel in folosul caruia curge prescriptia este pus in intarziere;
5. in alte cazuri prevazute de lege.

Recunoasterea dreptului Art. 2.538
(1) Recunoasterea se poate face unilateral sau conventional si poate fi expresa sau tacita.
(2) Cand recunoasterea este tacita, ea trebuie sa rezulte fara echivoc din manifestari care sa ateste existenta dreptului celui impotriva caruia curge prescriptia.
Constituie acte de recunoastere tacita plata partiala a datoriei, achitarea, in tot sau in parte, a dobanzilor sau penalitatilor, solicitarea unui termen de plata si altele
asemenea.
(3) Poate invoca recunoasterea tacita si cel indreptatit la restituirea unei prestatii facute in executarea unui act juridic ce a fost desfiintat pentru nulitate, rezolutiune sau
orice alta cauza de ineficacitate, atat timp cat bunul individual determinat, primit de la cealalta parte cu ocazia executarii actului desfiintat, nu este pretins de aceasta
din urma pe cale de actiune reala ori personala.

Cererea de chemare in judecata sau de arbitrare Art. 2.539
(1) In cazurile prevazute la art. 2.537 pct. 2 si 3, prescriptia este intrerupta chiar daca sesizarea a fost facuta la un organ de jurisdictie ori de urmarire penala
necompetent sau chiar daca este nula pentru lipsa de forma.
(2) Prescriptia nu este intrerupta daca cel care a facut cererea de chemare in judecata sau de arbitrare ori de interventie in procedura insolventei sau a urmaririi silite a
renuntat la ea, nici daca cererea a fost respinsa, anulata ori s-a perimat printr-o hotarare ramasa definitiva. Cu toate acestea, daca reclamantul, in termen de 6 luni de
la data cand hotararea de respingere sau de anulare a ramas definitiva, introduce o noua cerere, prescriptia este considerata intrerupta prin cererea de chemare in
judecata sau de arbitrare precedenta, cu conditia insa ca noua cerere sa fie admisa.
(3) Prescriptia nu este intrerupta nici daca hotararea judecatoreasca sau arbitrala si-a pierdut puterea executorie prin implinirea termenului de prescriptie a dreptului
de a obtine executarea silita. In acest caz insa, daca dreptul de a obtine obligarea paratului este imprescriptibil sau nu s-a prescris inca, se va putea face o noua cerere
de chemare in judecata ori de arbitrare, fara a se putea opune exceptia autoritatii de lucru judecat.
(4) Dispozitiile prezentului articol se aplica, in mod corespunzator, si atunci cand prescriptia a fost intrerupta prin invocarea, pe cale de exceptie, a dreptului a carui
actiune se prescrie.

Punerea in intarziere Art. 2.540
Prescriptia este intrerupta prin punerea in intarziere a celui in folosul caruia curge prescriptia numai daca aceasta este urmata de chemarea lui in judecata in termen de
6 luni de la data punerii in intarziere.

Efectele intreruperii prescriptiei Art. 2.541
(1) Intreruperea sterge prescriptia inceputa inainte de a se fi ivit cauza de intrerupere.
(2) Dupa intrerupere incepe sa curga o noua prescriptie.
(3) Daca intreruperea prescriptiei a avut loc prin recunoasterea dreptului de catre cel in folosul caruia curgea, va incepe sa curga o noua prescriptie de acelasi fel.
(4) In cazul in care prescriptia a fost intrerupta printr-o cerere de chemare in judecata ori de arbitrare, noua prescriptie a dreptului de a obtine executarea silita nu va
incepe sa curga cat timp hotararea de admitere a actiunii nu a ramas definitiva.
(5) Daca intreruperea rezulta din interventia facuta in procedura insolventei sau a urmaririi silite, prescriptia va reincepe sa curga de la data la care exista din nou
posibilitatea legala de valorificare a creantei ramase neacoperite.
(6) In cazul in care prescriptia a fost intrerupta potrivit art. 2.537 pct. 3, intreruperea opereaza pana la comunicarea ordonantei de clasare, a ordonantei de
suspendare a urmaririi penale ori a hotararii de suspendare a judecatii sau pana la pronuntarea hotararii definitive a instantei penale. Daca repararea pagubei se
acorda, potrivit legii, din oficiu, intreruperea opereaza pana la data cand cel impotriva caruia a inceput sa curga prescriptia a cunoscut sau trebuia sa cunoasca
hotararea definitiva a instantei penale prin care ar fi trebuit sa se stabileasca despagubirea.

Beneficiul intreruperii prescriptiei Art. 2.542
(1) Efectele intreruperii prescriptiei profita celui de la care emana actul intreruptiv si nu pot fi opuse decat celui impotriva caruia a fost indreptat un asemenea act, afara
de cazul in care prin lege se dispune altfel.
(2) Daca prescriptia a fost intrerupta prin recunoasterea dreptului de catre cel in folosul caruia curgea, efectele intreruperii profita celui impotriva caruia a curs si nu
pot fi opuse decat autorului recunoasterii.

Extinderea efectului intreruptiv Art. 2.543
Intreruperea prescriptiei impotriva debitorului principal sau contra fideiusorului produce efecte in privinta amandurora.
Capitolul IV – Implinirea prescriptiei
Calculul prescriptiei Art. 2.544
Cursul prescriptiei se calculeaza potrivit regulilor stabilite in titlul III din prezenta carte, luandu-se in considerare, daca este cazul, si cazurile de suspendare sau de
intrerupere prevazute de lege.
Titlul II – Regimul general al termenelor de decadere
Instituirea termenului de decadere Art. 2.545
(1) Prin lege sau prin vointa partilor se pot stabili termene de decadere pentru exercitarea unui drept sau savarsirea unor acte unilaterale.
(2) Neexercitarea dreptului subiectiv inauntrul termenului stabilit atrage pierderea lui, iar in cazul actelor unilaterale, impiedicarea, in conditiile legii, a savarsirii lor.

Limita stabilirii termenelor de decadere Art. 2.546
Este lovita de nulitate absoluta clauza prin care se stabileste un termen de decadere ce ar face excesiv de dificila exercitarea dreptului sau savarsirea actului de catre
partea interesata.

Aplicarea regulilor de la prescriptie Art. 2.547
Daca din lege sau din conventia partilor nu rezulta in mod neindoielnic ca un anumit termen este de decadere, sunt aplicabile regulile de la prescriptie.

Regimul termenelor de decadere Art. 2.548
(1) Termenele de decadere nu sunt supuse suspendarii si intreruperii, daca prin lege nu se dispune altfel.
(2) Cu toate acestea, forta majora impiedica, in toate cazurile, curgerea termenului, iar daca termenul a inceput sa curga, el se suspenda, dispozitiile art. 2.534 alin.
(1) fiind aplicabile in mod corespunzator. Termenul de decadere nu se socoteste insa implinit decat dupa 5 zile de la data cand suspendarea a incetat.
(3) De asemenea, atunci cand realizarea dreptului presupune exercitarea unei actiuni in justitie, termenul este intrerupt pe data introducerii cererii de chemare in
judecata sau de arbitrare ori de punere in intarziere, dupa caz, dispozitiile privitoare la intreruperea prescriptiei fiind aplicabile in mod corespunzator.

Renuntarea la beneficiul decaderii Art. 2.549
(1) Cand termenul de decadere a fost stabilit prin contract sau instituit printr-o dispozitie legala care ocroteste un interes privat, cel in favoarea caruia a fost stipulat ori
instituit poate sa renunte, dupa implinirea termenului, la beneficiul decaderii. Daca renuntarea intervine inainte de implinirea termenului, sunt aplicabile regulile privitoare
la intreruperea prescriptiei prin recunoasterea dreptului.
(2) Partile nu pot insa renunta, nici anticipat si nici dupa inceperea cursului lor, la termenele de decadere de ordine publica si nici nu le pot modifica, micsorandu-le sau
marindu-le, dupa caz.

Invocarea decaderii Art. 2.550
(1) Decaderea poate fi opusa de partea interesata in conditiile art. 2.513.
(2) Organul de jurisdictie este obligat sa invoce si sa aplice din oficiu termenul de decadere, indiferent daca cel interesat il pune sau nu il pune in discutie, cu exceptia
cazului cand acesta priveste un drept de care partile pot dispune in mod liber.
Titlul III – Calculul termenelor
Regulile aplicabile Art. 2.551
Durata termenelor, fara deosebire de natura si izvorul lor, se calculeaza potrivit regulilor stabilite de prezentul titlu.

Termenul stabilit pe saptamani, luni sau ani Art. 2.552
(1) Cand termenul este stabilit pe saptamani, luni sau ani, el se implineste in ziua corespunzatoare din ultima saptamana ori luna sau din ultimul an.
(2) Daca ultima luna nu are o zi corespunzatoare celei in care termenul a inceput sa curga, termenul se implineste in ultima zi a acestei luni.
(3) Mijlocul lunii se socoteste a cincisprezecea zi.
(4) Daca termenul este stabilit pe o luna si jumatate sau pe mai multe luni si jumatate, cele 15 zile se vor socoti la sfarsitul termenului.

Termenul stabilit pe zile Art. 2.553
(1) Cand termenul se stabileste pe zile, nu se ia in calcul prima si ultima zi a termenului.
(2) Termenul se va implini la ora 24,00 a ultimei zile.
(3) Cu toate acestea, daca este vorba de un act ce trebuie indeplinit intr-un loc de munca, termenul se va implini la ora la care inceteaza programul normal de lucru.
Dispozitiile art. 2.556 raman aplicabile.

Prorogarea termenului Art. 2.554
Daca ultima zi a termenului este o zi nelucratoare, termenul se considera implinit la sfarsitul primei zile lucratoare care ii urmeaza.

Termenul stabilit pe ore Art. 2.555
Cand termenul se stabileste pe ore, nu se iau in calcul prima si ultima ora a termenului.

Prezumtia efectuarii in termen a actelor Art. 2.556
Actele de orice fel se socotesc facute in termen, daca inscrisurile care le constata au fost predate oficiului postal sau telegrafic cel mai tarziu in ultima zi a termenului,
pana la ora cand inceteaza in mod obisnuit activitatea la acel oficiu.
CARTEA VII – Dispozitii de drept international privat*)

––––
*) Dispozitiile tranzitorii si de punere in aplicare a cartii a VII-a sunt cuprinse in art. 207 si 208 din Legea nr. 71/2011.
Titlul I – Dispozitii generale
Obiectul reglementarii Art. 2.557
(1) Prezenta carte cuprinde norme pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept international privat.
(2) In intelesul prezentei carti, raporturile de drept international privat sunt raporturile civile, comerciale, precum si alte raporturi de drept privat cu element de
extraneitate.
(3) Dispozitiile prezentei carti sunt aplicabile in masura in care conventiile internationale la care Romania este parte, dreptul Uniunii Europene sau dispozitiile din legile
speciale nu stabilesc o alta reglementare.

Calificarea Art. 2.558
(1) Cand determinarea legii aplicabile depinde de calificarea ce urmeaza sa fie data unei institutii de drept sau unui raport juridic, se ia in considerare calificarea
juridica stabilita de legea romana.
(2) In caz de retrimitere, calificarea se face dupa legea straina care a retrimis la legea romana.
(3) Natura mobiliara sau imobiliara a bunurilor se determina potrivit legii locului unde acestea se afla sau, dupa caz, sunt situate.
(4) Daca legea romana nu cunoaste o institutie juridica straina sau o cunoaste sub o alta denumire ori cu un alt continut, se poate lua in considerare calificarea juridica
facuta de legea straina.
(5) Cu toate acestea, cand partile au determinat ele insele intelesul notiunilor dintr-un act juridic, calificarea acestor notiuni se face dupa vointa partilor.

Retrimiterea Art. 2.559
(1) Legea straina cuprinde dispozitiile de drept material, inclusiv normele conflictuale, cu exceptia unor dispozitii contrare.
(2) Daca legea straina retrimite la dreptul roman sau la dreptul altui stat, se aplica legea romana, daca nu se prevede in mod expres altfel.
(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), legea straina nu cuprinde si normele ei conflictuale in cazul in care partile au ales legea straina aplicabila, in cazul legii
straine aplicabile formei actelor juridice si obligatiilor extracontractuale, precum si in alte cazuri speciale prevazute de conventiile internationale la care Romania este
parte, de dreptul Uniunii Europene sau de lege.

Sistemele plurilegislative Art. 2.560
Daca legea straina apartine unui stat in care coexista mai multe sisteme legislative, dreptul acelui stat determina dispozitiile legale aplicabile, iar in lipsa, se aplica
sistemul legislativ din cadrul acelui stat care prezinta cele mai stranse legaturi cu raportul juridic.

Reciprocitatea Art. 2.561
(1) Aplicarea legii straine este independenta de conditia reciprocitatii.
(2) Dispozitiile speciale prin care se cere conditia reciprocitatii in anumite materii raman aplicabile. Indeplinirea conditiei reciprocitatii de fapt este prezumata pana la
dovada contrara care se stabileste de Ministerul Justitiei, prin consultare cu Ministerul Afacerilor Externe.

Continutul legii straine Art. 2.562
(1) Continutul legii straine se stabileste de instanta judecatoreasca prin atestari obtinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau printr-un alt
mod adecvat.
(2) Partea care invoca o lege straina poate fi obligata sa faca dovada continutului ei.
(3) In cazul imposibilitatii de a stabili, intr-un termen rezonabil, continutul legii straine, se aplica legea romana.

Interpretarea si aplicarea legii straine Art. 2.563
Legea straina se interpreteaza si se aplica potrivit regulilor de interpretare si aplicare existente in sistemul de drept caruia ii apartine.

Inlaturarea aplicarii legii straine Art. 2.564
(1) Aplicarea legii straine se inlatura daca incalca ordinea publica de drept international privat roman sau daca legea straina respectiva a devenit competenta prin
fraudarea legii romane. In cazul inlaturarii aplicarii legii straine, se aplica legea romana.
(2) Aplicarea legii straine incalca ordinea publica de drept international privat roman in masura in care ar conduce la un rezultat incompatibil cu principiile
fundamentale ale dreptului roman ori ale dreptului Uniunii Europene si cu drepturile fundamentale ale omului.

Inlaturarea exceptionala a legii aplicabile Art. 2.565
(1) In mod exceptional, aplicarea legii determinate potrivit prezentei carti poate fi inlaturata daca, datorita circumstantelor cauzei, raportul juridic are o legatura foarte
indepartata cu aceasta lege. In acest caz, se aplica legea cu care raportul juridic prezinta cele mai stranse legaturi.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu sunt aplicabile in cazul legilor privind starea civila sau capacitatea persoanei, precum si atunci cand partile au ales legea aplicabila.

Normele de aplicatie imediata Art. 2.566
(1) Dispozitiile imperative prevazute de legea romana pentru reglementarea unui raport juridic cu element de extraneitate se aplica in mod prioritar. In acest caz, nu
sunt incidente prevederile prezentei carti privind determinarea legii aplicabile.
(2) Pot fi aplicate direct si dispozitiile imperative prevazute de legea altui stat pentru reglementarea unui raport juridic cu element de extraneitate, daca raportul juridic
prezinta stranse legaturi cu legea acelui stat, iar interesele legitime ale partilor o impun. In acest caz, vor fi avute in vedere obiectul si scopul acestor dispozitii, precum
si consecintele care decurg din aplicarea sau neaplicarea lor.

Recunoasterea drepturilor castigate Art. 2.567
Drepturile castigate in tara straina sunt respectate in Romania, cu exceptia cazului in care sunt contrare ordinii publice in dreptul international privat roman.

Legea nationala Art. 2.568
(1) Legea nationala este legea statului a carui cetatenie o are persoana fizica sau, dupa caz, legea statului a carui nationalitate o are persoana juridica.
(2) Daca persoana are mai multe cetatenii, se aplica legea aceluia dintre state a carui cetatenie o are si de care este cel mai strans legata, in special prin resedinta sa
obisnuita.
(3) In cazul persoanei care nu are nicio cetatenie, trimiterea la legea nationala este inteleasa ca fiind facuta la legea statului unde are resedinta obisnuita.
(4) Prevederile alin. (3) sunt aplicabile si in cazul refugiatilor, potrivit dispozitiilor speciale si conventiilor internationale la care Romania este parte.

Determinarea si proba cetateniei Art. 2.569
Determinarea si proba cetateniei se fac in conformitate cu legea statului a carui cetatenie se invoca.

Determinarea si proba resedintei obisnuite Art. 2.570
(1) In sensul prezentei carti, resedinta obisnuita a persoanei fizice este in statul in care persoana isi are locuinta principala, chiar daca nu a indeplinit formalitatile legale
de inregistrare. Resedinta obisnuita a unei persoane fizice actionand in exercitiul activitatii sale profesionale este locul unde aceasta persoana are stabilimentul sau
principal.
(2) Pentru determinarea locuintei principale vor fi avute in vedere acele circumstante personale si profesionale care indica legaturi durabile cu statul respectiv sau
intentia de a stabili asemenea legaturi.
(3) Resedinta obisnuita a persoanei juridice este in statul in care aceasta isi are stabilimentul principal.
(4) Stabilimentul principal al unei persoane juridice este locul unde aceasta si-a stabilit administratia centrala.
(5) Dovada resedintei obisnuite se poate face cu orice mijloace de proba.

Nationalitatea persoanei juridice Art. 2.571
(1) Persoana juridica are nationalitatea statului pe al carui teritoriu si-a stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul social.
(2) Daca exista sedii in mai multe state, determinant pentru a identifica nationalitatea persoanei juridice este sediul real.
(3) Prin sediu real se intelege locul unde se afla centrul principal de conducere si de gestiune a activitatii statutare, chiar daca hotararile organului respectiv sunt
adoptate potrivit directivelor transmise de actionari sau asociati din alte state.
(4) Cu toate acestea, daca dreptul strain astfel determinat retrimite la dreptul statului in conformitate cu care a fost constituita persoana juridica, este aplicabil dreptul
acestui din urma stat.
Titlul II – Conflicte de legi

Capitolul I – Persoane
Sectiunea 1 – Persoana fizica
Legea aplicabila starii civile si capacitatii Art. 2.572
(1) Starea civila si capacitatea persoanei fizice sunt carmuite de legea sa nationala, daca prin dispozitii speciale nu se prevede altfel.
(2) Incapacitatile speciale referitoare la un anumit raport juridic sunt supuse legii aplicabile acelui raport juridic.

Inceputul si incetarea personalitatii Art. 2.573
Inceputul si incetarea personalitatii sunt determinate de legea nationala a fiecarei persoane.

Declararea judecatoreasca a mortii Art. 2.574
Declararea mortii, stabilirea decesului si a datei prezumate a mortii, precum si prezumtia ca cel disparut este in viata sunt carmuite de ultima lege nationala a persoanei
disparute. Daca aceasta lege nu poate fi identificata, se aplica legea romana.

Dobandirea majoratului Art. 2.575
Schimbarea legii nationale a persoanei nu aduce atingere majoratului dobandit potrivit legii aplicabile la momentul dobandirii.

Numele Art. 2.576
(1) Numele persoanei este carmuit de legea sa nationala.
(2) Cu toate acestea, stabilirea numelui copilului la nastere este carmuita, la alegere, fie de legea statului a carui cetatenie comuna o au atat parintii, cat si copilul, fie de
legea statului unde copilul s-a nascut si locuieste de la nastere.
(3) Ocrotirea impotriva actelor de incalcare a dreptului la nume, savarsite in Romania, este asigurata potrivit legii romane.

Drepturile inerente fiintei umane Art. 2.577
Existenta si continutul drepturilor inerente fiintei umane sunt supuse legii nationale a persoanei fizice.

Legea aplicabila ocrotirii majorului Art. 2.578
(1) Masurile de ocrotire a persoanei cu capacitate deplina de exercitiu sunt supuse legii statului unde aceasta isi are resedinta obisnuita la data instituirii tutelei sau la
data luarii unei alte masuri de ocrotire.
(2) In mod exceptional, in masura in care este necesar pentru ocrotirea persoanei fizice, autoritatea competenta poate sa aplice sau sa ia in considerare legea altui
stat, cu care situatia juridica prezinta cele mai stranse legaturi.
(3) Legea prevazuta la alin. (1) guverneaza si existenta, intinderea, modificarea si stingerea puterii de reprezentare incredintate de persoana cu capacitate deplina de
exercitiu, pentru situatia in care nu se va putea ingriji de interesele sale. Aceasta poate insa alege una dintre urmatoarele legi:
a) legea nationala;
b) legea unei resedinte obisnuite anterioare;
c) legea statului unde sunt situate bunurile, in ceea ce priveste masurile de ocrotire cu privire la bunuri.
(4) Masurile ce se iau cu privire la persoana ocrotita ori bunurile sale sunt supuse legii statului ale carui autoritati indruma si supravegheaza exercitarea ocrotirii de
catre cei in drept.

Ocrotirea tertilor Art. 2.579
(1) Persoana care, potrivit legii nationale, este lipsita de capacitate sau are capacitate de exercitiu restransa nu poate sa opuna aceasta cauza de nevaliditate celui
care, de buna-credinta la momentul incheierii actului si conform legii locului unde actul a fost incheiat, a considerat-o ca fiind deplin capabila. Aceasta regula nu se
aplica actelor juridice referitoare la familie, mostenire si la drepturi reale asupra imobilelor situate in alt stat decat cel al locului incheierii actului.
(2) De asemenea, lipsa calitatii de reprezentant, stabilita potrivit legii aplicabile ocrotirii persoanei fizice, nu poate fi opusa tertului care cu buna-credinta s-a increzut in
aceasta calitate, potrivit legii locului unde actul a fost intocmit, daca actul a fost incheiat intre prezenti si pe teritoriul aceluiasi stat.

Sectiunea 2 – Persoana juridica
Legea aplicabila statutului organic Art. 2.580
(1) Statutul organic al persoanei juridice este carmuit de legea sa nationala.
(2) Statutul organic al sucursalei infiintate de catre persoana juridica intr-o alta tara este supus legii nationale a acesteia.
(3) Statutul organic al filialei este supus legii statului pe al carui teritoriu si-a stabilit propriul sediu, independent de legea aplicabila persoanei juridice care a infiintat-o.

Domeniul de aplicare a legii nationale Art. 2.581
Legea statutului organic al persoanei juridice carmuieste indeosebi:
a) capacitatea acesteia;
b) modul de dobandire si de pierdere a calitatii de asociat;
c) drepturile si obligatiile ce decurg din calitatea de asociat;
d) modul de alegere, competentele si functionarea organelor de conducere ale persoanei juridice;
e) reprezentarea acesteia prin intermediul organelor proprii;
f) raspunderea persoanei juridice si a organelor ei fata de terti;
g) modificarea actelor constitutive;
h) dizolvarea si lichidarea persoanei juridice.

Recunoasterea persoanelor juridice straine Art. 2.582
(1) Persoanele juridice straine cu scop lucrativ, valabil constituite in statul a carui nationalitate o au, sunt recunoscute de plin drept in Romania.
(2) Persoanele juridice straine fara scop lucrativ pot fi recunoscute in Romania, pe baza aprobarii prealabile a Guvernului, prin hotarare judecatoreasca, sub conditia
reciprocitatii, daca sunt valabil constituite in statul a carui nationalitate o au, iar scopurile statutare pe care le urmaresc nu contravin ordinii sociale si economice din
Romania.
(3) Hotararea de recunoastere se publica in Monitorul Oficial al Romaniei si intr-un ziar central si este supusa apelului in termen de 60 de zile de la data ultimei
publicari.
(4) Apelul poate fi exercitat de orice persoana interesata pentru neindeplinirea oricareia dintre conditiile prevazute la alin. (2).

Efectele recunoasterii persoanelor juridice straine Art. 2.583
(1) O persoana juridica straina care este recunoscuta beneficiaza de toate drepturile care decurg din legea statutului ei organic, in afara de cele pe care statul care
face recunoasterea le refuza prin dispozitiile sale legale.
(2) Persoana juridica straina recunoscuta in Romania isi desfasoara activitatea pe teritoriul tarii in conditiile stabilite de legea romana referitoare la exercitarea
activitatilor economice, sociale, culturale sau de alta natura.

Legea aplicabila fuziunii persoanelor juridice Art. 2.584
Fuziunea unor persoane juridice de nationalitati diferite poate fi realizata daca sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de legile nationale aplicabile statutului lor
organic.
Capitolul II – Familia
Sectiunea 1 – Casatoria
§1. Incheierea casatoriei

Legea aplicabila promisiunii de casatorie Art. 2.585
(1) Conditiile de fond cerute pentru incheierea promisiunii de casatorie sunt determinate de legea nationala a fiecaruia dintre viitorii soti la data incheierii promisiunii.
(2) Efectele promisiunii de casatorie, precum si consecintele incalcarii ei sunt guvernate de una dintre urmatoarele legi, in ordine:
a) legea resedintei obisnuite comune a viitorilor soti la data promisiunii de casatorie;
b) legea nationala comuna a viitorilor soti, cand acestia nu au resedinta obisnuita in acelasi stat;
c) legea romana, in lipsa legii nationale comune.

Legea aplicabila conditiilor de fond ale casatoriei Art. 2.586
(1) Conditiile de fond cerute pentru incheierea casatoriei sunt determinate de legea nationala a fiecaruia dintre viitorii soti la momentul celebrarii casatoriei.
(2) Daca una dintre legile straine astfel determinata prevede un impediment la casatorie care, potrivit dreptului roman, este incompatibil cu libertatea de a incheia o
casatorie, acel impediment va fi inlaturat ca inaplicabil in cazul in care unul dintre viitorii soti este cetatean roman si casatoria se incheie pe teritoriul Romaniei.

Legea aplicabila formalitatilor casatoriei Art. 2.587
(1) Forma incheierii casatoriei este supusa legii statului pe teritoriul caruia se celebreaza.
(2) Casatoria care se incheie in fata agentului diplomatic sau a functionarului consular al Romaniei in statul in care acesta este acreditat este supusa formalitatilor
prevazute de legea romana.

Legea aplicabila nulitatii casatoriei Art. 2.588
(1) Legea care reglementeaza cerintele legale pentru incheierea casatoriei se aplica nulitatii casatoriei si efectelor acestei nulitati.
(2) Nulitatea unei casatorii incheiate in strainatate cu incalcarea conditiilor de forma poate fi admisa in Romania numai daca sanctiunea nulitatii este prevazuta si in
legea romana.

§2. Efectele casatoriei

Legea aplicabila efectelor generale ale casatoriei Art. 2.589
(1) Efectele generale ale casatoriei sunt supuse legii resedintei obisnuite comune a sotilor, iar in lipsa, legii cetateniei comune a sotilor. In lipsa cetateniei comune, se
aplica legea statului pe teritoriul caruia casatoria a fost celebrata.
(2) Legea determinata potrivit alin. (1) se aplica atat efectelor personale, cat si efectelor patrimoniale ale casatoriei pe care aceasta lege le reglementeaza si de la care
sotii nu pot deroga, indiferent de regimul matrimonial ales de acestia.
(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), drepturile sotilor asupra locuintei familiei, precum si regimul unor acte juridice asupra acestei locuinte sunt supuse legii
locului unde aceasta este situata.

Legea aplicabila regimului matrimonial Art. 2.590
(1) Legea aplicabila regimului matrimonial este legea aleasa de soti.
(2) Ei pot alege:
a) legea statului pe teritoriul caruia unul dintre ei isi are resedinta obisnuita la data alegerii;
b) legea statului a carui cetatenie o are oricare dintre ei la data alegerii;
c) legea statului unde isi stabilesc prima resedinta obisnuita comuna dupa celebrarea casatoriei.

Conventia de alegere a legii aplicabile regimului matrimonial Art. 2.591
(1) Conventia de alegere a legii aplicabile regimului matrimonial se poate incheia fie inainte de celebrarea casatoriei, fie la momentul incheierii casatoriei, fie in timpul
casatoriei.
(2) Conditiile de forma ale conventiei de alegere a legii aplicabile sunt cele prevazute fie de legea aleasa pentru a guverna regimul matrimonial, fie de legea locului
incheierii conventiei de alegere. In toate cazurile, alegerea legii aplicabile trebuie sa fie expresa si constatata printr-un inscris semnat si datat de soti sau sa rezulte in
mod neindoielnic din clauzele unei conventii matrimoniale. Cand legea romana este aplicabila, trebuie respectate exigentele de forma stabilite de aceasta pentru
validitatea conventiei matrimoniale.
(3) Sotii pot alege oricand o alta lege aplicabila regimului matrimonial, cu respectarea conditiilor prevazute la alin. (2). Legea noua produce efecte numai pentru viitor,
daca sotii nu au dispus altfel, si nu poate prejudicia, in niciun caz, drepturile tertilor.

Determinarea obiectiva a legii aplicabile regimului matrimonial Art. 2.592
Daca sotii nu au ales legea aplicabila regimului lor matrimonial, acesta este supus legii aplicabile efectelor generale ale casatoriei.

Domeniul legii aplicabile regimului matrimonial Art. 2.593
(1) Legea aplicabila regimului matrimonial reglementeaza:
a) conditiile de validitate a conventiei privind alegerea legii aplicabile, cu exceptia capacitatii;
b) admisibilitatea si conditiile de validitate ale conventiei matrimoniale, cu exceptia capacitatii;
c) limitele alegerii regimului matrimonial;
d) posibilitatea schimbarii regimului matrimonial si efectele acestei schimbari;
e) continutul patrimoniului fiecaruia dintre soti, drepturile sotilor asupra bunurilor, precum si regimul datoriilor sotilor;
f) incetarea si lichidarea regimului matrimonial, precum si regulile privind imparteala bunurilor comune.
(2) Cu toate acestea, formarea loturilor, precum si atribuirea lor sunt supuse legii statului unde bunurile sunt situate la data partajului.

Legea aplicabila conditiilor de forma ale conventiei matrimoniale Art. 2.594
Conditiile de forma cerute pentru incheierea conventiei matrimoniale sunt cele prevazute de legea aplicabila regimului matrimonial sau cele prevazute de legea locului
unde aceasta se incheie.

Ocrotirea tertilor Art. 2.595
(1) Masurile de publicitate si opozabilitatea regimului matrimonial fata de terti sunt supuse legii aplicabile regimului matrimonial.
(2) Cu toate acestea, atunci cand la data nasterii raportului juridic dintre un sot si un tert acestia aveau resedinta obisnuita pe teritoriul aceluiasi stat, este aplicabila
legea acestui stat, cu exceptia urmatoarelor cazuri:
a) au fost indeplinite conditiile de publicitate sau de inregistrare prevazute de legea aplicabila regimului matrimonial;
b) tertul cunostea, la data nasterii raportului juridic, regimul matrimonial sau l-a ignorat cu imprudenta din partea sa;
c) au fost respectate regulile de publicitate imobiliara prevazute de legea statului pe teritoriul caruia este situat imobilul.

Schimbarea resedintei obisnuite sau a cetateniei Art. 2.596
(1) Legea resedintei obisnuite comune sau legea cetateniei comune a sotilor continua sa reglementeze efectele casatoriei in cazul in care unul dintre ei isi schimba, dupa
caz, resedinta obisnuita sau cetatenia.
(2) Daca ambii soti isi schimba resedinta obisnuita sau, dupa caz, cetatenia, legea comuna a noii resedinte obisnuite sau a noii cetatenii se aplica regimului matrimonial
numai pentru viitor, daca sotii nu au convenit altfel, si, in niciun caz, nu poate prejudicia drepturile tertilor.
(3) Cu toate acestea, daca sotii au ales legea aplicabila regimului matrimonial, ea ramane aceeasi, chiar daca sotii isi schimba resedinta obisnuita sau cetatenia.

§3. Desfacerea casatoriei

Alegerea legii aplicabile divortului Art. 2.597
Sotii pot alege de comun acord una dintre urmatoarele legi aplicabile divortului:
a) legea statului pe teritoriul caruia sotii au resedinta obisnuita comuna la data conventiei de alegere a legii aplicabile;
b) legea statului pe teritoriul caruia sotii au avut ultima resedinta obisnuita comuna, daca cel putin unul dintre ei mai locuieste acolo la data conventiei de alegere a legii
aplicabile;
c) legea statului al carui cetatean este unul dintre soti;
d) legea statului pe teritoriul caruia sotii au locuit cel putin 3 ani;
e) legea romana.

Data conventiei de alegere a legii aplicabile Art. 2.598
(1) Conventia de alegere a legii aplicabile divortului se poate incheia sau modifica cel mai tarziu pana la data sesizarii autoritatii competente sa pronunte divortul.
(2) Cu toate acestea, instanta judecatoreasca poate sa ia act de acordul sotilor cel mai tarziu pana la primul termen de judecata la care partile au fost legal citate.

Forma conventiei de alegere a legii aplicabile Art. 2.599
Conventia de alegere a legii aplicabile divortului trebuie incheiata in scris, semnata si datata de soti.

Legea aplicabila divortului Art. 2.600
(1) In lipsa alegerii legii de catre soti, legea aplicabila divortului este:
a) legea statului pe teritoriul caruia sotii au resedinta obisnuita comuna la data introducerii cererii de divort;
b) in lipsa resedintei obisnuite comune, legea statului pe teritoriul caruia sotii au avut ultima resedinta obisnuita comuna, daca cel putin unul dintre soti mai are resedinta
obisnuita pe teritoriul acestui stat la data introducerii cererii de divort;
c) in lipsa resedintei obisnuite a unuia din soti pe teritoriul statului unde acestia au avut ultima resedinta obisnuita comuna, legea cetateniei comune a sotilor la data
introducerii cererii de divort;
d) in lipsa cetateniei comune a sotilor, legea ultimei cetatenii comune a sotilor, daca cel putin unul dintre ei a pastrat aceasta cetatenie la data introducerii cererii de
divort;
e) legea romana, in toate celelalte cazuri.
(2) Daca legea straina, astfel determinata, nu permite divortul ori il admite in conditii deosebit de restrictive, se aplica legea romana, in cazul in care unul dintre soti
este, la data cererii de divort, cetatean roman sau are resedinta obisnuita in Romania.
(3) Prevederile alin. (2) sunt aplicabile si in cazul in care divortul este carmuit de legea aleasa de soti.

Recunoasterea divortului prin denuntare unilaterala Art. 2.601
Actul intocmit in strainatate prin care se constata vointa unilaterala a barbatului de a desface casatoria, fara ca legea straina aplicabila sa recunoasca femeii un drept
egal, nu poate fi recunoscut in Romania, cu exceptia situatiei cand sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
a) actul a fost intocmit cu respectarea tuturor conditiilor de fond si de forma prevazute de legea straina aplicabila;
b) femeia a acceptat in mod liber si neechivoc aceasta modalitate de desfacere a casatoriei;
c) nu exista niciun alt motiv de refuz al recunoasterii pe teritoriul Romaniei a hotararii prin care s-a incuviintat desfacerea casatoriei in aceasta modalitate.

Legea aplicabila separatiei de corp Art. 2.602
Legea care carmuieste divortul se aplica in mod corespunzator si separatiei de corp.

Sectiunea 2 – Filiatia
§1. Filiatia copilului din casatorie

Legea aplicabila Art. 2.603
(1) Filiatia copilului din casatorie se stabileste potrivit legii care, la data cand s-a nascut, carmuieste efectele generale ale casatoriei parintilor sai.
(2) Daca, inainte de nasterea copilului, casatoria parintilor a incetat sau a fost desfacuta, se aplica legea care, la data incetarii sau desfacerii, ii carmuia efectele.
(3) Legea aratata se aplica, de asemenea, tagaduirii paternitatii copilului nascut din casatorie, precum si dobandirii numelui de catre copil.

Legitimarea copilului Art. 2.604
In cazul in care parintii sunt in drept sa procedeze la legitimarea prin casatorie subsecventa a copilului nascut anterior, conditiile cerute in acest scop sunt cele
prevazute de legea care se aplica efectelor generale ale casatoriei.

§2. Filiatia copilului din afara casatoriei

Legea aplicabila Art. 2.605
(1) Filiatia copilului din afara casatoriei se stabileste potrivit legii nationale a copilului de la data nasterii. Daca copilul are mai multe cetatenii, altele decat cea romana,
se aplica legea cetateniei care ii este cea mai favorabila.
(2) Legea prevazuta la alin. (1) se aplica indeosebi recunoasterii filiatiei si efectelor ei, precum si contestarii recunoasterii filiatiei.

Raspunderea tatalui Art. 2.606
Dreptul mamei de a cere tatalui copilului din afara casatoriei sa raspunda pentru cheltuielile din timpul sarcinii si pentru cele prilejuite de nasterea copilului este supus
legii nationale a mamei.

§3. Adoptia

Legea aplicabila conditiilor de fond Art. 2.607
(1) Conditiile de fond cerute pentru incheierea adoptiei sunt stabilite de legea nationala a adoptatorului si a celui ce urmeaza sa fie adoptat. Acestia trebuie sa
indeplineasca si conditiile care sunt obligatorii, pentru ambii, stabilite de fiecare dintre cele doua legi nationale aratate.
(2) Conditiile de fond cerute sotilor care adopta impreuna sunt cele stabilite de legea care carmuieste efectele generale ale casatoriei lor. Aceeasi lege se aplica si daca
unul dintre soti adopta copilul celuilalt.

Legea aplicabila efectelor adoptiei Art. 2.608
Efectele adoptiei, precum si relatiile dintre adoptator si adoptat sunt guvernate de legea nationala a adoptatorului, iar in cazul in care ambii soti sunt adoptatori, se
aplica legea care guverneaza efectele generale ale casatoriei. Aceeasi lege carmuieste si desfacerea adoptiei.

Legea aplicabila formei adoptiei Art. 2.609
Forma adoptiei este supusa legii statului pe teritoriul caruia ea se incheie.

Legea aplicabila nulitatii adoptiei Art. 2.610
Nulitatea adoptiei este supusa, pentru conditiile de fond, legilor aplicabile conditiilor de fond, iar pentru nerespectarea conditiilor de forma, legii aplicabile formei
adoptiei.

Sectiunea 3 – Autoritatea parinteasca. Protectia copiilor
Legea aplicabila Art. 2.611
Legea aplicabila se stabileste potrivit Conventiei privind competenta, legea aplicabila, recunoasterea, executarea si cooperarea cu privire la raspunderea parinteasca si
masurile privind protectia copiilor, adoptata la Haga la 19 octombrie 1996, ratificata prin Legea nr. 361/2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
895 din 28 decembrie 2007.

Sectiunea 4 – Obligatia de intretinere
Legea aplicabila Art. 2.612
Legea aplicabila obligatiei de intretinere se determina potrivit reglementarilor dreptului Uniunii Europene.
Capitolul III – Bunurile
Sectiunea 1 – Dispozitii generale
Legea aplicabila bunurilor Art. 2.613
(1) Posesia, dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garantii reale, sunt carmuite de legea locului unde acestea sunt situate sau
se afla, afara numai daca prin dispozitii speciale se prevede altfel.
(2) Platformele si alte instalatii durabile de exploatare a resurselor submarine situate pe platoul continental al unui stat sunt considerate, in intelesul prezentului capitol,
ca bunuri imobile.

Legea aplicabila patrimoniului de afectatiune Art. 2.614
Legea aplicabila unei mase patrimoniale afectate unei destinatii speciale, profesionale sau de alta natura, este legea statului cu care aceasta masa patrimoniala are cele
mai stranse legaturi.

Legea aplicabila revendicarii bunurilor mobile Art. 2.615
(1) Revendicarea unui bun furat sau exportat ilegal este supusa, la alegerea proprietarului originar, fie legii statului pe teritoriul caruia se afla bunul la momentul furtului
sau exportului, fie legii statului pe teritoriul caruia se afla bunul la momentul revendicarii.
(2) Cu toate acestea, daca legea statului pe teritoriul caruia bunul se afla la momentul furtului sau exportului nu cuprinde dispozitii privind protectia tertului posesor de
buna-credinta, acesta poate invoca protectia pe care i-o confera legea statului pe teritoriul caruia bunul se afla la momentul revendicarii.
(3) Prevederile alin. (1) si (2) sunt aplicabile si bunurilor furate sau exportate ilegal din patrimonial cultural national al unui stat.

Legea aplicabila uzucapiunii mobiliare Art. 2.616
(1) Uzucapiunea este carmuita de legea statului unde bunul se afla la inceperea termenului de posesie, prevazut in acest scop.
(2) In cazul in care bunul a fost adus intr-un alt stat, unde se implineste durata termenului de uzucapiune, posesorul poate cere sa se aplice legea acestui din urma stat,
daca sunt reunite, cu incepere de la data deplasarii bunului in acel stat, toate conditiile cerute de mentionata lege.

Sectiunea 2 – Bunurile mobile corporale
Legea aplicabila Art. 2.617
Constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra unui bun care si-a schimbat asezarea sunt carmuite de legea locului unde acesta se afla in momentul
cand s-a produs faptul juridic care a generat, a modificat sau a stins dreptul respectiv.

Legea aplicabila bunului aflat in curs de transport Art. 2.618
Bunul aflat in curs de transport este supus legii statului de unde a fost expediat, afara numai daca:
a) partile interesate au ales, prin acordul lor, o alta lege, care devine astfel aplicabila;
b) bunul este depozitat intr-un antrepozit sau pus sub sechestru in temeiul unor masuri asiguratorii sau ca urmare a unei vanzari silite, in aceste cazuri fiind aplicabila, pe
perioada depozitului sau sechestrului, legea locului unde a fost reasezat temporar;
c) bunul face parte dintre cele personale ale unui pasager, fiind in acest caz supus legii sale nationale.

Rezerva dreptului de proprietate Art. 2.619
Conditiile si efectele care decurg din rezerva dreptului de proprietate referitor la un bun destinat exportului sunt carmuite, daca partile nu au convenit altfel, de legea
statului exportator.

Sectiunea 3 – Mijloacele de transport
Legea aplicabila Art. 2.620
(1) Constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra unui mijloc de transport sunt supuse:
a) legii pavilionului pe care il arboreaza nava sau legii statului de inmatriculare a aeronavei;
b) legii aplicabile statutului organic al intreprinderii de transport pentru vehiculele feroviare si rutiere din patrimoniul ei.
(2) Legea mentionata la alin. (1) se aplica deopotriva:
a) bunurilor aflate in mod durabil la bord, formandu-i dotarea tehnica;
b) creantelor care au ca obiect cheltuielile efectuate pentru asistenta tehnica, intretinerea, repararea sau renovarea mijlocului de transport.

Domeniul de aplicare Art. 2.621
Legea pavilionului navei sau statului de inmatriculare a aeronavei carmuieste indeosebi:
a) puterile, competentele si obligatiile comandantului navei sau aeronavei;
b) contractul de angajare a personalului navigant, daca partile nu au ales o alta lege;
c) raspunderea armatorului navei sau intreprinderii de transport aerian pentru faptele si actele comandantului si echipajului;
d) drepturile reale si de garantie asupra navei sau aeronavei, precum si formele de publicitate privitoare la actele prin care se constituie, se transmit si se sting
asemenea drepturi.

Sectiunea 4 – Titlurile de valoare
Legea aplicabila titlurilor de valoare Art. 2.622
(1) Emiterea de actiuni sau obligatiuni, nominative sau la purtator, este supusa legii aplicabile statutului organic al persoanei juridice emitente.
(2) Conditiile si efectele transmiterii unui titlu de valoare dintre cele mentionate la alin. (1) sunt supuse:
a) legii aplicabile statutului organic al persoanei juridice emitente, cat priveste titlul nominativ;
b) legii locului de plata a titlului la ordin;
c) legii locului unde se afla titlul la purtator in momentul transmiterii, in raporturile dintre posesorii succesivi, precum si dintre acestia si tertele persoane.

Legea aplicabila titlului reprezentativ al marfii Art. 2.623
(1) Legea mentionata expres in cuprinsul unui titlu de valoare stabileste daca acesta intruneste conditiile spre a fi un titlu reprezentativ al marfii pe care o specifica. In
lipsa unei asemenea precizari, natura titlului se determina potrivit legii statului in care isi are sediul intreprinderea emitenta.
(2) Daca titlul reprezinta marfa, legea care i se aplica, in calitatea sa de bun mobil, potrivit alin. (1), carmuieste drepturile reale referitoare la marfa pe care o specifica.

Sectiunea 5 – Bunurile incorporale
Legea aplicabila operelor de creatie intelectuala Art. 2.624
(1) Nasterea, continutul si stingerea drepturilor de autor asupra unei opere de creatie intelectuala sunt supuse legii statului unde aceasta a fost pentru intaia oara adusa
la cunostinta publicului prin publicare, reprezentare, expunere, difuzare sau in alt mod adecvat.
(2) Operele de creatie intelectuala nedivulgate sunt supuse legii nationale a autorului.

Legea aplicabila dreptului de proprietate industriala Art. 2.625
Nasterea, continutul si stingerea dreptului de proprietate industriala sunt supuse legii statului unde s-a efectuat depozitul ori inregistrarea sau unde s-a depus cererea
de depozit ori de inregistrare.

Sectiunea 6 – Formele de publicitate
Legea aplicabila Art. 2.626
(1) Formele de publicitate, realizate in orice mod, referitoare la bunuri sunt supuse legii aplicabile la data si locul unde se indeplinesc, afara numai daca prin dispozitii
speciale se prevede altfel.
(2) Formele de publicitate, precum si cele cu efect constitutiv de drepturi referitoare la un bun imobil sunt supuse legii statului unde acesta se gaseste situat, chiar daca
temeiul juridic al nasterii, transmiterii, restrangerii sau stingerii dreptului real ori garantiei reale s-a constituit prin aplicarea altei legi.

Sectiunea 7 – Ipotecile mobiliare
Aplicarea legii locului unde se afla bunul Art. 2.627
Conditiile de validitate, publicitatea si efectele ipotecii mobiliare sunt supuse legii locului unde se afla bunul la data incheierii contractului de ipoteca mobiliara.

Aplicarea legii locului unde se afla debitorul Art. 2.628
(1) Prin exceptie de la prevederile art. 2.627, se aplica legea locului unde se afla debitorul, in cazul:
a) unui bun mobil corporal care, potrivit destinatiei sale, este utilizat in mai multe state, daca prin dispozitii speciale nu se prevede altfel;
b) unui bun mobil incorporal;
c) unui titlu de valoare negociabil care nu este in posesia creditorului. Cu toate acestea, in cazul actiunilor, partilor sociale si obligatiunilor se aplica legea statutului
organic al emitentului, cu exceptia cazului in care aceste titluri de valoare sunt tranzactionate pe o piata organizata, caz in care se aplica legea statului in care
functioneaza piata respectiva.
(2) Se considera ca debitorul se afla in statul in care acesta are resedinta obisnuita sau, dupa caz, sediul social la data incheierii contractului de ipoteca mobiliara.

Legea aplicabila in cazul resurselor naturale Art. 2.629
Conditiile de validitate, publicitatea si efectele ipotecii asupra resurselor minerale, petrolului sau gazelor ori asupra unei creante rezultate din vanzarea acestora la
sursa, care se naste de la data extragerii bunurilor sau de la data la care sumele obtinute din vanzare sunt virate in cont, sunt supuse legii locului unde se afla
exploatarea.

Situatiile speciale privind legea aplicabila publicitatii ipotecii mobiliare Art. 2.630
(1) Ipoteca inregistrata potrivit legii locului unde se afla bunul isi conserva rangul de prioritate in alt stat, daca au fost indeplinite si formele de publicitate prevazute de
legea acestui stat:
a) inainte sa inceteze rangul de prioritate dobandit potrivit legii aplicabile la data constituirii ipotecii;
b) in termen de cel mult 60 de zile de la data la care bunul a intrat in statul respectiv sau in termen de cel mult 15 zile de la data la care creditorul a cunoscut acest
fapt.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile in mod corespunzator si in cazul in care ipoteca a fost inregistrata potrivit legii locului unde se afla debitorul. Termenele
prevazute la alin. (1) lit. b) se calculeaza, dupa caz, de la data la care debitorul isi stabileste resedinta obisnuita ori, dupa caz, sediul social in statul respectiv sau de la
data la care creditorul a cunoscut acest fapt.
(3) Cu toate acestea, ipoteca mobiliara nu va fi opozabila tertului care a dobandit cu titlu oneros un drept asupra bunului fara sa fi cunoscut existenta ipotecii mobiliare
si mai inainte ca aceasta sa fi devenit opozabila potrivit alin. (1) si (2).

Lipsa publicitatii in strainatate Art. 2.631
(1) Daca legea straina care reglementeaza rangul ipotecii mobiliare nu prevede formalitati de publicitate si bunul nu este in posesia creditorului, ipoteca mobiliara are
rang inferior:
a) ipotecii asupra unei creante constand intr-o suma de bani platibila in Romania;
b) ipotecii asupra unui bun mobil corporal, care a fost constituita atunci cand bunul se afla in Romania, sau asupra unui titlu negociabil.
(2) Cu toate acestea, ipoteca mobiliara isi conserva rangul de prioritate, daca este inregistrata, potrivit legii romane, inaintea constituirii ipotecii mentionate la alin. (1)
lit. a) sau b).

Legea aplicabila operatiunilor asimilate ipotecilor mobiliare Art. 2.632
(1) Dispozitiile prezentei sectiuni referitoare la publicitate si efectele acesteia sunt aplicabile, in mod corespunzator, tinand seama de natura bunurilor mobile, si
operatiunilor asimilate, potrivit legii, ipotecii mobiliare.
(2) Pentru determinarea legii aplicabile se ia in considerare data incheierii operatiunii asimilate ipotecii mobiliare.
Capitolul IV – Mostenirea
Legea aplicabila Art. 2.633
Mostenirea este supusa legii statului pe teritoriul caruia defunctul a avut, la data mortii, resedinta obisnuita.

Alegerea legii aplicabile Art. 2.634
(1) O persoana poate sa aleaga, ca lege aplicabila mostenirii in ansamblul ei, legea statului a carui cetatenie o are.
(2) Existenta si validitatea consimtamantului exprimat prin declaratia de alegere a legii aplicabile sunt supuse legii alese pentru a carmui mostenirea.
(3) Declaratia de alegere a legii aplicabile trebuie sa indeplineasca, in ceea ce priveste forma, conditiile unei dispozitii pentru cauza de moarte. Tot astfel, modificarea
sau revocarea de catre testator a unei asemenea desemnari a legii aplicabile trebuie sa indeplineasca, in ceea ce priveste forma, conditiile de modificare sau de
revocare a unei dispozitii pentru cauza de moarte.

Legea aplicabila formei testamentului Art. 2.635
Intocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sunt considerate valabile daca actul respecta conditiile de forma aplicabile, fie la data cand a fost intocmit,
modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului, conform oricareia dintre legile urmatoare:
a) legea nationala a testatorului;
b) legea resedintei obisnuite a acestuia;
c) legea locului unde actul a fost intocmit, modificat sau revocat;
d) legea situatiei imobilului ce formeaza obiectul testamentului;
e) legea instantei sau a organului care indeplineste procedura de transmitere a bunurilor mostenite.

Domeniul de aplicare a legii mostenirii. Succesiunea vacanta Art. 2.636
(1) Legea aplicabila mostenirii stabileste indeosebi:
a) momentul si locul deschiderii mostenirii;
b) persoanele cu vocatie de a mosteni;
c) calitatile cerute pentru a mosteni;
d) exercitarea posesiei asupra bunurilor ramase de la defunct;
e) conditiile si efectele optiunii succesorale;
f) intinderea obligatiei mostenitorilor de a suporta pasivul;
g) conditiile de fond ale testamentului, modificarea si revocarea unei dispozitii testamentare, precum si incapacitatile speciale de a dispune sau de a primi prin
testament;
h) partajul succesoral.
(2) In cazul in care, conform legii aplicabile mostenirii, succesiunea este vacanta, bunurile situate sau, dupa caz, aflate pe teritoriul Romaniei sunt preluate de statul
roman in temeiul dispozitiilor legii romane privitoare la atribuirea bunurilor unei succesiuni vacante.
Capitolul V – Actul juridic
Legea aplicabila conditiilor de fond Art. 2.637
(1) Conditiile de fond ale actului juridic sunt stabilite de legea aleasa de parti sau, dupa caz, de autorul sau.
(2) Alegerea legii aplicabile actului trebuie sa fie expresa ori sa rezulte neindoielnic din cuprinsul acestuia sau din circumstante.
(3) Partile pot alege legea aplicabila totalitatii sau numai unei anumite parti a actului juridic.
(4) Intelegerea privind alegerea legii aplicabile poate fi modificata ulterior incheierii actului. Modificarea are efect retroactiv, fara sa poata totusi:
a) sa infirme validitatea formei acestuia; sau
b) sa aduca atingere drepturilor dobandite intre timp de terti.

Legea aplicabila in lipsa alegerii Art. 2.638
(1) In lipsa alegerii, se aplica legea statului cu care actul juridic prezinta legaturile cele mai stranse, iar daca aceasta lege nu poate fi identificata, se aplica legea locului
unde actul juridic a fost incheiat.
(2) Se considera ca exista atari legaturi cu legea statului in care debitorul prestatiei caracteristice sau, dupa caz, autorul actului are, la data incheierii actului, dupa caz,
resedinta obisnuita, fondul de comert sau sediul social.

Legea aplicabila conditiilor de forma Art. 2.639
(1) Conditiile de forma ale unui act juridic sunt stabilite de legea care ii carmuieste fondul.
(2) Actul se considera totusi valabil din punctul de vedere al formei, daca indeplineste conditiile prevazute de una dintre legile urmatoare:
a) legea locului unde a fost intocmit;
b) legea cetateniei sau legea resedintei obisnuite a persoanei care l-a consimtit;
c) legea aplicabila potrivit dreptului international privat al autoritatii care examineaza validitatea actului juridic.
(3) In cazul in care legea aplicabila conditiilor de fond ale actului juridic impune, sub sanctiunea nulitatii, o anumita forma solemna, nicio alta lege dintre cele mentionate
la alin. (2) nu poate sa inlature aceasta cerinta, indiferent de locul intocmirii actului.
Capitolul VI – Obligatiile
Legea aplicabila obligatiilor contractuale Art. 2.640
(1) Legea aplicabila obligatiilor contractuale se determina potrivit reglementarilor dreptului Uniunii Europene.
(2) In materiile care nu intra sub incidenta reglementarilor Uniunii Europene sunt aplicabile dispozitiile prezentului cod privind legea aplicabila actului juridic, daca nu se
prevede altfel prin conventii internationale sau prin dispozitii speciale.

Legea aplicabila obligatiilor extracontractuale Art. 2.641
(1) Legea aplicabila obligatiilor extracontractuale se determina potrivit reglementarilor dreptului Uniunii Europene.
(2) In materiile care nu intra sub incidenta reglementarilor Uniunii Europene se aplica legea care carmuieste fondul raportului juridic preexistent intre parti, daca nu se
prevede altfel prin conventii internationale sau prin dispozitii speciale.

Raspunderea pentru atingeri aduse personalitatii Art. 2.642
(1) Pretentiile de reparatii intemeiate pe o atingere adusa vietii private sau personalitatii, inclusiv prin mass-media sau orice alt mijloc public de informare, sunt
carmuite, la alegerea persoanei lezate, de:
a) legea statului resedintei sale obisnuite;
b) legea statului in care s-a produs rezultatul pagubitor;
c) legea statului in care autorul daunei isi are resedinta obisnuita ori sediul social.
(2) In cazurile prevazute la alin. (1) lit. a) si b) se cere si conditia ca autorul daunei sa fi trebuit in mod rezonabil sa se astepte ca efectele atingerii aduse personalitatii
sa se produca in unul dintre acele doua state.
(3) Dreptul la replica impotriva atingerilor aduse personalitatii este supus legii statului in care a aparut publicatia sau de unde s-a difuzat emisiunea.

Stingerea obligatiilor Art. 2.643
(1) Delegatia si novatia sunt supuse legii aplicabile obligatiei care le formeaza obiectul.
(2) Compensatia este supusa legii aplicabile creantei careia i se opune stingerea, partiala sau totala, prin compensatie.

Pluralitatea de debitori Art. 2.644
Creditorul care isi valorifica drepturile impotriva mai multor debitori trebuie sa se conformeze legii aplicabile in raporturile sale cu fiecare dintre ei.

Dreptul de regres Art. 2.645
(1) Dreptul unui debitor de a exercita regresul impotriva unui codebitor exista numai daca legile aplicabile ambelor datorii il admit.
(2) Conditiile de exercitare a regresului sunt determinate de legea aplicabila datoriei pe care codebitorul o are fata de creditorul urmaritor.
(3) Raporturile dintre creditorul care a fost dezinteresat si debitorul platitor sunt supuse legii aplicabile datoriei acestuia din urma.
(4) Dreptul unei institutii publice de a exercita regresul este stabilit de legea aplicabila statutului sau organic. Admisibilitatea si exercitiul regresului sunt guvernate de
dispozitiile alin. (2) si (3).

Moneda de plata Art. 2.646
(1) Moneda de plata este definita de legea statului care a emis-o.
(2) Efectele pe care moneda le exercita asupra intinderii unei datorii sunt determinate de legea aplicabila datoriei.
(3) Legea statului in care trebuie efectuata plata determina in ce anume moneda urmeaza ca ea sa fie facuta, afara numai daca, in raporturile de drept international
privat nascute din contract, partile au convenit o alta moneda de plata.
Capitolul VII – Cambia, biletul la ordin si cecul
Sectiunea 1 – Dispozitii generale
Legea aplicabila capacitatii Art. 2.647
Persoana care, potrivit legii sale nationale, este lipsita de capacitatea de a se angaja prin cambie, bilet la ordin sau cec se obliga totusi valabil printr-un asemenea titlu,
daca semnatura a fost data intr-un stat a carui lege il considera capabil pe subscriitor.

Legea aplicabila conditiilor de forma Art. 2.648
(1) Angajamentul asumat in materie de cambie, bilet la ordin sau cec este supus conditiilor de forma ale legii statului unde angajamentul a fost subscris. In materie de
cec, indeplinirea conditiilor de forma prevazute de legea locului platii este suficienta.
(2) Daca angajamentul este nevalabil, potrivit legii prevazute la alin. (1), dar se conformeaza legii statului unde are loc subscrierea unui angajament ulterior,
neregularitatea de forma a primului angajament nu infirma validitatea celui ulterior.

Legea aplicabila actiunii in regres Art. 2.649
Termenele stabilite pentru exercitarea actiunii in regres sunt determinate, fata de orice semnatar, de legea locului unde titlul a luat nastere.

Legea aplicabila protestului Art. 2.650
Forma si termenele de protest, cat si conditiile de forma ale unor acte necesare pentru exercitarea sau conservarea drepturilor in materie de cambie, bilet la ordin sau
cec sunt stabilite de legea statului unde trebuie intocmit protestul sau un alt act necesar.

Sectiunea 2 – Cambia si biletul la ordin
Legea aplicabila efectelor obligatiilor Art. 2.651
(1) Efectele obligatiilor acceptantului unei cambii si semnatarului unui bilet la ordin sunt supuse legii locului unde aceste titluri sunt platibile.
(2) Efectele pe care le produc semnaturile celorlalti obligati prin cambie sau prin bilet la ordin sunt determinate de legea statului pe teritoriul caruia au fost date
semnaturile.

Legea aplicabila dobandirii creantei Art. 2.652
Legea locului unde titlul a fost constituit stabileste daca posesorul cambiei dobandeste creanta care a dat loc emisiunii titlului.

Legea aplicabila acceptarii Art. 2.653
Legea statului unde este platibila cambia stabileste daca acceptarea poate fi restransa la o parte din suma, precum si daca posesorul titlului este sau nu este obligat sa
primeasca o plata partiala.

Legea aplicabila in caz de pierdere sau furt Art. 2.654
Legea statului unde cambia sau biletul la ordin sunt platibile determina masurile ce pot fi luate in caz de pierdere sau furt al titlului.

Sectiunea 3 – Cecul
Legea aplicabila Art. 2.655
Legea statului unde cecul este platibil determina persoanele asupra carora poate fi tras un asemenea titlu.

Nulitatea cecului Art. 2.656
In cazul in care, potrivit legii aplicabile, cecul este nul din cauza ca a fost tras asupra unei persoane neindreptatite, obligatiile ce decurg din semnaturile puse pe titlu in
alte state, ale caror legi nu cuprind o asemenea restrictie, sunt valabile.

Legea aplicabila efectelor obligatiilor Art. 2.657
Legea statului pe al carui teritoriu au fost subscrise obligatiile ce decurg din cec determina efectele acestor obligatii.

Domeniul de aplicare Art. 2.658
Legea statului unde cecul este platibil determina indeosebi:
a) daca titlul trebuie tras la vedere sau daca poate fi tras la un anumit termen de la vedere, precum si efectele postdatarii;
b) termenul de prezentare;
c) daca cecul poate fi acceptat, certificat, confirmat sau vizat si care sunt efectele produse de aceste mentiuni;
d) daca posesorul poate cere si daca este obligat sa primeasca o plata partiala;
e) daca cecul poate fi barat sau poate sa cuprinda clauza „platibil in cont” ori o expresie echivalenta si care sunt efectele acestei barari, clauze sau expresii echivalente;
f) daca posesorul are drepturi speciale asupra provizionului si care este natura lor;
g) daca tragatorul poate sa revoce cecul sau sa faca opozitie la plata acestuia;
h) masurile care pot fi luate in caz de pierdere sau de furt al cecului;
i) daca un protest sau o constatare echivalenta este necesara pentru conservarea dreptului de regres impotriva girantilor, tragatorului si celorlalti obligati.
Capitolul VIII – Fiducia
Alegerea legii aplicabile Art. 2.659
(1) Fiducia este supusa legii alese de constituitor.
(2) Dispozitiile art. 2.637 sunt aplicabile.

Determinarea obiectiva a legii aplicabile Art. 2.660
In lipsa alegerii legii aplicabile, precum si in cazul in care legea aleasa nu cunoaste institutia fiduciei, se aplica legea statului cu care fiducia prezinta cele mai stranse
legaturi. In acest scop, se tine seama indeosebi de:
a) locul de administrare a masei patrimoniale fiduciare, desemnat de constituitor;
b) locul situarii bunurilor fiduciare;
c) locul unde fiduciarul isi are resedinta obisnuita sau, dupa caz, sediul social;
d) scopul fiduciei si locul unde acesta urmeaza sa se realizeze.

Domeniul de aplicare Art. 2.661
Legea determinata potrivit art. 2.659 si 2.660 este aplicabila conditiilor de validitate, interpretarii si efectelor fiduciei, precum si administrarii ei.
Aceasta lege determina in special:
a) desemnarea, renuntarea si inlocuirea fiduciarului, conditiile speciale pe care trebuie sa le indeplineasca o persoana pentru a fi desemnata fiduciar, precum si
transmiterea puterilor fiduciarului;
b) drepturile si obligatiile dintre fiduciari;
c) dreptul fiduciarului de a delega in tot sau in parte executarea obligatiilor sale sau exercitarea puterilor care ii revin;
d) puterile fiduciarului de a administra si de a dispune de bunurile din masa patrimoniala fiduciara, de a constitui garantii si de a dobandi alte bunuri;
e) puterile fiduciarului de a face investitii si plasamente;
f) ingradirile cu privire la durata fiduciei, precum si cele cu privire la puterile fiduciarului de a constitui rezerve din veniturile rezultate din administrarea bunurilor;
g) raporturile dintre fiduciar si beneficiar, inclusiv raspunderea personala a fiduciarului fata de beneficiar;
h) modificarea sau incetarea fiduciei;
i) repartizarea bunurilor ce alcatuiesc masa patrimoniala fiduciara;
j) obligatia fiduciarului de a da socoteala de modul cum a fost administrata masa patrimoniala fiduciara.

Situatiile speciale Art. 2.662
Un element al fiduciei, susceptibil de a fi izolat, in special administrarea acestuia, poate fi supus unei legi distincte.
Capitolul IX – Prescriptia extinctiva
Legea aplicabila Art. 2.663
Prescriptia extinctiva a dreptului la actiune este supusa legii care se aplica dreptului subiectiv insusi.
Dispozitii finale
Data intrarii in vigoare Art. 2.664
(1) Prezentul cod intra in vigoare la data care va fi stabilita in legea pentru punerea in aplicare a acestuia.*)
(2) In termen de 12 luni de la data publicarii prezentului cod, Guvernul va supune Parlamentului spre adoptare proiectul de lege pentru punerea in aplicare a Codului
civil.
–––––-
*) In temeiul art. 220 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, Codul civil intra in vigoare la data de 1 octombrie 2011.
NOTA:

Reproducem mai jos dispozitiile art. 211—214, 216—218 si 220—230 din cap. X „Dispozitii finale” din Legea nr. 71/2011, care nu sunt toate incorporate in forma
republicata a Legii nr. 287/2009 si care se aplica in continuare ca dispozitii proprii ale Legii nr. 71/2011:

„Art. 211
In sensul Codului civil, precum si al legislatiei civile in vigoare, prin expresiile alienatie mintala sau debilitate mintala se intelege o boala psihica ori un handicap psihic ce
determina incompetenta psihica a persoanei de a actiona critic si predictiv privind consecintele social-juridice care pot decurge din exercitarea drepturilor si
obligatiilor civile.

Art. 212
(1) Cu exceptia art. 535 din Codul civil, in cuprinsul Codului civil termenul «necorporal» se inlocuieste cu termenul «incorporal».

(2) In cuprinsul art. 44, art. 144 alin. (3), art. 146 alin. (4), art. 172, art. 211 alin. (2), art. 316 alin. (2), art. 386 alin. (1), art. 689 alin. (3), art. 990 alin. (1) si art.
991 din Codul civil, expresia «lovite de nulitate relativa» se inlocuieste cu termenul «anulabile».

(3) In cuprinsul art. 215 alin. (1), art. 299, 300, art. 347 alin. (1), art. 1.064 alin. (2), art. 1.248 alin. (4), art. 1.251 si 1.252 din Codul civil, expresia «lovit/lovita de
nulitate relativa» se inlocuieste cu termenul «anulabil/anulabila», dupa caz.

(4) In cuprinsul Codului civil, precum si in cuprinsul celorlalte acte normative in vigoare, sintagmele «persoane juridice fara/cu scop patrimonial», «fara scop
patrimonial» si «cu scop patrimonial» se inlocuiesc cu sintagmele «persoane juridice fara/cu scop lucrativ», «fara scop lucrativ» si, respectiv, «cu scop lucrativ».

(5) In cuprinsul Codului civil, termenul «comunitar»/«comunitare» se inlocuieste cu termenul «Uniunii Europene».

(6) In cuprinsul Codului civil, termenul «banca» si expresiile «institutie bancara» si «societate bancara» se inlocuiesc cu expresia «institutie de credit».

(7) In cuprinsul art. 1.186 alin. (2), art. 1.191 alin. (1), art. 1.196 alin. (2), art. 1.200 alin. (2), art. 1.240 alin. (2), art. 1.266 alin. (2), art. 1.494 alin. (1), art. 1.495
alin. (1) si art. 2.014 alin. (2) din Codul civil, expresia «practicile stabilite intre parti» se inlocuieste cu expresia «practicile statornicite intre parti».

(8) In tot cuprinsul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activitatii practicienilor in insolventa, aprobata cu modificari si completari prin
Legea nr. 254/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, expresia «societate civila profesionala» se inlocuieste cu expresia «societate profesionala».

Art. 213
La data intrarii in vigoare a Codului civil, termenii si expresiile din legislatia civila si comerciala in vigoare se inlocuiesc cu termenii si expresiile corespondente din
Codul civil.

Art. 214
(1) In termen de 60 de zile de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Guvernul va indeplini procedurile constitutionale necesare
adoptarii urmatoarelor proiecte de acte normative:
a) proiectul privind reproducerea umana asistata medical cu tert donator;
b) proiectul pentru modificarea si completarea Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila, republicata, cu modificarile ulterioare;
c) proiectul pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, in vederea reglementarii tratamentului
fiscal al fiduciei;
d) proiectul privind organizarea si functionarea Arhivei Electronice de Garantii Reale Mobiliare;
e) proiectele oricaror alte acte normative a caror adoptare este necesara in vederea intrarii in vigoare sau a aplicarii Codului civil.

(2) In termen de 30 de zile de la intrarea in vigoare a actelor normative prevazute la alin. (1) lit. c) si d), Guvernul va adopta, prin hotarare, norme referitoare la
inregistrarea contractului de fiducie si a modificarilor sale la organele competente prevazute la art. 780 alin. (1) si (2) din Codul civil, precum si norme referitoare la
avizul de fiducie si la inscrierea acesteia in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.

(3) In termenul prevazut la alin. (1) se aproba, prin ordin al ministrului justitiei, normele metodologice privind organizarea si functionarea Registrului national notarial al
regimurilor matrimoniale, precum si procedura de inscriere si consultare a acestuia.
………………………………………………………..

Art. 216
In termen de 4 luni de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Banca Nationala a Romaniei si Comisia Nationala a Valorilor
Mobiliare vor emite norme comune referitoare la plasamentele prezumate a fi sigure, conform art. 831 din Codul civil.

Art. 217
In vederea aplicarii dispozitiilor art. 2.323—2.479 din Codul civil, in termen de 4 luni de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare va modifica dispozitiile titlului VI cap. 3 sectiunea a 3-a din Codul S.C. Depozitarul Central S.A., aprobat prin Decizia nr.
1.407 din 20 iunie 2006, cu modificarile si completarile ulterioare, in sensul de a permite transferul instrumentelor financiare ipotecate si constituirea unor ipoteci de
rang subsecvent fara acordul constituitorului ipotecii de rang preferat. Decizia Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, avand ca anexa Codul S.C. Depozitarul
Central S.A., se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Art. 218
In termen de 4 luni de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, legile, inclusiv Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, precum si
ordonantele de urgenta ale Guvernului si ordonantele Guvernului modificate si/sau completate prin prezenta lege vor fi republicate in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, dandu-se textelor o noua numerotare.

………………………………………………………..

Art. 220
(1) Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009, intra in vigoare la data de 1 octombrie
2011.

(2) Actele normative prevazute la art. 214 si 216—218 intra in vigoare la data intrarii in vigoare a Codului civil.

Art. 221
Prezenta lege intra in vigoare la data prevazuta la art. 220 alin. (1), cu exceptia art. 214, 216—218, 224, art. 225 alin. (1) si (2), art. 226 si 228, care intra in vigoare
la 3 zile de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Art. 222
Pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, referirea din cuprinsul Codului civil la hotararea definitiva se va intelege ca fiind
facuta la hotararea irevocabila.

Art. 223
Daca prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele si cererile in materie civila sau comerciala in curs de solutionare la data intrarii in vigoare a Codului civil se
solutioneaza de catre instantele legal investite, in conformitate cu dispozitiile legale, materiale si procedurale in vigoare la data cand acestea au fost pornite.

Art. 224
(1) Pana la intrarea in vigoare a Codului civil, Sectia civila si de proprietate intelectuala si Sectia comerciala ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie se reorganizeaza ca
Sectia I civila si Sectia a II-a civila.

(2) Dispozitiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt aplicabile in mod
corespunzator.
Art. 225
(1) Sectiile comerciale existente la data intrarii in vigoare a Codului civil in cadrul tribunalelor si curtilor de apel se vor reorganiza ca sectii civile ori, dupa caz, vor fi
unificate cu sectiile civile existente, prin hotarare a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instantei.

(2) Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii prevazuta la alin. (1) isi va produce efectele de la data intrarii in vigoare a Codului civil.

(3) Cauzele civile si comerciale aflate in curs de judecata la data intrarii in vigoare a Codului civil vor continua sa fie solutionate de aceleasi complete de judecata, cu
respectarea principiului continuitatii. In caz de trimitere spre rejudecare, cauza va fi repartizata conform normelor de organizare judiciara in vigoare la data inregistrarii
cauzei la instanta de trimitere.

Art. 226
(1) Prin hotarare a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instantei, in raport cu numarul cauzelor, se pot infiinta, in cadrul
sectiilor civile, complete specializate pentru solutionarea anumitor categorii de litigii, in considerarea obiectului sau naturii acestora, precum:
a) cererile in materie de insolventa, concordat preventiv si mandat ad hoc;
b) cererile in materia societatilor comerciale si a altor societati, cu sau fara personalitate juridica, precum si in materia registrului comertului;
c) cererile care privesc restrangerea, impiedicarea ori denaturarea concurentei;
d) cererile privind titlurile de valoare si alte instrumente financiare.

(2) La infiintarea completelor specializate potrivit alin. (1) se va tine seama de urmatoarele criterii:
a) asigurarea unui volum de activitate echilibrat intre judecatorii sectiei;
b) specializarea judecatorilor si necesitatea valorificarii experientei profesionale a acestora;
c) respectarea principiului repartizarii aleatorii.

(3) Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii prevazuta la alin. (1) isi va produce efectele de la data intrarii in vigoare a Codului civil.

Art. 227
Daca legea speciala prevede ca anumite cauze sunt de competenta tribunalelor comerciale ori, dupa caz, de competenta sectiilor comerciale ale tribunalelor sau
curtilor de apel, dupa intrarea in vigoare a Codului civil, competenta de judecata revine tribunalelor specializate sau, dupa caz, sectiilor civile ale tribunalelor,
reorganizate potrivit art. 228, respectiv sectiilor civile reorganizate conform art. 225.

Art. 228
(1) Pana la data intrarii in vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Arges, Cluj si Mures se reorganizeaza ca tribunale specializate sau, dupa caz, ca sectii civile in
cadrul tribunalelor Arges, Cluj si Mures, in conditiile art. 226.

(2) La stabilirea cauzelor de competenta tribunalelor specializate sau, dupa caz, a sectiilor civile reorganizate potrivit alin. (1) se va tine seama de numarul si natura
cauzelor, de specializarea judecatorilor, de necesitatea valorificarii experientei profesionale a acestora, precum si de volumul de activitate al instantei.

Art. 229
(1) Organizarea, functionarea si atributiile instantei de tutela si de familie se stabilesc prin legea privind organizarea judiciara.

(2) Pana la reglementarea prin lege a organizarii si functionarii instantei de tutela: a) atributiile acesteia, prevazute de Codul civil, sunt indeplinite de instantele, sectiile
sau, dupa caz, completele specializate pentru minori si familie;
b) raportul de ancheta psihosociala prevazut de Codul civil este efectuat de autoritatea tutelara, cu exceptia anchetei prevazute la art. 508 alin. (2), care se efectueaza
de directia generala de asistenta sociala si protectia copilului;
c) autoritatile si institutiile cu atributii in domeniul protectiei drepturilor copilului, respectiv a persoanei fizice continua sa exercite atributiile prevazute de reglementarile
in vigoare la data intrarii in vigoare a Codului civil, cu exceptia celor date in competenta instantei de tutela.

(3) Pana la intrarea in vigoare a reglementarii prevazute la alin. (1), in vederea indeplinirii atributiilor referitoare la exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului sau,
dupa caz, cu privire la supravegherea modului in care tutorele administreaza bunurile minorului, instanta de tutela poate delega, prin incheiere, indeplinirea unora dintre
acestea autoritatii tutelare.

(4) Cererile in curs de solutionare la data intrarii in vigoare a Codului civil raman sa fie solutionate de instantele judecatoresti sau, dupa caz, de autoritatile
administrative competente potrivit legii in vigoare la data sesizarii lor.

Art. 230
La data intrarii in vigoare a Codului civil se abroga:
a) Codicele civil (sau Codul civil din 1864), publicat in Monitorul Oficial nr. 271 din 4 decembrie 1864, nr. 7 (supl.) din 12 ianuarie 1865, nr. 8 (supl.) din 13 ianuarie
1865, nr. 8 (supl.) din 14 ianuarie 1865, nr. 11 (supl.) din 16 ianuarie 1865, nr. 13 (supl.) din 19 ianuarie 1865, cu modificarile si completarile ulterioare, cu exceptia
dispozitiilor art. 1.169—1.206, care se abroga la data intrarii in vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila;
b) Legea nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oricare contracte si pentru adaosul unui alineat la art. 1.089 din Codul civil, publicata in Monitorul Oficial nr.
40 din 20 februarie 1879;
c) Codicele de comert din 1887, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 31 din 10 mai 1887, cu exceptia dispozitiilor art. 46—55, 57, 58 si 907—
935, aplicabile in continuare in raporturile dintre profesionisti, care se abroga la data intrarii in vigoare a Legii nr. 134/2010, precum si a cartii a II-a «Despre comertul
maritim si despre navigatie», care se abroga la data intrarii in vigoare a Codului maritim;
d) Decretul nr. 2.142/1930 pentru promulgarea Legii privind functionarea cartilor funduare centrale pentru caile ferate si canaluri nr. 148/1930, publicat in Monitorul
Oficial nr. 127 din 12 iunie 1930;
e) Legea nr. 178/1934 privind reglementarea contractului de consignatie, publicata in Monitorul Oficial nr. 173 din 30 iulie 1934;
f) art. 17 si art. 19—28 din Legea nr. 153/1937 privind magazinele generale si warantarea marfurilor si cerealelor (Dockuri si silozuri), publicata in Monitorul Oficial,
Partea I, nr. 81 din 7 aprilie 1937;
g) Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiunilor privitoare la cartile funciare, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu
modificarile ulterioare;
h) Codul civil Carol al II-lea, republicat in Monitorul Oficial nr. 206 din 6 septembrie 1940, cu modificarile ulterioare;
i) Codul comercial Carol al II-lea, republicat in Monitorul Oficial nr. 194 din 23 august 1940, cu modificarile si completarile ulterioare;
j) Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, publicata in Monitorul Oficial nr. 133 din 10 iunie 1944;
k) Legea nr. 163/1946 pentru inlocuirea provizorie cu carti de evidenta funciara a cartilor funciare distruse, sustrase sau pierdute, publicata in Monitorul Oficial nr. 62
din 14 martie 1946, cu modificarile ulterioare;
l) Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cartilor funciare provizorii din Vechiul Regat in carti de publicitate funciara, publicata in Monitorul Oficial nr. 157 din 12
iulie 1947, cu modificarile ulterioare;
m) Legea nr. 4/1953 privind Codul familiei, republicata in Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificarile si completarile ulterioare;
n) Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, publicat in Buletinul Oficial nr. 8 din 30 ianuarie 1954, cu modificarile si completarile
ulterioare;
o) Decretul nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului Familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, publicat in Buletinul Oficial nr.
9 din 31 ianuarie 1954, cu exceptia art. 30—43, care se abroga la data intrarii in vigoare a Legii nr. 134/2010;
p) Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, republicat in Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960;
q) art. 1—33 si art. 36—147 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 245 din 1 octombrie 1992, cu completarile ulterioare;
r) Legea arendarii nr. 16/1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 91 din 7 aprilie 1994, cu modificarile si completarile ulterioare;
s) art. 21—33 din Legea locuintei nr. 114/1996, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997;
s) art. 7, 14 si 15 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 743 din 2 noiembrie 2009, cu
modificarile ulterioare;
t) art. 32 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificarile si completarile
ulterioare;
t) art. 9 alin. 8 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, cu modificarile ulterioare;
u) titlul VI «Regimul juridic al garantiilor reale mobiliare» al Legii nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999, cu modificarile ulterioare;
v) art. 12, 14—25, art. 32 alin. (2), art. 43 si 44 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu
destinatia de locuinte, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 241/2001,
cu modificarile ulterioare; de la aceeasi data, dispozitiile art. 12 si 14—25 nu se mai aplica nici contractelor de inchiriere a locuintei in curs de executare;
w) Legea nr. 509/2002 privind agentii comerciali permanenti, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 581 din 6 august 2002;
x) art. 40 alin. (1), art. 41 si 42 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
557 din 23 iunie 2004, cu modificarile ulterioare;
y) art. 1, 5—13, 16, art. 18 alin. (2) teza I, art. 56 alin. (1) — (4), art. 57, 59—63 si 65 din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, republicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 788 din 19 noiembrie 2009;
z) art. 90 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 679 din 28 iulie 2004, cu modificarile si completarile
ulterioare;
aa) titlul X «Circulatia juridica a terenurilor» al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificarile si completarile ulterioare;
bb) orice alte dispozitii contrare, chiar daca acestea sunt cuprinse in legi speciale.