NOUL COD CIVIL IN VIGOARE DIN 01 OCTOMBRIE 2011 (3)

Revocarea promisiunii publice de recompensa Art. 1.329
(1) Promisiunea poate fi revocata in aceeasi forma in care a fost facuta publica sau intr-o forma echivalenta.
(2) Revocarea nu produce efecte fata de cel care, mai inainte de publicarea ei, a executat prestatia.
(3) Daca revocarea a fost facuta fara justa cauza, autorul promisiunii datoreaza o despagubire echitabila, care nu va putea depasi recompensa promisa, celor care
inainte de publicarea revocarii au facut cheltuieli in vederea executarii prestatiei. Cu toate acestea, promitentul nu datoreaza despagubiri, daca dovedeste ca rezultatul
cerut nu putea fi obtinut.
(4) Dreptul la actiunea in despagubire se prescrie in termen de un an de la data publicarii revocarii.
Capitolul III – Faptul juridic licit
Sectiunea 1 – Gestiunea de afaceri
Conditii Art. 1.330
(1) Exista gestiune de afaceri atunci cand, fara sa fie obligata, o persoana, numita gerant, gestioneaza in mod voluntar si oportun afacerile altei persoane, numita gerat,
care nu cunoaste existenta gestiunii sau, cunoscand gestiunea, nu este in masura sa desemneze un mandatar ori sa se ingrijeasca in alt fel de afacerile sale.
(2) Cel care, fara sa stie, lucreaza in interesul altuia nu este tinut de obligatiile ce ii revin, potrivit legii, gerantului. El este indreptatit la restituire potrivit regulilor
aplicabile imbogatirii fara justa cauza.
(3) Nu exista gestiune de afaceri atunci cand cel care administreaza afacerile unei alte persoane actioneaza cu intentia de a o gratifica.

Obligatia de instiintare Art. 1.331
Gerantul trebuie sa il instiinteze pe gerat despre gestiunea inceputa de indata ce acest lucru este posibil.

Continuarea gestiunii Art. 1.332
Gestiunea de afaceri il obliga pe gerant sa continue gestiunea inceputa pana cand o poate abandona fara riscul vreunei pierderi ori pana cand geratul, personal sau
prin reprezentant, ori, dupa caz, mostenitorii acestuia sunt in masura sa o preia.

Continuarea gestiunii de catre mostenitorii gerantului Art. 1.333
Mostenitorii gerantului care cunosc gestiunea sunt tinuti sa continue afacerile incepute de acesta din urma, in aceleasi conditii ca si gerantul.

Diligenta datorata de gerant Art. 1.334
(1) Gerantul este dator sa se ingrijeasca de interesele geratului cu diligenta pe care un bun proprietar o depune in administrarea bunurilor sale.
(2) Cand gestiunea a urmarit sa il apere pe gerat de o paguba iminenta, gerantul nu raspunde decat pentru prejudiciile cauzate geratului cu intentie sau din culpa grava.

Obligatiile gerantului Art. 1.335
La incetarea gestiunii, gerantul trebuie sa dea socoteala geratului si sa ii remita acestuia toate bunurile obtinute cu ocazia gestiunii.

Actele incheiate de gerant Art. 1.336
(1) Gerantul care actioneaza in nume propriu este tinut fata de tertii cu care a contractat, fara a limita dreptul oricaruia dintre acestia de a se regresa impotriva
geratului.
(2) Atunci cand actioneaza in numele geratului, gerantul nu este tinut fata de tertii cu care a contractat decat daca geratul nu este obligat fata de acestia.

Obligatiile geratului Art. 1.337
(1) Atunci cand conditiile gestiunii de afaceri sunt intrunite, chiar daca rezultatul nu a fost atins, geratul trebuie sa ramburseze gerantului cheltuielile necesare, precum si,
in limita sporului de valoare, cheltuielile utile facute de gerant, impreuna cu dobanzile din ziua in care au fost efectuate, si sa il despagubeasca pentru prejudiciul pe
care, fara culpa sa, gerantul l-a suferit din cauza gestiunii.
(2) Geratul trebuie sa execute si obligatiile nascute din actele necesare si utile care, in numele ori in beneficiul sau, au fost incheiate de gerant.
(3) Caracterul necesar sau util al actelor si cheltuielilor se apreciaza la momentul la care gerantul le-a facut.
(4) In vederea garantarii cheltuielilor necesare, gerantul are dreptul de a cere instantei, in urma unei expertize dispuse de aceasta cu procedura prevazuta de lege
pentru ordonanta presedintiala, inscrierea in cartea funciara a unei ipoteci legale, in conditiile legii.

Impotrivirea beneficiarului gestiunii Art. 1.338
(1) Cel care incepe sau continua o gestiune, cunoscand sau trebuind sa cunoasca impotrivirea titularului afacerii, poate cere numai restituirea cheltuielilor necesare. In
acest caz, instanta, la cererea titularului afacerii, poate acorda un termen pentru executarea obligatiei de restituire.
(2) Cel care ignora impotrivirea titularului este raspunzator pentru prejudiciile cauzate chiar si din cea mai usoara culpa.

Gestiunea inoportuna Art. 1.339
Actele si cheltuielile care, fara a fi necesare sau utile, au fost efectuate pe perioada gestiunii il obliga pe gerat la restituire numai in masura in care i-au procurat vreun
avantaj.

Ratificarea gestiunii Art. 1.340
In privinta actelor juridice, gestiunea ratificata produce, de la data cand a fost inceputa, efectele unui mandat.

Sectiunea 2 – Plata nedatorata
Notiune Art. 1.341
(1) Cel care plateste fara a datora are dreptul la restituire.
(2) Nu este supus restituirii ceea ce s-a platit cu titlu de liberalitate sau gestiune de afaceri.
(3) Se prezuma, pana la proba contrara, ca plata s-a facut cu intentia de a stinge o datorie proprie.

Plata primita cu buna-credinta de creditor Art. 1.342
(1) Restituirea nu poate fi dispusa atunci cand, in urma platii, cel care a primit-o cu buna-credinta a lasat sa se implineasca termenul de prescriptie ori s-a lipsit, in
orice mod, de titlul sau de creanta sau a renuntat la garantiile creantei.
(2) In acest caz, cel care a platit are drept de regres impotriva adevaratului debitor in temeiul subrogatiei legale in drepturile creditorului platit.

Restituirea platii anticipate Art. 1.343
Ceea ce debitorul a platit inainte de implinirea termenului suspensiv nu se poate restitui decat atunci cand plata s-a facut prin dol sau violenta. De asemenea, este
supusa restituirii si plata facuta inainte de indeplinirea conditiei suspensive.

Reguli aplicabile restituirii Art. 1.344
Restituirea platii nedatorate se face potrivit dispozitiilor art. 1.635— 1.649.

Sectiunea 3 – Imbogatirea fara justa cauza
Conditii Art. 1.345
Cel care, in mod neimputabil, s-a imbogatit fara justa cauza in detrimentul altuia este obligat la restituire, in masura pierderii patrimoniale suferite de cealalta persoana,
dar fara a fi tinut dincolo de limita propriei sale imbogatiri.

Imbogatirea justificata Art. 1.346
Imbogatirea este justificata atunci cand rezulta:
a) din executarea unei obligatii valabile;
b) din neexercitarea de catre cel pagubit a unui drept contra celui imbogatit;
c) dintr-un act indeplinit de cel pagubit in interesul sau personal si exclusiv, pe riscul sau ori, dupa caz, cu intentia de a gratifica.

Conditiile si intinderea restituirii Art. 1.347
(1) Restituirea nu este datorata decat daca imbogatirea subzista la data sesizarii instantei.
(2) Cel care s-a imbogatit este obligat la restituire, in conditiile prevazute la art. 1.639 si urmatoarele.

Caracterul subsidiar Art. 1.348
Cererea de restituire nu poate fi admisa, daca cel prejudiciat are dreptul la o alta actiune pentru a obtine ceea ce ii este datorat.
Capitolul IV – Raspunderea civila
Sectiunea 1 – Dispozitii generale
Raspunderea delictuala Art. 1.349
(1) Orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile
sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
(2) Cel care, avand discernamant, incalca aceasta indatorire raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral.
(3) In cazurile anume prevazute de lege, o persoana este obligata sa repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum si de
ruina edificiului.
(4) Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileste prin lege speciala.

Raspunderea contractuala Art. 1.350
(1) Orice persoana trebuie sa isi execute obligatiile pe care le-a contractat.
(2) Atunci cand, fara justificare, nu isi indeplineste aceasta indatorire, ea este raspunzatoare de prejudiciul cauzat celeilalte parti si este obligata sa repare acest
prejudiciu, in conditiile legii.
(3) Daca prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre parti nu poate inlatura aplicarea regulilor raspunderii contractuale pentru a opta in favoarea altor reguli care i-ar
fi mai favorabile.

Sectiunea 2 – Cauze exoneratoare de raspundere
Forta majora si cazul fortuit Art. 1.351
(1) Daca legea nu prevede altfel sau partile nu convin contrariul, raspunderea este inlaturata atunci cand prejudiciul este cauzat de forta majora sau de caz fortuit.
(2) Forta majora este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil si inevitabil.
(3) Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevazut si nici impiedicat de catre cel care ar fi fost chemat sa raspunda daca evenimentul nu s-ar fi produs.
(4) Daca, potrivit legii, debitorul este exonerat de raspundere contractuala pentru un caz fortuit, el este, de asemenea, exonerat si in caz de forta majora.

Fapta victimei sau a tertului Art. 1.352
Fapta victimei insesi si fapta tertului inlatura raspunderea chiar daca nu au caracteristicile fortei majore, ci doar pe cele ale cazului fortuit, insa numai in cazurile in care,
potrivit legii sau conventiei partilor, cazul fortuit este exonerator de raspundere.

Exercitiul drepturilor Art. 1.353
Cel care cauzeaza un prejudiciu prin chiar exercitiul drepturilor sale nu este obligat sa il repare, cu exceptia cazului in care dreptul este exercitat abuziv.

Alte cauze de exonerare Art. 1.354
Victima nu poate obtine repararea prejudiciului cauzat de persoana care i-a acordat ajutor in mod dezinteresat sau de lucrul, animalul ori edificiul de care s-a folosit cu
titlu gratuit decat daca dovedeste intentia sau culpa grava a celui care, potrivit legii, ar fi fost chemat sa raspunda.

Clauze privind raspunderea Art. 1.355
(1) Nu se poate exclude sau limita, prin conventii sau acte unilaterale, raspunderea pentru prejudiciul material cauzat altuia printr-o fapta savarsita cu intentie sau din
culpa grava.
(2) Sunt valabile clauzele care exclud raspunderea pentru prejudiciile cauzate, printr-o simpla imprudenta sau neglijenta, bunurilor victimei.
(3) Raspunderea pentru prejudiciile cauzate integritatii fizice sau psihice ori sanatatii nu poate fi inlaturata ori diminuata decat in conditiile legii.
(4) Declaratia de acceptare a riscului producerii unui prejudiciu nu constituie, prin ea insasi, renuntarea victimei la dreptul de a obtine plata despagubirilor.

Anunturi privitoare la raspundere Art. 1.356
(1) Un anunt care exclude sau limiteaza raspunderea contractuala, indiferent daca este adus ori nu la cunostinta publicului, nu are niciun efect decat daca acela care il
invoca face dovada ca cel prejudiciat cunostea existenta anuntului la momentul incheierii contractului.
(2) Printr-un anunt nu poate fi exclusa sau limitata raspunderea delictuala pentru prejudiciile cauzate victimei. Un asemenea anunt poate avea insa valoarea semnalarii
unui pericol, fiind aplicabile, dupa imprejurari, dispozitiile art. 1.371 alin. (1).

Sectiunea 3 – Raspunderea pentru fapta proprie
Conditiile raspunderii Art. 1.357
(1) Cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare.
(2) Autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa.

Criterii particulare de apreciere a vinovatiei Art. 1.358
Pentru aprecierea vinovatiei se va tine seama de imprejurarile in care s-a produs prejudiciul, straine de persoana autorului faptei, precum si, daca este cazul, de faptul
ca prejudiciul a fost cauzat de un profesionist in exploatarea unei intreprinderi.

Repararea prejudiciului constand in vatamarea unui interes Art. 1.359
Autorul faptei ilicite este obligat sa repare prejudiciul cauzat si cand acesta este urmare a atingerii aduse unui interes al altuia, daca interesul este legitim, serios si, prin
felul in care se manifesta, creeaza aparenta unui drept subiectiv.

Legitima aparare Art. 1.360
(1) Nu datoreaza despagubire cel care, fiind in legitima aparare, a cauzat agresorului un prejudiciu.
(2) Cu toate acestea, va putea fi obligat la plata unei indemnizatii adecvate si echitabile cel care a savarsit o infractiune prin depasirea limitelor legitimei aparari.

Starea de necesitate Art. 1.361
Cel care, aflat in stare de necesitate, a distrus sau a deteriorat bunurile altuia pentru a se apara pe sine ori bunurile proprii de un prejudiciu sau pericol iminent este
obligat sa repare prejudiciul cauzat, potrivit regulilor aplicabile imbogatirii fara justa cauza.

Obligatia tertului de reparare a prejudiciului Art. 1.362
Daca, in cazurile prevazute la art. 1.360 alin. (2) si art. 1.361, fapta pagubitoare a fost savarsita in interesul unei terte persoane, cel prejudiciat se va indrepta
impotriva acesteia in temeiul imbogatirii fara justa cauza.

Divulgarea secretului comercial Art. 1.363
O persoana se poate exonera de raspundere pentru prejudiciul cauzat prin divulgarea secretului comercial dovedind ca divulgarea a fost impusa de imprejurari grave
ce priveau sanatatea sau siguranta publica.

Indeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege Art. 1.364
Indeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege sau ordinul superiorului nu il exonereaza de raspundere pe cel care putea sa isi dea seama de caracterul ilicit al
faptei sale savarsite in asemenea imprejurari.

Efectele hotararii penale Art. 1.365
Instanta civila nu este legata de dispozitiile legii penale si nici de hotararea definitiva de achitare sau de incetare a procesului penal in ceea ce priveste existenta
prejudiciului ori a vinovatiei autorului faptei ilicite.

Raspunderea minorului si a celui pus sub interdictie judecatoreasca Art. 1.366
(1) Minorul care nu a implinit varsta de 14 ani sau persoana pusa sub interdictie judecatoreasca nu raspunde de prejudiciul cauzat, daca nu se dovedeste
discernamantul sau la data savarsirii faptei.
(2) Minorul care a implinit varsta de 14 ani raspunde de prejudiciul cauzat, in afara de cazul in care dovedeste ca a fost lipsit de discernamant la data savarsirii faptei.

Raspunderea altor persoane lipsite de discernamant Art. 1.367
(1) Cel care a cauzat un prejudiciu nu este raspunzator daca in momentul in care a savarsit fapta pagubitoare era intr-o stare, chiar vremelnica, de tulburare a mintii
care l-a pus in neputinta de a-si da seama de urmarile faptei sale.
(2) Cu toate acestea, cel care a cauzat prejudiciul este raspunzator, daca starea vremelnica de tulburare a mintii a fost provocata de el insusi, prin betia produsa de
alcool, de stupefiante sau de alte substante.

Obligatia subsidiara de indemnizare a victimei Art. 1.368
(1) Lipsa discernamantului nu il scuteste pe autorul prejudiciului de plata unei indemnizatii catre victima ori de cate ori nu poate fi angajata raspunderea persoanei care
avea, potrivit legii, indatorirea de a-l supraveghea.
(2) Indemnizatia va fi stabilita intr-un cuantum echitabil, tinandu-se seama de starea patrimoniala a partilor.

Raspunderea altor persoane Art. 1.369
(1) Cel care l-a indemnat sau l-a determinat pe altul sa cauzeze un prejudiciu, l-a ajutat in orice fel sa il pricinuiasca sau, cu buna stiinta, a tainuit bunuri ce proveneau
dintr-o fapta ilicita ori a tras foloase din prejudicierea altuia raspunde solidar cu autorul faptei.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si in privinta celui care, in orice fel, a impiedicat ori a intarziat chemarea in judecata a autorului faptei ilicite.

Imposibilitatea de individualizare a autorului faptei ilicite Art. 1.370
Daca prejudiciul a fost cauzat prin actiunea simultana sau succesiva a mai multor persoane, fara sa se poata stabili ca a fost cauzat sau, dupa caz, ca nu putea fi cauzat
prin fapta vreuneia dintre ele, toate aceste persoane vor raspunde solidar fata de victima.

Vinovatia comuna. Pluralitatea de cauze Art. 1.371
(1) In cazul in care victima a contribuit cu intentie sau din culpa la cauzarea ori la marirea prejudiciului sau nu le-a evitat, in tot sau in parte, desi putea sa o faca, cel
chemat sa raspunda va fi tinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si in cazul in care la cauzarea prejudiciului au contribuit atat fapta savarsita de autor, cu intentie sau din culpa, cat si forta majora,
cazul fortuit ori fapta tertului pentru care autorul nu este obligat sa raspunda.

Sectiunea 4 – Raspunderea pentru fapta altuia
Raspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdictie Art. 1.372
(1) Cel care in temeiul legii, al unui contract ori al unei hotarari judecatoresti este obligat sa supravegheze un minor sau o persoana pusa sub interdictie raspunde de
prejudiciul cauzat altuia de catre aceste din urme persoane.
(2) Raspunderea subzista chiar in cazul cand faptuitorul, fiind lipsit de discernamant, nu raspunde pentru fapta proprie.
(3) Cel obligat la supraveghere este exonerat de raspundere numai daca dovedeste ca nu a putut impiedica fapta prejudiciabila. In cazul parintilor sau, dupa caz, al
tutorilor, dovada se considera a fi facuta numai daca ei probeaza ca fapta copilului constituie urmarea unei alte cauze decat modul in care si-au indeplinit indatoririle
decurgand din exercitiul autoritatii parintesti.

Raspunderea comitentilor pentru prepusi Art. 1.373
(1) Comitentul este obligat sa repare prejudiciul cauzat de prepusii sai ori de cate ori fapta savarsita de acestia are legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor
incredintate.
(2) Este comitent cel care, in virtutea unui contract sau in temeiul legii, exercita directia, supravegherea si controlul asupra celui care indeplineste anumite functii sau
insarcinari in interesul sau ori al altuia.
(3) Comitentul nu raspunde daca dovedeste ca victima cunostea sau, dupa imprejurari, putea sa cunoasca, la data savarsirii faptei prejudiciabile, ca prepusul a
actionat fara nicio legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor incredintate.

Corelatia formelor de raspundere pentru fapta altei persoane Art. 1.374
(1) Parintii nu raspund daca fac dovada ca sunt indeplinite cerintele raspunderii persoanei care avea obligatia de supraveghere a minorului.
(2) Nicio alta persoana, in afara comitentului, nu raspunde pentru fapta prejudiciabila savarsita de minorul care avea calitatea de prepus. Cu toate acestea, in cazul in
care comitentul este parintele minorului care a savarsit fapta ilicita, victima are dreptul de a opta asupra temeiului raspunderii.

Sectiunea 5 – Raspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale Art. 1.375
Proprietarul unui animal sau cel care se serveste de el raspunde, independent de orice culpa, de prejudiciul cauzat de animal, chiar daca acesta a scapat de sub paza
sa.

Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri Art. 1.376
(1) Oricine este obligat sa repare, independent de orice culpa, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.
(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile si in cazul coliziunii unor vehicule sau in alte cazuri similare. Cu toate acestea, in astfel de cazuri, sarcina repararii tuturor
prejudiciilor va reveni numai celui a carui fapta culpabila intruneste, fata de ceilalti, conditiile fortei majore.

Notiunea de paza Art. 1.377
In intelesul dispozitiilor art. 1.375 si 1.376, are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, in temeiul unei dispozitii legale sau al unui contract ori chiar
numai in fapt, exercita in mod independent controlul si supravegherea asupra animalului sau a lucrului si se serveste de acesta in interes propriu.

Raspunderea pentru ruina edificiului Art. 1.378
Proprietarul unui edificiu sau al unei constructii de orice fel este obligat sa repare prejudiciul cauzat prin ruina lor ori prin desprinderea unor parti din ele, daca aceasta
este urmarea lipsei de intretinere sau a unui viciu de constructie.

Alte cazuri de raspundere Art. 1.379
(1) Cel care ocupa un imobil, chiar fara niciun titlu, raspunde pentru prejudiciul cauzat prin caderea sau aruncarea din imobil a unui lucru.
(2) Daca, in cazul prevazut la alin. (1), sunt indeplinite si conditiile raspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri, victima are un drept de optiune in vederea
repararii prejudiciului.

Cauze de exonerare Art. 1.380
In cazurile prevazute la art. 1.375, 1.376, 1.378 si 1.379 nu exista obligatie de reparare a prejudiciului, atunci cand acesta este cauzat exclusiv de fapta victimei insesi
ori a unui tert sau este urmarea unui caz de forta majora.

Sectiunea 6 – Repararea prejudiciului in cazul raspunderii delictuale
Obiectul reparatiei Art. 1.381
(1) Orice prejudiciu da dreptul la reparatie.
(2) Dreptul la reparatie se naste din ziua cauzarii prejudiciului, chiar daca acest drept nu poate fi valorificat imediat.
(3) Dreptului la reparatie ii sunt aplicabile, de la data nasterii sale, toate dispozitiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea si stingerea obligatiilor.

Raspunderea solidara Art. 1.382
Cei care raspund pentru o fapta prejudiciabila sunt tinuti solidar la reparatie fata de cel prejudiciat.

Raporturile dintre debitori Art. 1.383
Intre cei care raspund solidar, sarcina reparatiei se imparte proportional in masura in care fiecare a participat la cauzarea prejudiciului ori potrivit cu intentia sau cu
gravitatea culpei fiecaruia, daca aceasta participare nu poate fi stabilita. In cazul in care nici astfel nu se poate imparti sarcina reparatiei, fiecare va contribui in mod
egal la repararea prejudiciului.

Dreptul de regres Art. 1.384
(1) Cel care raspunde pentru fapta altuia se poate intoarce impotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, cu exceptia cazului in care acesta din urma nu este raspunzator
pentru prejudiciul cauzat.
(2) Cand cel care raspunde pentru fapta altuia este statul, Ministerul Finantelor Publice se va intoarce in mod obligatoriu, pe cale judiciara, impotriva aceluia care a
cauzat prejudiciul, in masura in care acesta din urma este raspunzator, potrivit legii speciale, pentru producerea acelui prejudiciu.
(3) Daca prejudiciul a fost cauzat de mai multe persoane, cel care, fiind raspunzator pentru fapta uneia dintre ele, a platit despagubirea se poate intoarce si impotriva
celorlalte persoane care au contribuit la cauzarea prejudiciului sau, daca va fi cazul, impotriva celor care raspund pentru acestea. In toate cazurile, regresul va fi limitat
la ceea ce depaseste partea ce revine persoanei pentru care se raspunde si nu poate depasi partea din despagubire ce revine fiecareia dintre persoanele impotriva
carora se exercita regresul.
(4) In toate cazurile, cel care exercita regresul nu poate recupera partea din despagubire care corespunde propriei sale contributii la cauzarea prejudiciului.

Intinderea reparatiei Art. 1.385
(1) Prejudiciul se repara integral, daca prin lege nu se prevede altfel.
(2) Se vor putea acorda despagubiri si pentru un prejudiciu viitor daca producerea lui este neindoielnica.
(3) Despagubirea trebuie sa cuprinda pierderea suferita de cel prejudiciat, castigul pe care in conditii obisnuite el ar fi putut sa il realizeze si de care a fost lipsit,
precum si cheltuielile pe care le-a facut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
(4) Daca fapta ilicita a determinat si pierderea sansei de a obtine un avantaj sau de a evita o paguba, reparatia va fi proportionala cu probabilitatea obtinerii
avantajului ori, dupa caz, a evitarii pagubei, tinand cont de imprejurari si de situatia concreta a victimei.

Formele reparatiei Art. 1.386
(1) Repararea prejudiciului se face in natura, prin restabilirea situatiei anterioare, iar daca aceasta nu este cu putinta ori daca victima nu este interesata de reparatia in
natura, prin plata unei despagubiri, stabilite prin acordul partilor sau, in lipsa, prin hotarare judecatoreasca.
(2) La stabilirea despagubirii se va avea in vedere, daca prin lege nu se prevede altfel, data producerii prejudiciului.
(3) Daca prejudiciul are un caracter de continuitate, despagubirea se acorda sub forma de prestatii periodice.
(4) In cazul prejudiciului viitor, despagubirea, indiferent de forma in care s-a acordat, va putea fi sporita, redusa sau suprimata, daca, dupa stabilirea ei, prejudiciul s-a
marit, s-a micsorat ori a incetat.

Vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii Art. 1.387
(1) In caz de vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii unei persoane, despagubirea trebuie sa cuprinda, in conditiile art. 1.388 si 1.389, dupa caz, echivalentul
castigului din munca de care cel pagubit a fost lipsit sau pe care este impiedicat sa il dobandeasca, prin efectul pierderii sau reducerii capacitatii sale de munca. In
afara de aceasta, despagubirea trebuie sa acopere cheltuielile de ingrijire medicala si, daca va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viata ale celui
pagubit, precum si orice alte prejudicii materiale.
(2) Despagubirea pentru pierderea sau nerealizarea castigului din munca se acorda, tinandu-se seama si de sporirea nevoilor de viata ale celui prejudiciat, sub forma
de prestatii banesti periodice. La cererea victimei, instanta va putea acorda despagubirea, pentru motive temeinice, sub forma unei sume globale.
(3) In toate cazurile, instanta va putea acorda celui pagubit o despagubire provizorie pentru acoperirea nevoilor urgente.

Stabilirea pierderii si a nerealizarii castigului din munca Art. 1.388
(1) Despagubirea pentru pierderea sau nerealizarea castigului din munca se va stabili pe baza venitului mediu lunar net din munca al celui pagubit din ultimul an inainte
de pierderea sau reducerea capacitatii sale de munca ori, in lipsa, pe baza venitului lunar net pe care l-ar fi putut realiza, tinandu-se seama de calificarea profesionala
pe care o avea sau ar fi avut-o la terminarea pregatirii pe care era in curs sa o primeasca.
(2) Cu toate acestea, daca cel pagubit face dovada posibilitatii obtinerii unui venit din munca mai mare in baza unui contract incheiat in ultimul an, iar acesta nu a fost
pus in executare, se va tine seama in stabilirea despagubirii de aceste venituri.
(3) Daca cel pagubit nu avea o calificare profesionala si nici nu era in curs sa o primeasca, despagubirea se va stabili pe baza salariului minim net pe economie.

Vatamarea minorului Art. 1.389
(1) Daca cel care a suferit vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii este un minor, despagubirea stabilita potrivit prevederilor art. 1.388 alin. (1) va fi datorata de
la data cand, in mod normal, minorul si-ar fi terminat pregatirea profesionala pe care o primea.
(2) Pana la acea data, daca minorul avea un castig la momentul vatamarii, despagubirea se va stabili pe baza castigului de care a fost lipsit, iar daca nu avea un castig,
potrivit dispozitiilor art. 1.388, care se aplica in mod corespunzator. Aceasta din urma despagubire va fi datorata de la data cand minorul a implinit varsta prevazuta
de lege pentru a putea fi parte intr-un raport de munca.

Persoana indreptatita la despagubire in caz de deces Art. 1.390
(1) Despagubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor indreptatiti, potrivit legii, la intretinere din partea celui decedat.
(2) Cu toate acestea, instanta, tinand seama de imprejurari, poate acorda despagubire si celui caruia victima, fara a fi obligata de lege, ii presta intretinere in mod
curent.
(3) La stabilirea despagubirii se va tine seama de nevoile celui pagubit, precum si de veniturile pe care, in mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care
s-a acordat despagubirea. Dispozitiile art. 1.387—1.389 se aplica in mod corespunzator.

Repararea prejudiciului nepatrimonial Art. 1.391
(1) In caz de vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii, poate fi acordata si o despagubire pentru restrangerea posibilitatilor de viata familiala si sociala.
(2) Instanta judecatoreasca va putea, de asemenea, sa acorde despagubiri ascendentilor, descendentilor, fratilor, surorilor si sotului, pentru durerea incercata prin
moartea victimei, precum si oricarei alte persoane care, la randul ei, ar putea dovedi existenta unui asemenea prejudiciu.
(3) Dreptul la despagubire pentru atingerile aduse drepturilor inerente personalitatii oricarui subiect de drept va putea fi cedat numai in cazul cand a fost stabilit
printr-o tranzactie sau printr-o hotarare judecatoreasca definitiva.
(4) Dreptul la despagubire, recunoscut potrivit dispozitiilor prezentului articol, nu trece la mostenitori. Acestia il pot insa exercita, daca actiunea a fost pornita de
defunct.
(5) Dispozitiile art. 253—256 raman aplicabile.

Cheltuieli de ingrijire a sanatatii. Cheltuieli de inmormantare Art. 1.392
Cel care a facut cheltuieli pentru ingrijirea sanatatii victimei sau, in caz de deces al acesteia, pentru inmormantare are dreptul la inapoierea lor de la cel care raspunde
pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli.

Despagubirea in raport cu ajutorul si pensia Art. 1.393
(1) Daca in cadrul asigurarilor sociale s-a recunoscut dreptul la un ajutor sau la o pensie, reparatia este datorata numai in masura in care paguba suferita prin vatamare
sau moarte depaseste ajutorul ori pensia.
(2) Cat timp ajutorul sau pensia nu a fost efectiv acordata sau, dupa caz, refuzata celui pagubit, instanta nu il poate obliga pe cel chemat sa raspunda decat la o
despagubire provizorie, in conditiile dispozitiilor art. 1.387 alin. (3).

Prorogarea termenului prescriptiei Art. 1.394
In toate cazurile in care despagubirea deriva dintr-un fapt supus de legea penala unei prescriptii mai lungi decat cea civila, termenul de prescriptie a raspunderii penale
se aplica si dreptului la actiunea in raspundere civila.

Suspendarea prescriptiei Art. 1.395
Prescriptia dreptului la actiune cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii ori prin decesul unei persoane este
suspendata pana la stabilirea pensiei sau a ajutoarelor ce s-ar cuveni, in cadrul asigurarilor sociale, celui indreptatit la reparatie.
Titlul III – Modalitatile obligatiilor

Capitolul I – Dispozitii generale
Categorii de obligatii Art. 1.396
(1) Obligatiile pot fi pure si simple, obligatii simple sau afectate de modalitati.
(2) Obligatiile pure si simple nu sunt susceptibile de modalitati.

Obligatii simple Art. 1.397
(1) Obligatia simpla nu este afectata de termen sau conditie si poate fi executata imediat, din proprie initiativa sau la cererea creditorului.
(2) Obligatia este simpla, iar nu conditionala, daca eficacitatea sau desfiintarea ei depinde de un eveniment care, fara ca partile sa stie, avusese deja loc in momentul in
care debitorul s-a obligat sub conditie.

Obligatii afectate de modalitati Art. 1.398
Obligatiile pot fi afectate de termen sau conditie.
Capitolul II – Conditia
Obligatia conditionala Art. 1.399
Este afectata de conditie obligatia a carei eficacitate sau desfiintare depinde de un eveniment viitor si nesigur.

Conditia suspensiva Art. 1.400
Conditia este suspensiva atunci cand de indeplinirea sa depinde eficacitatea obligatiei.

Conditia rezolutorie Art. 1.401
(1) Conditia este rezolutorie atunci cand indeplinirea ei determina desfiintarea obligatiei.
(2) Pana la proba contrara, conditia se prezuma a fi rezolutorie ori de cate ori scadenta obligatiilor principale preceda momentul la care conditia s-ar putea indeplini.

Conditia imposibila, ilicita sau imorala Art. 1.402
Conditia imposibila, contrara legii sau bunelor moravuri este considerata nescrisa, iar daca este insasi cauza contractului, atrage nulitatea absoluta a acestuia.

Conditia pur potestativa Art. 1.403
Obligatia contractata sub o conditie suspensiva ce depinde exclusiv de vointa debitorului nu produce niciun efect.

Constatarea indeplinirii conditiei Art. 1.404
(1) Indeplinirea conditiei se apreciaza dupa criteriile stabilite de parti sau pe care acestea este probabil sa le fi avut in vedere dupa imprejurari.
(2) Cand obligatia este contractata sub conditia producerii unui eveniment intr-un anumit termen, conditia este socotita neindeplinita daca termenul s-a implinit fara ca
evenimentul sa se produca. In lipsa unui termen, conditia se considera neindeplinita numai atunci cand este sigur ca evenimentul nu se va produce.
(3) Atunci cand obligatia este contractata sub conditia ca un eveniment nu se va produce intr-un anumit termen, conditia se considera indeplinita daca este sigur ca
evenimentul nu se va produce. In lipsa unui termen, conditia nu se considera indeplinita decat atunci cand este sigur ca evenimentul nu se va produce.
(4) Partea interesata poate cere oricand instantei sa constate indeplinirea sau neindeplinirea conditiei.

Determinarea indeplinirii sau neindeplinirii conditiei Art. 1.405
(1) Conditia se considera indeplinita daca debitorul obligat sub aceasta conditie impiedica realizarea ei.
(2) Conditia se considera neindeplinita daca partea interesata de indeplinirea conditiei determina, cu rea-credinta, realizarea evenimentului.

Renuntarea la conditie Art. 1.406
(1) Partea in al carei interes exclusiv a fost stipulata conditia este libera sa renunte unilateral la aceasta atat timp cat conditia nu s-a indeplinit.
(2) Renuntarea la conditie face ca obligatia sa fie simpla.

Efectele indeplinirii conditiei Art. 1.407
(1) Conditia indeplinita este prezumata a produce efecte retroactiv, din momentul incheierii contractului, daca din vointa partilor, natura contractului ori dispozitiile
legale nu rezulta contrariul.
(2) In cazul contractelor cu executare continua sau succesiva afectate de o conditie rezolutorie, indeplinirea acesteia, in lipsa unei stipulatii contrare, nu are niciun efect
asupra prestatiilor deja executate.
(3) Atunci cand conditia suspensiva produce efecte retroactive, in caz de indeplinire, debitorul este obligat la executare ca si cum obligatia ar fi fost simpla. Actele
incheiate de proprietarul sub conditie suspensiva sunt valabile si, in cazul indeplinirii conditiei, produc efecte de la data incheierii lor.
(4) Atunci cand conditia rezolutorie produce efecte retroactive, in caz de indeplinire, fiecare dintre parti este obligata sa restituie celeilalte prestatiile pe care le-a primit
in temeiul obligatiei ca si cum aceasta nu ar fi existat niciodata. Dispozitiile privitoare la restituirea prestatiilor se aplica in mod corespunzator.

Transmiterea obligatiei conditionale Art. 1.408
(1) Obligatia afectata de conditie este transmisibila, drepturile dobanditorului fiind insa supuse aceleiasi conditii.
(2) Obligatia afectata de conditie se poate prelua, dispozitiile art. 1.599—1.608 aplicandu-se in mod corespunzator.

Actele conservatorii Art. 1.409
Creditorul poate, chiar inainte de indeplinirea conditiei, sa faca orice acte de conservare a dreptului sau.

Fructele culese inaintea indeplinirii conditiei Art. 1.410
In lipsa de stipulatie sau prevedere legala contrara, fructele culese ori incasate inaintea indeplinirii conditiei se cuvin proprietarului sub conditie rezolutorie.
Capitolul III – Termenul
Obligatia afectata de termen Art. 1.411
(1) Obligatia este afectata de termen atunci cand executarea sau stingerea ei depinde de un eveniment viitor si sigur.
(2) Termenul poate fi stabilit de parti sau de instanta ori prevazut de lege.

Categorii de termene Art. 1.412
(1) Termenul este suspensiv atunci cand, pana la implinirea lui, este amanata scadenta obligatiei.
(2) Termenul este extinctiv atunci cand, la implinirea lui, obligatia se stinge.

Beneficiul termenului Art. 1.413
(1) Termenul profita debitorului, afara de cazul cand din lege, din vointa partilor sau din imprejurari rezulta ca a fost stipulat in favoarea creditorului sau a ambelor
parti.
(2) Cel ce are beneficiul exclusiv al termenului poate renunta oricand la acesta, fara consimtamantul celeilalte parti.

Efectul termenului suspensiv Art. 1.414
Ceea ce este datorat cu termen nu se poate cere inainte de implinirea acestuia, dar ceea ce s-a executat de bunavoie si in cunostinta de cauza inainte de implinirea
termenului nu este supus restituirii.

Stabilirea judiciara a termenului Art. 1.415
(1) Atunci cand partile convin sa amane stabilirea termenului sau lasa uneia dintre ele sarcina de a-l stabili si cand, dupa o durata rezonabila de timp, termenul nu a fost
inca stabilit, instanta poate, la cererea uneia dintre parti, sa fixeze termenul tinand seama de natura obligatiei, de situatia partilor si de orice alte imprejurari.
(2) Instanta poate, de asemenea, sa fixeze termenul atunci cand, prin natura sa, obligatia presupune un termen si nu exista nicio conventie prin care acesta sa poata fi
determinat.
(3) Cererea pentru stabilirea termenului se solutioneaza potrivit regulilor aplicabile ordonantei presedintiale, fiind supusa prescriptiei, care incepe sa curga de la data
incheierii contractului.

Calculul termenelor Art. 1.416
Calculul termenelor, indiferent de durata si izvorul lor, se face potrivit regulilor stabilite in titlul III din cartea a VI-a.

Decaderea din beneficiul termenului Art. 1.417
(1) Debitorul decade din beneficiul termenului daca se afla in stare de insolvabilitate sau, dupa caz, de insolventa declarata in conditiile legii, precum si atunci cand, cu
intentie sau dintr-o culpa grava, diminueaza prin fapta sa garantiile constituite in favoarea creditorului sau nu constituie garantiile promise.
(2) In sensul prevederilor alin. (1), starea de insolvabilitate rezulta din inferioritatea activului patrimonial ce poate fi supus, potrivit legii, executarii silite, fata de
valoarea totala a datoriilor exigibile. Daca prin lege nu se prevede altfel, aceasta stare se constata de instanta, care, in acest scop, poate tine seama de anumite
imprejurari, precum disparitia intempestiva a debitorului, neplata unor datorii devenite scadente, declansarea impotriva sa a unei proceduri de executare silita si altele
asemenea.
(3) Decaderea din beneficiul termenului poate fi ceruta si atunci cand, din culpa sa, debitorul ajunge in situatia de a nu mai satisface o conditie considerata esentiala de
creditor la data incheierii contractului. In acest caz, este necesar sa se fi stipulat expres caracterul esential al conditiei si posibilitatea sanctiunii decaderii, precum si sa
fi existat un interes legitim pentru creditor sa considere conditia respectiva drept esentiala.

Exigibilitatea anticipata Art. 1.418
Renuntarea la termen sau decaderea din beneficiul termenului face ca obligatia sa devina de indata exigibila.

Inopozabilitatea decaderii din termen Art. 1.419
Decaderea din beneficiul termenului a unui debitor, chiar solidar, nu este opozabila celorlalti codebitori.

Nerealizarea evenimentului Art. 1.420
Daca un eveniment pe care partile il considera ca fiind un termen nu se realizeaza, obligatia devine exigibila in ziua in care evenimentul ar fi trebuit in mod normal sa se
produca. In acest caz, sunt aplicabile prevederile prezentului capitol.
Titlul IV – Obligatiile complexe

Capitolul I – Obligatiile divizibile si obligatiile indivizibile
Categorii Art. 1.421
Obligatiile pot fi divizibile sau indivizibile.

Obligatia divizibila Art. 1.422
(1) Obligatia este divizibila intre mai multi debitori atunci cand acestia sunt obligati fata de creditor la aceeasi prestatie, dar fiecare dintre ei nu poate fi constrans la
executarea obligatiei decat separat si in limita partii sale din datorie.
(2) Obligatia este divizibila intre mai multi creditori atunci cand fiecare dintre acestia nu poate sa ceara de la debitorul comun decat executarea partii sale din creanta.

Prezumtia de egalitate Art. 1.423
Daca prin lege ori prin contract nu se dispune altfel, debitorii unei obligatii divizibile sunt tinuti fata de creditor in parti egale. Aceasta regula se aplica, in mod similar, si
in privinta creditorilor.

Prezumtia de divizibilitate. Exceptii Art. 1.424
Obligatia este divizibila de plin drept, cu exceptia cazului in care indivizibilitatea a fost stipulata in mod expres ori obiectul obligatiei nu este, prin natura sa, susceptibil
de divizare materiala sau intelectuala.

Efectele obligatiei indivizibile Art. 1.425
(1) Obligatia indivizibila nu se divide intre debitori, intre creditori si nici intre mostenitorii acestora.
(2) Fiecare dintre debitori sau dintre mostenitorii acestora poate fi constrans separat la executarea intregii obligatii si, respectiv, fiecare dintre creditori sau dintre
mostenitorii acestora poate cere executarea integrala.

Solidaritatea si indivizibilitatea Art. 1.426
(1) Solidaritatea debitorilor sau creditorilor nu atrage, prin ea insasi, indivizibilitatea obligatiilor.
(2) In lipsa de stipulatie contrara, creditorii si debitorii unei obligatii indivizibile nu sunt legati solidar.

Divizibilitatea obligatiei intre mostenitori Art. 1.427
Obligatia divizibila prin natura ei care nu are decat un singur debitor si un singur creditor trebuie sa fie executata intre acestia ca si cum ar fi indivizibila, insa ea ramane
divizibila intre mostenitorii fiecaruia dintre ei.

Executarea in natura Art. 1.428
Cand executarea obligatiei indivizibile are loc in natura, fiecare creditor nu poate cere si primi prestatia datorata decat in intregime.

Restituirea prestatiilor Art. 1.429
Obligatia de restituire a prestatiilor efectuate in temeiul unei obligatii indivizibile este divizibila, afara de cazul in care indivizibilitatea obligatiei de restituire rezulta din
chiar natura ei.

Daunele-interese Art. 1.430
(1) Obligatia de a executa prin echivalent o obligatie indivizibila este divizibila.
(2) Daunele-interese suplimentare nu pot fi cerute decat debitorului vinovat de neexecutarea obligatiei. Ele se cuvin creditorilor numai in proportie cu partea din
creanta ce revine fiecaruia dintre ei.

Existenta mai multor creditori Art. 1.431
(1) Creditorii si debitorii unei obligatii indivizibile nu sunt prezumati a-si fi incredintat reciproc puterea de a actiona pentru ceilalti in privinta creantei.
(2) Novatia, remiterea de datorie, compensatia ori confuziunea consimtita sau care opereaza fata de un creditor nu stinge obligatia decat pentru partea din creanta ce
revine acestuia. Fata de ceilalti creditori, debitorul ramane obligat pentru tot.
(3) Debitorul care a platit celorlalti creditori este indreptatit sa primeasca de la acestia echivalentul partii din obligatie cuvenite creditorului care a consimtit la stingerea
creantei sau fata de care aceasta a operat.

Existenta mai multor debitori Art. 1.432
(1) Novatia, remiterea de datorie, compensatia ori confuziunea consimtita sau care opereaza in privinta unui debitor stinge obligatia indivizibila si ii libereaza pe ceilalti
debitori, acestia ramanand insa tinuti sa plateasca celui dintai echivalentul partilor lor.
(2) Creditorul poate sa ceara oricaruia dintre debitori executarea intregii obligatii, oricare ar fi partea din obligatie ce revine acestuia. Creditorul poate, de asemenea,
sa ceara ca toti debitorii sa efectueze plata in acelasi timp.
(3) Debitorul chemat in judecata pentru totalitatea obligatiei poate cere un termen pentru a-i introduce in cauza pe ceilalti debitori, cu exceptia cazului in care prestatia
nu poate fi realizata decat de cel chemat in judecata, care, in acest caz, poate fi obligat sa execute singur intreaga prestatie, avand insa drept de regres impotriva
celorlalti debitori.
(4) Punerea in intarziere a unuia dintre debitori, de drept sau la cererea creditorului, nu produce efecte impotriva celorlalti debitori.
(5) Indata ce cauza indivizibilitatii inceteaza, obligatia devine divizibila.

Prescriptia Art. 1.433
(1) Suspendarea prescriptiei fata de unul dintre creditorii sau debitorii unei obligatii indivizibile produce efecte si fata de ceilalti.
(2) Tot astfel, intreruperea prescriptiei in privinta unuia dintre creditorii sau debitorii unei obligatii indivizibile produce efecte si fata de ceilalti.
Capitolul II – Obligatiile solidare
Sectiunea 1 – Obligatiile solidare intre creditori
Solidaritatea dintre creditori Art. 1.434
(1) Obligatia solidara confera fiecarui creditor dreptul de a cere executarea intregii obligatii si de a da chitanta liberatorie pentru tot.
(2) Executarea obligatiei in beneficiul unuia dintre creditorii solidari il libereaza pe debitor in privinta celorlalti creditori solidari.

Izvorul solidaritatii Art. 1.435
Solidaritatea dintre creditori nu exista decat daca este stipulata in mod expres.

Reprezentarea reciproca a creditorilor Art. 1.436
(1) Creditorii solidari sunt prezumati a-si fi incredintat reciproc puterea de a actiona pentru gestionarea si satisfacerea interesului lor comun.
(2) Orice acte prin care unul dintre creditorii solidari ar consimti la reducerea ori inlaturarea drepturilor, accesoriilor sau beneficiilor creantei ori ar prejudicia in orice
alt mod interesele celorlalti creditori sunt inopozabile acestora din urma.
(3) Hotararea judecatoreasca obtinuta de unul dintre creditori impotriva debitorului comun profita si celorlalti creditori.
(4) Hotararea judecatoreasca pronuntata in favoarea debitorului comun nu poate fi invocata si impotriva creditorilor care nu au fost parte in proces.

Alegerea debitorului Art. 1.437
Debitorul poate plati, la alegerea sa, oricaruia dintre creditorii solidari, liberandu-se astfel fata de toti, insa numai atat timp cat niciunul dintre creditori nu l-a urmarit in
justitie. In acest din urma caz, debitorul nu se poate libera decat platind creditorului reclamant.

Compensatia Art. 1.438
Debitorul poate opune unui creditor solidar compensatia care a operat in raport cu un alt creditor solidar, insa numai in proportie cu partea din creanta ce revine
acestuia din urma.

Confuziunea Art. 1.439
Daca unul dintre creditorii solidari dobandeste si calitatea de debitor, confuziunea nu stinge creanta solidara decat in proportie cu partea din creanta ce ii revine acelui
creditor. Ceilalti creditori solidari isi pastreaza dreptul de regres impotriva creditorului in persoana caruia a operat confuziunea, proportional cu partea din creanta ce ii
revine fiecaruia dintre ei.

Remiterea de datorie Art. 1.440
Remiterea de datorie consimtita de unul dintre creditorii solidari nu il libereaza pe debitor decat pentru partea din creanta ce ii revine acelui creditor.

Prescriptia Art. 1.441
(1) Suspendarea prescriptiei in folosul unuia dintre creditorii solidari poate fi invocata si de catre ceilalti creditori solidari.
(2) Intreruperea prescriptiei in privinta unuia dintre creditorii solidari profita tuturor creditorilor solidari.

Divizibilitatea obligatiei intre mostenitori Art. 1.442
Obligatia in favoarea unui creditor solidar se imparte de drept intre mostenitorii sai.

Sectiunea 2 – Obligatiile solidare intre debitori
§1. Dispozitii generale

Solidaritatea dintre debitori Art. 1.443
Obligatia este solidara intre debitori atunci cand toti sunt obligati la aceeasi prestatie, astfel incat fiecare poate sa fie tinut separat pentru intreaga obligatie, iar
executarea acesteia de catre unul dintre codebitori ii libereaza pe ceilalti fata de creditor.

Obligatiile solidare afectate de modalitati Art. 1.444
Exista solidaritate chiar daca debitorii sunt obligati sub modalitati diferite.

Izvoarele solidaritatii Art. 1.445
Solidaritatea dintre debitori nu se prezuma. Ea nu exista decat atunci cand este stipulata expres de parti ori este prevazuta de lege.

Prezumtie de solidaritate Art. 1.446
Solidaritatea se prezuma intre debitorii unei obligatii contractate in exercitiul activitatii unei intreprinderi, daca prin lege nu se prevede altfel.

§2. Efectele solidaritatii in raporturile dintre creditor si debitorii solidari

I. Efectele principale in raporturile dintre creditor si debitorii solidari

Drepturile creditorului Art. 1.447
(1) Creditorul poate cere plata oricaruia dintre debitorii solidari, fara ca acesta sa ii poata opune beneficiul de diviziune.
(2) Urmarirea pornita contra unuia dintre debitorii solidari nu il impiedica pe creditor sa se indrepte impotriva celorlalti codebitori. Debitorul urmarit poate insa cere
introducerea in cauza a celorlalti codebitori.

Exceptii si aparari contra creditorului comun Art. 1.448
(1) Debitorul solidar poate sa opuna creditorului toate mijloacele de aparare care ii sunt personale, precum si pe cele care sunt comune tuturor codebitorilor. El nu
poate insa folosi mijloacele de aparare care sunt pur personale altui codebitor.
(2) Debitorul solidar care, prin fapta creditorului, este lipsit de o garantie sau de un drept pe care ar fi putut sa il valorifice prin subrogatie este liberat de datorie pana
la concurenta valorii acelor garantii sau drepturi.

Prescriptia Art. 1.449
(1) Suspendarea si intreruperea prescriptiei fata de unul dintre debitorii solidari produc efecte si fata de ceilalti codebitori.
(2) Intreruperea prescriptiei fata de un mostenitor al debitorului solidar nu produce efecte fata de ceilalti codebitori decat pentru partea acelui mostenitor, chiar daca
este vorba despre o creanta ipotecara.

Compensatia Art. 1.450
(1) Compensatia nu opereaza intre creditor si un debitor solidar decat in limita partii din datorie ce revine acestuia din urma.
(2) In acest caz, ceilalti codebitori nu sunt tinuti solidar decat pentru partea ramasa din datorie dupa ce a operat compensatia.

Remiterea de datorie Art. 1.451
(1) Remiterea de datorie consimtita unuia dintre debitorii solidari nu ii libereaza pe ceilalti codebitori, cu exceptia cazului in care creditorul declara aceasta in mod
expres sau remite de bunavoie debitorului originalul inscrisului sub semnatura privata constatator al creantei. Daca unui codebitor ii este remis originalul inscrisului
autentic constatator al creantei, creditorul poate dovedi ca nu a consimtit remiterea de datorie decat in privinta acelui debitor.
(2) Daca remiterea de datorie s-a facut numai in favoarea unuia dintre codebitorii solidari, ceilalti raman tinuti solidar fata de creditor, dar cu scaderea partii din
datorie pentru care a operat remiterea. Cu toate acestea, ei continua sa raspunda pentru tot atunci cand, la data remiterii de datorie, creditorul si-a rezervat in mod
expres aceasta posibilitate, caz in care ceilalti codebitori isi pastreaza dreptul de regres impotriva debitorului beneficiar al remiterii de datorie.

Confuziunea Art. 1.452
Confuziunea ii libereaza pe ceilalti codebitori solidari pentru partea aceluia care reuneste in persoana sa calitatile de creditor si debitor al obligatiei solidare.

Renuntarea la solidaritate Art. 1.453
(1) Renuntarea la solidaritate in privinta unuia dintre codebitorii solidari nu afecteaza existenta obligatiei solidare in raport cu ceilalti. Codebitorul solidar care
beneficiaza de renuntarea la solidaritate ramane tinut pentru partea sa atat fata de creditor, cat si fata de ceilalti codebitori in cazul regresului acestora din urma.
(2) Renuntarea la solidaritate trebuie sa fie expresa.
(3) De asemenea, creditorul renunta la solidaritate atunci cand:
a) fara a-si rezerva beneficiul solidaritatii in raport cu debitorul solidar care a facut plata, mentioneaza in chitanta ca plata reprezinta partea acestuia din urma din
obligatia solidara. Daca plata are ca obiect numai o parte din dobanzi, renuntarea la solidaritate nu se intinde si asupra dobanzilor neplatite ori asupra capitalului decat
daca plata separata a dobanzilor, astfel mentionata in chitanta, se face timp de 3 ani;
b) il cheama in judecata pe unul dintre codebitorii solidari pentru partea acestuia, iar cererea avand acest obiect este admisa.

II. Efectele secundare in raporturile dintre creditor si debitorii solidari

Imposibilitatea executarii obligatiei in natura Art. 1.454
(1) Atunci cand executarea in natura a unei obligatii devine imposibila din fapta unuia sau mai multor debitori solidari sau dupa ce acestia au fost pusi personal in
intarziere, ceilalti codebitori nu sunt liberati de obligatia de a-i plati creditorului prin echivalent, insa nu raspund de daunele-interese suplimentare care i s-ar cuveni.
(2) Creditorul nu poate cere daune-interese suplimentare decat codebitorilor solidari din a caror culpa obligatia a devenit imposibil de executat in natura, precum si
celor care se aflau in intarziere atunci cand obligatia a devenit imposibil de executat.

Efectele hotararii judecatoresti Art. 1.455
(1) Hotararea judecatoreasca pronuntata impotriva unuia dintre codebitorii solidari nu are autoritate de lucru judecat fata de ceilalti codebitori.
(2) Hotararea judecatoreasca pronuntata in favoarea unuia dintre codebitorii solidari profita si celorlalti, cu exceptia cazului in care s-a intemeiat pe o cauza ce putea fi
invocata numai de acel codebitor.

§3. Efectele solidaritatii in raporturile dintre debitori

Regresul intre codebitori Art. 1.456
(1) Debitorul solidar care a executat obligatia nu poate cere codebitorilor sai decat partea din datorie ce revine fiecaruia dintre ei, chiar daca se subroga in drepturile
creditorului.
(2) Partile ce revin codebitorilor solidari sunt prezumate ca fiind egale, daca din conventie, lege sau din imprejurari nu rezulta contrariul.

Insolvabilitatea codebitorilor Art. 1.457
(1) Pierderea ocazionata de insolvabilitatea unuia dintre codebitorii solidari se suporta de catre ceilalti codebitori in proportie cu partea din datorie ce revine fiecaruia
dintre ei.
(2) Cu toate acestea, creditorul care renunta la solidaritate sau care consimte o remitere de datorie in favoarea unuia dintre codebitori suporta partea din datorie ce ar
fi revenit acestuia.

Mijloacele de aparare ale debitorului urmarit Art. 1.458
Debitorul urmarit pentru partea sa din datoria platita poate opune codebitorului solidar care a facut plata toate mijloacele de aparare comuna pe care acesta din urma
nu le-a opus creditorului. Acesta poate, de asemenea, sa opuna codebitorului care a executat obligatia mijloacele de aparare care ii sunt personale, insa nu si pe
acelea care sunt pur personale altui codebitor.

Solidaritatea contractata in interesul unui codebitor Art. 1.459
Daca obligatia solidara este contractata in interesul exclusiv al unuia dintre codebitori sau rezulta din fapta unuia dintre ei, acesta este tinut singur de intreaga datorie
fata de ceilalti codebitori, care, in acest caz, sunt considerati, in raport cu acesta, fideiusori.

Divizibilitatea obligatiei solidare intre mostenitori Art. 1.460
Obligatia unui debitor solidar se imparte de drept intre mostenitorii acestuia, afara de cazul in care obligatia este indivizibila.
Capitolul III – Obligatiile alternative si facultative
Sectiunea 1 – Obligatiile alternative
Obligatia alternativa Art. 1.461
(1) Obligatia este alternativa atunci cand are ca obiect doua prestatii principale, iar executarea uneia dintre acestea il libereaza pe debitor de intreaga obligatie.
(2) Obligatia ramane alternativa chiar daca, la momentul la care se naste, una dintre prestatii era imposibil de executat.

Alegerea prestatiei Art. 1.462
(1) Alegerea prestatiei prin care se va stinge obligatia revine debitorului, cu exceptia cazului in care este acordata in mod expres creditorului.
(2) Daca partea careia ii apartine alegerea prestatiei nu isi exprima optiunea in termenul care ii este acordat in acest scop, alegerea prestatiei va apartine celeilalte
parti.

Limitele alegerii Art. 1.463
Debitorul nu poate executa si nici nu poate fi constrans sa execute o parte dintr-o prestatie si o parte din cealalta.

Alegerea prestatiei de catre debitor Art. 1.464
(1) Debitorul care are alegerea prestatiei este obligat, atunci cand una dintre prestatii a devenit imposibil de executat chiar din culpa sa, sa execute cealalta prestatie.
(2) Daca, in acelasi caz, ambele prestatii devin imposibil de executat, iar imposibilitatea cu privire la una dintre prestatii este cauzata de culpa debitorului, acesta este
tinut sa plateasca valoarea prestatiei care a devenit ultima imposibil de executat.

Alegerea prestatiei de catre creditor Art. 1.465
In cazul in care alegerea prestatiei revine creditorului:
a) daca una dintre prestatii a devenit imposibil de executat, fara culpa vreuneia dintre parti, creditorul este obligat sa o primeasca pe cealalta;
b) daca creditorului ii este imputabila imposibilitatea de executare a uneia dintre prestatii, el poate fie sa pretinda executarea celeilalte prestatii, despagubindu-l pe
debitor pentru prejudiciile cauzate, fie sa il libereze pe acesta de executarea obligatiei;
c) daca debitorului ii este imputabila imposibilitatea de a executa una dintre prestatii, creditorul poate cere fie despagubiri pentru prestatia imposibil de executat, fie
cealalta prestatie;
d) daca debitorului ii este imputabila imposibilitatea de a executa ambele prestatii, creditorul poate cere despagubiri pentru oricare dintre acestea.

Stingerea obligatiei Art. 1.466
Obligatia se stinge daca toate prestatiile devin imposibil de executat fara culpa debitorului si inainte ca acesta sa fi fost pus in intarziere.

Pluralitatea de prestatii Art. 1.467
Dispozitiile acestei sectiuni se aplica in mod corespunzator in cazul in care obligatia alternativa are ca obiect mai mult de doua prestatii principale.

Sectiunea 2 – Obligatiile facultative
Regim juridic Art. 1.468
(1) Obligatia este facultativa atunci cand are ca obiect o singura prestatie principala de care debitorul se poate insa libera executand o alta prestatie determinata.
(2) Debitorul este liberat daca, fara culpa sa, prestatia principala devine imposibil de executat.
Titlul V – Executarea obligatiilor

Capitolul I – Plata
Sectiunea 1 – Dispozitii generale
Notiune Art. 1.469
(1) Obligatia se stinge prin plata atunci cand prestatia datorata este executata de bunavoie.
(2) Plata consta in remiterea unei sume de bani sau, dupa caz, in executarea oricarei alte prestatii care constituie obiectul insusi al obligatiei.

Temeiul platii Art. 1.470
Orice plata presupune o datorie.

Plata obligatiei naturale Art. 1.471
Restituirea nu este admisa in privinta obligatiilor naturale care au fost executate de bunavoie.

Sectiunea 2 – Subiectele platii
Persoanele care pot face plata Art. 1.472
Plata poate sa fie facuta de orice persoana, chiar daca este un tert in raport cu acea obligatie.

Plata facuta de un incapabil Art. 1.473
Debitorul care a executat prestatia datorata nu poate cere restituirea invocand incapacitatea sa la data executarii.

Plata obligatiei de catre un tert Art. 1.474
(1) Creditorul este dator sa refuze plata oferita de tert daca debitorul l-a incunostintat in prealabil ca se opune la aceasta, cu exceptia cazului in care un asemenea
refuz l-ar prejudicia pe creditor.
(2) In celelalte cazuri, creditorul nu poate refuza plata facuta de un tert decat daca natura obligatiei sau conventia partilor impune ca obligatia sa fie executata numai de
debitor.
(3) Plata facuta de un tert stinge obligatia daca este facuta pe seama debitorului. In acest caz, tertul nu se subroga in drepturile creditorului platit decat in cazurile si
conditiile prevazute de lege.
(4) Dispozitiile prezentului capitol privind conditiile platii se aplica in mod corespunzator atunci cand plata este facuta de un tert.

Persoanele care pot primi plata Art. 1.475
Plata trebuie facuta creditorului, reprezentantului sau, legal sau conventional, persoanei indicate de acesta ori persoanei autorizate de instanta sa o primeasca.

Plata facuta unui incapabil Art. 1.476
Plata facuta unui creditor care este incapabil de a o primi nu libereaza pe debitor decat in masura in care profita creditorului.

Plata facuta unui tert Art. 1.477
(1) Plata facuta unei alte persoane decat cele mentionate la art. 1.475 este totusi valabila daca:
a) este ratificata de creditor;
b) cel care a primit plata devine ulterior titularul creantei;
c) a fost facuta celui care a pretins plata in baza unei chitante liberatorii semnate de creditor.
(2) Plata facuta in alte conditii decat cele mentionate la alin. (1) stinge obligatia numai in masura in care profita creditorului.

Plata facuta unui creditor aparent Art. 1.478
(1) Plata facuta cu buna-credinta unui creditor aparent este valabila, chiar daca ulterior se stabileste ca acesta nu era adevaratul creditor.
(2) Creditorul aparent este tinut sa restituie adevaratului creditor plata primita, potrivit regulilor stabilite pentru restituirea prestatiilor.

Plata bunurilor indisponibilizate Art. 1.479
Plata facuta cu nesocotirea unui sechestru, a unei popriri ori a unei opozitii formulate, in conditiile legii, pentru a opri efectuarea platii de catre debitor nu ii impiedica
pe creditorii care au obtinut luarea unei asemenea masuri sa ceara din nou plata. In acest caz, debitorul pastreaza dreptul de regres impotriva creditorului care a primit
plata nevalabil facuta.

Sectiunea 3 – Conditiile platii
Diligenta ceruta in executarea obligatiilor Art. 1.480
(1) Debitorul este tinut sa isi execute obligatiile cu diligenta pe care un bun proprietar o depune in administrarea bunurilor sale, afara de cazul in care prin lege sau prin
contract s-ar dispune altfel.
(2) In cazul unor obligatii inerente unei activitati profesionale, diligenta se apreciaza tinand seama de natura activitatii exercitate.

Obligatiile de mijloace si obligatiile de rezultat Art. 1.481
(1) In cazul obligatiei de rezultat, debitorul este tinut sa procure creditorului rezultatul promis.
(2) In cazul obligatiilor de mijloace, debitorul este tinut sa foloseasca toate mijloacele necesare pentru atingerea rezultatului promis.
(3) Pentru a stabili daca o obligatie este de mijloace sau de rezultat se va tine seama indeosebi de:
a) modul in care obligatia este stipulata in contract;
b) existenta si natura contraprestatiei si celelalte elemente ale contractului;
c) gradul de risc pe care il presupune atingerea rezultatului;
d) influenta pe care cealalta parte o are asupra executarii obligatiei.

Obligatia de a preda bunuri individual determinate Art. 1.482
(1) Debitorul unui bun individual determinat este liberat prin predarea acestuia in starea in care se afla la momentul nasterii obligatiei.
(2) Daca insa, la data executarii, debitorul nu este titularul dreptului ce trebuia transmis ori cedat sau, dupa caz, nu poate dispune de acesta in mod liber, obligatia
debitorului nu se stinge, dispozitiile art. 1.230 aplicandu-se in mod corespunzator.

Obligatia de a stramuta proprietatea Art. 1.483
(1) Obligatia de a stramuta proprietatea implica si obligatiile de a preda lucrul si de a-l conserva pana la predare.
(2) In ceea ce priveste imobilele inscrise in cartea funciara, obligatia de a stramuta proprietatea o cuprinde si pe aceea de a preda inscrisurile necesare pentru
efectuarea inscrierii.

Cedarea drepturilor sau actiunilor Art. 1.484
Daca bunul a pierit, s-a pierdut sau a fost scos din circuitul civil, fara culpa debitorului, acesta este dator sa cedeze creditorului drepturile sau actiunile in despagubire
pe care le are cu privire la bunul respectiv.

Obligatia de a preda un bun Art. 1.485
Obligatia de a preda un bun individual determinat o cuprinde si pe aceea de a-l conserva pana la predare.

Obligatia de a da bunuri de gen Art. 1.486
Daca obligatia are ca obiect bunuri de gen, debitorul are dreptul sa aleaga bunurile ce vor fi predate. El nu este insa liberat decat prin predarea unor bunuri de calitate
cel putin medie.

Obligatia de a constitui o garantie Art. 1.487
Cel care este tinut sa constituie o garantie, fara ca modalitatea si forma acesteia sa fie determinate, poate oferi, la alegerea sa, o garantie reala sau personala ori o alta
garantie suficienta.

Obligatia de a da o suma de bani Art. 1.488
(1) Debitorul unei sume de bani este liberat prin remiterea catre creditor a sumei nominale datorate.
(2) Plata se poate face prin orice mijloc folosit in mod obisnuit in locul unde aceasta trebuie efectuata.
(3) Cu toate acestea, creditorul care accepta in conditiile alin. (2) un cec ori un alt instrument de plata este prezumat ca o face numai cu conditia ca acesta sa fie
onorat.

Dobanzile sumelor de bani Art. 1.489
(1) Dobanda este cea convenita de parti sau, in lipsa, cea stabilita de lege.
(2) Dobanzile scadente produc ele insele dobanzi numai atunci cand legea sau contractul, in limitele permise de lege, o prevede ori, in lipsa, atunci cand sunt cerute in
instanta. In acest din urma caz, dobanzile curg numai de la data cererii de chemare in judecata.

Plata partiala Art. 1.490
(1) Creditorul poate refuza sa primeasca o executare partiala, chiar daca prestatia ar fi divizibila.
(2) Cheltuielile suplimentare cauzate creditorului de faptul executarii partiale sunt in sarcina debitorului, chiar si atunci cand creditorul accepta o asemenea executare.

Plata facuta cu bunul altuia Art. 1.491
(1) Atunci cand, in executarea obligatiei sale, debitorul preda un bun care nu ii apartine sau de care nu poate dispune, el nu poate cere creditorului restituirea bunului
predat decat daca se angajeaza sa execute prestatia datorata cu un alt bun de care acesta poate dispune.
(2) Creditorul de buna-credinta poate insa restitui bunul primit si solicita, daca este cazul, daune-interese pentru repararea prejudiciului suferit.

Darea in plata Art. 1.492
(1) Debitorul nu se poate libera executand o alta prestatie decat cea datorata, chiar daca valoarea prestatiei oferite ar fi egala sau mai mare, decat daca creditorul
consimte la aceasta. In acest din urma caz, obligatia se stinge atunci cand noua prestatie este efectuata.
(2) Daca prestatia oferita in schimb consta in transferul proprietatii sau al unui alt drept, debitorul este tinut de garantia contra evictiunii si de garantia contra viciilor
lucrului, potrivit regulilor aplicabile in materia vanzarii, cu exceptia cazului in care creditorul prefera sa ceara prestatia initiala si repararea prejudiciului. In aceste cazuri,
garantiile oferite de terti nu renasc.

Cesiunea de creanta in locul executarii Art. 1.493
(1) Atunci cand, in locul prestatiei initiale, este cedata o creanta, obligatia se stinge in momentul satisfacerii creantei cedate. Dispozitiile art. 1.568— 1.584 sunt
aplicabile in mod corespunzator.
(2) Daca, potrivit intelegerii partilor, obligatia in locul careia debitorul isi cedeaza propria creanta se stinge inca de la data cesiunii, dispozitiile art. 1.586 sunt aplicabile
in mod corespunzator, cu exceptia cazului in care creditorul prefera sa ceara prestatia initiala.

Locul platii Art. 1.494
(1) In lipsa unei stipulatii contrare ori daca locul platii nu se poate stabili potrivit naturii prestatiei sau in temeiul contractului, al practicilor statornicite intre parti ori al
uzantelor:
a) obligatiile banesti trebuie executate la domiciliul sau, dupa caz, sediul creditorului de la data platii;
b) obligatia de a preda un lucru individual determinat trebuie executata in locul in care bunul se afla la data incheierii contractului;
c) celelalte obligatii se executa la domiciliul sau, dupa caz, sediul debitorului la data incheierii contractului.
(2) Partea care, dupa incheierea contractului, isi schimba domiciliul sau, dupa caz, sediul determinat, potrivit prevederilor alin. (1), ca loc al platii, suporta cheltuielile
suplimentare pe care aceasta schimbare le cauzeaza.

Data platii Art. 1.495
(1) In lipsa unui termen stipulat de parti sau determinat in temeiul contractului, al practicilor statornicite intre acestea ori al uzantelor, obligatia trebuie executata de
indata.
(2) Instanta poate stabili un termen atunci cand natura prestatiei sau locul unde urmeaza sa se faca plata o impune.

Plata anticipata Art. 1.496
(1) Debitorul este liber sa execute obligatia chiar inaintea scadentei daca partile nu au convenit contrariul ori daca aceasta nu rezulta din natura contractului sau din
imprejurarile in care a fost incheiat.
(2) Cu toate acestea, creditorul poate refuza executarea anticipata daca are un interes legitim ca plata sa fie facuta la scadenta.
(3) In toate cazurile, cheltuielile suplimentare cauzate creditorului de faptul executarii anticipate a obligatiei sunt in sarcina debitorului.

Data platii prin virament bancar Art. 1.497
Daca plata se face prin virament bancar, data platii este aceea la care contul creditorului a fost alimentat cu suma de bani care a facut obiectul platii.

Cheltuielile platii Art. 1.498
Cheltuielile platii sunt in sarcina debitorului, in lipsa de stipulatie contrara.

Sectiunea 4 – Dovada platii
Mijloace de dovada Art. 1.499
Daca prin lege nu se prevede altfel, dovada platii se face cu orice mijloc de proba.

Chitanta liberatorie Art. 1.500
(1) Cel care plateste are dreptul la o chitanta liberatorie, precum si, daca este cazul, la remiterea inscrisului original al creantei.
(2) Cheltuielile intocmirii chitantei sunt in sarcina debitorului, in lipsa de stipulatie contrara.
(3) In cazul in care creditorul refuza, in mod nejustificat, sa elibereze chitanta, debitorul are dreptul sa suspende plata.

Prezumtia executarii prestatiei accesorii Art. 1.501
Chitanta in care se consemneaza primirea prestatiei principale face sa se prezume, pana la proba contrara, executarea prestatiilor accesorii.

Prezumtia executarii prestatiilor periodice Art. 1.502
Chitanta data pentru primirea uneia dintre prestatiile periodice care fac obiectul obligatiei face sa se prezume, pana la proba contrara, executarea prestatiilor devenite
scadente anterior.

Remiterea inscrisului original al creantei Art. 1.503
(1) Remiterea voluntara a inscrisului original constatator al creantei, facuta de creditor catre debitor, unul din codebitori sau fideiusor, naste prezumtia stingerii
obligatiei prin plata. Proba contrara revine celui interesat sa dovedeasca stingerea obligatiei pe alta cale.
(2) Daca inscrisul original remis voluntar este intocmit in forma autentica, creditorul are dreptul sa probeze ca remiterea s-a facut pentru un alt motiv decat stingerea
obligatiei.
(3) Se prezuma, pana la proba contrara, ca intrarea persoanelor mentionate la alin. (1) in posesia inscrisului original al creantei s-a facut printr-o remitere voluntara din
partea creditorului.

Plata prin virament bancar Art. 1.504
(1) Daca plata se face prin virament bancar, ordinul de plata semnat de debitor si vizat de institutia de credit platitoare prezuma efectuarea platii, pana la proba
contrara.
(2) Debitorul are oricand dreptul sa solicite institutiei de credit a creditorului o confirmare, in scris, a efectuarii platii prin virament. Aceasta confirmare face dovada
platii.

Liberarea garantiilor Art. 1.505
Daca partile nu au convenit ca garantiile vor asigura executarea unei alte obligatii, creditorul care a primit plata trebuie sa consimta la liberarea bunurilor afectate de
garantiile reale constituite pentru satisfacerea creantei sale, precum si sa restituie bunurile detinute in garantie, daca este cazul.

Sectiunea 5 – Imputatia platii
Imputatia platii facuta prin acordul partilor Art. 1.506
(1) Plata efectuata de debitorul mai multor datorii fata de acelasi creditor, care au acelasi obiect, se imputa asupra acestora conform acordului partilor.
(2) In lipsa acordului partilor, se aplica dispozitiile prezentei sectiuni.

Imputatia facuta de debitor Art. 1.507
(1) Debitorul mai multor datorii care au ca obiect bunuri de acelasi fel are dreptul sa indice, atunci cand plateste, datoria pe care intelege sa o execute. Plata se imputa
mai intai asupra cheltuielilor, apoi asupra dobanzilor si, la urma, asupra capitalului.
(2) Debitorul nu poate, fara consimtamantul creditorului, sa impute plata asupra unei datorii care nu este inca exigibila cu preferinta fata de o datorie scadenta, cu
exceptia cazului in care s-a prevazut ca debitorul poate plati anticipat.
(3) In cazul platii efectuate prin virament bancar, debitorul face imputatia prin mentiunile corespunzatoare consemnate de el pe ordinul de plata.

Imputatia facuta de creditor Art. 1.508
(1) In lipsa unei indicatii din partea debitorului, creditorul poate, intr-un termen rezonabil dupa ce a primit plata, sa indice debitorului datoria asupra careia aceasta se
va imputa. Creditorul nu poate imputa plata asupra unei datorii neexigibile ori litigioase.
(2) Atunci cand creditorul remite debitorului o chitanta liberatorie, el este dator sa faca imputatia prin acea chitanta.

Imputatia legala Art. 1.509
(1) Daca niciuna dintre parti nu face imputatia platii, vor fi aplicate, in ordine, urmatoarele reguli:
a) plata se imputa cu prioritate asupra datoriilor ajunse la scadenta;
b) se vor considera stinse, in primul rand, datoriile negarantate sau cele pentru care creditorul are cele mai putine garantii;
c) imputatia se va face mai intai asupra datoriilor mai oneroase pentru debitor;
d) daca toate datoriile sunt deopotriva scadente, precum si, in egala masura, garantate si oneroase, se vor stinge datoriile mai vechi;
e) in lipsa tuturor criteriilor mentionate la lit. a)—d), imputatia se va face proportional cu valoarea datoriilor.
(2) In toate cazurile, plata se va imputa mai intai asupra cheltuielilor de judecata si executare, apoi asupra ratelor, dobanzilor si penalitatilor, in ordinea cronologica a
scadentei acestora, si, in final, asupra capitalului, daca partile nu convin altfel.

Sectiunea 6 – Punerea in intarziere a creditorului
Cazuri de punere in intarziere a creditorului Art. 1.510
Creditorul poate fi pus in intarziere atunci cand refuza, in mod nejustificat, plata oferita in mod corespunzator sau cand refuza sa indeplineasca actele pregatitoare fara
de care debitorul nu isi poate executa obligatia.

Efectele punerii in intarziere a creditorului Art. 1.511
(1) Creditorul pus in intarziere preia riscul imposibilitatii de executare a obligatiei, iar debitorul nu este tinut sa restituie fructele culese dupa punerea in intarziere.
(2) Creditorul este tinut la repararea prejudiciilor cauzate prin intarziere si la acoperirea cheltuielilor de conservare a bunului datorat.

Drepturile debitorului Art. 1.512
Debitorul poate consemna bunul pe cheltuiala si riscurile creditorului, liberandu-se astfel de obligatia sa.

Procedura Art. 1.513
Procedura ofertei de plata si a consemnatiunii este prevazuta de Codul de procedura civila.

Vanzarea publica Art. 1.514
(1) Daca natura bunului face imposibila consemnarea, daca bunul este perisabil sau daca depozitarea lui necesita costuri de intretinere ori cheltuieli considerabile,
debitorul poate porni vanzarea publica a bunului si poate consemna pretul, notificand in prealabil creditorului si primind incuviintarea instantei judecatoresti.
(2) Daca bunul este cotat la bursa sau pe o alta piata reglementata, daca are un pret curent sau are o valoare prea mica fata de cheltuielile unei vanzari publice,
instanta poate incuviinta vanzarea bunului fara notificarea creditorului.

Retragerea bunului consemnat Art. 1.515
Debitorul are dreptul sa retraga bunul consemnat cat timp creditorul nu a declarat ca accepta consemnarea sau aceasta nu a fost validata de instanta.
Creanta renaste cu toate garantiile si toate celelalte accesorii ale sale din momentul retragerii bunului.
Capitolul II – Executarea silita a obligatiilor
Sectiunea 1 – Dispozitii generale
Drepturile creditorului Art. 1.516.
(1) Creditorul are dreptul la indeplinirea integrala, exacta si la timp a obligatiei.
(2) Atunci cand, fara justificare, debitorul nu isi executa obligatia si se afla in intarziere, creditorul poate, la alegerea sa si fara a pierde dreptul la daune-interese, daca i
se cuvin:
1. sa ceara sau, dupa caz, sa treaca la executarea silita a obligatiei;
2. sa obtina, daca obligatia este contractuala, rezolutiunea sau rezilierea contractului ori, dupa caz, reducerea propriei obligatii corelative;
3. sa foloseasca, atunci cand este cazul, orice alt mijloc prevazut de lege pentru realizarea dreptului sau.

Neexecutarea imputabila creditorului Art. 1.517
O parte nu poate invoca neexecutarea obligatiilor celeilalte parti in masura in care neexecutarea este cauzata de propria sa actiune sau omisiune.

Raspunderea debitorului Art. 1.518
(1) Daca prin lege nu se dispune altfel, debitorul raspunde personal de indeplinirea obligatiilor sale.
(2) Raspunderea debitorului poate fi limitata numai in cazurile si conditiile prevazute de lege.

Raspunderea pentru fapta tertilor Art. 1.519
Daca partile nu convin altfel, debitorul raspunde pentru prejudiciile cauzate din culpa persoanei de care se foloseste pentru executarea obligatiilor contractuale.

Raspunderea tertilor Art. 1.520
Creditorul poate urmari si bunurile care apartin tertilor, daca acestea sunt afectate pentru plata datoriilor debitorului ori au facut obiectul unor acte juridice care au fost
revocate ca fiind incheiate in frauda creditorului.

Sectiunea 2 – Punerea in intarziere a debitorului
Moduri Art. 1.521
Punerea in intarziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului.

Punerea in intarziere de catre creditor Art. 1.522
(1) Debitorul poate fi pus in intarziere fie printr-o notificare scrisa prin care creditorul ii solicita executarea obligatiei, fie prin cererea de chemare in judecata.
(2) Daca prin lege sau prin contract nu se prevede altfel, notificarea se comunica debitorului prin executor judecatoresc sau prin orice alt mijloc care asigura dovada
comunicarii.
(3) Prin notificare trebuie sa se acorde debitorului un termen de executare, tinand seama de natura obligatiei si de imprejurari. Daca prin notificare nu se acorda un
asemenea termen, debitorul poate sa execute obligatia intr-un termen rezonabil, calculat din ziua comunicarii notificarii.
(4) Pana la expirarea termenului prevazut la alin. (3), creditorul poate suspenda executarea propriei obligatii, poate cere daune-interese, insa nu poate exercita
celelalte drepturi prevazute la art. 1.516, daca prin lege nu se prevede altfel. Creditorul poate exercita aceste drepturi daca debitorul il informeaza ca nu va executa
obligatiile in termenul stabilit sau daca, la expirarea termenului, obligatia nu a fost executata.
(5) Cererea de chemare in judecata formulata de creditor, fara ca anterior debitorul sa fi fost pus in intarziere, confera debitorului dreptul de a executa obligatia intr-un
termen rezonabil, calculat de la data cand cererea i-a fost comunicata. Daca obligatia este executata in acest termen, cheltuielile de judecata raman in sarcina
creditorului.

Intarzierea de drept in executarea obligatiei Art. 1.523
(1) Debitorul se afla de drept in intarziere atunci cand s-a stipulat ca simpla implinire a termenului stabilit pentru executare produce un asemenea efect.
(2) De asemenea, debitorul se afla de drept in intarziere in cazurile anume prevazute de lege, precum si atunci cand:
a) obligatia nu putea fi executata in mod util decat intr-un anumit timp, pe care debitorul l-a lasat sa treaca, sau cand nu a executat-o imediat, desi exista urgenta;
b) prin fapta sa, debitorul a facut imposibila executarea in natura a obligatiei sau cand a incalcat o obligatie de a nu face;
c) debitorul si-a manifestat in mod neindoielnic fata de creditor intentia de a nu executa obligatia sau cand, fiind vorba de o obligatie cu executare succesiva, refuza ori
neglijeaza sa isi execute obligatia in mod repetat;
d) nu a fost executata obligatia de a plati o suma de bani, asumata in exercitiul activitatii unei intreprinderi; e) obligatia se naste din savarsirea unei fapte ilicite
extracontractuale.
(3) In cazurile prevazute la alin. (1) si (2), daca obligatia devine scadenta dupa decesul debitorului, mostenitorii acestuia nu sunt in intarziere decat dupa trecerea a 15
zile de la data la care creditorul i-a notificat sau, dupa caz, de la data notificarii curatorului desemnat in conditiile art. 1.136.
(4) Cazurile in care debitorul se afla de drept in intarziere trebuie dovedite de creditor. Orice declaratie sau stipulatie contrara se considera nescrisa.

Oferta de executare Art. 1.524
Debitorul nu este in intarziere daca a oferit, cand se cuvenea, prestatia datorata, chiar fara a respecta formalitatile prevazute la art. 1.510—1.515, insa creditorul a
refuzat, fara temei legitim, sa o primeasca.

Efectele intarzierii debitorului Art. 1.525
Debitorul raspunde, de la data la care se afla in intarziere, pentru orice pierdere cauzata de un caz fortuit, cu exceptia situatiei in care cazul fortuit il libereaza pe
debitor de insasi executarea obligatiei.

Cazul obligatiilor solidare Art. 1.526
(1) Notificarea prin care creditorul pune in intarziere pe unul dintre codebitorii solidari produce efecte si in privinta celorlalti.
(2) Notificarea facuta de unul dintre creditorii solidari produce, tot astfel, efecte si in privinta celorlalti creditori.

Sectiunea 3 – Executarea silita in natura
Dreptul la executarea in natura Art. 1.527
(1) Creditorul poate cere intotdeauna ca debitorul sa fie constrans sa execute obligatia in natura, cu exceptia cazului in care o asemenea executare este imposibila.
(2) Dreptul la executare in natura cuprinde, daca este cazul, dreptul la repararea sau inlocuirea bunului, precum si orice alt mijloc pentru a remedia o executare
defectuoasa.

Executarea obligatiei de a face Art. 1.528
(1) In cazul neexecutarii unei obligatii de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, sa execute el insusi ori sa faca sa fie executata obligatia.
(2) Cu exceptia cazului in care debitorul este de drept in intarziere, creditorul poate sa exercite acest drept numai daca il instiinteaza pe debitor fie odata cu punerea in
intarziere, fie ulterior acesteia.

Executarea obligatiei de a nu face Art. 1.529
In cazul neexecutarii obligatiei de a nu face, creditorul poate cere instantei incuviintarea sa inlature ori sa ridice ceea ce debitorul a facut cu incalcarea obligatiei, pe
cheltuiala debitorului, in limita stabilita prin hotarare judecatoreasca.

Sectiunea 4 – Executarea prin echivalent
§1. Dispozitii generale

Dreptul la daune-interese Art. 1.530
Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat si care este consecinta directa si necesara a neexecutarii fara
justificare sau, dupa caz, culpabile a obligatiei.

§2. Prejudiciul

I. Evaluarea prejudiciului

Repararea integrala Art. 1.531
(1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutarii.
(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea intinderii prejudiciului se tine seama si de cheltuielile
pe care creditorul le-a facut, intr-o limita rezonabila, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
(3) Creditorul are dreptul si la repararea prejudiciului nepatrimonial.

Caracterul cert al prejudiciului Art. 1.532
(1) La stabilirea daunelor-interese se tine seama de prejudiciile viitoare, atunci cand acestea sunt certe.
(2) Prejudiciul ce ar fi cauzat prin pierderea unei sanse de a obtine un avantaj poate fi reparat proportional cu probabilitatea obtinerii avantajului, tinand cont de
imprejurari si de situatia concreta a creditorului.
(3) Prejudiciul al carui cuantum nu poate fi stabilit cu certitudine se determina de instanta de judecata.

Previzibilitatea prejudiciului Art. 1.533
Debitorul raspunde numai pentru prejudiciile pe care le-a prevazut sau pe care putea sa le prevada ca urmare a neexecutarii la momentul incheierii contractului, afara
de cazul in care neexecutarea este intentionata ori se datoreaza culpei grave a acestuia. Chiar si in acest din urma caz, daunele-interese nu cuprind decat ceea ce este
consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei.

Prejudiciul imputabil creditorului Art. 1.534
(1) Daca, prin actiunea sau omisiunea sa culpabila, creditorul a contribuit la producerea prejudiciului, despagubirile datorate de debitor se vor diminua in mod
corespunzator. Aceasta dispozitie se aplica si atunci cand prejudiciul este cauzat in parte de un eveniment al carui risc a fost asumat de creditor.
(2) Debitorul nu datoreaza despagubiri pentru prejudiciile pe care creditorul le-ar fi putut evita cu o minima diligenta.

Daunele moratorii in cazul obligatiilor banesti Art. 1.535
(1) In cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul platii, in cuantumul convenit
de parti sau, in lipsa, in cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul sa faca dovada ca prejudiciul suferit
de creditor ca urmare a intarzierii platii ar fi mai mic.
(2) Daca, inainte de scadenta, debitorul datora dobanzi mai mari decat dobanda legala, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil inainte de scadenta.
(3) Daca nu sunt datorate dobanzi moratorii mai mari decat dobanda legala, creditorul are dreptul, in afara dobanzii legale, la daune-interese pentru repararea
integrala a prejudiciului suferit.

Daunele moratorii in cazul obligatiilor de a face Art. 1.536
In cazul altor obligatii decat cele avand ca obiect plata unei sume de bani, executarea cu intarziere da intotdeauna dreptul la daune-interese egale cu dobanda legala,
calculata de la data la care debitorul este in intarziere asupra echivalentului in bani al obligatiei, cu exceptia cazului in care s-a stipulat o clauza penala ori creditorul
poate dovedi un prejudiciu mai mare cauzat de intarzierea in executarea obligatiei.

Dovada prejudiciului Art. 1.537
Dovada neexecutarii obligatiei nu il scuteste pe creditor de proba prejudiciului, cu exceptia cazului in care prin lege sau prin conventia partilor se prevede altfel.

II. Clauza penala si arvuna

Clauza penala Art. 1.538
(1) Clauza penala este aceea prin care partile stipuleaza ca debitorul se obliga la o anumita prestatie in cazul neexecutarii obligatiei principale.
(2) In caz de neexecutare, creditorul poate cere fie executarea silita in natura a obligatiei principale, fie clauza penala.
(3) Debitorul nu se poate libera oferind despagubirea convenita.
(4) Creditorul poate cere executarea clauzei penale fara a fi tinut sa dovedeasca vreun prejudiciu.
(5) Dispozitiile privitoare la clauza penala sunt aplicabile conventiei prin care creditorul este indreptatit ca, in cazul rezolutiunii sau rezilierii contractului din culpa
debitorului, sa pastreze plata partiala facuta de acesta din urma. Sunt exceptate dispozitiile privitoare la arvuna.

Cumulul penalitatii cu executarea in natura Art. 1.539
Creditorul nu poate cere atat executarea in natura a obligatiei principale, cat si plata penalitatii, afara de cazul in care penalitatea a fost stipulata pentru neexecutarea
obligatiilor la timp sau in locul stabilit. In acest din urma caz, creditorul poate cere atat executarea obligatiei principale, cat si a penalitatii, daca nu renunta la acest
drept sau daca nu accepta, fara rezerve, executarea obligatiei.

Nulitatea clauzei penale Art. 1.540
(1) Nulitatea obligatiei principale o atrage pe aceea a clauzei penale.
Nulitatea clauzei penale nu o atrage pe aceea a obligatiei principale.
(2) Penalitatea nu poate fi ceruta atunci cand executarea obligatiei a devenit imposibila din cauze neimputabile debitorului.

Reducerea cuantumului penalitatii Art. 1.541
(1) Instanta nu poate reduce penalitatea decat atunci cand: a) obligatia principala a fost executata in parte si aceasta executare a profitat creditorului; b) penalitatea
este vadit excesiva fata de prejudiciul ce putea fi prevazut de parti la incheierea contractului.
(2) In cazul prevazut la alin. (1) lit. b), penalitatea astfel redusa trebuie insa sa ramana superioara obligatiei principale.
(3) Orice stipulatie contrara se considera nescrisa.

Obligatia principala indivizibila Art. 1.542
Atunci cand obligatia principala este indivizibila, fara a fi solidara, iar neexecutarea acesteia rezulta din fapta unuia dintre codebitori, penalitatea poate fi ceruta fie in
totalitate celui care nu a executat, fie celorlalti codebitori, fiecaruia pentru partea sa. Acestia pastreaza dreptul de regres in contra celui care a provocat neexecutarea.

Obligatia principala divizibila Art. 1.543
(1) Atunci cand obligatia principala este divizibila, penalitatea este, de asemenea, divizibila, fiind suportata numai de codebitorul care este vinovat de neexecutare si
numai pentru partea de care acesta este tinut.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica atunci cand clauza penala a fost stipulata pentru a impiedica o plata partiala, iar unul dintre codebitori a impiedicat executarea
obligatiei in totalitate. In acest caz, intreaga penalitate poate fi ceruta acestuia din urma, iar de la ceilalti codebitori numai proportional cu partea fiecaruia din datorie,
fara a limita regresul acestora impotriva celui care nu a executat obligatia.

Arvuna confirmatorie Art. 1.544
(1) Daca, la momentul incheierii contractului, o parte da celeilalte, cu titlu de arvuna, o suma de bani sau alte bunuri fungibile, in caz de executare arvuna trebuie
imputata asupra prestatiei datorate sau, dupa caz, restituita.
(2) Daca partea care a dat arvuna nu executa obligatia fara justificare, cealalta parte poate declara rezolutiunea contractului, retinand arvuna. Atunci cand
neexecutarea provine de la partea care a primit arvuna, cealalta parte poate declara rezolutiunea contractului si poate cere dublul acesteia.
(3) Creditorul obligatiei neexecutate poate insa opta pentru executare sau pentru rezolutiunea contractului si repararea prejudiciului potrivit dreptului comun.

Arvuna penalizatoare Art. 1.545
Daca in contract este stipulat expres dreptul uneia dintre parti sau dreptul ambelor parti de a se dezice de contract, cel care denunta contractul pierde arvuna data
sau, dupa caz, trebuie sa restituie dublul celei primite.

Restituirea arvunei Art. 1.546
Arvuna se restituie cand contractul inceteaza din cauze ce nu atrag raspunderea vreuneia dintre parti.

§3. Vinovatia debitorului

Vinovatia debitorului Art. 1.547
Debitorul este tinut sa repare prejudiciul cauzat cu intentie sau din culpa.

Prezumtia de culpa Art. 1.548
Culpa debitorului unei obligatii contractuale se prezuma prin simplul fapt al neexecutarii.

Sectiunea 5 – Rezolutiunea, rezilierea si reducerea prestatiilor
Dreptul la rezolutiune sau reziliere Art. 1.549
(1) Daca nu cere executarea silita a obligatiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezolutiunea sau, dupa caz, rezilierea contractului, precum si la daune-interese,
daca i se cuvin.
(2) Rezolutiunea poate avea loc pentru o parte a contractului, numai atunci cand executarea sa este divizibila. De asemenea, in cazul contractului plurilateral,
neindeplinirea de catre una dintre parti a obligatiei nu atrage rezolutiunea contractului fata de celelalte parti, cu exceptia cazului in care prestatia neexecutata trebuia,
dupa circumstante, sa fie considerata esentiala.
(3) Daca nu se prevede altfel, dispozitiile referitoare la rezolutiune se aplica si in cazul rezilierii.

Modul de operare Art. 1.550
(1) Rezolutiunea poate fi dispusa de instanta, la cerere, sau, dupa caz, poate fi declarata unilateral de catre partea indreptatita.
(2) De asemenea, in cazurile anume prevazute de lege sau daca partile au convenit astfel, rezolutiunea poate opera de plin drept. Reducerea prestatiilor Art. 1.551
(1) Creditorul nu are dreptul la rezolutiune atunci cand neexecutarea este de mica insemnatate. In cazul contractelor cu executare succesiva, creditorul are dreptul la
reziliere, chiar daca neexecutarea este de mica insemnatate, insa are un caracter repetat. Orice stipulatie contrara este considerata nescrisa.
(2) El are insa dreptul la reducerea proportionala a prestatiei sale daca, dupa imprejurari, aceasta este posibila.
(3) Daca reducerea prestatiilor nu poate avea loc, creditorul nu are dreptul decat la daune-interese.

Rezolutiunea unilaterala Art. 1.552
(1) Rezolutiunea sau rezilierea contractului poate avea loc prin notificarea scrisa a debitorului atunci cand partile au convenit astfel, cand debitorul se afla de drept in
intarziere ori cand acesta nu a executat obligatia in termenul fixat prin punerea in intarziere.
(2) Declaratia de rezolutiune sau de reziliere trebuie facuta in termenul de prescriptie prevazut de lege pentru actiunea corespunzatoare acestora.
(3) In toate cazurile, declaratia de rezolutiune sau de reziliere se inscrie in cartea funciara ori, dupa caz, in alte registre publice, pentru a fi opozabila tertilor.
(4) Declaratia de rezolutiune este irevocabila de la data comunicarii ei catre debitor sau, dupa caz, de la data expirarii termenului prevazut la alin. (1).

Pactul comisoriu Art. 1.553
(1) Pactul comisoriu produce efecte daca prevede, in mod expres, obligatiile a caror neexecutare atrage rezolutiunea sau rezilierea de drept a contractului.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), rezolutiunea sau rezilierea este subordonata punerii in intarziere a debitorului, afara de cazul in care s-a convenit ca ea va rezulta din
simplul fapt al neexecutarii.
(3) Punerea in intarziere nu produce efecte decat daca indica in mod expres conditiile in care pactul comisoriu opereaza.

Efectele rezolutiunii si ale rezilierii Art. 1.554
(1) Contractul desfiintat prin rezolutiune se considera ca nu a fost niciodata incheiat. Daca prin lege nu se prevede altfel, fiecare parte este tinuta, in acest caz, sa
restituie celeilalte parti prestatiile primite.
(2) Rezolutiunea nu produce efecte asupra clauzelor referitoare la solutionarea diferendelor ori asupra celor care sunt destinate sa produca efecte chiar in caz de
rezolutiune.
(3) Contractul reziliat inceteaza doar pentru viitor.

Sectiunea 6 – Cauze justificate de neexecutare a obligatiilor contractuale
Ordinea executarii obligatiilor Art. 1.555
(1) Daca din conventia partilor sau din imprejurari nu rezulta contrariul, in masura in care obligatiile pot fi executate simultan, partile sunt tinute sa le execute in acest
fel.
(2) In masura in care executarea obligatiei unei parti necesita o perioada de timp, acea parte este tinuta sa execute contractul prima, daca din conventia partilor sau
din imprejurari nu rezulta altfel.

Exceptia de neexecutare Art. 1.556
(1) Atunci cand obligatiile nascute dintr-un contract sinalagmatic sunt exigibile, iar una dintre parti nu executa sau nu ofera executarea obligatiei, cealalta parte poate,
intr-o masura corespunzatoare, sa refuze executarea propriei obligatii, afara de cazul in care din lege, din vointa partilor sau din uzante rezulta ca cealalta parte este
obligata sa execute mai intai.
(2) Executarea nu poate fi refuzata daca, potrivit imprejurarilor si tinand seama de mica insemnatate a prestatiei neexecutate, acest refuz ar fi contrar bunei-credinte.

Imposibilitatea de executare Art. 1.557
(1) Atunci cand imposibilitatea de executare este totala si definitiva si priveste o obligatie contractuala importanta, contractul este desfiintat de plin drept si fara vreo
notificare, chiar din momentul producerii evenimentului fortuit. Dispozitiile art. 1.274 alin. (2) sunt aplicabile in mod corespunzator.
(2) Daca imposibilitatea de executare a obligatiei este temporara, creditorul poate suspenda executarea propriilor obligatii ori poate obtine desfiintarea contractului. In
acest din urma caz, regulile din materia rezolutiunii sunt aplicabile in mod corespunzator.
Capitolul III – Mijloacele de protectie a drepturilor creditorului
Sectiunea 1 – Masurile conservatorii
Masurile conservatorii Art. 1.558
Creditorul poate sa ia toate masurile necesare sau utile pentru conservarea drepturilor sale, precum asigurarea dovezilor, indeplinirea unor formalitati de publicitate si
informare pe contul debitorului, exercitarea actiunii oblice ori luarea unor masuri asiguratorii.

Masurile asiguratorii Art. 1.559
Principalele masuri asiguratorii sunt sechestrul si poprirea asiguratorie. Masurile asiguratorii se iau in conformitate cu dispozitiile Codului de procedura civila.

Sectiunea 2 – Actiunea oblica
Notiune Art. 1.560
(1) Creditorul a carui creanta este certa si exigibila poate sa exercite drepturile si actiunile debitorului atunci cand acesta, in prejudiciul creditorului, refuza sau
neglijeaza sa le exercite.
(2) Creditorul nu va putea exercita drepturile si actiunile care sunt strans legate de persoana debitorului.
(3) Cel impotriva caruia se exercita actiunea oblica poate opune creditorului toate mijloacele de aparare pe care le-ar fi putut opune debitorului.

Efectele admiterii actiunii oblice Art. 1.561
Hotararea judecatoreasca de admitere a actiunii oblice profita tuturor creditorilor, fara nicio preferinta in favoarea creditorului care a exercitat actiunea.

Sectiunea 3 – Actiunea revocatorie
Notiune Art. 1.562
(1) Daca dovedeste un prejudiciu, creditorul poate cere sa fie declarate inopozabile fata de el actele juridice incheiate de debitor in frauda drepturilor sale, cum sunt
cele prin care debitorul isi creeaza sau isi mareste o stare de insolvabilitate.
(2) Un contract cu titlu oneros sau o plata facuta in executarea unui asemenea contract poate fi declarata inopozabila numai atunci cand tertul contractant ori cel care
a primit plata cunostea faptul ca debitorul isi creeaza sau isi mareste starea de insolvabilitate.

Conditii privitoare la creanta Art. 1.563
Creanta trebuie sa fie certa la data introducerii actiunii.

Termen de prescriptie Art. 1.564
Daca prin lege nu se prevede altfel, dreptul la actiune se prescrie in termen de un an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca prejudiciul ce
rezulta din actul atacat.

Efectele admiterii actiunii Art. 1.565
(1) Actul atacat va fi declarat inopozabil atat fata de creditorul care a introdus actiunea, cat si fata de toti ceilalti creditori care, putand introduce actiunea, au intervenit
in cauza. Acestia vor avea dreptul de a fi platiti din pretul bunului urmarit, cu respectarea cauzelor de preferinta existente intre ei.
(2) Tertul dobanditor poate pastra bunul platind creditorului caruia profita admiterea actiunii o suma de bani egala cu prejudiciul suferit de acesta din urma prin
incheierea actului. In caz contrar, hotararea judecatoreasca de admitere a actiunii revocatorii indisponibilizeaza bunul pana la incetarea executarii silite a creantei pe
care s-a intemeiat actiunea, dispozitiile privitoare la publicitatea si efectele clauzei de inalienabilitate aplicandu-se in mod corespunzator.
Titlul VI – Transmisiunea si transformarea obligatiilor

Capitolul I – Cesiunea de creanta
Sectiunea 1 – Cesiunea de creanta in general
Notiune Art. 1.566
(1) Cesiunea de creanta este conventia prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanta impotriva unui tert.
(2) Dispozitiile prezentului capitol nu se aplica:
a) transferului creantelor in cadrul unei transmisiuni universale sau cu titlu universal;
b) transferului titlurilor de valoare si altor instrumente financiare, cu exceptia dispozitiilor sectiunii a 2-a din prezentul capitol.

Felurile cesiunii Art. 1.567
(1) Cesiunea de creanta poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.
(2) Daca cesiunea este cu titlu gratuit, dispozitiile prezentei sectiuni se completeaza in mod corespunzator cu cele din materia contractului de donatie.
(3) Daca cesiunea este cu titlu oneros, dispozitiile prezentului capitol se completeaza in mod corespunzator cu cele din materia contractului de vanzarecumparare sau,
dupa caz, cu cele care reglementeaza orice alta operatiune juridica in cadrul careia partile au convenit sa se execute prestatia constand in transmiterea unei creante.

Transferul drepturilor Art. 1.568
(1) Cesiunea de creanta transfera cesionarului:
a) toate drepturile pe care cedentul le are in legatura cu creanta cedata;
b) drepturile de garantie si toate celelalte accesorii ale creantei cedate.
(2) Cu toate acestea, cedentul nu poate sa predea cesionarului, fara acordul constituitorului, posesia bunului luat in gaj. In cazul in care constituitorul se opune, bunul
gajat ramane in custodia cedentului.

Creante care nu pot fi cedate Art. 1.569
(1) Nu pot face obiectul unei cesiuni creantele care sunt declarate netransmisibile de lege.
(2) Creanta ce are ca obiect o alta prestatie decat plata unei sume de bani poate fi cedata numai daca cesiunea nu face ca obligatia sa fie, in mod substantial, mai
oneroasa.

Clauza de inalienabilitate Art. 1.570
(1) Cesiunea care este interzisa sau limitata prin conventia cedentului cu debitorul nu produce efecte in privinta debitorului decat daca:
a) debitorul a consimtit la cesiune;
b) interdictia nu este expres mentionata in inscrisul constatator al creantei, iar cesionarul nu a cunoscut si nu trebuia sa cunoasca existenta interdictiei la momentul
cesiunii;
c) cesiunea priveste o creanta ce are ca obiect o suma de bani.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu limiteaza raspunderea cedentului fata de debitor pentru incalcarea interdictiei de a ceda creanta.

Cesiunea partiala Art. 1.571
(1) Creanta privitoare la o suma de bani poate fi cedata in parte.
(2) Creanta ce are ca obiect o alta prestatie nu poate fi cedata in parte decat daca obligatia este divizibila, iar cesiunea nu face ca aceasta sa devina, in mod
substantial, mai oneroasa pentru debitor.

Creante viitoare Art. 1.572
(1) In caz de cesiune a unei creante viitoare, actul trebuie sa cuprinda elementele care permit identificarea creantei cedate.
(2) Creanta se considera transferata din momentul incheierii contractului de cesiune.

Forma cesiunii Art. 1.573
(1) Creanta este cedata prin simpla conventie a cedentului si a cesionarului, fara notificarea debitorului.
(2) Consimtamantul debitorului nu este cerut decat atunci cand, dupa imprejurari, creanta este legata in mod esential de persoana creditorului.

Predarea inscrisului constatator al creantei Art. 1.574
(1) Cedentul este obligat sa remita cesionarului titlul constatator al creantei aflat in posesia sa, precum si orice alte inscrisuri doveditoare ale dreptului transmis.
(2) In caz de cesiune partiala a creantei, cesionarul are dreptul la o copie legalizata a inscrisului constatator al creantei, precum si la mentionarea cesiunii, cu semnatura
partilor, pe inscrisul original. Daca cesionarul dobandeste si restul creantei, devin aplicabile dispozitiile alin. (1).

Efectele cesiunii inainte de notificare Art. 1.575
(1) Cesiunea de creanta produce efecte intre cedent si cesionar, iar acesta din urma poate pretinde tot ceea ce primeste cedentul de la debitor, chiar daca cesiunea nu
a fost facuta opozabila debitorului.
(2) Cesionarul poate, in aceleasi imprejurari, sa faca acte de conservare cu privire la dreptul cedat.

Dobanzile scadente si neincasate Art. 1.576
Daca nu s-a convenit altfel, dobanzile si orice alte venituri aferente creantei, devenite scadente, dar neincasate inca de cedent, se cuvin cesionarului, cu incepere de la
data cesiunii.

Costuri suplimentare Art. 1.577
Debitorul are dreptul sa fie despagubit de cedent si de cesionar pentru orice cheltuieli suplimentare cauzate de cesiune.

Comunicarea si acceptarea cesiunii Art. 1.578
(1) Debitorul este tinut sa plateasca cesionarului din momentul in care:
a) accepta cesiunea printr-un inscris cu data certa;
b) primeste o comunicare scrisa a cesiunii, pe suport hartie sau in format electronic, in care se arata identitatea cesionarului, se identifica in mod rezonabil creanta
cedata si se solicita debitorului sa plateasca cesionarului. In cazul unei cesiuni partiale, trebuie indicata si intinderea cesiunii.
(2) Inainte de acceptare sau de primirea comunicarii, debitorul nu se poate libera decat platind cedentului.
(3) Atunci cand comunicarea cesiunii este facuta de cesionar, debitorul ii poate cere acestuia sa ii prezinte dovada scrisa a cesiunii.
(4) Pana la primirea unei asemenea dovezi, debitorul poate sa suspende plata.
(5) Comunicarea cesiunii nu produce efecte daca dovada scrisa a cesiunii nu este comunicata debitorului.

Opozabilitatea cesiunii unei universalitati de creante Art. 1.579
Cesiunea unei universalitati de creante, actuale sau viitoare, nu este opozabila tertilor decat prin inscrierea cesiunii in arhiva. Cu toate acestea, cesiunea nu este
opozabila debitorilor decat din momentul comunicarii ei.

Comunicarea odata cu cererea de chemare in judecata Art. 1.580
Atunci cand cesiunea se comunica odata cu actiunea intentata impotriva debitorului, acesta nu poate fi obligat la cheltuieli de judecata daca plateste pana la primul
termen, afara de cazul in care, la momentul comunicarii cesiunii, debitorul se afla deja in intarziere.

Opozabilitatea cesiunii fata de fideiusor Art. 1.581
Cesiunea nu este opozabila fideiusorului decat daca formalitatile prevazute pentru opozabilitatea cesiunii fata de debitor au fost indeplinite si in privinta fideiusorului
insusi.

Efectele cesiunii intre cesionar si debitorul cedat Art. 1.582
(1) Debitorul poate sa opuna cesionarului toate mijloacele de aparare pe care le-ar fi putut invoca impotriva cedentului. Astfel, el poate sa opuna plata facuta
cedentului inainte ca cesiunea sa ii fi devenit opozabila, indiferent daca are sau nu cunostinta de existenta altor cesiuni, precum si orice alta cauza de stingere a
obligatiilor survenita inainte de acel moment.
(2) Debitorul poate, de asemenea, sa opuna cesionarului plata pe care el insusi ori fideiusorul sau a facut-o cu buna-credinta unui creditor aparent, chiar daca au fost
indeplinite formalitatile cerute pentru a face opozabila cesiunea debitorului si tertilor.
(3) In cazul in care cesiunea i-a devenit opozabila prin acceptare, debitorul cedat nu mai poate opune cesionarului compensatia pe care o putea invoca in raporturile
cu cedentul.

Cesiuni succesive Art. 1.583
(1) Atunci cand cedentul a transmis aceeasi creanta mai multor cesionari succesivi, debitorul se libereaza platind in temeiul cesiunii care i-a fost comunicata mai intai
sau pe care a acceptat-o mai intai printr-un inscris cu data certa.
(2) In raporturile dintre cesionarii succesivi ai aceleiasi creante este preferat cel care si-a inscris mai intai cesiunea la arhiva, indiferent de data cesiunii sau a
comunicarii acesteia catre debitor.

Efectele cesiunii partiale intre cesionarii creantei Art. 1.584
In cazul unei cesiuni partiale, cedentul si cesionarul sunt platiti proportional cu valoarea creantei fiecaruia dintre ei. Aceasta regula se aplica in mod corespunzator
cesionarilor care dobandesc impreuna aceeasi creanta.

Obligatia de garantie Art. 1.585
(1) Daca cesiunea este cu titlu oneros, cedentul are, de drept, obligatia de garantie fata de cesionar.
(2) Astfel, cedentul garanteaza existenta creantei in raport cu data cesiunii, fara a raspunde si de solvabilitatea debitorului cedat. Daca cedentul s-a obligat expres sa
garanteze pentru solvabilitatea debitorului cedat, se prezuma, in lipsa unei stipulatii contrare, ca s-a avut in vedere numai solvabilitatea de la data cesiunii.
(3) Raspunderea pentru solvabilitatea debitorului cedat se intinde pana la concurenta pretului cesiunii, la care se adauga cheltuielile suportate de cesionar in legatura cu
cesiunea.
(4) De asemenea, daca cedentul cunostea, la data cesiunii, starea de insolvabilitate a debitorului cedat, sunt aplicabile, in mod corespunzator, dispozitiile legale privind
raspunderea vanzatorului de rea-credinta pentru viciile ascunse ale bunului vandut.
(5) In lipsa de stipulatie contrara, cedentul cu titlu gratuit nu garanteaza nici macar existenta creantei la data cesiunii.

Raspunderea cedentului pentru evictiune Art. 1.586
(1) In toate cazurile, cedentul raspunde daca, prin fapta sa proprie, singura ori concurenta cu fapta unei alte persoane, cesionarul nu dobandeste creanta in patrimoniul
sau ori nu poate sa o faca opozabila tertilor.
(2) Intr-un asemenea caz, intinderea raspunderii cedentului se determina potrivit dispozitiilor art. 1.585 alin. (4).

Sectiunea 2 – Cesiunea unei creante constatate printr-un titlu nominativ, la ordin sau la purtator
Notiune si feluri Art. 1.587
(1) Creantele incorporate in titluri nominative, la ordin ori la purtator nu se pot transmite prin simplul acord de vointa al partilor.
(2) Regimul titlurilor mentionate la alin. (1), precum si al altor titluri de valoare se stabileste prin lege speciala.

Modalitati de transmitere Art. 1.588
(1) In cazul titlurilor nominative, transmisiunea se mentioneaza atat pe inscrisul respectiv, cat si in registrul tinut pentru evidenta acestora.
(2) Pentru transmiterea titlurilor la ordin este necesar girul, efectuat potrivit dispozitiilor aplicabile in materia cambiilor.
(3) Creanta incorporata intr-un titlu la purtator se transmite prin remiterea materiala a titlului. Orice stipulatie contrara se considera nescrisa.

Mijloace de aparare Art. 1.589
(1) Debitorul nu poate opune detinatorului titlului alte exceptii decat cele care privesc nulitatea titlului, cele care reies neindoielnic din cuprinsul acestuia, precum si cele
care pot fi invocate personal impotriva detinatorului.
(2) Cu toate acestea, detinatorul care a dobandit titlul in frauda debitorului nu se poate prevala de dispozitiile alin. (1).

Plata creantei Art. 1.590
Debitorul care a emis titlul la purtator este tinut sa plateasca creanta constatata prin acel titlu oricarui detinator care ii remite titlul, cu exceptia cazului in care i s-a
comunicat o hotarare judecatoreasca prin care este obligat sa refuze plata.

Punerea in circulatie fara voia emitentului Art. 1.591
Debitorul care a emis titlul la purtator ramane tinut fata de orice detinator de buna-credinta, chiar daca demonstreaza ca titlul a fost pus in circulatie impotriva vointei
sale.

Actiunea detinatorului deposedat in mod nelegitim Art. 1.592
Cel care a fost deposedat in mod nelegitim de un titlu la purtator nu il poate impiedica pe debitor sa plateasca creanta celui care ii prezinta titlul decat prin
comunicarea unei hotarari judecatoresti. In acest caz, instanta se va pronunta pe cale de ordonanta presedintiala.
Capitolul II – Subrogatia
Felurile subrogatiei Art. 1.593
(1) Oricine plateste in locul debitorului poate fi subrogat in drepturile creditorului, fara a putea insa dobandi mai multe drepturi decat acesta.
(2) Subrogatia poate fi conventionala sau legala.
(3) Subrogatia conventionala poate fi consimtita de debitor sau de creditor. Ea trebuie sa fie expresa si, pentru a fi opusa tertilor, trebuie constatata prin inscris.

Subrogatia consimtita de creditor Art. 1.594
(1) Subrogatia este consimtita de creditor atunci cand, primind plata de la un tert, ii transmite acestuia, la momentul platii, toate drepturile pe care le avea impotriva
debitorului.
(2) Subrogatia opereaza fara consimtamantul debitorului. Orice stipulatie contrara se considera nescrisa.

Subrogatia consimtita de debitor Art. 1.595
(1) Subrogatia este consimtita de debitor atunci cand acesta se imprumuta spre a-si plati datoria si, pe aceasta cale, transmite imprumutatorului drepturile creditorului
fata de care avea datoria respectiva.
(2) Subrogatia este valabila numai daca actul de imprumut si chitanta de plata a datoriei au data certa, in actul de imprumut se declara ca suma a fost imprumutata
spre a se plati datoria, iar in chitanta se mentioneaza ca plata a fost facuta cu banii imprumutati de noul creditor.
(3) Subrogatia consimtita de debitor are loc fara consimtamantul creditorului initial, in lipsa de stipulatie contrara.

Subrogatia legala Art. 1.596
In afara de alte cazuri prevazute de lege, subrogatia se produce de drept:
a) in folosul creditorului, chiar chirografar, care plateste unui creditor care are un drept de preferinta, potrivit legii;
b) in folosul dobanditorului unui bun care il plateste pe titularul creantei insotite de o garantie asupra bunului respectiv;
c) in folosul celui care, fiind obligat impreuna cu altii sau pentru altii, are interes sa stinga datoria;
d) in folosul mostenitorului care plateste din bunurile sale datoriile succesiunii;
e) in alte cazuri stabilite de lege.

Efectele subrogatiei Art. 1.597
(1) Subrogatia isi produce efectele din momentul platii pe care tertul o face in folosul creditorului.
(2) Subrogatia produce efecte impotriva debitorului principal si a celor care au garantat obligatia. Acestia pot opune noului creditor mijloacele de aparare pe care le
aveau impotriva creditorului initial.

Subrogatia partiala Art. 1.598
(1) In caz de subrogatie partiala, creditorul initial, titular al unei garantii, poate exercita drepturile sale pentru partea neplatita din creanta cu preferinta fata de noul
creditor.
(2) Cu toate acestea, in cazul in care creditorul initial s-a obligat fata de noul creditor sa garanteze suma pentru care a operat subrogatia, cel din urma este preferat.
Capitolul III – Preluarea datoriei
Sectiunea 1 – Dispozitii generale
Conditii Art. 1.599
Obligatia de a plati o suma de bani ori de a executa o alta prestatie poate fi transmisa de debitor unei alte persoane:
a) fie printr-un contract incheiat intre debitorul initial si noul debitor, sub rezerva dispozitiilor art. 1.605;
b) fie printr-un contract incheiat intre creditor si noul debitor, prin care acesta din urma isi asuma obligatia.

Efecte Art. 1.600
Prin incheierea contractului de preluare a datoriei, noul debitor il inlocuieste pe cel vechi, care, daca nu s-a stipulat altfel si sub rezerva art. 1.601, este liberat.

Insolvabilitatea noului debitor Art. 1.601
Debitorul initial nu este liberat prin preluarea datoriei, daca se dovedeste ca noul debitor era insolvabil la data cand a preluat datoria, iar creditorul a consimtit la
preluare, fara a cunoaste aceasta imprejurare.

Accesoriile creantei Art. 1.602
(1) Creditorul se poate prevala in contra noului debitor de toate drepturile pe care le are in legatura cu datoria preluata.
(2) Preluarea datoriei nu are niciun efect asupra existentei garantiilor creantei, afara de cazul cand acestea nu pot fi despartite de persoana debitorului.
(3) Cu toate acestea, obligatia fideiusorului sau a tertului care a constituit o garantie pentru realizarea creantei se va stinge daca aceste persoane nu si-au dat acordul
la preluare.

Mijloacele de aparare Art. 1.603
(1) Daca din contract nu rezulta altfel, noul debitor poate opune creditorului toate mijloacele de aparare pe care le-ar fi putut opune debitorul initial, in afara de
compensatie sau orice alta exceptie personala a acestuia din urma.
(2) Noul debitor nu poate opune creditorului mijloacele de aparare intemeiate pe raportul juridic dintre noul debitor si debitorul initial, chiar daca acest raport a fost
motivul determinant al preluarii.

Ineficacitatea preluarii datoriei Art. 1.604
(1) Cand contractul de preluare este desfiintat, obligatia debitorului initial renaste, cu toate accesoriile sale, sub rezerva drepturilor dobandite de tertii de buna-
credinta.
(2) Creditorul poate, de asemenea, cere daune-interese celui ce a preluat datoria, afara numai daca acesta din urma dovedeste ca nu poarta raspunderea desfiintarii
contractului si a prejudiciilor suferite de creditor.

Sectiunea 2 – Preluarea datoriei prin contract incheiat cu debitorul
Acordul creditorului Art. 1.605
Preluarea datoriei convenita cu debitorul isi va produce efectele numai daca creditorul isi da acordul.

Comunicarea preluarii Art. 1.606
(1) Oricare dintre contractanti poate comunica creditorului contractul de preluare, cerandu-i sa isi dea acordul.
(2) Creditorului nu i se poate cere acordul cat timp nu a primit comunicarea.
(3) Cat timp creditorul nu si-a dat acordul, contractantii pot modifica sau denunta contractul.

Termenul de acceptare Art. 1.607
(1) Contractantul care comunica preluarea datoriei creditorului ii poate stabili un termen rezonabil pentru raspuns.
(2) Daca ambii contractanti au comunicat creditorului preluarea datoriei, stabilind termene diferite, raspunsul urmeaza sa fie dat in termenul care se implineste cel din
urma.
(3) Preluarea datoriei este considerata refuzata daca creditorul nu a raspuns in termen.

Obligatiile tertului Art. 1.608
(1) Cat timp creditorul nu si-a dat acordul sau daca a refuzat preluarea, cel care a preluat datoria este obligat sa il libereze pe debitor, executand la timp obligatia.
(2) Creditorul nu dobandeste un drept propriu impotriva celui obligat sa il libereze pe debitor, cu exceptia cazului in care se face dovada ca partile contractante au
voit altfel.
Capitolul IV – Novatia
Notiune si feluri Art. 1.609
(1) Novatia are loc atunci cand debitorul contracteaza fata de creditor o obligatie noua, care inlocuieste si stinge obligatia initiala.
(2) De asemenea, novatia se produce atunci cand un debitor nou il inlocuieste pe cel initial, care este liberat de creditor, stingandu-se astfel obligatia initiala. In acest
caz, novatia poate opera fara consimtamantul debitorului initial.
(3) Novatia are loc si atunci cand, ca efect al unui contract nou, un alt creditor este substituit celui initial, fata de care debitorul este liberat, stingandu-se astfel obligatia
veche.

Proba novatiei Art. 1.610
Novatia nu se prezuma. Intentia de a nova trebuie sa fie neindoielnica.

Garantiile creantei novate Art. 1.611
(1) Ipotecile care garanteaza creanta initiala nu vor insoti noua creanta decat daca aceasta s-a prevazut in mod expres.
(2) In cazul novatiei prin schimbarea debitorului, ipotecile legate de creanta initiala nu subzista asupra bunurilor debitorului initial fara consimtamantul acestuia din urma
si nici nu se stramuta asupra bunurilor noului debitor fara acordul sau.
(3) Atunci cand novatia opereaza intre creditor si unul dintre debitorii solidari, ipotecile legate de vechea creanta nu pot fi transferate decat asupra bunurilor
codebitorului care contracteaza noua datorie.

Mijloacele de aparare Art. 1.612
Atunci cand novatia are loc prin schimbarea debitorului, noul debitor nu poate opune creditorului mijloacele de aparare pe care le avea impotriva debitorului initial si
nici cele pe care acesta din urma le avea impotriva creditorului, cu exceptia situatiei in care, in acest ultim caz, debitorul poate invoca nulitatea absoluta a actului din
care s-a nascut obligatia initiala.

Efectele novatiei asupra debitorilor solidari si fideiusorilor Art. 1.613
(1) Novatia care opereaza intre creditor si unul dintre debitorii solidari ii libereaza pe ceilalti codebitori cu privire la creditor. Novatia care opereaza cu privire la
debitorul principal ii libereaza pe fideiusori.
(2) Cu toate acestea, atunci cand creditorul a cerut acordul codebitorilor sau, dupa caz, al fideiusorilor ca acestia sa fie tinuti de noua obligatie, creanta initiala subzista
in cazul in care debitorii sau fideiusorii nu isi exprima acordul.

Efectele novatiei asupra creditorilor solidari Art. 1.614
Novatia consimtita de un creditor solidar nu este opozabila celorlalti creditori decat pentru partea din creanta ce revine acelui creditor.
Titlul VII – Stingerea obligatiilor

Capitolul I – Dispozitii generale
Moduri de stingere a obligatiilor Art. 1.615
Obligatiile se sting prin plata, compensatie, confuziune, remitere de datorie, imposibilitate fortuita de executare, precum si prin alte moduri expres prevazute de lege.
Capitolul II – Compensatia
Notiune Art. 1.616
Datoriile reciproce se sting prin compensatie pana la concurenta celei mai mici dintre ele.

Conditii Art. 1.617
(1) Compensatia opereaza de plin drept de indata ce exista doua datorii certe, lichide si exigibile, oricare ar fi izvorul lor, si care au ca obiect o suma de bani sau o
anumita cantitate de bunuri fungibile de aceeasi natura.
(2) O parte poate cere lichidarea judiciara a unei datorii pentru a putea opune compensatia.
(3) Oricare dintre parti poate renunta, in mod expres ori tacit, la compensatie.

Cazuri in care compensatia este exclusa Art. 1.618
Compensatia nu are loc atunci cand:
a) creanta rezulta dintr-un act facut cu intentia de a pagubi;
b) datoria are ca obiect restituirea bunului dat in depozit sau cu titlu de comodat;
c) are ca obiect un bun insesizabil.

Termenul de gratie Art. 1.619
Termenul de gratie acordat pentru plata uneia dintre datorii nu impiedica realizarea compensatiei.

Imputatia Art. 1.620
Atunci cand mai multe obligatii susceptibile de compensatie sunt datorate de acelasi debitor, regulile stabilite pentru imputatia platii se aplica in mod corespunzator.

Fideiusiunea Art. 1.621
(1) Fideiusorul poate opune in compensatie creanta pe care debitorul principal o dobandeste impotriva creditorului obligatiei garantate.
(2) Debitorul principal nu poate, pentru a se libera fata de creditorul sau, sa opuna compensatia pentru ceea ce acesta din urma datoreaza fideiusorului.

Efectele compensatiei fata de terti Art. 1.622
(1) Compensatia nu are loc si nici nu se poate renunta la ea in detrimentul drepturilor dobandite de un tert.
(2) Astfel, debitorul care, fiind tert poprit, dobandeste o creanta asupra creditorului popritor nu poate opune compensatia impotriva acestuia din urma.
(3) Debitorul care putea sa opuna compensatia si care a platit datoria nu se mai poate prevala, in detrimentul tertilor, de privilegiile sau de ipotecile creantei sale.

Cesiunea sau ipoteca asupra unei creante Art. 1.623
(1) Debitorul care accepta pur si simplu cesiunea sau ipoteca asupra creantei consimtita de creditorul sau unui tert nu mai poate opune acelui tert compensatia pe care
ar fi putut sa o invoce impotriva creditorului initial inainte de acceptare.
(2) Cesiunea sau ipoteca pe care debitorul nu a acceptat-o, dar care i-a devenit opozabila, nu impiedica decat compensatia datoriilor creditorului initial care sunt
ulterioare momentului in care cesiunea sau ipoteca i-a devenit opozabila.
Capitolul III – Confuziunea
Notiune Art. 1.624
(1) Atunci cand, in cadrul aceluiasi raport obligational, calitatile de creditor si debitor se intrunesc in aceeasi persoana, obligatia se stinge de drept prin confuziune.
(2) Confuziunea nu opereaza daca datoria si creanta se gasesc in acelasi patrimoniu, dar in mase de bunuri diferite.

Confuziunea si ipoteca Art. 1.625
(1) Ipoteca se stinge prin confuziunea calitatilor de creditor ipotecar si de proprietar al bunului ipotecat.
(2) Ea renaste daca creditorul este evins din orice cauza independenta de el.

Fideiusiunea Art. 1.626
Confuziunea ce opereaza prin reunirea calitatilor de creditor si debitor profita fideiusorilor. Cea care opereaza prin reunirea calitatilor de fideiusor si creditor ori de
fideiusor si debitor principal nu stinge obligatia principala.

Efectele confuziunii fata de terti Art. 1.627
Confuziunea nu aduce atingere drepturilor dobandite anterior de terti in legatura cu creanta stinsa pe aceasta cale.

Desfiintarea confuziunii Art. 1.628
Disparitia cauzei care a determinat confuziunea face sa renasca obligatia cu efect retroactiv.
Capitolul IV – Remiterea de datorie
Notiune Art. 1.629
(1) Remiterea de datorie are loc atunci cand creditorul il libereaza pe debitor de obligatia sa.
(2) Remiterea de datorie este totala, daca nu se stipuleaza contrariul.

Feluri Art. 1.630
(1) Remiterea de datorie poate fi expresa sau tacita.
(2) Ea poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, potrivit naturii actului prin care aceasta se realizeaza.

Dovada Art. 1.631
Dovada remiterii de datorie se face in conditiile art. 1.499.

Garantii Art. 1.632
Renuntarea expresa la un privilegiu sau la o ipoteca facuta de creditor nu prezuma remiterea de datorie in privinta creantei garantate.

Fideiusiunea Art. 1.633
(1) Remiterea de datorie facuta debitorului principal libereaza pe fideiusor, ca si pe oricare alte persoane tinute pentru el.
(2) Remiterea de datorie consimtita in favoarea fideiusorului nu libereaza pe debitorul principal.
(3) Daca remiterea de datorie este convenita cu unul dintre fideiusori, ceilalti raman obligati sa garanteze pentru tot, cu includerea partii garantate de acesta, numai
daca au consimtit expres la exonerarea lui.
(4) Prestatia pe care a primit-o creditorul de la un fideiusor pentru a-l exonera de obligatia de garantie se imputa asupra datoriei, profitand, in proportia valorii acelei
prestatii, atat debitorului principal, cat si celorlalti fideiusori.
Capitolul V – Imposibilitatea fortuita de executare
Notiune. Conditii Art. 1.634
(1) Debitorul este liberat atunci cand obligatia sa nu mai poate fi executata din cauza unei forte majore, a unui caz fortuit ori a unor alte evenimente asimilate acestora,
produse inainte ca debitorul sa fie pus in intarziere.
(2) Debitorul este, de asemenea, liberat, chiar daca se afla in intarziere, atunci cand creditorul nu ar fi putut, oricum, sa beneficieze de executarea obligatiei din cauza
imprejurarilor prevazute la alin. (1), afara de cazul in care debitorul a luat asupra sa riscul producerii acestora.
(3) Atunci cand imposibilitatea este temporara, executarea obligatiei se suspenda pentru un termen rezonabil, apreciat in functie de durata si urmarile evenimentului
care a provocat imposibilitatea de executare.
(4) Dovada imposibilitatii de executare revine debitorului.
(5) Debitorul trebuie sa notifice creditorului existenta evenimentului care provoaca imposibilitatea de executare a obligatiilor. Daca notificarea nu ajunge la creditor
intr-un termen rezonabil din momentul in care debitorul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca imposibilitatea de executare, debitorul raspunde pentru prejudiciul cauzat,
prin aceasta, creditorului.
(6) Daca obligatia are ca obiect bunuri de gen, debitorul nu poate invoca imposibilitatea fortuita de executare.
Titlul VIII – Restituirea prestatiilor

Capitolul I – Dispozitii generale
Cauzele restituirii Art. 1.635
(1) Restituirea prestatiilor are loc ori de cate ori cineva este tinut, in virtutea legii, sa inapoieze bunurile primite fara drept ori din eroare sau in temeiul unui act juridic
desfiintat ulterior cu efect retroactiv ori ale carui obligatii au devenit imposibil de executat din cauza unui eveniment de forta majora, a unui caz fortuit ori a unui alt
eveniment asimilat acestora.
(2) Ceea ce a fost prestat in temeiul unei cauze viitoare, care nu s-a infaptuit, este, de asemenea, supus restituirii, afara numai daca cel care a prestat a facut-o stiind
ca infaptuirea cauzei este cu neputinta sau, dupa caz, a impiedicat cu stiinta realizarea ei.
(3) Obligatia de restituire beneficiaza de garantiile constituite pentru plata obligatiei initiale.

Persoana indreptatita la restituire Art. 1.636
Dreptul de restituire apartine celui care a efectuat prestatia supusa restituirii sau, dupa caz, unei alte persoane indreptatite, potrivit legii.

Formele restituirii Art. 1.637
(1) Restituirea se face in natura sau prin echivalent.
(2) Restituirea prestatiilor are loc chiar daca, potrivit legii, nu sunt datorate dauneinterese.

Restituirea pentru cauza ilicita Art. 1.638
Prestatia primita sau executata in temeiul unei cauze ilicite sau imorale ramane intotdeauna supusa restituirii.
Capitolul II – Modalitatile de restituire
Restituirea in natura Art. 1.639
Restituirea prestatiilor se face in natura, prin inapoierea bunului primit.

Restituirea prin echivalent Art. 1.640
(1) Daca restituirea nu poate avea loc in natura din cauza imposibilitatii sau a unui impediment serios ori daca restituirea priveste prestarea unor servicii deja efectuate,
restituirea se face prin echivalent.
(2) In cazurile prevazute la alin. (1), valoarea prestatiilor se apreciaza la momentul in care debitorul a primit ceea ce trebuie sa restituie.

Pieirea sau instrainarea bunului Art. 1.641
In cazul pieirii totale sau instrainarii bunului supus restituirii, debitorul obligatiei de restituire este tinut sa plateasca valoarea bunului, considerata fie la momentul primirii
sale, fie la acela al pierderii ori al instrainarii, in functie de cea mai mica dintre aceste valori. Daca debitorul este de rea-credinta ori obligatia de restituire provine din
culpa sa, atunci restituirea se face in functie de valoarea cea mai mare.

Pieirea fortuita a bunului Art. 1.642
Daca bunul supus restituirii a pierit fortuit, debitorul obligatiei de restituire este liberat de aceasta obligatie, insa el trebuie sa cedeze creditorului, dupa caz, fie
indemnizatia incasata pentru aceasta pieire, fie, atunci cand nu a incasat-o inca, dreptul de a primi aceasta indemnizatie. Daca debitorul este de rea-credinta ori
obligatia de restituire provine din culpa sa, el nu este liberat de restituire decat daca dovedeste ca bunul ar fi pierit si in cazul in care, la data pieirii, ar fi fost deja
predat creditorului.

Pierderea partiala Art. 1.643
(1) Daca bunul ce face obiectul restituirii a suferit o pierdere partiala, cum este o deteriorare sau o alta scadere de valoare, cel obligat la restituire este tinut sa il
indemnizeze pe creditor, cu exceptia cazului in care pierderea rezulta din folosinta normala a bunului sau dintr-o imprejurare neimputabila debitorului.
(2) Atunci cand cauza restituirii este imputabila creditorului, bunul ce face obiectul restituirii trebuie inapoiat in starea in care se gaseste la momentul introducerii
actiunii, fara despagubiri, afara de cazul cand aceasta stare este cauzata din culpa debitorului restituirii.

Cheltuielile privitoare la bun Art. 1.644
Dreptul la rambursarea cheltuielilor facute cu bunul ce face obiectul restituirii este supus regulilor prevazute in materia accesiunii pentru posesorul de buna-credinta
sau, daca cel obligat la restituire este de rea-credinta ori cauza restituirii ii este imputabila, regulilor prevazute in materia accesiunii pentru posesorul de reacredinta.

Restituirea fructelor si a contravalorii folosintei bunului Art. 1.645
(1) Daca a fost de buna-credinta, cel obligat la restituire dobandeste fructele produse de bunul supus restituirii si suporta cheltuielile angajate cu producerea lor. El nu
datoreaza nicio indemnizatie pentru folosinta bunului, cu exceptia cazului in care aceasta folosinta a fost obiectul principal al prestatiei si a cazului in care bunul era,
prin natura lui, supus unei deprecieri rapide.
(2) Atunci cand cel obligat la restituire a fost de rea-credinta ori cand cauza restituirii ii este imputabila, el este tinut, dupa compensarea cheltuielilor angajate cu
producerea lor, sa restituie fructele pe care le-a dobandit sau putea sa le dobandeasca si sa il indemnizeze pe creditor pentru folosinta pe care bunul i-a putut-o
procura.

Cheltuielile restituirii Art. 1.646
(1) Cheltuielile restituirii sunt suportate de parti proportional cu valoarea prestatiilor care se restituie.
(2) Cheltuielile restituirii se suporta integral de cel care este de rea-credinta ori din a carui culpa contractul a fost desfiintat.

Restituirea prestatiilor de catre incapabili Art. 1.647
(1) Persoana care nu are capacitate de exercitiu deplina nu este tinuta la restituirea prestatiilor decat in limita folosului realizat, apreciat la data cererii de restituire.
Sarcina probei acestei imbogatiri incumba celui care solicita restituirea.
(2) Ea poate fi tinuta la restituirea integrala atunci cand, cu intentie sau din culpa grava, a facut ca restituirea sa fie imposibila.
Capitolul III – Efectele restituirii fata de terti
Actele de instrainare Art. 1.648
(1) Daca bunul supus restituirii a fost instrainat, actiunea in restituire poate fi exercitata si impotriva tertului dobanditor, sub rezerva regulilor de carte funciara sau a
efectului dobandirii cu buna-credinta a bunurilor mobile ori, dupa caz, a aplicarii regulilor privitoare la uzucapiune.
(2) Daca asupra bunului supus restituirii au fost constituite drepturi reale, dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator.

Situatia altor acte juridice Art. 1.649
In afara actelor de dispozitie prevazute la art. 1.648, toate celelalte acte juridice facute in favoarea unui tert de buna-credinta sunt opozabile adevaratului proprietar
sau celui care are dreptul la restituire. Contractele cu executare succesiva, sub conditia respectarii formalitatilor de publicitate prevazute de lege, vor continua sa
produca efecte pe durata stipulata de parti, dar nu mai mult de un an de la data desfiintarii titlului constituitorului.
Titlul IX – Diferite contracte speciale

Capitolul I – Contractul de vanzare
Sectiunea 1 – Dispozitii generale
§1. Domeniul de aplicare

Notiune Art. 1.650
(1) Vanzarea este contractul prin care vanzatorul transmite sau, dupa caz, se obliga sa transmita cumparatorului proprietatea unui bun in schimbul unui pret pe care
cumparatorul se obliga sa il plateasca.
(2) Poate fi, de asemenea, transmis prin vanzare un dezmembramant al dreptului de proprietate sau orice alt drept.

Aplicarea unor reguli de la vanzare Art. 1.651
Dispozitiile prezentului capitol privind obligatiile vanzatorului se aplica, in mod corespunzator, obligatiilor instrainatorului in cazul oricarui alt contract avand ca efect
transmiterea unui drept, daca din reglementarile aplicabile acelui contract sau din cele referitoare la obligatii in general nu rezulta altfel.

§2. Cine poate cumpara sau vinde

Principiul capacitatii Art. 1.652
Pot cumpara sau vinde toti cei carora nu le este interzis prin lege.

Incapacitatea de a cumpara drepturi litigioase Art. 1.653
(1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, judecatorii, procurorii, grefierii, executorii, avocatii, notarii publici, consilierii juridici si practicienii in insolventa nu pot cumpara,
direct sau prin persoane interpuse, drepturi litigioase care sunt de competenta instantei judecatoresti in a carei circumscriptie isi desfasoara activitatea.
(2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1):
a) cumpararea drepturilor succesorale ori a cotelor-parti din dreptul de proprietate de la comostenitori sau coproprietari, dupa caz;
b) cumpararea unui drept litigios in vederea indestularii unei creante care s-a nascut inainte ca dreptul sa fi devenit litigios;
c) cumpararea care s-a facut pentru apararea drepturilor celui ce stapaneste bunul in legatura cu care exista dreptul litigios.
(3) Dreptul este litigios daca exista un proces inceput si neterminat cu privire la existenta sau intinderea sa.

Alte incapacitati de a cumpara Art. 1.654
(1) Sunt incapabili de a cumpara, direct sau prin persoane interpuse, chiar si prin licitatie publica:
a) mandatarii, pentru bunurile pe care sunt insarcinati sa le vanda; exceptia prevazuta la art. 1.304 alin. (1) ramane aplicabila;
b) parintii, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu, pentru bunurile persoanelor pe care le reprezinta;
c) functionarii publici, judecatorii-sindici, practicienii in insolventa, executorii, precum si alte asemenea persoane, care ar putea influenta conditiile vanzarii facute prin
intermediul lor sau care are ca obiect bunurile pe care le administreaza ori a caror administrare o supravegheaza.
(2) Incalcarea interdictiilor prevazute la alin. (1) lit. a) si b) se sanctioneaza cu nulitatea relativa, iar a celei prevazute la lit. c) cu nulitatea absoluta.

Incapacitati de a vinde Art. 1.655
(1) Persoanele prevazute la art. 1.654 alin. (1) nu pot, de asemenea, sa vanda bunurile proprii pentru un pret care consta intr-o suma de bani provenita din vanzarea
ori exploatarea bunului sau patrimoniului pe care il administreaza ori a carui administrare o supravegheaza, dupa caz.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si contractelor in care, in schimbul unei prestatii promise de persoanele prevazute la art. 1.654 alin. (1),
cealalta parte se obliga sa plateasca o suma de bani.

Inadmisibilitatea actiunii in anulare Art. 1.656
Cei carora le este interzis sa cumpere ori sa vanda nu pot sa ceara anularea vanzarii nici in nume propriu, nici in numele persoanei ocrotite.

§3. Obiectul vanzarii

Bunurile ce pot fi vandute Art. 1.657
Orice bun poate fi vandut in mod liber, daca vanzarea nu este interzisa ori limitata prin lege sau prin conventie ori testament.

Vanzarea unui bun viitor Art. 1.658
(1) Daca obiectul vanzarii il constituie un bun viitor, cumparatorul dobandeste proprietatea in momentul in care bunul s-a realizat. In privinta constructiilor, sunt
aplicabile dispozitiile corespunzatoare in materie de carte funciara.
(2) In cazul vanzarii unor bunuri dintr-un gen limitat care nu exista la data incheierii contractului, cumparatorul dobandeste proprietatea la momentul individualizarii de
catre vanzator a bunurilor vandute. Atunci cand bunul sau, dupa caz, genul limitat nu se realizeaza, contractul nu produce niciun efect. Cu toate acestea, daca
nerealizarea este determinata de culpa vanzatorului, el este tinut sa plateasca daune-interese.
(3) Cand bunul se realizeaza numai partial, cumparatorul are alegerea fie de a cere desfiintarea vanzarii, fie de a pretinde reducerea corespunzatoare a pretului.
Aceeasi solutie se aplica si in cazul prevazut la alin. (2) atunci cand genul limitat s-a realizat numai partial si, din acest motiv, vanzatorul nu poate individualiza intreaga
cantitate de bunuri prevazuta in contract. Daca nerealizarea partiala a bunului sau, dupa caz, a genului limitat a fost determinata de culpa vanzatorului, acesta este tinut
sa plateasca daune-interese.
(4) Atunci cand cumparatorul si-a asumat riscul nerealizarii bunului sau genului limitat, dupa caz, el ramane obligat la plata pretului.
(5) In sensul prezentului articol, bunul este considerat realizat la data la care devine apt de a fi folosit potrivit destinatiei in vederea careia a fost incheiat contractul.

Vanzarea bunului pierit in intregime sau in parte Art. 1.659
Daca in momentul vanzarii unui bun individual determinat acesta pierise in intregime, contractul nu produce niciun efect. Daca bunul pierise numai in parte,
cumparatorul care nu cunostea acest fapt in momentul vanzarii poate cere fie anularea vanzarii, fie reducerea corespunzatoare a pretului.

Conditii ale pretului Art. 1.660
(1) Pretul consta intr-o suma de bani.
(2) Acesta trebuie sa fie serios si determinat sau cel putin determinabil.

Pretul determinabil Art. 1.661
Vanzarea facuta pe un pret care nu a fost determinat in contract este valabila daca partile au convenit asupra unei modalitati prin care pretul poate fi determinat
ulterior, dar nu mai tarziu de data platii si care nu necesita un nou acord de vointa al partilor.

Determinarea pretului de catre un tert Art. 1.662
(1) Pretul poate fi determinat si de catre una sau mai multe persoane desemnate potrivit acordului partilor.
(2) Atunci cand persoanele astfel desemnate nu determina pretul in termenul stabilit de parti sau, in lipsa, in termen de 6 luni de la incheierea contractului, la cererea
partii interesate, presedintele judecatoriei de la locul incheierii contractului va desemna, de urgenta, in camera de consiliu, prin incheiere definitiva, un expert pentru
determinarea pretului. Remuneratia expertului se plateste in cote egale de catre parti.
(3) Daca pretul nu a fost determinat in termen de un an de la incheierea contractului, vanzarea este nula, afara de cazul in care partile au convenit un alt mod de
determinare a pretului.

Determinarea pretului in functie de greutatea lucrului vandut Art. 1.663
Cand pretul se determina in functie de greutatea lucrului vandut, la stabilirea cuantumului sau nu se tine seama de greutatea ambalajului.

Lipsa determinarii exprese a pretului Art. 1.664
(1) Pretul vanzarii este suficient determinat daca poate fi stabilit potrivit imprejurarilor.
(2) Cand contractul are ca obiect bunuri pe care vanzatorul le vinde in mod obisnuit, se prezuma ca partile au avut in vedere pretul practicat in mod obisnuit de
vanzator.
(3) In lipsa de stipulatie contrara, vanzarea unor bunuri al caror pret este stabilit pe piete organizate este presupusa a se fi incheiat pentru pretul mediu aplicat in ziua
incheierii contractului pe piata cea mai apropiata de locul incheierii contractului. Daca aceasta zi a fost nelucratoare, se tine seama de ultima zi lucratoare.

Pretul fictiv si pretul derizoriu Art. 1.665
(1) Vanzarea este anulabila atunci cand pretul este stabilit fara intentia de a fi platit.
(2) De asemenea, daca prin lege nu se prevede altfel, vanzarea este anulabila cand pretul este intr-atat de disproportionat fata de valoarea bunului, incat este evident
ca partile nu au dorit sa consimta la o vanzare.

Cheltuielile vanzarii Art. 1.666
(1) In lipsa de stipulatie contrara, cheltuielile pentru incheierea contractului de vanzare sunt in sarcina cumparatorului.
(2) Masurarea, cantarirea si cheltuielile de predare a bunului sunt in sarcina vanzatorului, iar cele de preluare si transport de la locul executarii sunt in sarcina
cumparatorului, daca nu s-a convenit altfel.
(3) In absenta unei clauze contrare, cheltuielile aferente operatiunilor de plata a pretului sunt in sarcina cumparatorului.

Cheltuielile predarii Art. 1.667
In lipsa uzantelor sau a unei stipulatii contrare, daca bunul trebuie transportat dintr-un loc in altul, vanzatorul trebuie sa se ocupe de expediere pe cheltuiala
cumparatorului. Vanzatorul este liberat cand preda bunul transportatorului ori expeditorului. Cheltuielile de transport sunt in sarcina cumparatorului.

§4. Pactul de optiune privind contractul de vanzare si promisiunea de vanzare

Pactul de optiune privind contractul de vanzare Art. 1.668
(1) In cazul pactului de optiune privind un contract de vanzare asupra unui bun individual determinat, intre data incheierii pactului si data exercitarii optiunii sau, dupa
caz, aceea a expirarii termenului de optiune nu se poate dispune de bunul care constituie obiectul pactului.
(2) Atunci cand pactul are ca obiect drepturi tabulare, dreptul de optiune se noteaza in cartea funciara.
(3) Dreptul de optiune se radiaza din oficiu daca pana la expirarea termenului de optiune nu s-a inscris o declaratie de exercitare a optiunii, insotita de dovada
comunicarii sale catre cealalta parte.

Promisiunea de vanzare si promisiunea de cumparare Art. 1.669
(1) Cand una dintre partile care au incheiat o promisiune bilaterala de vanzare refuza, nejustificat, sa incheie contractul promis, cealalta parte poate cere pronuntarea
unei hotarari care sa tina loc de contract, daca toate celelalte conditii de validitate sunt indeplinite.
(2) Dreptul la actiune se prescrie in termen de 6 luni de la data la care contractul trebuia incheiat.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator in cazul promisiunii unilaterale de vanzare sau de cumparare, dupa caz.
(4) In cazul promisiunii unilaterale de cumparare a unui bun individual determinat, daca, mai inainte ca promisiunea sa fi fost executata, creditorul sau instraineaza
bunul ori constituie un drept real asupra acestuia, obligatia promitentului se considera stinsa.

Pretul promisiunii Art. 1.670
In lipsa de stipulatie contrara, sumele platite in temeiul unei promisiuni de vanzare reprezinta un avans din pretul convenit.

§5. Obligatiile vanzatorului

I. Dispozitii generale

Interpretarea clauzelor vanzarii Art. 1.671
Clauzele indoielnice in contractul de vanzare se interpreteaza in favoarea cumparatorului, sub rezerva regulilor aplicabile contractelor incheiate cu consumatorii si
contractelor de adeziune.

Obligatiile principale ale vanzatorului Art. 1.672
Vanzatorul are urmatoarele obligatii principale:
1. sa transmita proprietatea bunului sau, dupa caz, dreptul vandut;
2. sa predea bunul;
3. sa il garanteze pe cumparator contra evictiunii si viciilor bunului.

II. Transmiterea proprietatii sau a dreptului vandut

Obligatia de a transmite dreptul vandut Art. 1.673
(1) Vanzatorul este obligat sa transmita cumparatorului proprietatea bunului vandut.
(2) Odata cu proprietatea cumparatorul dobandeste toate drepturile si actiunile accesorii ce au apartinut vanzatorului.
(3) Daca legea nu dispune altfel, dispozitiile referitoare la transmiterea proprietatii se aplica in mod corespunzator si atunci cand prin vanzare se transmite un alt drept
decat dreptul de proprietate.

Transmiterea proprietatii Art. 1.674
Cu exceptia cazurilor prevazute de lege ori daca din vointa partilor nu rezulta contrariul, proprietatea se stramuta de drept cumparatorului din momentul incheierii
contractului, chiar daca bunul nu a fost predat ori pretul nu a fost platit inca.

Opozabilitatea vanzarii Art. 1.675
In cazurile anume prevazute de lege, vanzarea nu poate fi opusa tertilor decat dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate respective.

Stramutarea proprietatii imobilelor Art. 1.676
In materie de vanzare de imobile, stramutarea proprietatii de la vanzator la cumparator este supusa dispozitiilor de carte funciara.

Radierea drepturilor stinse Art. 1.677
Vanzatorul este obligat sa radieze din cartea funciara, pe cheltuiala sa, drepturile inscrise asupra imobilului vandut, daca acestea sunt stinse.

Vanzarea bunurilor de gen Art. 1.678
Atunci cand vanzarea are ca obiect bunuri de gen, inclusiv bunuri dintr-un gen limitat, proprietatea se transfera cumparatorului la data individualizarii acestora prin
predare, numarare, cantarire, masurare ori prin orice alt mod convenit sau impus de natura bunului.

Vanzarea in bloc a bunurilor Art. 1.679
Daca insa mai multe bunuri sunt vandute in bloc si pentru un pret unic si global, proprietatea se stramuta cumparatorului indata ce contractul s-a incheiat, chiar daca
bunurile nu au fost individualizate.

Vanzarea dupa mostra sau model Art. 1.680
La vanzarea dupa mostra sau model, proprietatea se stramuta la momentul predarii bunului.

Vanzarea pe incercate Art. 1.681
(1) Vanzarea este pe incercate atunci cand se incheie sub conditia suspensiva ca, in urma incercarii, bunul sa corespunda criteriilor stabilite la incheierea contractului
ori, in lipsa acestora, destinatiei bunului, potrivit naturii sale.
(2) Daca durata incercarii nu a fost convenita si din uzante nu rezulta altfel, conditia se considera indeplinita in cazul in care cumparatorul nu a declarat ca bunul este
nesatisfacator in termen de 30 de zile de la predarea bunului.
(3) In cazul in care prin contractul de vanzare partile au prevazut ca bunul vandut urmeaza sa fie incercat, se prezuma ca s-a incheiat o vanzare pe incercate.

Vanzarea pe gustate Art. 1.682
(1) Vanzarea sub rezerva ca bunul sa corespunda gusturilor cumparatorului se incheie numai daca acesta a facut cunoscut acordul sau in termenul convenit ori
statornicit prin uzante. In cazul in care un asemenea termen nu exista, se aplica dispozitiile art. 1.681 alin. (2).
(2) Daca bunul vandut se afla la cumparator, iar acesta nu se pronunta in termenul prevazut la alin. (1), vanzarea se considera incheiata la expirarea termenului.

Vanzarea bunului altuia Art. 1.683
(1) Daca, la data incheierii contractului asupra unui bun individual determinat, acesta se afla in proprietatea unui tert, contractul este valabil, iar vanzatorul este obligat
sa asigure transmiterea dreptului de proprietate de la titularul sau catre cumparator.
(2) Obligatia vanzatorului se considera ca fiind executata fie prin dobandirea de catre acesta a bunului, fie prin ratificarea vanzarii de catre proprietar, fie prin orice alt
mijloc, direct ori indirect, care procura cumparatorului proprietatea asupra bunului.
(3) Daca din lege sau din vointa partilor nu rezulta contrariul, proprietatea se stramuta de drept cumparatorului din momentul dobandirii bunului de catre vanzator sau
al ratificarii contractului de vanzare de catre proprietar.
(4) In cazul in care vanzatorul nu asigura transmiterea dreptului de proprietate catre cumparator, acesta din urma poate cere rezolutiunea contractului, restituirea
pretului, precum si, daca este cazul, daune-interese.
(5) Atunci cand un coproprietar a vandut bunul proprietate comuna si ulterior nu asigura transmiterea proprietatii intregului bun catre cumparator, acesta din urma
poate cere, pe langa daune-interese, la alegerea sa, fie reducerea pretului proportional cu cota-parte pe care nu a dobandit-o, fie rezolutiunea contractului in cazul in
care nu ar fi cumparat daca ar fi stiut ca nu va dobandi proprietatea intregului bun.
(6) In cazurile prevazute la alin. (4) si (5), intinderea daunelor-interese se stabileste, in mod corespunzator, potrivit art. 1.702 si 1.703. Cu toate acestea,
cumparatorul care la data incheierii contractului cunostea ca bunul nu apartinea in intregime vanzatorului nu poate sa solicite rambursarea cheltuielilor referitoare la
lucrarile autonome sau voluptuare.

Rezerva proprietatii Art. 1.684
Stipulatia prin care vanzatorul isi rezerva proprietatea bunului pana la plata integrala a pretului este valabila chiar daca bunul a fost predat. Aceasta stipulatie nu poate
fi insa opusa tertilor decat dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate cerute de lege, dupa natura bunului.

III. Predarea bunului

Notiune Art. 1.685
Predarea se face prin punerea bunului vandut la dispozitia cumparatorului, impreuna cu tot ceea ce este necesar, dupa imprejurari, pentru exercitarea libera si
neingradita a posesiei.

Intinderea obligatiei de predare Art. 1.686
(1) Obligatia de a preda bunul se intinde si la accesoriile sale, precum si la tot ce este destinat folosintei sale perpetue.
(2) Vanzatorul este, de asemenea, obligat sa predea titlurile si documentele privitoare la proprietatea sau folosinta bunului.
(3) In cazul bunurilor de gen, vanzatorul nu este liberat de obligatia de predare chiar daca lotul din care faceau parte bunurile respective a pierit in totalitate, afara
numai daca lotul era anume prevazut in conventie.

Predarea bunului imobil Art. 1.687
Predarea imobilului se face prin punerea acestuia la dispozitia cumparatorului, liber de orice bunuri ale vanzatorului.

Predarea bunului mobil Art. 1.688
Predarea bunului mobil se poate face fie prin remiterea materiala, fie prin remiterea titlului reprezentativ ori a unui alt document sau lucru care ii permite cumparatorului
preluarea in orice moment.

Locul predarii Art. 1.689
Predarea trebuie sa se faca la locul unde bunul se afla in momentul incheierii contractului, daca nu rezulta altfel din conventia partilor ori, in lipsa acesteia, din uzante.

Starea bunului vandut Art. 1.690
(1) Bunul trebuie sa fie predat in starea in care se afla in momentul incheierii contractului.
(2) Cumparatorul are obligatia ca imediat dupa preluare sa verifice starea bunului potrivit uzantelor.
(3) Daca in urma verificarii se constata existenta unor vicii aparente, cumparatorul trebuie sa il informeze pe vanzator despre acestea fara intarziere. In lipsa informarii,
se considera ca vanzatorul si-a executat obligatia prevazuta la alin. (1).
(4) Cu toate acestea, in privinta viciilor ascunse, dispozitiile art. 1.707—1.714 raman aplicabile.

Dezacordul asupra calitatii Art. 1.691
(1) In cazul in care cumparatorul contesta calitatea sau starea bunului pe care vanzatorul i l-a pus la dispozitie, presedintele judecatoriei de la locul prevazut pentru
executarea obligatiei de predare, la cererea oricareia dintre parti, va desemna de indata un expert in vederea constatarii.
(2) Prin aceeasi hotarare se poate dispune sechestrarea sau depozitarea bunului.
(3) Daca pastrarea bunului ar putea aduce mari pagube sau ar ocaziona cheltuieli insemnate, se va putea dispune chiar vanzarea pe cheltuiala proprietarului, in
conditiile stabilite de instanta.
(4) Hotararea de vanzare va trebui comunicata inainte de punerea ei in executare celeilalte parti sau reprezentantului sau, daca unul dintre acestia se afla intr-o
localitate situata in circumscriptia judecatoriei care a pronuntat hotararea.
In caz contrar, hotararea va fi comunicata in termen de 3 zile de la executarea ei.

Fructele bunului vandut Art. 1.692
Daca nu s-a convenit altfel, fructele bunului vandut se cuvin cumparatorului din ziua dobandirii proprietatii.

Momentul predarii Art. 1.693
In lipsa unui termen, cumparatorul poate cere predarea bunului de indata ce pretul este platit. Daca insa, ca urmare a unor imprejurari cunoscute cumparatorului la
momentul vanzarii, predarea bunului nu se poate face decat dupa trecerea unui termen, partile sunt prezumate ca au convenit ca predarea sa aiba loc la expirarea
acelui termen.

Refuzul de a preda bunul Art. 1.694
(1) Daca obligatia de plata a pretului este afectata de un termen si, dupa vanzare, cumparatorul a devenit insolvabil ori garantiile acordate vanzatorului s-au diminuat,
vanzatorul poate suspenda executarea obligatiei de predare cat timp cumparatorul nu acorda garantii indestulatoare ca va plati pretul la termenul stabilit.
(2) Daca insa, la data incheierii contractului, vanzatorul cunostea insolvabilitatea cumparatorului, atunci acesta din urma pastreaza beneficiul termenului, daca starea sa
de insolvabilitate nu s-a agravat in mod substantial.

IV. Garantia contra evictiunii

Conditiile garantiei contra evictiunii Art. 1.695
(1) Vanzatorul este de drept obligat sa il garanteze pe cumparator impotriva evictiunii care l-ar impiedica total sau partial in stapanirea netulburata a bunului vandut.
(2) Garantia este datorata impotriva evictiunii ce rezulta din pretentiile unui tert numai daca acestea sunt intemeiate pe un drept nascut anterior datei vanzarii si care nu
a fost adus la cunostinta cumparatorului pana la acea data.
(3) De asemenea, garantia este datorata impotriva evictiunii ce provine din fapte imputabile vanzatorului, chiar daca acestea s-au ivit ulterior vanzarii.

Exceptia de garantie Art. 1.696
Acela care este obligat sa garanteze contra evictiunii nu poate sa evinga.

Indivizibilitatea obligatiei de garantie Art. 1.697
Obligatia de garantie contra evictiunii este indivizibila intre debitori.

Modificarea sau inlaturarea conventionala a garantiei Art. 1.698
(1) Partile pot conveni sa extinda sau sa restranga obligatia de garantie. Acestea pot chiar conveni sa il exonereze pe vanzator de orice garantie contra evictiunii.
(2) Stipulatia prin care obligatia de garantie a vanzatorului este restransa sau inlaturata nu il exonereaza pe acesta de obligatia de a restitui pretul, cu exceptia cazului in
care cumparatorul si-a asumat riscul producerii evictiunii.

Limitele clauzei de neraspundere pentru evictiune Art. 1.699
Chiar daca s-a convenit ca vanzatorul nu va datora nicio garantie, el raspunde totusi de evictiunea cauzata ulterior vanzarii prin faptul sau personal ori de cea
provenita din cauze pe care, cunoscandu-le in momentul vanzarii, le-a ascuns cumparatorului. Orice stipulatie contrara este considerata nescrisa.

Rezolutiunea contractului Art. 1.700
(1) Cumparatorul poate cere rezolutiunea vanzarii daca a fost evins de intregul bun sau de o parte a acestuia indeajuns de insemnata incat, daca ar fi cunoscut
evictiunea, el nu ar mai fi incheiat contractul.
(2) Odata cu rezolutiunea, cumparatorul poate cere restituirea pretului si repararea prejudiciului suferit.

Restituirea pretului Art. 1.701
(1) Vanzatorul este tinut sa inapoieze pretul in intregime chiar daca, la data evictiunii, valoarea bunului vandut a scazut sau daca bunul a suferit deteriorari insemnate,
fie din neglijenta cumparatorului, fie prin forta majora.
(2) Daca insa cumparatorul a obtinut un beneficiu in urma deteriorarilor cauzate bunului, vanzatorul are dreptul sa scada din pret o suma corespunzatoare acestui
beneficiu.
(3) Daca lucrul vandut are, la data evictiunii, o valoare mai mare, din orice cauza, vanzatorul este dator sa plateasca cumparatorului, pe langa pretul vanzarii, sporul de
valoare acumulat pana la data evictiunii.

Intinderea daunelor-interese Art. 1.702
(1) Daunele-interese datorate de vanzator cuprind:
a) valoarea fructelor pe care cumparatorul a fost obligat sa le restituie celui care l-a evins;
b) cheltuielile de judecata efectuate de cumparator in procesul cu cel ce l-a evins, precum si in procesul de chemare in garantie a vanzatorului;
c) cheltuielile incheierii si executarii contractului de catre cumparator;
d) pierderile suferite si castigurile nerealizate de catre cumparator din cauza evictiunii.
(2) De asemenea, vanzatorul este tinut sa ramburseze cumparatorului sau sa faca sa i se ramburseze de catre acela care evinge toate cheltuielile pentru lucrarile
efectuate in legatura cu bunul vandut, fie ca lucrarile sunt autonome, fie ca sunt adaugate, dar, in acest din urma caz, numai daca sunt necesare sau utile.
(3) Daca vanzatorul a cunoscut cauza evictiunii la data incheierii contractului, el este dator sa ramburseze cumparatorului si cheltuielile facute pentru efectuarea si,
dupa caz, ridicarea lucrarilor voluptuare.

Efectele evictiunii partiale Art. 1.703
In cazul in care evictiunea partiala nu atrage rezolutiunea contractului, vanzatorul trebuie sa restituie cumparatorului o parte din pret proportionala cu valoarea partii de
care a fost evins si, daca este cazul, sa plateasca daune-interese. Pentru stabilirea intinderii daunelor-interese, se aplica in mod corespunzator prevederile art. 1.702.

Inlaturarea evictiunii de catre cumparator Art. 1.704
Atunci cand cumparatorul a pastrat bunul cumparat platind tertului evingator o suma de bani sau dandu-i un alt bun, vanzatorul este liberat de urmarile garantiei, in
primul caz prin rambursarea catre cumparator a sumei platite cu dobanda legala calculata de la data platii, iar in al doilea caz prin plata valorii bunului dat, precum si,
in ambele cazuri, a tuturor cheltuielilor aferente.

Chemarea in judecata a vanzatorului Art. 1.705
(1) Cumparatorul chemat in judecata de un tert care pretinde ca are drepturi asupra lucrului vandut trebuie sa il cheme in cauza pe vanzator. In cazul in care nu a
facut-o, fiind condamnat printr-o hotarare intrata in puterea lucrului judecat, pierde dreptul de garantie daca vanzatorul dovedeste ca existau motive suficiente pentru a
se respinge cererea.
(2) Cumparatorul care, fara a exista o hotarare judecatoreasca, a recunoscut dreptul tertului pierde dreptul de garantie, afara de cazul in care dovedeste ca nu existau
motive suficiente pentru a impiedica evictiunea.

Beneficiarii garantiei Art. 1.706
Vanzatorul este obligat sa garanteze contra evictiunii fata de orice dobanditor subsecvent al bunului, fara a deosebi dupa cum dobandirea este cu titlu oneros ori cu
titlu gratuit.

V. Garantia contra viciilor bunului vandut

Conditii Art. 1.707
(1) Vanzatorul garanteaza cumparatorul contra oricaror vicii ascunse care fac bunul vandut impropriu intrebuintarii la care este destinat sau care ii micsoreaza in
asemenea masura intrebuintarea sau valoarea incat, daca le-ar fi cunoscut, cumparatorul nu ar fi cumparat sau ar fi dat un pret mai mic.
(2) Este ascuns acel viciu care, la data predarii, nu putea fi descoperit, fara asistenta de specialitate, de catre un cumparator prudent si diligent.
(3) Garantia este datorata daca viciul sau cauza lui exista la data predarii bunului.
(4) Vanzatorul nu datoreaza garantie contra viciilor pe care cumparatorul le cunostea la incheierea contractului.
(5) In vanzarile silite nu se datoreaza garantie contra viciilor ascunse.

Modificarea sau inlaturarea conventionala a garantiei Art. 1.708
(1) Daca partile nu au convenit altfel, vanzatorul este obligat sa garanteze contra viciilor ascunse, chiar si atunci cand nu le-a cunoscut.
(2) Clauza care inlatura sau limiteaza raspunderea pentru vicii este nula in privinta viciilor pe care vanzatorul le-a cunoscut ori trebuia sa le cunoasca la data incheierii
contractului.

Denuntarea viciilor Art. 1.709
(1) Cumparatorul care a descoperit viciile ascunse ale lucrului este obligat sa le aduca la cunostinta vanzatorului intr-un termen rezonabil, stabilit potrivit cu
imprejurarile, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a cere masura prevazuta la art. 1.710 alin. (1) lit. d).
(2) In cazul in care cumparatorul este profesionist, iar bunul vandut este mobil corporal, termenul prevazut la alin. (1) este de doua zile lucratoare.
(3) Atunci cand viciul apare in mod gradual, termenele prevazute la alin. (1) incep sa curga din ziua in care cumparatorul isi da seama de gravitatea si intinderea
viciului.
(4) Vanzatorul care a tainuit viciul nu poate invoca prevederile prezentului articol.

Efectele garantiei Art. 1.710
(1) In temeiul obligatiei vanzatorului de garantie contra viciilor, cumparatorul poate obtine, dupa caz:
a) inlaturarea viciilor de catre vanzator sau pe cheltuiala acestuia;
b) inlocuirea bunului vandut cu un bun de acelasi fel, insa lipsit de vicii;
c) reducerea corespunzatoare a pretului;
d) rezolutiunea vanzarii.
(2) La cererea vanzatorului, instanta, tinand seama de gravitatea viciilor si de scopul pentru care contractul a fost incheiat, precum si de alte imprejurari, poate dispune
o alta masura prevazuta la alin. (1) decat cea solicitata de cumparator.

Viciile care nu afecteaza toate bunurile vandute Art. 1.711
(1) Daca numai unele dintre bunurile vandute sunt afectate de vicii si acestea pot fi separate de celelalte fara paguba pentru cumparator, iar instanta dispune
rezolutiunea in conditiile art. 1.710, contractul se desfiinteaza numai in parte.
(2) Rezolutiunea contractului, in ceea ce priveste bunul principal, atrage rezolutiunea lui si in privinta bunului accesoriu.

Intinderea garantiei Art. 1.712
(1) In situatia in care la data incheierii contractului vanzatorul cunostea viciile bunului vandut, pe langa una dintre masurile prevazute la art. 1.710, vanzatorul este
obligat la plata de daune-interese, pentru repararea intregului prejudiciu cauzat, daca este cazul.
(2) Atunci cand vanzatorul nu cunostea viciile bunului vandut si s-a dispus una dintre masurile prevazute la art. 1.710 alin. (1) lit. c) si d), el este obligat sa restituie
cumparatorului doar pretul si cheltuielile facute cu prilejul vanzarii, in tot sau in parte, dupa caz.

Pierderea sau deteriorarea bunului Art. 1.713
Pierderea sau deteriorarea bunului, chiar prin forta majora, nu il impiedica pe cumparator sa obtina aplicarea masurilor prevazute la art. 1.710 alin. (1).

Garantia pentru lipsa calitatilor convenite Art. 1.714
Dispozitiile privitoare la garantia contra viciilor ascunse se aplica si atunci cand bunul vandut nu corespunde calitatilor convenite de catre parti.

Garantia in cazul vanzarii dupa mostra sau model Art. 1.715
In cazul vanzarii dupa mostra sau model, vanzatorul garanteaza ca bunul are calitatile mostrei sau modelului.

VI. Garantia pentru buna functionare

Conditiile garantiei pentru buna functionare Art. 1.716
(1) In afara de garantia contra viciilor ascunse, vanzatorul care a garantat pentru un timp determinat buna functionare a bunului vandut este obligat, in cazul oricarei
defectiuni ivite inauntrul termenului de garantie, sa repare bunul pe cheltuiala sa.
(2) Daca reparatia este imposibila sau daca durata acesteia depaseste timpul stabilit prin contract sau prin legea speciala, vanzatorul este obligat sa inlocuiasca bunul
vandut. In lipsa unui termen prevazut in contract sau in legea speciala, durata maxima a reparatiei este de 15 zile de la data cand cumparatorul a solicitat repararea
bunului.
(3) Daca vanzatorul nu inlocuieste bunul intr-un termen rezonabil, potrivit cu imprejurarile, el este obligat, la cererea cumparatorului, sa ii restituie pretul primit in
schimbul inapoierii bunului.

Defectiunea imputabila cumparatorului Art. 1.717
Garantia nu va fi datorata daca vanzatorul dovedeste ca defectiunea s-a produs din pricina modului nepotrivit in care cumparatorul a folosit sau a pastrat bunul.
Comportamentul cumparatorului se apreciaza si luandu-se in considerare instructiunile scrise care i-au fost comunicate de catre vanzator.

Comunicarea defectiunii Art. 1.718
(1) Sub sanctiunea decaderii din dreptul de garantie, cumparatorul trebuie sa comunice defectiunea inainte de implinirea termenului de garantie. Daca aceasta
comunicare nu a putut fi facuta in termenul de garantie, din motive obiective, cumparatorul are obligatia sa comunice defectiunea intr-un termen rezonabil de la data
expirarii termenului de garantie.
(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile in mod corespunzator si in cazul in care vanzatorul a garantat ca bunul vandut va pastra un timp determinat anumite calitati.

§6. Obligatiile cumparatorului

Plata pretului si primirea bunului Art. 1.719
Cumparatorul are urmatoarele obligatii principale:
a) sa preia bunul vandut;
b) sa plateasca pretul vanzarii.

Locul si data platii pretului Art. 1.720
(1) In lipsa unei stipulatii contrare, cumparatorul trebuie sa plateasca pretul la locul in care bunul se afla in momentul incheierii contractului si de indata ce proprietatea
este transmisa.
(2) Daca la data incheierii contractului bunurile se afla in tranzit, in lipsa unei stipulatii contrare, plata pretului se face la locul care rezulta din uzante sau, in lipsa
acestora, la locul destinatiei.

Dobanzi asupra pretului Art. 1.721
In cazul in care nu s-a convenit altfel, cumparatorul este tinut sa plateasca dobanzi asupra pretului din ziua dobandirii proprietatii, daca bunul produce fructe civile sau
naturale, ori din ziua predarii, daca bunul nu produce fructe, insa ii procura alte foloase.

Suspendarea platii pretului Art. 1.722
(1) Cumparatorul care afla de existenta unei cauze de evictiune este indreptatit sa suspende plata pretului pana la incetarea tulburarii sau pana cand vanzatorul ofera o
garantie corespunzatoare.
(2) Cumparatorul nu poate suspenda plata pretului daca a cunoscut pericolul evictiunii in momentul incheierii contractului sau daca in contract s-a prevazut ca plata se
va face chiar in caz de tulburare.

Garantarea creantei pretului Art. 1.723
Pentru garantarea obligatiei de plata a pretului, in cazurile prevazute de lege vanzatorul beneficiaza de un privilegiu sau, dupa caz, de o ipoteca legala asupra bunului
vandut.

Sanctiunea neplatii pretului Art. 1.724
Cand cumparatorul nu a platit, vanzatorul este indreptatit sa obtina fie executarea silita a obligatiei de plata, fie rezolutiunea vanzarii, precum si, in ambele situatii,
daune-interese, daca este cazul.

Punerea de drept in intarziere Art. 1.725
(1) In cazul vanzarii bunurilor mobile, cumparatorul este de drept in intarziere cu privire la indeplinirea obligatiilor sale daca, la scadenta, nici nu a platit pretul si nici nu
a preluat bunul.
(2) In cazul bunurilor mobile supuse deteriorarii rapide sau deselor schimbari de valoare, cumparatorul este de drept in intarziere in privinta preluarii lor, atunci cand
nu le-a preluat in termenul convenit, chiar daca pretul a fost platit, sau atunci cand a solicitat predarea, fara sa fi platit pretul.

Executarea directa Art. 1.726
(1) Cand cumparatorul unui bun mobil nu isi indeplineste obligatia de preluare sau de plata, vanzatorul are facultatea de a depune lucrul vandut intr-un depozit, la
dispozitia si pe cheltuiala cumparatorului, sau de a-l vinde.
(2) Vanzarea se va face prin licitatie publica sau chiar pe pretul curent, daca lucrul are un pret la bursa sau in targ ori stabilit de lege, de catre o persoana autorizata de
lege pentru asemenea acte si cu dreptul pentru vanzator la plata diferentei dintre pretul convenit la prima vanzare si cel efectiv obtinut, precum si la daune-interese.
(3) Daca vanzarea are ca obiect bunuri fungibile supuse unui pret curent in sensul alin. (2), iar contractul nu a fost executat din culpa vanzatorului, cumparatorul are
dreptul de a cumpara bunuri de acelasi gen pe cheltuiala vanzatorului, prin intermediul unei persoane autorizate.
(4) Cumparatorul are dreptul de a pretinde diferenta dintre suma ce reprezinta cheltuielile achizitionarii bunurilor si pretul convenit cu vanzatorul, precum si la
dauneinterese, daca este cazul.
(5) Partea care va exercita dreptul prevazut de prezentul articol are obligatia de a incunostinta de indata cealalta parte despre aceasta.

Restituirea bunului mobil Art. 1.727
(1) Atunci cand vanzarea s-a facut fara termen de plata, iar cumparatorul nu a platit pretul, vanzatorul poate ca, in cel mult 15 zile de la data predarii, sa declare
rezolutiunea fara punere in intarziere si sa ceara restituirea bunului mobil vandut, cat timp bunul este inca in posesia cumparatorului si nu a suferit transformari.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), daca actiunea in restituire nu a fost introdusa in conditiile stabilite de acesta, vanzatorul nu mai poate opune celorlalti creditori ai
cumparatorului efectele rezolutiunii ulterioare a contractului pentru neplata pretului.
Dispozitiile art. 1.648 sau ale art. 1.649, dupa caz, raman aplicabile.

Punerea de drept in intarziere Art. 1.728
Atunci cand vanzarea are ca obiect un bun imobil si s-a stipulat ca in cazul in care nu se plateste pretul la termenul convenit cumparatorul este de drept in intarziere,
acesta din urma poate sa plateasca si dupa expirarea termenului cat timp nu a primit declaratia de rezolutiune din partea vanzatorului.

Efectele rezolutiunii fata de terti Art. 1.729
Rezolutiunea vanzarii unui imobil are efecte fata de terti in conditiile stabilite la art. 909 si 910.

§7. Dreptul de preemptiune

Notiune si domeniu Art. 1.730
(1) In conditiile stabilite prin lege sau contract, titularul dreptului de preemptiune, numit preemptor, poate sa cumpere cu prioritate un bun.
(2) Dispozitiile prezentului cod privitoare la dreptul de preemptiune sunt aplicabile numai daca prin lege sau contract nu se stabileste altfel.
(3) Titularul dreptului de preemptiune care a respins o oferta de vanzare nu isi mai poate exercita acest drept cu privire la contractul ce i-a fost propus. Oferta se
considera respinsa daca nu a fost acceptata in termen de cel mult 10 zile, in cazul vanzarii de bunuri mobile, sau de cel mult 30 de zile, in cazul vanzarii de bunuri
imobile. In ambele cazuri, termenul curge de la comunicarea ofertei catre preemptor.

Vanzarea catre un tert a bunurilor supuse preemptiunii Art. 1.731
Vanzarea bunului cu privire la care exista un drept de preemptiune legal sau conventional se poate face catre un tert numai sub conditia suspensiva a neexercitarii
dreptului de preemptiune de catre preemptor.

Conditiile exercitarii dreptului de preemptiune Art. 1.732
(1) Vanzatorul este obligat sa notifice de indata preemptorului cuprinsul contractului incheiat cu un tert. Notificarea poate fi facuta si de acesta din urma.
(2) Aceasta notificare va cuprinde numele si prenumele vanzatorului, descrierea bunului, sarcinile care il greveaza, termenii si conditiile vanzarii, precum si locul unde
este situat bunul.
(3) Preemptorul isi poate exercita dreptul prin comunicarea catre vanzator a acordului sau de a incheia contractul de vanzare, insotita de consemnarea pretului la
dispozitia vanzatorului.
(4) Dreptul de preemptiune se exercita, in cazul vanzarii de bunuri mobile, in termen de cel mult 10 zile, iar in cazul vanzarii de bunuri imobile, in termen de cel mult 30
de zile. In ambele cazuri, termenul curge de la comunicarea catre preemptor a notificarii prevazute la alin. (1).

Efectele exercitarii preemptiunii Art. 1.733
(1) Prin exercitarea preemptiunii, contractul de vanzare se considera incheiat intre preemptor si vanzator in conditiile cuprinse in contractul incheiat cu tertul, iar acest
din urma contract se desfiinteaza retroactiv. Cu toate acestea, vanzatorul raspunde fata de tertul de buna-credinta pentru evictiunea ce rezulta din exercitarea
preemptiunii.
(2) Clauzele contractului incheiat cu tertul avand drept scop sa impiedice exercitarea dreptului de preemptiune nu produc efecte fata de preemptor.

Concursul dintre preemptori Art. 1.734
(1) In cazul in care mai multi titulari si-au exercitat preemptiunea asupra aceluiasi bun, contractul de vanzare se considera incheiat:
a) cu titularul dreptului legal de preemptiune, atunci cand se afla in concurs cu titulari ai unor drepturi conventionale de preemptiune;
b) cu titularul dreptului legal de preemptiune ales de vanzator, cand se afla in concurs cu alti titulari ai unor drepturi legale de preemptiune;
c) daca bunul este imobil, cu titularul dreptului conventional de preemptiune care a fost mai intai inscris in cartea funciara, atunci cand acesta se afla in concurs cu alti
titulari ai unor drepturi conventionale de preemptiune;
d) daca bunul este mobil, cu titularul dreptului conventional de preemptiune avand data certa cea mai veche, atunci cand acesta se afla in concurs cu alti titulari ai unor
drepturi conventionale de preemptiune.
(2) Orice clauza care contravine prevederilor alin. (1) este considerata nescrisa.

Pluralitate de bunuri vandute Art. 1.735
(1) Atunci cand preemptiunea se exercita in privinta unui bun cumparat de tert impreuna cu alte bunuri pentru un singur pret, vanzatorul poate pretinde de la
preemptor numai o parte proportionala din acest pret.
(2) In cazul in care s-au vandut si alte bunuri decat acela supus preemptiunii, dar care nu puteau fi despartite de acesta fara sa il fi pagubit pe vanzator, exercitarea
dreptului de preemptiune nu se poate face decat daca preemptorul consemneaza pretul stabilit pentru toate bunurile vandute.

Scadenta obligatiei de plata a pretului Art. 1.736
Atunci cand in contractul incheiat cu tertul s-au acordat termene de plata a pretului, preemptorul nu se poate prevala de aceste termene.

Notarea dreptului de preemptiune asupra unui imobil Art. 1.737
(1) Dreptul conventional de preemptiune in legatura cu un imobil se noteaza in cartea funciara.
(2) Daca o asemenea notare a fost facuta, acordul preemptorului nu este necesar pentru ca acela care a cumparat sub conditie suspensiva sa isi poata inscrie dreptul
in cartea funciara, in temeiul contractului de vanzare incheiat cu proprietarul.
Inscrierea se face sub conditia suspensiva ca, in termen de 30 de zile de la comunicarea incheierii prin care s-a dispus inscrierea, preemptorul sa nu notifice biroului de
carte funciara dovada consemnarii pretului la dispozitia vanzatorului.
(3) Notificarea facuta in termen biroului de carte funciara inlocuieste comunicarea prevazuta la art. 1.732 alin. (3) si are aceleasi efecte. In temeiul acestei notificari,
preemptorul poate cere radierea din cartea funciara a dreptului tertului si inscrierea dreptului sau.
(4) Daca preemptorul nu a facut notificarea in termen, dreptul de preemptiune se stinge si se radiaza din oficiu din cartea funciara.

Exercitarea dreptului de preemptiune in cadrul executarii silite Art. 1.738
In cazul in care bunul face obiectul urmaririi silite sau este scos la vanzare silita cu autorizarea judecatorului-sindic, dreptul de preemptiune se exercita in conditiile
prevazute de Codul de procedura civila.

Caractere ale dreptului de preemptiune Art. 1.739
Dreptul de preemptiune este indivizibil si nu se poate ceda.

Stingerea dreptului conventional de preemptiune Art. 1.740
Dreptul conventional de preemptiune se stinge prin moartea preemptorului, cu exceptia situatiei in care a fost constituit pe un anume termen. In acest din urma caz,
termenul se reduce la 5 ani de la data constituirii, daca a fost stipulat un termen mai lung.

Sectiunea 2 – Vanzarea bunurilor imobile
§1. Reguli speciale aplicabile vanzarii imobilelor

Vanzarea imobilelor fara indicarea suprafetei Art. 1.741
Atunci cand se vinde un imobil determinat, fara indicarea suprafetei, pentru un pret total, nici cumparatorul si nici vanzatorul nu pot cere rezolutiunea ori modificarea
pretului pe motiv ca suprafata este mai mica ori mai mare decat au crezut.

Vanzarea unei suprafete dintr-un teren mai mare Art. 1.742
Atunci cand se vinde, cu un anumit pret pe unitatea de masura, o anumita suprafata dintr-un teren mai mare, a carei intindere sau amplasare nu este determinata,
cumparatorul poate cere stramutarea proprietatii numai dupa masurarea si delimitarea suprafetei vandute.

Vanzarea unui imobil determinat cu indicarea suprafetei Art. 1.743
(1) Daca, in vanzarea unui imobil cu indicarea suprafetei si a pretului pe unitatea de masura, suprafata reala este mai mica decat cea indicata in contract, cumparatorul
poate cere vanzatorului sa ii dea suprafata convenita. Atunci cand cumparatorul nu cere sau vanzatorul nu poate sa transmita aceasta suprafata, cumparatorul poate
obtine fie reducerea corespunzatoare a pretului, fie rezolutiunea contractului daca, din cauza diferentei de suprafata, bunul nu mai poate fi folosit in scopul pentru care
a fost cumparat.
(2) Daca insa suprafata reala se dovedeste a fi mai mare decat cea stipulata, iar excedentul depaseste a douazecea parte din suprafata convenita, cumparatorul va
plati suplimentul de pret corespunzator sau va putea obtine rezolutiunea contractului.
Atunci cand insa excedentul nu depaseste a douazecea parte din suprafata convenita, cumparatorul nu poate obtine rezolutiunea, dar nici nu este dator sa plateasca
pretul excedentului.

Termenul de exercitare a actiunii estimatorii sau in rezolutiune Art. 1.744
Actiunea vanzatorului pentru suplimentul de pret si aceea a cumparatorului pentru reducerea pretului sau pentru rezolutiunea contractului trebuie sa fie intentate, sub
sanctiunea decaderii din drept, in termen de un an de la incheierea contractului, afara de cazul in care partile au fixat o data pentru masurarea imobilului, caz in care
termenul de un an curge de la acea data.

Vanzarea a doua fonduri cu precizarea intinderii fiecaruia Art. 1.745
Cand prin acelasi contract s-au vandut doua fonduri cu precizarea intinderii fiecaruia si pentru un singur pret, daca intinderea unuia este mai mare, iar a celuilalt mai
mica, se va face compensatia intre valoarea surplusului si valoarea lipsei, iar actiunea, fie pentru suplimentul de pret, fie pentru scaderea sa, nu poate fi introdusa decat
potrivit regulilor prevazute la art. 1.743 si 1.744. Rezolutiunea contractului este supusa in acest caz dreptului comun.

§2. Vanzarea terenurilor forestiere

Vanzarea terenurilor forestiere Art. 1.746
Terenurile din fondul forestier aflate in proprietate privata se pot vinde cu respectarea, in ordine, a dreptului de preemptiune al coproprietarilor sau vecinilor.

Sectiunea 3 – Vanzarea mostenirii
Notiune si forma Art. 1.747
(1) In sensul prezentei sectiuni, prin mostenire se intelege dreptul de a culege o mostenire deschisa sau o cota din aceasta.
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute a contractului, vanzarea unei mosteniri se incheie in forma autentica.

Garantia Art. 1.748
Daca nu specifica bunurile asupra carora se intind drepturile sale, vanzatorul unei mosteniri garanteaza numai calitatea sa de mostenitor, afara de cazul cand partile au
inlaturat expres si aceasta garantie.

Obligatiile vanzatorului Art. 1.749
Daca nu s-a convenit altfel, vanzatorul este obligat sa remita cumparatorului toate fructele pe care le-a cules si toate platile primite pentru creantele mostenirii pana la
momentul incheierii contractului, pretul bunurilor vandute din mostenire si orice bun care inlocuieste un bun al mostenirii.

Obligatiile cumparatorului Art. 1.750
Daca nu s-a convenit altfel, cumparatorul este tinut sa ramburseze vanzatorului sumele platite de acesta din urma pentru datoriile si sarcinile mostenirii, precum si
sumele pe care mostenirea i le datoreaza acestuia din urma.

Raspunderea pentru datoriile mostenirii Art. 1.751
Vanzatorul ramane raspunzator pentru datoriile mostenirii vandute.

Bunurile de familie Art. 1.752
(1) Inscrisurile sau portretele de familie, decoratiile sau alte asemenea bunuri, care nu au valoare patrimoniala insemnata, dar care au pentru vanzator o valoare
afectiva, se prezuma a nu fi cuprinse in mostenirea vanduta.
(2) Daca aceste bunuri au valoare patrimoniala insemnata, vanzatorul care nu si le-a rezervat expres datoreaza cumparatorului pretul lor la data vanzarii.

Formalitati de publicitate Art. 1.753
(1) Cumparatorul unei mosteniri nu dobandeste drepturile reale asupra imobilelor cuprinse in mostenire decat potrivit regulilor privitoare la cartea funciara.
(2) El nu poate opune tertelor persoane dobandirea altor drepturi cuprinse in mostenire decat daca a indeplinit formalitatile cerute de lege pentru a face opozabila
dobandirea fiecaruia dintre aceste drepturi.

Alte forme de instrainare a mostenirii Art. 1.754
Dispozitiile prezentei sectiuni se aplica si altor forme de instrainare, fie cu titlu oneros, fie cu titlu gratuit, a unei mosteniri. In privinta instrainarilor cu titlu gratuit se
aplica in mod corespunzator si dispozitiile privitoare la donatii.

Sectiunea 4 – Alte varietati de vanzare
§1. Vanzarea cu plata pretului in rate si rezerva proprietatii

Rezerva proprietatii si riscurile Art. 1.755
Atunci cand, intr-o vanzare cu plata pretului in rate, obligatia de plata este garantata cu rezerva dreptului de proprietate, cumparatorul dobandeste dreptul de
proprietate la data achitarii ultimei rate din pret; riscul bunului este insa transferat cumparatorului de la momentul predarii acestuia.

Neplata unei singure rate din pret Art. 1.756
In lipsa unei intelegeri contrare, neplata unei singure rate, care nu este mai mare de o optime din pret, nu da dreptul la rezolutiunea contractului, iar cumparatorul
pastreaza beneficiul termenului pentru ratele succesive.

Rezolutiunea contractului Art. 1.757
(1) Cand a obtinut rezolutiunea contractului pentru neplata pretului, vanzatorul este tinut sa restituie toate sumele primite, dar este indreptatit sa retina, pe langa alte
daune-interese, o compensatie echitabila pentru folosirea bunului de catre cumparator.
(2) Atunci cand s-a convenit ca sumele incasate cu titlu de rate sa ramana, in tot sau in parte, dobandite de vanzator, instanta va putea totusi reduce aceste sume,
aplicandu-se in mod corespunzator dispozitiile referitoare la reducerea de catre instanta a cuantumului clauzei penale.
(3) Prevederile alin. (2) se aplica si in cazul contractului de leasing, precum si al celui de locatiune, daca, in acest ultim caz, se convine ca la incetarea contractului
proprietatea bunului sa poata fi dobandita de locatar dupa plata sumelor convenite.

§2. Vanzarea cu optiune de rascumparare

Notiune si conditii Art. 1.758
(1) Vanzarea cu optiune de rascumparare este o vanzare afectata de conditie rezolutorie prin care vanzatorul isi rezerva dreptul de a rascumpara bunul sau dreptul
transmis cumparatorului.
(2) Optiunea de rascumparare nu poate fi stipulata pentru un termen mai mare de 5 ani. Daca s-a stabilit un termen mai mare, acesta se reduce de drept la 5 ani.

Exercitarea optiunii Art. 1.759
(1) Exercitarea optiunii de rascumparare de catre vanzator se poate face numai daca acesta restituie cumparatorului pretul primit si cheltuielile pentru incheierea
contractului de vanzare si realizarea formalitatilor de publicitate.
(2) Exercitarea optiunii il obliga pe vanzator la restituirea catre cumparator a cheltuielilor pentru ridicarea si transportul bunului, a cheltuielilor necesare, precum si a
celor utile, insa in acest din urma caz numai in limita sporului de valoare.
(3) In cazul in care vanzatorul nu exercita optiunea in termenul stabilit, conditia rezolutorie care afecta vanzarea este considerata a nu se fi indeplinit, iar dreptul
cumparatorului se consolideaza.

Efecte Art. 1.760
(1) Efectele vanzarii cu optiune de rascumparare se stabilesc potrivit dispozitiilor privitoare la conditia rezolutorie, care se aplica in mod corespunzator. Cu toate
acestea, vanzatorul este tinut de locatiunile incheiate de cumparator inaintea exercitarii optiunii, daca au fost supuse formalitatilor de publicitate, dar nu mai mult de 3
ani din momentul exercitarii.
(2) Vanzatorul care intentioneaza sa exercite optiunea de rascumparare trebuie sa ii notifice pe cumparator, precum si pe orice subdobanditor caruia dreptul de
optiune ii este opozabil si fata de care doreste sa isi exercite acest drept.
(3) In termen de o luna de la data notificarii, vanzatorul trebuie sa consemneze sumele mentionate la art. 1.759 alin. (1), la dispozitia cumparatorului sau, dupa caz, a
tertului subdobanditor, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a exercita optiunea de rascumparare.

Bunul nepartajat Art. 1.761
(1) In cazul vanzarii cu optiune de rascumparare ce are ca obiect o cota dintr-un bun, partajul trebuie cerut si in raport cu vanzatorul daca acesta nu si-a exercitat inca
optiunea.
(2) Vanzatorul care nu si-a exercitat optiunea de rascumparare in cadrul partajului decade din dreptul de optiune, chiar si atunci cand bunul este atribuit, in tot sau in
parte, cumparatorului.

Sanctiune Art. 1.762
(1) In cazul in care diferenta dintre pretul rascumpararii si pretul platit pentru vanzare depaseste nivelul maxim stabilit de lege pentru dobanzi, pretul rascumpararii va fi
redus la pretul platit pentru vanzare.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica si vanzarilor in care vanzatorul se obliga sa rascumpere bunul vandut.
Capitolul II – Contractul de schimb
Notiune Art. 1.763
Schimbul este contractul prin care fiecare dintre parti, denumite copermutanti, transmite sau, dupa caz, se obliga sa transmita un bun pentru a dobandi un altul.

Aplicabilitatea dispozitiilor de la vanzare Art. 1.764
(1) Dispozitiile privitoare la vanzare se aplica, in mod corespunzator, si schimbului.
(2) Fiecare dintre parti este considerata vanzator, in ceea ce priveste bunul pe care il instraineaza, si cumparator, in ceea ce priveste bunul pe care il dobandeste.

Cheltuielile schimbului Art. 1.765
In lipsa de stipulatie contrara, partile suporta in mod egal cheltuielile pentru incheierea contractului de schimb.
Capitolul III – Contractul de furnizare
Notiune Art. 1.766
(1) Contractul de furnizare este acela prin care o parte, denumita furnizor, se obliga sa transmita proprietatea asupra unei cantitati determinate de bunuri si sa le
predea, la unul sau mai multe termene ulterioare incheierii contractului ori in mod continuu, sau sa presteze anumite servicii, la unul sau mai multe termene ulterioare ori
in mod continuu, iar cealalta parte, denumita beneficiar, se obliga sa preia bunurile sau sa primeasca prestarea serviciilor si sa plateasca pretul lor.
(2) In cazul furnizarii de bunuri, ca accesoriu al obligatiei principale, furnizorul se poate obliga sa presteze beneficiarului acele servicii necesare pentru furnizarea
bunurilor.
(3) Daca prin acelasi contract se convin atat vanzarea unor bunuri, cat si furnizarea unor bunuri sau servicii, atunci contractul va fi calificat in functie de obligatia
caracteristica si cea accesorie.

Transmiterea dreptului de proprietate. Preluarea si predarea bunurilor Art. 1.767
(1) Proprietatea asupra bunurilor se transfera de la furnizor la beneficiar in momentul predarii acestora. Beneficiarul are obligatia sa preia bunurile la termenele si in
conditiile prevazute in contract.
(2) Preluarea bunurilor se face prin receptia de catre beneficiar, ocazie cu care se identifica si se constata cantitatea si calitatea acestora.
(3) Cand expedierea produselor este in seama furnizorului, produsele receptionate sunt socotite predate beneficiarului pe data predarii lor catre caraus.

Pretul produselor sau serviciilor Art. 1.768
(1) Pretul datorat de beneficiar este cel prevazut in contract sau in lege.
(2) Daca in cursul executarii contractului se modifica reglementarea legala a pretului sau mecanismului de determinare a acestuia, intre parti va continua sa se aplice
pretul sau mecanismul de determinare a acestuia stabilit initial in contract, daca legea nu prevede expres contrariul.
(3) Daca legea prevede expres ca pretul sau modalitatea de determinare pe care le stabileste se va aplica si contractelor in curs, fiecare dintre parti poate denunta
contractul in 30 de zile de la data intrarii in vigoare a legii. Pe durata celor 30 de zile partile vor aplica pretul stabilit prin contract.

Subcontractarea Art. 1.769
(1) Furnizorul poate subcontracta furnizarea bunurilor sau serviciilor catre o terta persoana, cu exceptia cazurilor in care contractul are un caracter strict personal sau
natura contractului nu permite.
(2) Exista subcontractare ori de cate ori produsul sau serviciul care face obiectul contractului de furnizare este in fapt furnizat, in tot sau in parte, de catre un tert cu
care furnizorul a subcontractat in acest scop.

Raspunderea furnizorului principal. Dreptul de regres al acestuia Art. 1.770
In cazul subcontractarii, executarea contractului de furnizare ramane sub supravegherea furnizorului si acesta raspunde fata de beneficiar pentru calitatea produselor si
a serviciilor furnizate de tertul subcontractant, avand insa drept de regres impotriva acestuia.

Aplicabilitatea dispozitiilor de la vanzare Art. 1.771
Dispozitiile prezentului capitol se intregesc, in mod corespunzator, cu dispozitiile privitoare la contractul de vanzare, in masura in care nu este prevazuta o reglementare
speciala pentru contractul de furnizare.
Capitolul IV – Contractul de report
Notiune Art. 1.772
(1) Contractul de report este acela prin care reportatorul cumpara de la reportat cu plata imediata titluri de credit si valori mobiliare circuland in comert si se obliga, in
acelasi timp, sa revanda reportatului titluri sau valori mobiliare de aceeasi specie, la o anumita scadenta, in schimbul unei sume determinate.
(2) Contractul de report se incheie prin remiterea titlurilor sau valorilor mobiliare, iar daca acestea sunt nominative, prin indeplinirea formalitatilor necesare pentru
transmiterea lor.

Drepturi accesorii Art. 1.773
In lipsa de stipulatie contrara, drepturile accesorii conferite de titlurile si valorile mobiliare date in report, precum dobanzile si dividendele ajunse la scadenta in timpul
duratei reportului, se cuvin reportatorului.

Obligatia reportatorului de a exercita optiunea Art. 1.774
(1) Reportatorul este obligat sa exercite optiunea pe seama reportatului in timpul reportului, daca titlurile acorda un asemenea drept, in conditiile legii speciale.
(2) Reportatul trebuie sa puna la dispozitia reportatorului fondurile necesare, cu cel putin 3 zile inainte de scadenta termenului de optiune. Daca reportatul nu
indeplineste aceasta obligatie, reportatorul trebuie sa vanda dreptul de optiune in numele si pe seama reportatului.

Efectuarea de varsaminte asupra titlurilor Art. 1.775
Daca in timpul reportului urmeaza a se efectua varsaminte in contul titlurilor si valorilor mobiliare care fac obiectul reportului, reportatul trebuie sa puna la dispozitia
reportatorului sumele necesare, cu cel putin 3 zile inainte de scadenta varsamintelor. In caz contrar, reportatorul poate proceda la lichidarea silita a contractului.

Lichidarea reportului. Lichidarea diferentelor si reinnoirea reportului Art. 1.776
(1) Lichidarea reportului se va face inauntrul celei de a doua zile de lucru ce urmeaza scadentei.
(2) Daca la scadenta termenului reportului partile lichideaza diferentele, facand plata, si reinnoiesc reportul asupra unor titluri sau valori mobiliare ce difera prin
calitatea sau specia lor ori pe un alt pret, atunci se considera ca partile au incheiat un nou contract.
Capitolul V – Contractul de locatiune
Sectiunea 1 – Dispozitii generale
§1. Cuprinsul contractului

Notiune Art. 1.777
Locatiunea este contractul prin care o parte, numita locator, se obliga sa asigure celeilalte parti, numite locatar, folosinta unui bun pentru o anumita perioada, in
schimbul unui pret, denumit chirie.

Felurile locatiunii Art. 1.778
(1) Locatiunea bunurilor imobile si aceea a bunurilor mobile se numeste inchiriere, iar locatiunea bunurilor agricole poarta denumirea de arendare.
(2) Dispozitiile prezentei sectiuni sunt aplicabile, in mod corespunzator, inchirierii locuintelor si arendarii, daca sunt compatibile cu regulile particulare prevazute pentru
aceste contracte.
(3) Locatiunea spatiilor destinate exercitarii activitatii unui profesionist este supusa prevederilor prezentei sectiuni, precum si dispozitiilor art. 1.824 si 1.828—1.831.

Bunurile ce pot face obiectul locatiunii Art. 1.779
Toate bunurile, atat mobile cat si imobile, pot face obiectul locatiunii, daca dintr-o prevedere legala sau din natura lor nu rezulta contrariul.

Pretul locatiunii Art. 1.780
(1) Chiria poate consta intr-o suma de bani sau in orice alte bunuri sau prestatii.
(2) Dispozitiile privitoare la stabilirea pretului vanzarii sunt aplicabile, in mod corespunzator, si chiriei.

Incheierea contractului de locatiune Art. 1.781
Contractul de locatiune se considera incheiat indata ce partile au convenit asupra bunului si pretului.

Locatiuni succesive Art. 1.782
In situatia unor locatiuni succesive ale caror perioade se suprapun fie si partial, conflictul dintre locatari se rezolva:
a) in cazul imobilelor inscrise in cartea funciara, in favoarea locatarului care si-a notat dreptul in cartea funciara, dispozitiile art. 902 alin. (1) aplicandu-se in mod
corespunzator;
b) in cazul mobilelor supuse unor formalitati de publicitate, in favoarea locatarului care a indeplinit cel dintai aceste formalitati;
c) in cazul celorlalte bunuri, in favoarea locatarului care a intrat cel dintai in folosinta bunului, dispozitiile art. 1.275 aplicandu-se in mod corespunzator.

Durata maxima a locatiunii Art. 1.783
Locatiunile nu se pot incheia pentru o perioada mai mare de 49 de ani. Daca partile stipuleaza un termen mai lung, acesta se reduce de drept la 49 de ani.

Incapacitati Art. 1.784
(1) Dispozitiile privitoare la incapacitatile prevazute la art. 1.654 si 1.655 sunt aplicabile, in mod corespunzator, si locatiunii.
(2) De asemenea, sunt aplicabile, prin analogie, si dispozitiile art. 1.653, inclusiv atunci cand exista litigiu cu privire la dreptul de proprietate asupra bunului ce urmeaza
a face obiectul locatiunii.
(3) Daca legea nu dispune altfel, locatiunile incheiate de persoanele care, potrivit legii, nu pot face decat acte de administrare nu vor depasi 5 ani.

Locatiunea fara durata determinata Art. 1.785
Daca in contract partile nu au aratat durata locatiunii, fara a-si fi dorit sa contracteze pe o durata nedeterminata, in lipsa uzantelor, locatiunea se considera incheiata:
a) pentru un an, in cazul locuintelor nemobilate sau spatiilor pentru exercitarea activitatii unui profesionist;
b) pe durata corespunzatoare unitatii de timp pentru care s-a calculat chiria, in cazul bunurilor mobile ori in acela al camerelor sau apartamentelor mobilate;
c) pe durata locatiunii imobilului, in cazul bunurilor mobile puse la dispozitia locatarului pentru folosinta unui imobil.

§2. Obligatiile locatorului

Obligatiile principale ale locatorului Art. 1.786
Locatorul este tinut, chiar fara vreo stipulatie expresa:
a) sa predea locatarului bunul dat in locatiune;
b) sa mentina bunul in stare corespunzatoare de folosinta pe toata durata locatiunii;
c) sa asigure locatarului linistita si utila folosinta a bunului pe tot timpul locatiunii.

Predarea bunului Art. 1.787
Locatorul este obligat sa predea bunul impreuna cu toate accesoriile sale in stare corespunzatoare utilizarii acestuia.

Sarcina reparatiilor Art. 1.788
(1) Locatorul este obligat sa efectueze toate reparatiile care sunt necesare pentru a mentine bunul in stare corespunzatoare de intrebuintare pe toata durata locatiunii,
conform destinatiei stabilite potrivit art. 1.799.
(2) Sunt in sarcina locatarului reparatiile locative, a caror necesitate rezulta din folosinta obisnuita a bunului.
(3) Daca, dupa incheierea contractului, se iveste nevoia unor reparatii care sunt in sarcina locatorului, iar acesta din urma, desi incunostintat, nu incepe sa ia de indata
masurile necesare, reparatiile pot fi facute de locatar. In acest caz, locatorul este dator sa plateasca, in afara sumelor avansate de locatar, dobanzi socotite de la data
efectuarii cheltuielilor.
(4) In caz de urgenta, locatarul il poate instiinta pe locator si dupa inceperea reparatiilor, dobanzile la sumele avansate neputand curge decat de la data instiintarii.

Asigurarea folosintei Art. 1.789
Locatorul este obligat sa intreprinda tot ceea ce este necesar pentru a asigura in mod constant locatarului folosinta linistita si utila a bunului, fiind dator sa se abtina de
la orice fapt care ar impiedica, diminua sau stanjeni o asemenea folosinta.

Garantia contra viciilor Art. 1.790
(1) Locatorul garanteaza contra tuturor viciilor lucrului care impiedica sau micsoreaza folosirea lui, chiar daca nu le-a cunoscut la incheierea contractului si fara a tine
seama daca ele existau dinainte ori au survenit in cursul locatiunii.
(2) Locatorul nu raspunde pentru viciile care erau aparente la data incheierii contractului si pe care locatarul nu le-a reclamat in conditiile art. 1.690 alin. (3). Locatorul
poate fi obligat la despagubiri pentru prejudiciile pe care viciile aparente le cauzeaza vietii, sanatatii sau integritatii corporale a locatarului.

Efectele garantiei contra viciilor Art. 1.791
(1) Daca locatorul nu inlatura viciile in cel mai scurt termen, locatarul are dreptul la o scadere proportionala a chiriei. In cazul in care viciile sunt atat de grave incat,
daca le-ar fi cunoscut, locatarul nu ar fi luat bunul in locatiune, el poate rezilia contractul, in conditiile legii.
(2) Atunci cand aceste vicii aduc vreun prejudiciu locatarului, locatorul poate fi obligat si la daune-interese, in afara de cazul cand dovedeste ca nu le-a cunoscut si ca,
potrivit imprejurarilor, nu era dator sa le cunoasca.

Garantia pentru lipsa calitatilor convenite Art. 1.792
Dispozitiile privitoare la garantia contra viciilor ascunse se aplica si atunci cand bunul dat in locatiune nu corespunde calitatilor convenite de catre parti.

Tulburarile de fapt Art. 1.793
Locatorul nu este tinut sa il garanteze pe locatar de tulburarea cauzata prin fapta unui tert care nu pretinde vreun drept asupra bunului, afara numai daca tulburarile
incepute inaintea predarii bunului il impiedica pe locatar sa il preia, caz in care dispozitiile art. 1.794 alin. (2) sunt aplicabile.

Tulburarile de drept Art. 1.794
(1) Daca un tert pretinde vreun drept asupra bunului dat in locatiune, locatorul este dator sa il apere pe locatar chiar si in lipsa unei tulburari de fapt. Daca locatarul
este lipsit in tot sau in parte de folosinta bunului, locatorul trebuie sa il despagubeasca pentru toate prejudiciile suferite din aceasta cauza.
(2) Indiferent de gravitatea tulburarii, daca i-a comunicat-o locatorului, fara ca acesta sa o inlature de indata, locatarul poate cere o scadere proportionala a chiriei.
Daca tulburarea este atat de grava incat, daca ar fi cunoscut-o, locatarul nu ar fi contractat, el poate rezilia contractul in conditiile legii.
(3) Locatarul care, la incheierea contractului, cunostea cauza de evictiune nu are dreptul la daune-interese.

Introducerea in proces a locatorului Art. 1.795
(1) Daca locatarul este chemat in judecata de un tert care pretinde un drept asupra bunului inchiriat, inclusiv un drept de servitute, si exista riscul pierderii, in tot sau in
parte, a folosintei bunului, el are dreptul sa ceara introducerea in proces a locatorului, in conditiile Codului de procedura civila.
(2) Locatarul va fi tinut sa il despagubeasca pe locator de toate prejudiciile suferite ca urmare a necomunicarii tulburarii de catre locatar. El nu va fi insa tinut la
despagubiri daca dovedeste ca locatorul nu ar fi avut castig de cauza sau ca, avand cunostinta de tulburare, nu a actionat.

§3. Obligatiile locatarului

Obligatiile principale Art. 1.796
Locatarul are urmatoarele obligatii principale:
a) sa ia in primire bunul dat in locatiune;
b) sa plateasca chiria in cuantumul si la termenul stabilite prin contract;
c) sa foloseasca bunul cu prudenta si diligenta;
d) sa restituie bunul la incetarea, din orice cauza, a contractului de locatiune.

Data platii chiriei Art. 1.797
(1) In lipsa de stipulatie contrara, locatarul este obligat sa plateasca chiria la termenele stabilite potrivit uzantelor.
(2) Daca nu exista uzante si in lipsa unei stipulatii contrare, chiria se plateste dupa cum urmeaza:
a) in avans pentru toata durata contractului, daca aceasta nu depaseste o luna;
b) in prima zi lucratoare a fiecarei luni, daca durata locatiunii este mai mare de o luna, dar mai mica de un an;
c) in prima zi lucratoare a fiecarui trimestru, daca durata locatiunii este de cel putin un an.

Caracterul executoriu Art. 1.798
Contractele de locatiune incheiate prin inscris sub semnatura privata care au fost inregistrate la organele fiscale, precum si cele incheiate in forma autentica constituie
titluri executorii pentru plata chiriei la termenele si in modalitatile stabilite in contract sau, in lipsa acestora, prin lege.

Obligatiile privind folosirea bunului Art. 1.799
Locatarul este obligat sa foloseasca bunul luat in locatiune cu prudenta si diligenta, potrivit destinatiei stabilite prin contract sau, in lipsa, potrivit celei prezumate dupa
anumite imprejurari, cum ar fi natura bunului, destinatia sa anterioara ori cea potrivit careia locatarul il foloseste.

Schimbarea formei ori destinatiei bunului. Folosirea abuziva Art. 1.800
Daca locatarul modifica bunul ori ii schimba destinatia sau daca il intrebuinteaza astfel incat il prejudiciaza pe locator, acesta din urma poate cere daune-interese si,
dupa caz, rezilierea contractului.

Instiintarea locatorului despre nevoia de reparatii Art. 1.801
Locatarul este obligat, sub sanctiunea platii de daune-interese si a suportarii oricaror alte cheltuieli, sa ii notifice de indata locatorului necesitatea efectuarii reparatiilor
care sunt in sarcina acestuia din urma.

Reparatiile locative Art. 1.802
In lipsa de stipulatie contrara, reparatiile de intretinere curenta sunt in sarcina locatarului.

Lipsa de folosinta in caz de reparatii urgente Art. 1.803
(1) Daca in timpul locatiunii bunul are nevoie de reparatii care nu pot fi amanate pana la sfarsitul locatiunii sau a caror amanare ar expune bunul pericolului de a fi
distrus, locatarul va suporta restrangerea necesara a locatiunii cauzata de aceste reparatii.
(2) Daca totusi reparatiile dureaza mai mult de 10 zile, pretul locatiunii va fi scazut proportional cu timpul si cu partea bunului de care locatarul a fost lipsit.
(3) Daca reparatiile sunt de asa natura incat, in timpul executarii lor, bunul devine impropriu pentru intrebuintarea convenita, locatarul poate rezilia contractul.

Obligatia de a permite examinarea bunului Art. 1.804
Locatarul este obligat sa permita examinarea bunului de catre locator la intervale de timp rezonabile in raport cu natura si destinatia bunului, precum si de catre cei
care doresc sa il cumpere sau care, la incetarea contractului, doresc sa il ia in locatiune, fara insa ca prin aceasta sa i se cauzeze o stanjenire nejustificata a folosintei
bunului.

§4. Sublocatiunea si cesiunea contractului de locatiune

Dreptul de a subcontracta si de a ceda contractul Art. 1.805
Locatarul poate sa incheie o sublocatiune, totala sau partiala, ori chiar sa cedeze locatiunea, in tot sau in parte, unei alte persoane, daca aceasta facultate nu i-a fost
interzisa in mod expres. Cu toate acestea, daca bunul este mobil, sublocatiunea ori cesiunea nu este permisa decat cu acordul scris al locatorului.

Interdictia sublocatiunii si a cesiunii Art. 1.806
(1) Interdictia de a incheia o sublocatiune o include si pe aceea de a ceda locatiunea. Interdictia de a ceda locatiunea nu o include pe aceea de a incheia o
sublocatiune.
(2) Interdictia de a incheia o sublocatiune priveste atat sublocatiunea totala, cat si pe cea partiala. Interdictia de a ceda locatiunea priveste atat cesiunea totala, cat si
pe cea partiala.

Efectele sublocatiunii. Actiuni impotriva sublocatarului Art. 1.807
(1) In caz de neplata a chiriei cuvenite in temeiul locatiunii, locatorul il poate urmari pe sublocatar pana la concurenta chiriei pe care acesta din urma o datoreaza
locatarului principal. Plata anticipata a chiriei catre locatarul principal nu poate fi opusa locatorului.
(2) Locatorul isi pastreaza dreptul prevazut la alin. (1) atunci cand creanta avand ca obiect chiria datorata in temeiul sublocatiunii a fost cedata.
(3) Locatorul poate, de asemenea, sa se indrepte direct impotriva sublocatarului pentru a-l constrange la executarea celorlalte obligatii asumate prin contractul de
sublocatiune.

Efectele cesiunii locatiunii Art. 1.808
(1) Prin cesiunea contractului de locatiune de catre locatar, cesionarul dobandeste drepturile si este tinut de obligatiile locatarului izvorate din contractul de locatiune.
(2) Dispozitiile privind cesiunea contractului se aplica in mod corespunzator.

§5. Expirarea termenului si tacita relocatiune

Expirarea termenului Art. 1.809
(1) Contractul de locatiune inceteaza de drept la expirarea termenului convenit de parti sau, dupa caz, prevazut de lege, fara a fi necesara o instiintare prealabila.
(2) In privinta obligatiei de restituire a bunului dat in locatiune, contractul incheiat pe durata determinata si constatat prin inscris autentic constituie, in conditiile legii,
titlu executoriu la expirarea termenului.
(3) Dispozitiile alin. (2) se aplica in mod corespunzator si contractului incheiat pe perioada determinata prin inscris sub semnatura privata si inregistrat la organul fiscal
competent.

Tacita relocatiune Art. 1.810
(1) Daca, dupa implinirea termenului, locatarul continua sa detina bunul si sa isi indeplineasca obligatiile fara vreo impotrivire din partea locatorului, se considera
incheiata o noua locatiune, in conditiile celei vechi, inclusiv in privinta garantiilor.
(2) Noua locatiune va fi insa pe durata nedeterminata, daca prin lege sau conventia partilor nu se prevede altfel.

§6. Instrainarea bunului dat in locatiune

Opozabilitatea contractului de locatiune fata de dobanditor Art. 1.811
Daca bunul dat in locatiune este instrainat, dreptul locatarului este opozabil dobanditorului, dupa cum urmeaza:
a) in cazul imobilelor inscrise in cartea funciara, daca locatiunea a fost notata in cartea funciara;
b) in cazul imobilelor neinscrise in cartea funciara, daca data certa a locatiunii este anterioara datei certe a instrainarii;
c) in cazul mobilelor supuse unor formalitati de publicitate, daca locatarul a indeplinit aceste formalitati;
d) in cazul celorlalte bunuri mobile, daca la data instrainarii bunul se afla in folosinta locatarului.

Incetarea locatiunii in caz de instrainare Art. 1.812
(1) Daca partile convin astfel, locatiunea inceteaza in cazul instrainarii bunului dat in locatiune.
(2) Cu toate acestea, locatiunea ramane opozabila dobanditorului chiar si dupa ce locatarului i s-a notificat instrainarea, pentru un termen de doua ori mai mare decat
cel care s-ar fi aplicat notificarii denuntarii contractului, conform prevederilor art. 1.816 alin. (2).
(3) Locatarul caruia i s-a comunicat incetarea contractului cu respectarea prevederilor alin. (2) nu are drept la despagubire nici impotriva locatorului, nici impotriva
dobanditorului.

Raporturile dintre locatar si dobanditor Art. 1.813
(1) In cazurile prevazute la art. 1.811, dobanditorul se subroga in toate drepturile si obligatiile locatorului care izvorasc din locatiune.
(2) Locatorul initial ramane raspunzator pentru prejudiciile cauzate locatarului anterior instrainarii.

Efectele garantiilor constituite de locatar Art. 1.814
Cand locatarul bunului instrainat a dat garantii locatorului pentru indeplinirea obligatiilor sale, dobanditorul se subroga in drepturile izvorand din aceste garantii, in
conditiile legii.

Cesiunea si plata anticipata a chiriei Art. 1.815
Plata anticipata a chiriei sau cesiunea creantei privind chiria nu poate fi opusa dobanditorului decat daca in privinta acestora au fost indeplinite, inainte ca instrainarea
sa devina opozabila locatarului, formalitatile de publicitate prin inscrierea la arhiva sau, dupa caz, in cartea funciara, in functie de obiectul locatiunii, ori daca plata
anticipata sau cesiunea a fost cunoscuta de dobanditor pe alta cale.

§7. Incetarea contractului

Denuntarea contractului Art. 1.816
(1) Daca locatiunea a fost facuta fara determinarea duratei, oricare dintre parti poate denunta contractul prin notificare.
(2) Notificarea facuta cu nerespectarea termenului de preaviz stabilit de lege sau, in lipsa, de uzante nu produce efecte decat de la implinirea acelui termen.
(3) La implinirea termenului de preaviz, obligatia de restituire a bunului devine exigibila, iar contractul de locatiune incheiat in conditiile prevazute la art. 1.809 alin. (2)
sau (3), dupa caz, constituie, in conditiile legii, titlu executoriu cu privire la aceasta obligatie.

Rezilierea locatiunii Art. 1.817
Atunci cand, fara justificare, una dintre partile contractului de locatiune nu isi executa obligatiile nascute din acest contract, cealalta parte are dreptul de a rezilia
locatiunea, cu daune-interese, daca este cazul, potrivit legii

Imposibilitatea folosirii bunului Art. 1.818
(1) Daca bunul este distrus in intregime sau nu mai poate fi folosit potrivit destinatiei stabilite, locatiunea inceteaza de drept.
(2) Daca imposibilitatea folosirii bunului este numai partiala, locatarul poate, dupa imprejurari, sa ceara fie rezilierea locatiunii, fie reducerea proportionala a chiriei.
(3) Atunci cand bunul este doar deteriorat, locatiunea continua, fiind aplicabile dispozitiile art. 1.788.
(4) In toate cazurile in care imposibilitatea totala sau partiala de folosire a bunului este fortuita, locatarul nu are drept la daune-interese.

Desfiintarea titlului locatorului Art. 1.819
(1) Desfiintarea dreptului care permitea locatorului sa asigure folosinta bunului inchiriat determina incetarea de drept a contractului de locatiune.
(2) Cu toate acestea, locatiunea va continua sa produca efecte si dupa desfiintarea titlului locatorului pe durata stipulata de parti, fara a se depasi un an de la data
desfiintarii titlului locatorului, insa numai daca locatarul a fost de buna-credinta la incheierea locatiunii.

Moartea locatorului sau a locatarului Art. 1.820
(1) Locatiunea nu inceteaza prin moartea locatorului sau a locatarului.
(2) Cu toate acestea, in cazul locatiunii cu durata determinata, mostenitorii locatarului pot denunta contractul in termen de 60 de zile de la data la care au luat
cunostinta de moartea locatarului si existenta locatiunii.

Restituirea bunului Art. 1.821
(1) La incetarea locatiunii, locatarul este obligat sa restituie bunul luat in locatiune in starea in care l-a primit, in afara de ceea ce a pierit sau s-a deteriorat din cauza
vechimii.
(2) Pana la proba contrara, locatarul este prezumat ca a primit bunul in stare corespunzatoare de intrebuintare potrivit destinatiei stabilite.
(3) Restituirea bunurilor mobile luate in locatiune se face in locul in care au fost predate.

Raspunderea locatarului pentru bunul inchiriat Art. 1.822
(1) Locatarul raspunde pentru degradarea bunului inchiriat in timpul folosintei sale, inclusiv cea cauzata de incendiu, daca nu dovedeste ca a survenit fortuit.
(2) El raspunde inclusiv pentru degradarea cauzata de membrii familiei sale, de sublocatarul sau, ca si de fapta altor persoane carora le-a ingaduit in orice mod
folosirea, detinerea sau accesul la bun.

Imbunatatirile facute de locatar Art. 1.823
(1) Locatorul are dreptul de a pastra lucrarile adaugate si autonome efectuate asupra bunului pe durata locatiunii si nu poate fi obligat la despagubiri decat daca
locatarul a efectuat lucrarile cu acordul prealabil al locatorului.
(2) Daca lucrarile au fost efectuate fara acordul prealabil al locatorului, acesta poate alege sa ceara locatarului aducerea bunului in starea initiala, precum si plata de
despagubiri pentru orice paguba ar fi cauzata bunului de catre locatar.
(3) In cazul in care nu a avut acordul prealabil al locatorului, locatarul nu poate invoca, in niciun caz, dreptul de retentie.

Sectiunea 2 – Reguli particulare in materia inchirierii locuintelor
Inchirierea facuta fara determinarea duratei Art. 1.824
(1) Atunci cand contractul de inchiriere s-a incheiat fara determinarea duratei si nu s-a convenit altfel, chiriasul poate denunta contractul prin notificare, cu respectarea
unui termen de preaviz care nu poate fi mai mic decat sfertul intervalului de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), locatorul poate denunta contractul prin notificare, cu respectarea unui termen de preaviz care nu poate fi mai mic de:
a) 60 de zile, daca intervalul de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei este de o luna sau mai mare;
b) 15 zile, daca intervalul de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei este mai mic de o luna.

Denuntarea inchirierii incheiate pe durata determinata Art. 1.825
(1) Daca inchirierea este pe durata determinata, locatarul poate denunta unilateral contractul prin notificare, cu respectarea unui termen de preaviz de cel putin 60 de
zile. Orice clauza contrara este considerata nescrisa.
(2) In cazul in care inchirierea este pe durata determinata, iar in contract s-a prevazut ca locatorul poate denunta unilateral contractul in vederea satisfacerii nevoilor
locative proprii sau ale familiei sale, acestei denuntari i se aplica termenul de preaviz prevazut la art. 1.824 alin. (2).

Clauze nescrise Art. 1.826
Este considerata nescrisa orice clauza in temeiul careia: a) chiriasul este obligat sa incheie o asigurare cu un asigurator impus de locator; b) se prevede raspunderea
solidara sau indivizibila a chiriasilor din apartamente diferite situate in acelasi imobil, in cazul degradarii elementelor de constructii si a instalatiilor, obiectelor si dotarilor
aferente partilor comune ale imobilului; c) chiriasul se obliga sa recunoasca sau sa plateasca in avans, cu titlu de reparatii locative, sume stabilite pe baza estimarilor
facute exclusiv de locator; d) locatorul este indreptatit sa diminueze sau sa suprime, fara contraprestatie echivalenta, prestatiile la care s-a obligat prin contract.

Vicii care ameninta sanatatea ori integritatea corporala Art. 1.827
(1) Daca imobilul inchiriat, prin structura sau prin starea sa, constituie o primejdie grava pentru sanatatea celor care lucreaza sau locuiesc in el, chiriasul, chiar daca a
renuntat la acest drept, va putea rezilia contractul de inchiriere, in conditiile legii.
(2) Chiriasul are dreptul si la daune-interese daca, la data incheierii contractului, nu a cunoscut viciile bunului.

Dreptul de preferinta al chiriasului la inchiriere Art. 1.828
(1) La incheierea unui nou contract de inchiriere a locuintei, chiriasul are, la conditii egale, drept de preferinta. El nu are insa acest drept atunci cand nu si-a executat
obligatiile nascute in baza inchirierii anterioare.
(2) Dispozitiile referitoare la exercitarea dreptului de preemptiune in materia vanzarii sunt aplicabile in mod corespunzator.

Folosirea partilor si instalatiilor comune ale cladirii Art. 1.829
(1) In cladirile cu mai multe apartamente, chiriasii au dreptul de a intrebuinta partile si instalatiile de folosinta comuna ale cladirii potrivit cu destinatia fiecareia.
(2) Chiriasii sunt obligati sa contribuie la cheltuielile pentru iluminarea, incalzirea, curatarea partilor si instalatiilor de folosinta comuna, precum si la orice alte cheltuieli
pe care legea le stabileste in sarcina lor.

Rezilierea contractului Art. 1.830
(1) In cazul in care, fara justificare, una dintre partile contractului de inchiriere nu isi executa obligatiile nascute din acest contract, cealalta parte are dreptul la rezilierea
contractului.
(2) De asemenea, locatorul poate cere instantei rezilierea contractului de inchiriere si in cazul in care chiriasul, membrii familiei sale sau alte persoane carora acesta din
urma le-a ingaduit, in orice mod, folosirea, detinerea sau accesul in locuinta fie au un comportament care face imposibila convietuirea cu celelalte persoane care
locuiesc in acelasi imobil sau in imobile aflate in vecinatate, fie impiedica folosirea normala a locuintei sau a partilor comune.

Evacuarea chiriasului Art. 1.831
(1) Daca prin lege nu se prevede altfel, evacuarea chiriasului se face in baza unei hotarari judecatoresti.
(2) Chiriasul este obligat la plata chiriei prevazute in contract pana la data eliberarii efective a locuintei, precum si la repararea prejudiciilor de orice natura cauzate
locatorului pana la acea data.

Alte persoane care locuiesc impreuna cu chiriasul Art. 1.832
(1) In lipsa unei interdictii stipulate in acest sens, si alte persoane pot locui impreuna cu chiriasul, caz in care vor fi tinute solidar cu acesta, pe durata folosintei
exercitate, pentru oricare dintre obligatiile izvorate din contract.
(2) Incetarea, din orice cauza, a contractului de inchiriere, precum si hotararea judecatoreasca de evacuare a chiriasului sunt de drept opozabile si se executa
impotriva tuturor persoanelor care locuiesc, cu titlu sau fara titlu, impreuna cu chiriasul.

Subinchirierea si cesiunea contractului de inchiriere Art. 1.833
Chiriasul poate ceda contractul de inchiriere a locuintei sau subinchiria locuinta numai cu acordul scris al locatorului, caz in care, in lipsa unei stipulatii contrare,
cesionarul, respectiv sublocatarul raspunde solidar cu chiriasul pentru obligatiile asumate fata de locator prin contractul de inchiriere.

Decesul chiriasului Art. 1.834
(1) Contractul de inchiriere a locuintei inceteaza in termen de 30 de zile de la data inregistrarii decesului chiriasului.
(2) Descendentii si ascendentii chiriasului au dreptul, in termenul prevazut la alin. (1), sa opteze pentru continuarea contractului de inchiriere pana la expirarea duratei
acestuia, daca sunt mentionati in contract si daca au locuit impreuna cu chiriasul. Dispozitiile art. 323 alin. (3) sunt aplicabile in privinta sotului supravietuitor.
(3) Persoanele prevazute la alin. (2), care au cerut continuarea contractului, desemneaza de comun acord persoana sau persoanele care semneaza contractul de
inchiriere in locul chiriasului decedat. In cazul in care acestia nu ajung la un acord in termen de 30 de zile de la data inregistrarii decesului chiriasului, desemnarea se
face de catre locator.
(4) Subinchirierea consimtita de chirias inceteaza la expirarea termenului prevazut la alin. (1), daca locatiunea nu continua in conditiile alin. (2). In acest ultim caz,
persoana desemnata potrivit alin. (3) semneaza contractul de subinchiriere in locul chiriasului decedat.

Locuinte cu destinatie speciala Art. 1.835
Regimul inchirierii prevazut de legea speciala pentru locuintele sociale, locuintele de necesitate, locuintele de serviciu, locuintele de interventie si locuintele de protocol
se intregeste cu prevederile prezentului cod.

Sectiunea 3 – Reguli particulare in materia arendarii
Bunuri ce pot fi arendate Art. 1.836
Pot fi arendate orice bunuri agricole, cum ar fi:
a) terenurile cu destinatie agricola, si anume terenuri agricole productive — arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, arbustii fructiferi, plantatiile de hamei si
duzi, pasunile impadurite, terenurile ocupate cu constructii si instalatii agrozootehnice, amenajarile piscicole si de imbunatatiri funciare, drumurile tehnologice,
platformele si spatiile de depozitare care servesc nevoilor productiei agricole si terenurile neproductive care pot fi amenajate si folosite pentru productia agricola;
b) animalele, constructiile de orice fel, masinile, utilajele si alte asemenea bunuri destinate exploatarii agricole.

Arendarea facuta pe durata nedeterminata Art. 1.837
Daca durata nu este determinata, arendarea se considera a fi facuta pentru toata perioada necesara recoltarii fructelor pe care bunul agricol urmeaza sa le produca in
anul agricol in care se incheie contractul.

Conditii de forma Art. 1.838
(1) Contractul de arendare trebuie incheiat in forma scrisa, sub sanctiunea nulitatii absolute.
(2) Sub sanctiunea unei amenzi civile stabilite de instanta de judecata pentru fiecare zi de intarziere, arendasul trebuie sa depuna un exemplar al contractului la consiliul
local in a carui raza teritoriala se afla bunurile agricole arendate, pentru a fi inregistrat intr-un registru special tinut de secretarul consiliului local.
(3) Cand bunurile arendate sunt situate in raza teritoriala a mai multor consilii locale, cate un exemplar al contractului se depune la fiecare consiliu local in a carui raza
teritoriala sunt situate bunurile arendate.
(4) Dispozitiile in materie de carte funciara raman aplicabile.
(5) Toate cheltuielile legate de incheierea, inregistrarea si publicitatea contractului de arendare revin arendasului.

Schimbarea categoriei de folosinta Art. 1.839
Arendasul poate schimba categoria de folosinta a terenului arendat numai cu acordul prealabil dat in scris de catre proprietar si cu respectarea dispozitiilor legale in
vigoare.

Asigurarea bunurilor arendate Art. 1.840
Arendasul este obligat, chiar in lipsa de stipulatie expresa, sa asigure bunurile agricole pentru riscul pierderii recoltei ori al pieirii animalelor din cauza unor calamitati
naturale.

Reducerea arendei stabilite in bani in cazul pieirii recoltei Art. 1.841
(1) Atunci cand, pe durata arendarii, intreaga recolta a unui an sau cel putin o jumatate din ea a pierit fortuit, arendasul poate cere reducerea proportionala a arendei
daca aceasta a fost stabilita intr-o cantitate determinata de produse agricole, intr-o suma de bani determinata sau intr-o suma de bani determinabila in functie de
valoarea unei cantitati determinate de produse agricole.
(2) Daca arendarea este facuta pe mai multi ani, reducerea nu se va stabili decat la sfarsitul arendarii, cand se va face o compensare a recoltelor tuturor anilor de
folosinta.

Exceptii Art. 1.842
(1) Arendasul nu poate obtine reducerea arendei in cazul in care pieirea recoltei a avut loc dupa ce a fost culeasa.
(2) Reducerea arendei nu va putea fi ceruta nici atunci cand cauza pagubei era cunoscuta la data incheierii contractului.

Riscul pieirii fructelor in cazul in care arenda se plateste in fructe Art. 1.843
(1) Atunci cand arenda este stabilita intr-o cota din fructe sau intr-o suma de bani determinabila in functie de valoarea unei astfel de cote, pieirea fortuita, in tot sau in
parte, a fructelor de impartit este suportata proportional si nu da niciuneia dintre parti actiune in despagubire impotriva celeilalte.
(2) Daca insa pieirea s-a produs dupa culegerea fructelor si una dintre parti intarzie in mod culpabil predarea sau receptia lor, cota cuvenita acesteia se reduce cu
fructele pierdute, iar cota celeilalte parti se considera ca si cum nu ar fi survenit nicio pierdere, afara numai daca fructele ar fi pierit chiar daca predarea si receptia
fructelor se faceau la timp.

Plata arendei in fructe Art. 1.844
Atunci cand arenda se plateste in fructe, in lipsa altui termen prevazut in contract, arendasul este de drept in intarziere pentru predarea lor de la data culegerii, iar
arendatorul este de drept in intarziere pentru receptie de la data la care a fost notificat in scris de catre arendas.

Caracterul executoriu Art. 1.845
Contractele de arendare incheiate in forma autentica, precum si cele inregistrate la consiliul local constituie, in conditiile legii, titluri executorii pentru plata arendei la
termenele si in modalitatile stabilite in contract.

Cesiunea arendarii Art. 1.846
Cu acordul scris al arendatorului, arendasul poate sa cesioneze contractul de arendare sotului care participa la exploatarea bunurilor arendate sau descendentilor sai
majori.

Interdictia subarendarii Art. 1.847
(1) Nu sunt permise oficiile de arendasi.
(2) Subarendarea totala sau partiala este interzisa, sub sanctiunea nulitatii absolute.

Reinnoirea arendarii Art. 1.848
(1) Contractul de arendare se reinnoieste de drept, pentru aceeasi durata, daca niciuna dintre parti nu a comunicat cocontractantului, in scris, refuzul sau cu cel putin 6
luni inainte de expirarea termenului, iar in cazul terenurilor cu destinatie agricola, cu cel putin un an.
(2) Daca durata contractului de arendare este de un an sau mai scurta, termenele de refuz al reinnoirii prevazute la alin. (1) se reduc la jumatate.

Dreptul de preemptiune Art. 1.849
Arendasul are drept de preemptiune cu privire la bunurile agricole arendate, care se exercita potrivit art. 1.730—1.739.

Cazuri speciale de incetare a contractului Art. 1.850
Contractul de arendare inceteaza prin decesul, incapacitatea sau falimentul arendasului.
Capitolul VI – Contractul de antrepriza
Sectiunea 1 – Reguli comune privind contractul de antrepriza
§1. Dispozitii generale

Notiune Art. 1.851
(1) Prin contractul de antrepriza, antreprenorul se obliga ca, pe riscul sau, sa execute o anumita lucrare, materiala ori intelectuala, sau sa presteze un anumit serviciu
pentru beneficiar, in schimbul unui pret.
(2) Dispozitiile prezentei sectiuni sunt aplicabile, in mod corespunzator, si antreprizei pentru lucrari de constructii, daca sunt compatibile cu regulile particulare
prevazute pentru acest contract.

Contractul de subantrepriza Art. 1.852
(1) Prin contractul de subantrepriza antreprenorul poate incredinta unuia sau mai multor subantreprenori executarea unor parti ori elemente ale lucrarii sau serviciilor,
afara de cazul in care contractul de antrepriza a fost incheiat in considerarea persoanei sale.
(2) In raporturile cu beneficiarul, antreprenorul raspunde pentru fapta subantreprenorului la fel ca pentru propria sa fapta.
(3) Subantrepriza este supusa dispozitiilor prevazute pentru contractul de antrepriza.

Incapacitati Art. 1.853
Dispozitiile art. 1.655 alin. (1) se aplica in mod corespunzator si contractului de antrepriza.

Pretul Art. 1.854
(1) Pretul antreprizei poate consta intr-o suma de bani sau in orice alte bunuri sau prestatii.
(2) Pretul trebuie sa fie serios si determinat sau cel putin determinabil.
(3) Atunci cand contractul nu cuprinde clauze referitoare la pret, beneficiarul datoreaza pretul prevazut de lege ori calculat potrivit legii sau, in lipsa unor asemenea
prevederi legale, pretul stabilit in raport cu munca depusa si cheltuielile necesare pentru executarea lucrarii ori prestarea serviciului, avandu-se in vedere si uzantele
existente.

Delimitarea fata de vanzare Art. 1.855
Contractul este de vanzare, iar nu de antrepriza, atunci cand, potrivit intentiei partilor, executarea lucrarii nu constituie scopul principal al contractului, avandu-se in
vedere si valoarea bunurilor furnizate.

Actiunea directa a lucratorilor Art. 1.856
In masura in care nu au fost platite de antreprenor, persoanele care, in baza unui contract incheiat cu acesta, au desfasurat o activitate pentru prestarea serviciilor sau
executarea lucrarii contractate au actiune directa impotriva beneficiarului, pana la concurenta sumei pe care acesta din urma o datoreaza antreprenorului la momentul
introducerii actiunii.

§2. Obligatiile partilor

Procurarea, pastrarea si intrebuintarea materialelor Art. 1.857
(1) Daca din lege sau din contract nu rezulta altfel, antreprenorul este obligat sa execute lucrarea cu materialele sale.
(2) Antreprenorul care lucreaza cu materialele sale raspunde pentru calitatea acestora, potrivit dispozitiilor de la contractul de vanzare.
(3) Antreprenorul caruia beneficiarul i-a incredintat materialele este obligat sa le pastreze si sa le intrebuinteze potrivit destinatiei lor, conform regulilor tehnice
aplicabile, sa justifice modul in care acestea au fost intrebuintate si sa restituie ceea ce nu a fost folosit la executarea lucrarii.

Informarea beneficiarului Art. 1.858
Antreprenorul este obligat sa il informeze fara intarziere pe beneficiar daca normala executare a lucrarii, trainicia ei sau folosirea potrivit cu destinatia acesteia ar fi
primejduita din cauza:
a) materialelor procurate sau a celorlalte mijloace pe care, potrivit contractului, beneficiarul le-a pus la dispozitie;
b) instructiunilor necorespunzatoare date de beneficiar;
c) existentei sau ivirii unor imprejurari pentru care antreprenorul nu este tinut sa raspunda.

Neluarea masurilor necesare de catre beneficiar Art. 1.859
(1) In cazul in care beneficiarul, desi a fost instiintat de catre antreprenor in conditiile art. 1.858, nu ia masurile necesare intr-un termen potrivit cu imprejurarile,
antreprenorul poate rezilia contractul sau poate continua executarea acestuia pe riscul beneficiarului, notificandu-l in acest sens.
(2) Cu toate acestea, daca lucrarea ar fi de natura sa ameninte sanatatea sau integritatea corporala a persoanelor, antreprenorul este obligat sa ceara rezilierea
contractului, sub sanctiunea de a prelua riscul si de a raspunde pentru prejudiciile cauzate inclusiv tertilor.

Pieirea lucrarii inainte de receptie Art. 1.860
(1) Daca anterior receptiei lucrarea piere ori se deterioreaza din cauze neimputabile beneficiarului, antreprenorul care a procurat materialul este dator sa o refaca pe
cheltuiala sa si cu respectarea conditiilor si termenelor initiale, tinand seama, daca este cazul, de regulile privind suspendarea fortuita a executarii obligatiei.
(2) Atunci cand materialul a fost procurat de beneficiar, acesta este tinut sa suporte cheltuielile refacerii lucrarii numai daca pieirea s-a datorat unui viciu al materialelor.
In celelalte cazuri, beneficiarul este obligat sa furnizeze din nou materialele, daca pieirea sau deteriorarea nu este imputabila antreprenorului.
(3) Dispozitiile prezentului articol nu sunt aplicabile atunci cand pieirea sau deteriorarea are loc dupa receptia lucrarii, situatie in care antreprenorul ramane
raspunzator, daca este cazul, in temeiul garantiei contra viciilor si pentru calitatile convenite.

Controlul executarii lucrarii Art. 1.861
Beneficiarul are dreptul ca, pe propria sa cheltuiala, sa controleze lucrarea in cursul executarii ei, fara a-l stanjeni in mod nejustificat pe antreprenor, precum si sa ii
comunice acestuia observatiile sale.

Receptia lucrarii Art. 1.862
(1) De indata ce a primit comunicarea prin care antreprenorul il instiinteaza ca lucrarea este finalizata, beneficiarul are obligatia ca, intr-un termen rezonabil potrivit
naturii lucrarii si uzantelor din domeniu, sa o verifice si, daca aceasta corespunde conditiilor stabilite prin contract, sa o receptioneze, precum si, atunci cand este
cazul, sa o ridice.
(2) Daca, fara motive temeinice, beneficiarul nu se prezinta sau nu comunica neintarziat antreprenorului rezultatul verificarii, lucrarea se socoteste receptionata fara
rezerve.
(3) Beneficiarul care a receptionat lucrarea fara rezerve nu mai are dreptul de a invoca viciile aparente ale lucrarii sau lipsa aparenta a calitatilor convenite.

Garantia contra viciilor si pentru calitatile convenite Art. 1.863
Antreprenorul datoreaza garantie contra viciilor lucrarii si pentru calitatile convenite, potrivit dispozitiilor privind garantia contra viciilor lucrului vandut, care se aplica in
mod corespunzator.

Exigibilitatea pretului Art. 1.864
(1) Atunci cand obiectul contractului este o lucrare, beneficiarul este obligat sa ii plateasca antreprenorului pretul la data si locul receptiei intregii lucrari, daca prin lege
sau contract nu se prevede altfel.
(2) In cazul in care lucrarea a pierit ori s-a deteriorat inainte de receptie, fara vina beneficiarului, antreprenorul nu are dreptul la pret atunci cand el a dat materialul sau
cand pieirea ori deteriorarea a avut o alta cauza decat viciile materialului dat de beneficiar. In acest caz, contractul ramane in fiinta, fiind aplicabile dispozitiile art.
1.860.

Pretul estimat Art. 1.865
(1) Atunci cand, cu ocazia incheierii contractului, pretul lucrarilor sau al serviciilor a facut obiectul unei estimari, antreprenorul trebuie sa justifice orice crestere a
pretului.
(2) Beneficiarul nu este tinut sa plateasca aceasta crestere decat in masura in care ea rezulta din lucrari sau servicii care nu puteau fi prevazute de catre antreprenor la
momentul incheierii contractului.

Pretul stabilit in functie de valoarea lucrarilor sau serviciilor Art. 1.866
Daca pretul este stabilit in functie de valoarea lucrarilor executate, a serviciilor prestate sau a bunurilor furnizate, antreprenorul este tinut, la cererea beneficiarului, sa ii
dea socoteala despre stadiul lucrarilor, despre serviciile deja prestate si despre cheltuielile deja efectuate.

Pretul forfetar Art. 1.867
(1) Atunci cand contractul este incheiat pentru un pret global, beneficiarul trebuie sa plateasca pretul convenit si nu poate cere o diminuare a acestuia, motivand ca
lucrarea sau serviciul a necesitat mai putina munca ori a costat mai putin decat s-a prevazut.
(2) Tot astfel, antreprenorul nu poate pretinde o crestere a pretului pentru motive opuse celor mentionate la alin. (1).
(3) Pretul forfetar ramane neschimbat, cu toate ca s-au adus modificari cu privire la conditiile de executare initial prevazute, daca partile nu au convenit altfel.

Vanzarea bunurilor neridicate in termen Art. 1.868
(1) Daca antreprenorul s-a obligat sa execute o lucrare cu materialul beneficiarului sau sa presteze un serviciu cu privire la un bun pe care beneficiarul i l-a predat in
acest scop, iar acesta din urma nu ridica bunul in termen de 6 luni socotit din ziua convenita pentru receptie sau, cand lucrarea ori serviciul s-a finalizat mai tarziu, de la
data finalizarii, antreprenorul, dupa ce l-a instiintat in scris pe beneficiar, are dreptul sa vanda bunul cu diligenta unui mandatar cu titlu gratuit al beneficiarului.
(2) Dupa retinerea pretului lucrarii si a cheltuielilor de vanzare, antreprenorul va consemna diferenta la dispozitia beneficiarului.
(3) Dispozitiile prezentului articol nu sunt aplicabile in cazul in care beneficiarul introduce impotriva antreprenorului o actiune intemeiata pe neexecutarea sau
executarea necorespunzatoare a lucrarii.

Ipoteca legala Art. 1.869
Pentru garantarea platii pretului datorat pentru lucrare, antreprenorul beneficiaza de o ipoteca legala asupra lucrarii, constituita si conservata in conditiile legii.

§3. Incetarea contractului

Decesul beneficiarului Art. 1.870
Decesul beneficiarului nu determina incetarea contractului decat daca aceasta face imposibila sau inutila executarea sa.

Decesul antreprenorului sau incapacitatea sa de a executa contractul Art. 1.871
(1) In cazul in care antreprenorul decedeaza sau devine, fara culpa sa, incapabil de a finaliza lucrarea sau de a presta serviciul, contractul inceteaza daca a fost
incheiat in considerarea aptitudinilor personale ale antreprenorului.
(2) Beneficiarul este tinut sa receptioneze partea deja executata, daca o poate folosi.
(3) De asemenea, in cazul prevazut la alin. (1), beneficiarul este obligat sa plateasca, in proportie cu pretul convenit, valoarea lucrarilor efectuate si a cheltuielilor
facute in vederea finalizarii lucrarii, insa numai in masura in care aceste lucrari si cheltuieli ii sunt de folos.
(4) Beneficiarul are dreptul, cu conditia de a plati o indemnizatie adecvata, sa ceara predarea materialelor pregatite si a planurilor pe cale de a fi puse in executare,
dispozitiile legale privitoare la drepturile de proprietate intelectuala ramanand aplicabile.

Rezolutiunea sau rezilierea contractului imputabila antreprenorului Art. 1.872
Beneficiarul are dreptul sa obtina rezilierea sau, dupa caz, rezolutiunea contractului in cazurile in care, fara justificare:
a) respectarea termenului convenit pentru receptia lucrarii a devenit vadit imposibila;
b) lucrarea sau serviciul nu se executa in modul convenit si intr-un termen stabilit de beneficiar potrivit cu imprejurarile, antreprenorul nu remediaza lipsurile constatate
si nu schimba pentru viitor modul de executare a lucrarii sau serviciului;
c) nu se executa alte obligatii ce revin antreprenorului potrivit legii sau in temeiul contractului.

Rezolutiunea sau rezilierea contractului imputabila beneficiarului Art. 1.873
Daca antreprenorul nu poate incepe sau continua executarea contractului din cauza neindeplinirii fara justificare de catre beneficiar a propriilor obligatii, antreprenorul
este indreptatit sa obtina rezolutiunea ori rezilierea contractului, cu daune-interese, daca este cazul.

Sectiunea 2 – Contractul de antrepriza pentru lucrari de constructii
Notiune Art. 1.874
Prin contractul de antrepriza pentru lucrari de constructii, antreprenorul se obliga sa execute lucrari care, potrivit legii, necesita eliberarea autorizatiei de construire.

Obligatii accesorii ale beneficiarului Art. 1.875
(1) Beneficiarul este obligat sa permita antreprenorului, in masura in care este necesara pentru executarea lucrarii, folosirea cailor de acces, a instalatiilor proprii de
alimentare cu apa si a altor utilitati ce deservesc imobilul.
(2) Beneficiarul este obligat sa obtina toate autorizatiile cerute de lege pentru executarea lucrarii. In vederea executarii acestei obligatii, antreprenorul trebuie sa
coopereze cu beneficiarul, furnizandu-i informatiile necesare pe care le detine sau pe care ar trebui sa le detina in considerarea specializarii sale.

Controlul executarii lucrarilor Art. 1.876
(1) In cursul executarii contractului, beneficiarul are dreptul ca, fara a stanjeni activitatea normala a antreprenorului, sa controleze stadiul de executie, calitatea si
aspectul lucrarilor efectuate si ale materialelor intrebuintate, precum si orice alte aspecte referitoare la indeplinirea de catre antreprenor a obligatiilor sale contractuale.
(2) Beneficiarul comunica antreprenorului constatarile si instructiunile sale in scris, daca nu s-a convenit altfel.
(3) La finalizarea acelei parti din lucrare ce urmeaza a fi acoperita prin executarea ulterioara a altor lucrari sau prin montarea unor elemente de constructii,
antreprenorul si beneficiarul sunt obligati sa constate impreuna existenta partii finalizate si conformitatea acesteia cu dispozitiile legale si clauzele contractului. In acest
scop, daca nu s-a convenit altfel, antreprenorul il convoaca pe beneficiar la locul executarii lucrarii inauntrul unui termen rezonabil, a carui intindere se stabileste,
potrivit uzantelor existente, in raport cu natura lucrarii si locul situarii acesteia. In cazul in care beneficiarul nu se prezinta la termenul comunicat in scris sau pe alta cale
convenita de catre parti, antreprenorul poate intocmi singur actul de constatare a lucrarii ce urmeaza a fi acoperita.

Imprejurari care impiedica executarea lucrarilor Art. 1.877
(1) In cazul in care, in cursul executarii contractului, constata greseli sau lipsuri in lucrarile de proiectare in temeiul carora s-a incheiat contractul, antreprenorul este
obligat sa comunice de indata beneficiarului si proiectantului constatarile sale, impreuna cu propunerile de remediere, in masura in care acestea intra in domeniul
pregatirii sale profesionale, precum si sa ceara beneficiarului sa ia masurile corespunzatoare.
(2) Daca beneficiarul, luand si avizul proiectantului, nu comunica de indata masurile luate pentru inlaturarea greselilor sau lipsurilor semnalate ori daca masurile luate nu
sunt corespunzatoare, antreprenorul poate sa suspende executarea lucrarilor, instiintandu-i de indata despre aceasta pe beneficiar si proiectant.

Receptia lucrarilor. Riscul contractului Art. 1.878
(1) Dupa finalizarea constructiei, se va proceda, in conditiile legii, la receptia provizorie la terminarea lucrarii, urmata de receptia finala.
(2) Riscurile trec asupra beneficiarului de la data receptiei provizorii la terminarea lucrarii.

Raspunderea pentru vicii Art. 1.879
(1) Termenele de garantie contra viciilor lucrarii sunt cele stabilite de legea speciala.
(2) Arhitectul sau inginerul este exonerat de raspunderea pentru viciile lucrarii numai daca dovedeste ca acestea nu rezulta din deficiente ale expertizelor sau planurilor
pe care le-a furnizat si, daca este cazul, din vreo lipsa de diligenta in coordonarea sau supravegherea lucrarilor.
(3) Antreprenorul este exonerat de raspundere numai daca dovedeste ca viciile rezulta din deficiente ale expertizelor sau planurilor arhitectului ori ale inginerului ales
de catre beneficiar. Subantreprenorul nu este exonerat decat daca dovedeste ca viciile rezulta din deciziile antreprenorului sau din expertizele ori planurile arhitectului
sau ale inginerului.
(4) Fiecare dintre partile prevazute la alin. (2) si (3) poate fi exonerata de raspundere daca dovedeste ca aceste vicii rezulta din deciziile impuse de beneficiar in
alegerea solului sau a materialelor ori in alegerea subantreprenorilor, a expertilor sau a metodelor de construire. Exonerarea de raspundere nu opereaza atunci cand
aceste vicii, desi puteau sa fie prevazute in cursul executarii lucrarii, nu au fost notificate beneficiarului. Prevederile art. 1.859 raman aplicabile.

Inceputul prescriptiei privind raspunderea pentru vicii Art. 1.880
(1) Prescriptia dreptului la actiune pentru vicii aparente incepe sa curga de la data receptiei finale sau, dupa caz, a implinirii termenului acordat antreprenorului prin
procesul-verbal de receptie finala, pentru inlaturarea viciilor constatate.
(2) Prescriptia dreptului la actiune pentru viciile lucrarii de proiectare incepe sa curga odata cu prescriptia dreptului la actiune pentru viciile lucrarilor executate de
antreprenor, afara numai daca viciile lucrarilor de proiectare au fost descoperite mai inainte, caz in care prescriptia va incepe sa curga de la data descoperirii acestora.
Capitolul VII – Contractul de societate
Sectiunea 1 – Dispozitii generale
Notiune Art. 1.881
(1) Prin contractul de societate doua sau mai multe persoane se obliga reciproc sa coopereze pentru desfasurarea unei activitati si sa contribuie la aceasta prin
aporturi banesti, in bunuri, in cunostinte specifice sau prestatii, cu scopul de a imparti beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar putea rezulta.
(2) Fiecare asociat contribuie la suportarea pierderilor proportional cu participarea la distributia beneficiului, daca prin contract nu s-a stabilit altfel.
(3) Societatea se poate constitui cu sau fara personalitate juridica.

Conditii de validitate Art. 1.882
(1) Poate fi asociat orice persoana fizica sau persoana juridica, afara de cazul in care prin lege se dispune altfel. Un sot nu poate deveni asociat prin aportarea de
bunuri comune decat cu consimtamantul celuilalt sot, dispozitiile art. 349 aplicandu-se in mod corespunzator.
(2) Orice societate trebuie sa aiba un obiect determinat si licit, in acord cu ordinea publica si bunele moravuri.
(3) Fiecare asociat trebuie sa contribuie la constituirea societatii prin aporturi banesti, in bunuri, in prestatii sau cunostinte specifice.

Regimul aporturilor Art. 1.883
(1) In cazul unei societati cu personalitate juridica, aporturile intra in patrimoniul societatii, iar in cazul unei societati fara personalitate juridica, aporturile devin
coproprietatea asociatilor, afara de cazul in care au convenit, in mod expres, ca vor trece in folosinta lor comuna.
(2) In cazul aportului unor bunuri imobile sau, dupa caz, al altor drepturi reale imobiliare, contractul se incheie in forma autentica.
(3) Transferul drepturilor asupra bunurilor aportate este supus formelor de publicitate prevazute de lege. Daca inscrierea dreptului in registrele de publicitate a fost
facuta inainte de data inmatricularii societatii, transferul drepturilor este, in toate cazurile, afectat de conditia dobandirii personalitatii juridice.

Forma contractului Art. 1.884
(1) Contractul de societate se incheie in forma scrisa. Daca prin lege nu se prevede altfel, forma scrisa este necesara numai pentru dovada contractului.
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, contractul prin care se infiinteaza o societate cu personalitate juridica trebuie incheiat in forma scrisa si trebuie sa prevada
asociatii, aporturile, forma juridica, obiectul, denumirea si sediul societatii.

Durata societatii Art. 1.885
(1) Durata societatii este nedeterminata, daca prin contract nu se prevede altfel.
(2) Asociatii pot prelungi durata societatii, inainte de expirarea acesteia.

Raspunderea asociatilor fondatori si a primilor administratori Art. 1.886
(1) Asociatii fondatori si primii administratori numiti prin contract raspund solidar pentru prejudiciul cauzat prin nerespectarea unei conditii de forma a contractului de
societate sau a unei formalitati necesare pentru constituirea societatii ori, daca este cazul, pentru dobandirea personalitatii juridice de catre aceasta.
(2) In cazul modificarii contractului, dispozitiile alin. (1) se aplica administratorilor cu drept de reprezentare a societatii aflati in functie la data modificarii, respectiv la
data la care ar fi trebuit sa se indeplineasca formalitatile referitoare la aceasta modificare.

Domeniul de aplicare Art. 1.887
(1) Prezentul capitol constituie dreptul comun in materia societatilor.
(2) Legea poate reglementa diferite tipuri de societati in considerarea formei, naturii sau obiectului de activitate.

Formele societare Art. 1.888
Dupa forma lor, societatile pot fi:
a) simple;
b) in participatie;
c) in nume colectiv;
d) in comandita simpla;
e) cu raspundere limitata;
f) pe actiuni;
g) in comandita pe actiuni;
h) cooperative;
i) alt tip de societate anume reglementat de lege.

Dobandirea personalitatii juridice Art. 1.889
(1) Prin contractul de societate sau printr-un act separat, asociatii pot conveni constituirea unei societati cu personalitate juridica, cu respectarea conditiilor prevazute
de lege. In acest caz, raspunderea lor pentru datoriile sociale este subsidiara, nelimitata si solidara, daca prin lege nu se dispune altfel.
(2) Daca, potrivit vointei asociatilor, societatea urmeaza sa aiba personalitate juridica, indiferent de obiectul de activitate, ea poate fi constituita numai in forma si
conditiile prevazute de legea speciala care ii confera personalitate juridica.
(3) Societatea dobandeste personalitate juridica prin si de la data inmatricularii in registrul comertului, daca prin lege nu se dispune altfel.
(4) Pana la data dobandirii personalitatii juridice, raporturile dintre asociati sunt guvernate de regulile aplicabile societatii simple.

Sectiunea 2 – Societatea simpla
§1. Incheierea contractului de societate

Conditii de forma Art. 1.890
Contractul de societate nu este supus unor formalitati speciale, cu exceptia celor prevazute la art. 1.884 alin. (1) si celor care rezulta din natura bunurilor ce constituie
aport.

Modificarea contractului de societate Art. 1.891
In lipsa de stipulatie contrara sau daca prin lege nu se dispune altfel, modificarea contractului de societate se face cu respectarea dispozitiilor prevazute de lege pentru
incheierea sa valabila.

Personalitatea juridica Art. 1.892
(1) Societatea simpla nu are personalitate juridica.
(2) Daca asociatii doresc dobandirea personalitatii juridice, prin actul de modificare a contractului de societate vor indica, in mod expres, forma juridica a acesteia si
vor pune de acord toate clauzele sale cu dispozitiile legale aplicabile societatii nou-infiintate.
(3) In cazul prevazut la alin. (2) dobandirea personalitatii juridice se face fara a se dispune dizolvarea societatii simple. Asociatii si societatea nou-infiintata raspund
solidar si indivizibil pentru toate datoriile societatii nascute inainte de dobandirea personalitatii juridice.

Societatile de fapt Art. 1.893
Societatile supuse conditiei inmatricularii conform legii si ramase neinmatriculate, precum si societatile de fapt sunt asimilate societatilor simple.

§2. Efectele contractului de societate

I. Drepturile si obligatiile asociatilor intre ei

Formarea capitalului social Art. 1.894
(1) Asociatii contribuie la formarea capitalului social al societatii, prin aporturi banesti sau in bunuri, dupa caz.
(2) Capitalul social subscris se divide in parti egale, numite parti de interes, care se distribuie asociatilor proportional cu aporturile fiecaruia, daca prin lege sau
contractul de societate nu se prevede altfel.
(3) Asociatii se pot obliga la aport in prestatii sau in cunostinte specifice, cu titlu de aport societar. In schimbul acestui aport, asociatii participa, potrivit actului
constitutiv, la impartirea beneficiilor si suportarea pierderilor, precum si la luarea deciziilor in societate.

Realizarea aporturilor Art. 1.895
(1) Fiecare dintre asociati raspunde fata de societate si fata de ceilalti asociati pentru varsarea aporturilor la care s-a obligat.
(2) Drepturile conferite de partile de interes sunt suspendate pana la varsarea aporturilor la capitalul social.

Aportul in bunuri Art. 1.896
(1) Aportul in bunuri, altele decat cele fungibile, se efectueaza prin transferul drepturilor asupra acestora si predarea efectiva a bunurilor in stare de functionare potrivit
destinatiei sociale.
(2) Asociatul care aporteaza proprietatea sau un alt drept real asupra unui bun raspunde pentru efectuarea aportului intocmai unui vanzator fata de cumparator, iar
asociatul care aporteaza folosinta raspunde pentru efectuarea aportului intocmai unui locator fata de locatar.
(3) Aporturile constand in bunuri fungibile sau consumptibile nu pot fi subscrise cu titlu de aport in folosinta, ci devin, in toate cazurile, proprietatea asociatilor, chiar
daca in contractul de societate nu s-a stipulat aceasta in mod expres.

Aportul in bunuri incorporale Art. 1.897
(1) Asociatul care aporteaza o creanta raspunde pentru existenta creantei la momentul aportului si incasarea acesteia la scadenta, fiind obligat sa acopere cuantumul
acesteia, dobanda legala care incepe sa curga de la scadenta si orice alte daune ce ar rezulta, daca creanta nu se incaseaza in tot sau in parte.
(2) Asociatul care aporteaza actiuni sau parti sociale emise de o alta societate raspunde pentru efectuarea aportului intocmai unui vanzator fata de cumparator.
(3) Asociatul care aporteaza cambii sau alte titluri de credit care circula in comert raspunde potrivit alin. (1).

Aportul in numerar Art. 1.898
Asociatul care a subscris ca aport o suma de bani datoreaza in caz de neexecutare suma la care s-a obligat, dobanda legala de la scadenta si orice alte daune care ar
rezulta, fiind de drept pus in intarziere.

Aporturile in prestatii si cunostinte specifice Art. 1.899
(1) Aportul in prestatii sau cunostinte specifice este datorat in mod continuu, atat timp cat asociatul care s-a obligat la acesta este membru al societatii, iar asociatul
este tinut fata de societate pentru toate castigurile realizate din activitatile care fac obiectul aportului.
(2) Aporturile in prestatii sau cunostinte specifice se efectueaza prin desfasurarea de catre asociatul care s-a obligat a unor activitati concrete si prin punerea la
dispozitia societatii a unor informatii, pentru realizarea obiectului acesteia, in modalitatile si conditiile stabilite prin contractul de societate.
(3) Neexecutarea aportului in prestatii sau cunostinte specifice da loc numai la o actiune in excludere cu daune-interese, daca este cazul.

Regimul partilor de interes Art. 1.900
(1) Partile de interes sunt indivizibile.
(2) Partile de interes platite sau varsate in intregime dau drept de vot in adunarea asociatilor, daca prin contract nu s-a prevazut altfel.
(3) Cand o parte de interes devine proprietatea comuna a mai multor persoane, acestea sunt obligate sa desemneze un reprezentant unic pentru exercitarea
drepturilor sociale aferente.
(4) Cat timp o parte de interes este proprietatea comuna a mai multor persoane, acestea raspund in mod solidar pentru efectuarea varsamintelor datorate.

Transmiterea partilor de interes Art. 1.901
(1) Transmiterea partilor de interes se face in limitele si conditiile prevazute de lege si de contractul de societate. Transmiterea partilor de interes catre persoane din
afara societatii este permisa cu consimtamantului tuturor asociatilor. Partile de interes se pot transmite si prin mostenire, daca prin contract nu se dispune altfel.
(2) Orice asociat poate rascumpara, substituindu-se in drepturile dobanditorului, partile de interes dobandite cu titlu oneros de un tert fara consimtamantul tuturor
asociatilor, in termen de 60 de zile de la data la care a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca cesiunea. Daca mai multi asociati exercita concomitent acest drept,
partile de interes se aloca proportional cu cota de participare la profit.
(3) In cazul prevazut la alin. (2) si ori de cate ori legea impune cesiunea partilor de interes, valoarea acestora este stabilita de un expert agreat de partile cesiunii sau,
in lipsa unui acord, de catre instanta.
(4) Cesiunea cu titlu gratuit a partilor de interes este asimilata unei cesiuni cu titlu oneros si da loc la aplicarea dispozitiilor alin. (2) si (3). In privinta formei, cesiunea
cu titlu gratuit este supusa regimului juridic al donatiei.

Participarea la profit si pierderi Art. 1.902
(1) Participarea la profitul societatii implica si contributia la pierderile societatii, in conditiile prevazute de contractul de societate, ale prezentului capitol sau ale legii
speciale aplicabile, dupa caz.
(2) Partea fiecarui asociat la profituri si pierderi este proportionala cu aportul sau la capitalul social, daca nu s-a convenit altfel. Partea la profituri si pierderi a
asociatului al carui raport consta in prestatii sau cunostinte specifice este egala cu cea a asociatului care a contribuit cu aportul cel mai mic, daca nu s-a convenit altfel.
(3) Asociatii pot participa la castig in proportie diferita de contributia la pierderi, cu conditia ca astfel de diferente sa fie rezonabile potrivit cu imprejurarile si sa fie
expres prevazute in contract.
(4) Cand contractul stabileste numai partea de castig, aceeasi proportie are loc si cat priveste pierderile.
(5) Orice clauza prin care un asociat este exclus de la impartirea beneficiilor sau de la participarea la pierderi este considerata nescrisa.
(6) Prin exceptie de la art. 1.881 alin. (2), asociatul al carui aport consta in prestatii sau cunostinte specifice este scutit, in masura corespunzatoare acestui aport, de a
participa la pierderi, daca aceasta scutire a fost prevazuta in mod expres in contractul de societate.

Obligatia de neconcurenta Art. 1.903
(1) Asociatul nu poate face concurenta societatii pe cont propriu sau pe contul unei terte persoane si nici nu poate face pe socoteala sa ori pe socoteala altuia vreo
operatiune care ar putea fi pagubitoare pentru societate.
(2) Asociatul nu poate lua parte pe cont propriu sau pe contul unei terte persoane la o activitate care ar conduce la privarea societatii de bunurile, prestatiile sau
cunostintele specifice la care asociatul s-a obligat.
(3) Beneficiile rezultand din oricare dintre activitatile interzise potrivit alin. (1) si (2) se cuvin societatii, iar asociatul este tinut pentru orice daune ce ar putea rezulta.

Folosirea bunurilor sociale Art. 1.904
(1) In lipsa de stipulatie contrara, fiecare asociat poate folosi bunurile sociale in interesul societatii, potrivit cu destinatia acestora si fara sa stanjeneasca drepturile
celorlalti asociati.
(2) Asociatul care, fara consimtamantul scris al celorlalti asociati, intrebuinteaza bunurile sociale in folosul sau sau al unei alte persoane este obligat sa restituie
societatii beneficiile ce au rezultat si sa acopere daunele ce ar putea rezulta.

Folosirea fondurilor comune Art. 1.905
(1) Niciun asociat nu poate lua din fondurile comune mai mult decat i s-a fixat pentru cheltuielile facute sau pentru cele ce urmeaza sa se faca in interesul societatii.
(2) Asociatul care incalca dispozitiile alin. (1) este raspunzator de sumele luate si de toate daunele-interese ce ar putea rezulta.
(3) Prin contractul de societate se poate stipula ca asociatii pot lua din casa societatii anumite sume de bani pentru cheltuielile lor particulare.

Distributia platii datoriilor debitorului comun Art. 1.906
In cazul in care un debitor comun plateste o parte din datoriile sale fata de societate si fata de asociat, avand aceeasi scadenta, asociatul in mainile caruia s-a facut
plata va aloca suma primita stingerii creantei sale si creantei societare, proportional cu raportul dintre acestea.

Cheltuielile facute pentru societate Art. 1.907
(1) Asociatul are dreptul la rambursarea cheltuielilor pe care le-a facut pentru societate si de a fi indemnizat pentru obligatiile sau pierderile pe care le-a asumat sau
suferit actionand de buna-credinta in interesul societatii.
(2) Asociatul nu poate compensa cheltuielile si pierderile prevazute la alin. (1) cu datoriile sale fata de societate si nici paguba cauzata societatii din culpa sa cu
foloasele pe care i le-a adus prin diferite operatiuni.
(3) Este interzisa compensarea intre datoria unui tert fata de societate si creanta acestuia asupra unui asociat.

Asocierea asupra drepturilor sociale si cedarea acestora Art. 1.908
(1) Un asociat isi poate asocia o terta persoana la drepturile sale sociale fara consimtamantul celorlalti asociati, dar persoana respectiva nu va putea deveni asociat al
societatii fara consimtamantul celorlalti asociati, care trebuie dat in conditiile dispozitiilor art. 1.901.
(2) Asociatul nu poate ceda, fara consimtamantul tuturor celorlalti asociati, drepturile sale sociale, sub sanctiunea aplicarii prevederilor art. 1.901 alin. (2) si (3).
(3) Asociatul nu poate garanta in niciun fel obligatiile personale sau ale vreunui tert cu drepturile sociale, fara consimtamantul tuturor asociatilor, sub sanctiunea nulitatii
absolute a garantiei.
(4) Asociatul unei societati cu durata nedeterminata nu poate cere, inainte de incetarea societatii, restituirea sau contravaloarea partii care i se cuvine din bunurile
comune ale societatii, afara de cazul retragerii sau excluderii sale.

Promisiunea asupra drepturilor sociale Art. 1.909
Orice promisiune facuta de un asociat de a ceda, vinde, garanta in orice fel sau de a renunta la drepturile sale sociale ii confera beneficiarului acesteia numai dreptul la
daunele ce ar rezulta din neexecutare.

Hotararile privind societatea Art. 1.910
(1) Asociatii, chiar lipsiti de dreptul de administrare, au dreptul sa participe la luarea hotararilor colective ale adunarii asociatilor.
(2) Hotararile cu privire la societate se iau cu majoritatea voturilor asociatilor, daca prin contract sau prin lege nu se stabileste altfel.
(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), hotararile privind modificarea contractului de societate sau numirea unui administrator unic se iau cu consimtamantul
tuturor asociatilor.
(4) Obligatiile unui asociat nu pot fi marite fara consimtamantul acestuia.
(5) Orice clauza contrara dispozitiilor prezentului articol este considerata nescrisa.

Adoptarea hotararilor Art. 1.911
(1) Hotararile sunt adoptate de asociatii reuniti in adunarea asociatilor. Contractul poate prevedea modul de convocare si desfasurare a acesteia, iar in lipsa, hotararea
poate fi adoptata si prin consultarea scrisa a acestora.
(2) Hotararile pot, de asemenea, rezulta din consimtamantul tuturor asociatilor exprimat in actul incheiat de societate.

Contestarea hotararilor Art. 1.912
(1) Asociatul nemultumit de o hotarare luata cu majoritate o poate contesta la instanta judecatoreasca, in termen de 15 zile de la data la care a fost luata, daca a fost
prezent, si de la data comunicarii, daca a fost lipsa. Daca hotararea nu i-a fost comunicata, termenul curge de la data la care a luat cunostinta de aceasta, dar nu mai
tarziu de un an de la data la care a fost luata hotararea.
(2) Termenul de 15 zile prevazut la alin. (1) este termen de decadere.

II. Administrarea societatii

Numirea administratorilor Art. 1.913
(1) Numirea administratorilor, modul de organizare a acestora, limitele mandatului, precum si orice alt aspect legat de administrarea societatii se stabilesc prin contract
sau prin acte separate.
(2) Administratorii pot fi asociati sau neasociati, persoane fizice ori persoane juridice, romane sau straine.
(3) Daca prin contract nu se dispune altfel, societatea este administrata de asociati, care au mandat reciproc de a administra unul pentru altul in interesul societatii.
Operatiunea facuta de oricare dintre ei este valabila si pentru partea celorlalti, chiar fara a le fi luat consimtamantul in prealabil.
(4) Oricare dintre ei se poate opune, in scris, operatiunii mai inainte ca ea sa fie incheiata.
(5) Opozitia nu produce insa efecte fata de tertii de buna-credinta.

Limitele si revocarea mandatului de administrator Art. 1.914
(1) Administratorul, in absenta opozitiei asociatilor, poate face orice act de administrare in interesul societatii.
(2) Administratorul poate fi revocat potrivit regulilor de la contractul de mandat, daca nu se prevede altfel in contractul de societate.
(3) Clauzele care limiteaza puterile de administrare conferite de lege nu sunt opozabile fata de tertii de buna-credinta.

Raspunderea administratorilor Art. 1.915
(1) Administratorii raspund personal fata de societate pentru prejudiciile aduse prin incalcarea legii, a mandatului primit sau prin culpa in administrarea societatii.
(2) Daca mai multi administratori au lucrat impreuna, raspunderea este solidara.
Cu toate acestea, in privinta raporturilor dintre ei, instanta poate stabili o raspundere proportionala cu culpa fiecaruia la savarsirea faptei cauzatoare de prejudicii.

Pluralitatea de administratori Art. 1.916
Cand sunt mai multi administratori, fara ca prin imputernicire sa se determine puterile fiecaruia sau sa fie obligati sa lucreze impreuna, fiecare poate administra singur in
interesul societatii, cu buna-credinta. Daca imputernicirea stipuleaza sa lucreze impreuna, niciunul dintre ei nu poate face actele de administrare fara ceilalti, chiar daca
acestia ar fi in imposibilitate de a actiona.

Adoptarea deciziilor Art. 1.917
Daca s-a stipulat ca administratorii decid cu unanimitate sau cu majoritate, dupa caz, acestia nu pot efectua acte de administrare decat impreuna, cu exceptia cazurilor
de forta majora, cand absenta unei decizii ar putea cauza o paguba grava societatii.

Drepturile asociatilor care nu sunt administratori Art. 1.918
(1) Actele de administrare a societatii si cele de dispozitie asupra bunurilor acesteia sunt interzise asociatilor care nu au calitatea de administrator, sub sanctiunea
acoperirii daunelor ce ar putea rezulta. Drepturile tertilor de buna-credinta nu sunt afectate.
(2) Daca legea nu prevede altfel, oricare dintre asociati are dreptul de a consulta registrele si situatiile financiare ale societatii, de a lua cunostinta de operatiunile
acesteia si de a consulta orice document al societatii, fara a stanjeni operatiunile societatii si a afecta drepturile celorlalti asociati.
(3) Administratorii vor intocmi un raport anual cu privire la mersul societatii, care va fi comunicat asociatilor. Oricare dintre acestia poate solicita dezbaterea raportului
de catre toti asociatii, caz in care administratorii sunt obligati sa convoace reunirea asociatilor la sediul social pentru acest scop.
(4) Orice clauza contractuala contrara dispozitiilor prezentului articol este considerata nescrisa.

Reprezentarea in justitie Art. 1.919
(1) Societatea este reprezentata prin administratorii cu drept de reprezentare sau, in lipsa numirii, prin oricare dintre asociati, daca nu s-a stipulat prin contract dreptul
de reprezentare numai pentru unii dintre acestia.
(2) Societatea sta in justitie sub denumirea prevazuta in contract sau cea inregistrata, in mod legal, dupa caz, daca prin lege nu se prevede altfel. Tertii de bunacredinta
se pot prevala de oricare dintre acestea.

III. Obligatiile asociatilor fata de terti

Obligatiile fata de creditorii societatii Art. 1.920
(1) In executarea obligatiilor fata de creditorii societatii, fiecare asociat raspunde cu propriile sale bunuri proportional cu aportul sau la patrimoniul social, numai in
cazul in care creditorul social nu a putut fi indestulat din bunurile comune ale asociatilor.
(2) Creditorul personal al unui asociat, in masura in care nu s-a putut indestula din bunurile proprii ale acestuia, va putea cere, dupa caz, sa se inapoieze sau sa se
desparta si sa se atribuie debitorului sau partea ce se cuvine acestuia din bunurile comune ale asociatilor, cu aplicarea, in mod corespunzator, a dispozitiilor art. 1.929.

Raspunderea asociatilor aparenti Art. 1.921
(1) Orice persoana care pretinde ca este asociat sau creeaza tertilor deliberat o aparenta convingatoare in acest sens raspunde fata de tertii de bunacredinta intocmai
ca un asociat.
(2) Societatea nu va raspunde fata de tertul astfel indus in eroare decat daca i-a dat motive suficiente pentru a-l considera pe pretinsul asociat drept asociat sau in
cazul in care, cunoscand manoperele pretinsului asociat, nu ia masurile rezonabile pentru a impiedica inducerea tertului in eroare.

Raspunderea asociatilor oculti Art. 1.922
Asociatii oculti raspund fata de tertii de buna-credinta ca si ceilalti asociati.

Interdictia emiterii instrumentelor financiare Art. 1.923
(1) Societatea nu poate emite instrumente financiare, sub sanctiunea nulitatii absolute atat a actelor incheiate in acest scop, cat si a instrumentelor financiare emise, in
afara de cazul in care prin lege se dispune altfel.
(2) Asociatii, chiar neadministratori, raspund solidar, in subsidiar, in raport cu societatea, pentru orice daune s-ar cauza tertilor de buna-credinta prejudiciati prin
incalcarea interdictiei prevazute la alin. (1).

Obligatiile administratorilor fata de terti Art. 1.924
Administratorii societatii vor informa tertii asupra puterilor lor inainte de incheierea actului cu acestia.

§3. Pierderea calitatii de asociat

Cazuri generale Art. 1.925
Pierderea calitatii de asociat are loc prin cesiunea partilor in societate, executarea silita a acestora, moartea, incetarea personalitatii juridice, falimentul, punerea sub
interdictie judecatoreasca, retragerea si excluderea din societate.

Retragerea din societatea cu durata nedeterminata Art. 1.926
Asociatul unei societati cu durata nedeterminata sau al carei contract prevede dreptul de retragere se poate retrage din societate, notificand societatea cu un preaviz
rezonabil, daca este de buna-credinta si retragerea sa in acel moment nu produce o paguba iminenta societatii.

Retragerea din societatea cu durata determinata Art. 1.927
(1) Asociatul unei societati cu durata determinata sau avand un obiect care nu se poate infaptui decat intr-un anumit timp se poate retrage pentru motive temeinice, cu
acordul majoritatii celorlalti asociati, daca prin contract nu se prevede altfel.
(2) Daca acordul nu este intrunit, asociatul se poate adresa instantei, care, hotarand asupra retragerii, va aprecia legitimitatea si temeinicia motivelor, oportunitatea
retragerii in raport cu imprejurarile si buna-credinta a partilor. In toate cazurile, asociatul este tinut sa acopere daunele ce ar putea rezulta din retragerea sa.

Excluderea din societate Art. 1.928
La cererea unui asociat, instanta judecatoreasca, pentru motive temeinice, poate hotari excluderea din societate a oricaruia dintre asociati.

Drepturile asociatului exclus Art. 1.929
(1) Un asociat care isi pierde calitatea altfel decat prin cesiune sau executarea silita a partilor sale in societate poate obtine valoarea partilor sale de la data incetarii
calitatii de asociat, iar ceilalti asociati sunt tinuti sa ii plateasca imediat ce aceasta a fost stabilita, cu dobanda legala de la data incetarii calitatii de asociat.
(2) In cazul in care partile nu convin asupra valorii partilor de interes, aceasta se va stabili de catre instanta in conditiile art. 1.901 alin. (3).

§4. Incetarea contractului de societate si dizolvarea societatii

Cazurile generale de incetare Art. 1.930
(1) Sub rezerva unor dispozitii legale speciale, contractul inceteaza si societatea se dizolva prin:
a) realizarea obiectului societatii sau imposibilitatea neindoielnica a realizarii acestuia;
b) consimtamantul tuturor asociatilor;
c) hotararea instantei, pentru motive legitime si temeinice;
d) implinirea duratei societatii, cu exceptia cazului in care se aplica dispozitiile art. 1.931;
e) nulitatea societatii;
f) alte cauze stipulate in contractul de societate.
(2) Societatea care intra in dizolvare se lichideaza.

Prelungirea tacita a contractului de societate Art. 1.931
Societatea este tacit prorogata atunci cand, cu toate ca durata sa a expirat, aceasta continua sa execute operatiunile sale, iar asociatii continua sa initieze operatiuni ce
intra in obiectul sau si sa se comporte ca asociati. Prorogarea opereaza pe o durata de un an, continuand din an in an, de la data expirarii duratei, daca sunt indeplinite
aceleasi conditii.

Nulitatea societatii Art. 1.932
(1) Nulitatea societatii poate rezulta exclusiv din incalcarea dispozitiilor imperative ale prezentului capitol, stipulate sub sanctiunea nulitatii, sau din nesocotirea
conditiilor generale de validitate a contractelor, daca legea speciala nu prevede altfel.
(2) Este considerata nescrisa orice clauza contractuala contrara unei dispozitii imperative din prezentul capitol a carei incalcare nu este sanctionata cu nulitatea
societatii.

Regimul nulitatii Art. 1.933
(1) Nulitatea se acopera si nu va fi constatata sau declarata in cazul in care cauza nulitatii a fost inlaturata inainte de a se pune concluzii in fond in fata instantei de
judecata.
(2) Instanta, sesizata cu o cerere in constatarea sau declararea nulitatii, este obligata sa puna in discutia partilor posibilitatea de remediere a cauzelor de nulitate care
afecteaza contractul de societate si sa fixeze un termen util pentru acoperirea nulitatii, chiar daca partile se impotrivesc.
(3) Dreptul la actiune, cu exceptia nulitatii pentru obiectul ilicit al societatii, se prescrie in termen de 3 ani de la data incheierii contractului.

Regularizarea societatii Art. 1.934
(1) In cazul anulabilitatii societatii pentru vicierea consimtamantului sau incapacitatea unui asociat si atunci cand regularizarea este posibila, orice persoana interesata
poate sa puna in intarziere pe acela care este indreptatit sa invoce nulitatea, fie pentru a se face regularizarea, fie pentru a exercita actiunea in anulare in termen de 6
luni de cand a fost pus in intarziere, sub sanctiunea decaderii.
Despre punerea in intarziere va fi instiintata si societatea.
(2) Societatea sau orice asociat poate, in termenul prevazut la alin. (1), sa propuna instantei investite cu actiunea in anulare orice masuri de acoperire a nulitatii, in
special prin rascumpararea drepturilor sociale care apartin reclamantului. In acest caz, instanta poate fie sa pronunte nulitatea, fie sa declare obligatorii masurile
propuse, daca acestea din urma au fost in prealabil adoptate de societate in conditiile cerute pentru modificarile aduse contractului de societate. La adoptarea acestor
din urma masuri nu se tine seama de votul asociatului reclamant.
(3) In caz de contestare a valorii drepturilor sociale care revin asociatului, valoarea acestora se determina cu respectarea dispozitiilor art. 1.901 alin. (3).

Efectele nulitatii Art. 1.935
(1) Societatea inceteaza de la data ramanerii definitive a hotararii prin care a fost constatata sau, dupa caz, declarata nulitatea si intra in lichidarea patrimoniului social.
(2) Prin hotararea judecatoreasca de declarare sau constatare, dupa caz, a nulitatii societatii se vor numi si lichidatorii.
(3) Nici societatea si nici asociatii nu se pot prevala de nulitate fata de tertii de buna-credinta.

Raspunderea pentru nulitatea societatii Art. 1.936
(1) Dreptul la actiunea in repararea prejudiciului cauzat prin declararea sau, dupa caz, constatarea nulitatii societatii se prescrie in termen de 3 ani, care incepe sa
curga de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de declarare sau constatare a nulitatii.
(2) Disparitia cauzei de nulitate sau regularizarea societatii nu impiedica exercitarea dreptului la actiune in despagubiri pentru repararea prejudiciului suferit prin
interventia nulitatii. In aceste cazuri, dreptul la actiune se prescrie in termen de 3 ani din ziua in care nulitatea a fost acoperita.

Pieirea bunurilor subscrise ca aport Art. 1.937
(1) Cand unul dintre asociati a promis sa puna in comun proprietatea sau folosinta unui bun care a pierit ori s-a pierdut inainte ca aportul sa fi fost facut, societatea
inceteaza fata de toti asociatii, afara de cazul in care societatea poate continua si fara asociatul care a subscris bunul ce a pierit ori s-a pierdut.
(2) Societatea inceteaza, de asemenea, in toate cazurile, prin pieirea bunului, daca a fost pusa in comun numai folosinta acestuia, iar proprietatea a ramas asociatului,
afara de cazul in care societatea poate continua si fara asociatul care a subscris bunul ce a pierit.

Alte cazuri de incetare Art. 1.938
In cazul in care contractul nu prevede altfel, societatea inceteaza si prin:
a) moartea ori punerea sub interdictie a uneia dintre persoanele fizice asociate;
b) incetarea calitatii de subiect de drept a uneia dintre persoanele juridice asociate;
c) falimentul unui asociat.

Continuarea contractului in cazul mortii unui asociat Art. 1.939
In contractul de societate se poate stipula ca la moartea unui asociat societatea sa continue de drept cu mostenitorii acestuia.

Drepturile mostenitorilor in cadrul societatii Art. 1.940
Daca s-a stipulat ca, in cazurile prevazute la art. 1.938, societatea va continua intre asociatii ramasi, asociatul ori, dupa caz, mostenitorul sau nu are drept decat la
partea sa ori a autorului sau, dupa situatia societatii, la data cand evenimentul s-a produs. El nu participa la drepturile si nu este tinut de obligatiile ulterioare decat in
masura in care acestea sunt urmarea necesara a operatiunilor facute inaintea acestui eveniment.

§5. Lichidarea societatii

Numirea si revocarea lichidatorului Art. 1.941
(1) Lichidarea se face, daca nu s-a prevazut altfel in contractul de societate sau prin conventie ulterioara, de toti asociatii sau de un lichidator numit de ei cu
unanimitate. In caz de neintelegere, lichidatorul este numit de instanta judecatoreasca, la cererea oricaruia dintre asociati.
(2) Lichidatorul numit de asociati poate fi revocat de asociati cu unanimitate de voturi. El poate fi, de asemenea, revocat pentru motive temeinice, la cererea oricarei
persoane interesate, de instanta judecatoreasca.
(3) Lichidatorul numit de instanta judecatoreasca poate fi revocat numai de catre aceasta, la cererea oricarei persoane interesate.
(4) Pot fi numiti lichidatori atat persoane fizice, cat si persoane juridice, care au statut de practicieni in insolventa.
(5) Cand sunt mai multi lichidatori, hotararile lor se iau cu majoritate absoluta.

Obligatiile si raspunderea lichidatorilor Art. 1.942
Obligatiile si raspunderea lichidatorilor sunt reglementate de dispozitiile aplicabile administratorilor, in afara de cazul in care prin lege sau prin contractul de societate se
dispune altfel.

Inventarul Art. 1.943
(1) Administratorii trebuie sa predea lichidatorilor bunurile si documentele sociale si sa prezinte acestora bilantul ultimului exercitiu financiar.
(2) Lichidatorii trebuie sa intocmeasca inventarul bunurilor si fondurilor sociale si sa stabileasca activul si pasivul patrimoniului social. Inventarul trebuie sa fie semnat
de administratori si lichidatori.

Puterile lichidatorilor Art. 1.944
(1) Lichidatorii pot sa incheie toate actele necesare lichidarii si, daca asociatii nu au stipulat altfel, pot sa vanda, chiar in bloc, bunurile sociale, sa incheie conventii
arbitrale si sa faca tranzactii.
(2) Ei reprezinta societatea in justitie, in conditiile prevazute de lege.
(3) Lichidatorii nu pot insa sa initieze noi operatiuni, sub sanctiunea de a raspunde personal si solidar pentru toate daunele ce ar putea rezulta.

Plata datoriilor sociale Art. 1.945
Asociatii sau, dupa caz, lichidatorul sunt tinuti a plati creditorii societatii, a consemna sumele necesare pentru plata creantelor exigibile la o data ulterioara, contestate
sau care nu au fost infatisate de creditori, si a inapoia cheltuielile ori avansurile facute in interesul social de unii asociati.

Restituirea aporturilor si impartirea excedentului ramas in urma lichidarii Art. 1.946
(1) Dupa plata datoriilor sociale, activul ramas este destinat rambursarii aporturilor subscrise si varsate de asociati, iar eventualul excedent constituie profit net, care
va fi repartizat intre asociati proportional cu partea fiecaruia la beneficii, daca nu s-a prevazut altfel prin contractul de societate sau prin hotarare a asociatilor, si cu
aplicarea, daca este cazul, a prevederilor art. 1.912 alin. (1).
(2) Bunurile aduse in uzufruct sau in folosinta se restituie in natura.
(3) Daca bunul adus in proprietate se afla inca in masa patrimoniala, acesta va fi restituit, la cererea asociatului, in natura, cu obligatia platii unei sulte, daca este cazul.
(4) Dupa rambursarea aporturilor banesti si in bunuri, asociatul care a contribuit la patrimoniul social cu aporturi in cunostinte specifice sau prestatii are dreptul de a
primi, in limita cotei sale de participare la profit, bunurile rezultate din prestatia sa, daca acestea se afla inca in patrimoniul societatii, cu obligatia platii unei sulte, daca
este cazul.
(5) Daca in urma lichidarii excedentul ramas consta intr-un bun a carui atribuire catre asociati este interzisa de lege, lichidatorul va vinde bunul la licitatie publica, cu
incuviintarea prealabila a instantei competente, iar suma se imparte asociatilor, potrivit alin. (1).

Suportarea pasivului Art. 1.947
Daca activul net este neindestulator pentru inapoierea in intregime a aporturilor si pentru plata obligatiilor sociale, pierderea se suporta de asociati potrivit cu
contributia acestora stabilita prin contract.

Imparteala bunurilor sociale Art. 1.948
Imparteala in natura a bunurilor societatii se face potrivit regulilor privitoare la imparteala bunurilor proprietate comuna.

Sectiunea 3 – Asocierea in participatie
Notiune Art. 1.949
Contractul de asociere in participatie este contractul prin care o persoana acorda uneia sau mai multor persoane o participatie la beneficiile si pierderile uneia sau mai
multor operatiuni pe care le intreprinde.

Proba Art. 1.950
Contractul se probeaza numai prin inscris.

Personalitatea juridica Art. 1.951
Asocierea in participatie nu poate dobandi personalitate juridica si nu constituie fata de terti o persoana distincta de persoana asociatilor. Tertul nu are niciun drept
fata de asociere si nu se obliga decat fata de asociatul cu care a contractat.

Regimul aporturilor Art. 1.952
(1) Asociatii raman proprietarii bunurilor puse la dispozitia asociatiei.
(2) Ei pot conveni ca bunurile aduse in asociere, precum si cele obtinute in urma folosirii acestora sa devina proprietate comuna.
(3) Bunurile puse la dispozitia asocierii pot trece, in tot sau in parte, in proprietatea unuia dintre asociati pentru realizarea obiectului asocierii, in conditiile convenite
prin contract si cu respectarea formalitatilor de publicitate prevazute de lege.
(4) Asociatii pot stipula redobandirea in natura a bunurilor prevazute la alin. (3) la incetarea asocierii.

Raporturile dintre asociati si fata de terti Art. 1.953
(1) Asociatii, chiar actionand pe contul asocierii, contracteaza si se angajeaza in nume propriu fata de terti.
(2) Cu toate acestea, daca asociatii actioneaza in aceasta calitate fata de terti sunt tinuti solidar de actele incheiate de oricare dintre ei.
(3) Asociatii exercita toate drepturile decurgand din contractele incheiate de oricare dintre ei, dar tertul este tinut exclusiv fata de asociatul cu care a contractat, cu
exceptia cazului in care acesta din urma a declarat calitatea sa la momentul incheierii actului.
(4) Orice clauza din contractul de asociere care limiteaza raspunderea asociatilor fata de terti este inopozabila acestora.
(5) Orice clauza care stabileste un nivel minim garantat de beneficii pentru unul sau unii dintre asociati este considerata nescrisa.

Forma si conditiile asocierii Art. 1.954
Cu exceptia dispozitiilor prevazute la art. 1.949—1.953, conventia partilor determina forma contractului, intinderea si conditiile asocierii, precum si cauzele de
dizolvare si lichidare a acesteia.
Capitolul VIII – Contractul de transport
Sectiunea 1 – Dispozitii generale
Notiune Art. 1.955
Prin contractul de transport, o parte, numita transportator, se obliga, cu titlu principal, sa transporte o persoana sau un bun dintr-un loc in altul, in schimbul unui pret
pe care pasagerul, expeditorul sau destinatarul se obliga sa il plateasca, la timpul si locul convenite.

Dovada contractului Art. 1.956
Contractul de transport se dovedeste prin documente de transport, precum scrisoare de trasura, recipisa de bagaje, foaie de parcurs, conosament, tichet ori
legitimatie de calatorie sau altele asemenea, de la caz la caz.

Modalitati de transport Art. 1.957
(1) Transportul poate fi realizat de unul sau mai multi transportatori, in acest din urma caz putand fi succesiv ori combinat.
(2) Transportul succesiv este cel efectuat de 2 sau mai multi transportatori succesivi care utilizeaza acelasi mod de transport, iar transportul combinat este cel in care
acelasi transportator sau aceiasi transportatori succesivi utilizeaza moduri de transport diferite.
(3) Transportatorii care se succeda isi predau unul altuia bunurile si bagajele transportate, pana la destinatie, fara interventia expeditorului sau a calatorului.

Domeniul de aplicare Art. 1.958
(1) Dispozitiile prezentului capitol se aplica tuturor modurilor de transport, in masura in care nu se dispune altfel prin legi speciale sau nu sunt aplicabile practici
statornicite intre parti ori uzante.
(2) Cu exceptia situatiei in care este efectuat de un transportator care isi ofera serviciile publicului in cadrul activitatii sale profesionale, transportul cu titlu gratuit nu
este supus dispozitiilor cuprinse in acest capitol. In acest caz, transportatorul este tinut numai de o obligatie de prudenta si diligenta.
(3) Transportatorul care isi ofera serviciile publicului trebuie sa transporte orice persoana care solicita serviciile sale si orice bun al carui transport este solicitat, daca
nu are un motiv intemeiat de refuz. Pasagerul, expeditorul si destinatarul sunt obligati sa respecte instructiunile transportatorului.

Raspunderea transportatorului Art. 1.959
(1) Transportatorul nu poate exclude sau limita raspunderea sa decat in cazurile prevazute de lege.
(2) Transportatorul raspunde pentru prejudiciile cauzate prin intarzierea ajungerii la destinatie, cu exceptia cazului fortuit si a fortei majore.

Substituirea Art. 1.960
(1) Daca transportatorul isi substituie un alt transportator pentru executarea totala sau partiala a obligatiei sale, acesta din urma este considerat parte in contractul de
transport.
(2) Plata efectuata unuia dintre transportatori este liberatorie in privinta tuturor transportatorilor care i-au substituit pe altii sau au fost substituiti.

Sectiunea 2 – Contractul de transport de bunuri
Documentul de transport Art. 1.961
(1) La remiterea bunurilor pentru transport, expeditorul trebuie sa predea transportatorului, in afara de documentul de transport, toate documentele suplimentare
vamale, sanitare, fiscale si altele asemenea, necesare efectuarii transportului, potrivit legii.
(2) Documentul de transport este semnat de expeditor si trebuie sa cuprinda, intre altele, mentiuni privind identitatea expeditorului, a transportatorului si a
destinatarului si, dupa caz, a persoanei care trebuie sa plateasca transportul. Documentul de transport mentioneaza, de asemenea, locul si data luarii in primire a
bunului, punctul de plecare si cel de destinatie, pretul si termenul transportului, natura, cantitatea, volumul sau masa si starea aparenta a bunului la predarea spre
transport, caracterul periculos al bunului, daca este cazul, precum si documentele suplimentare care au fost predate si insotesc transportul. Partile pot conveni sa
introduca si alte mentiuni in documentul de transport. Dispozitiile legii speciale raman aplicabile.
(3) Expeditorul raspunde fata de transportator pentru prejudiciile cauzate de un viciu propriu al bunului sau de orice omisiune, insuficienta ori inexactitate a mentiunilor
din documentul de transport sau, daca este cazul, din documentele suplimentare.
Transportatorul ramane raspunzator fata de terti pentru prejudiciile rezultate dintr-o astfel de cauza, avand drept de regres impotriva expeditorului.

Pluralitatea de exemplare. Recipisa de primire Art. 1.962
(1) Documentul de transport se intocmeste in cel putin 3 exemplare, cate unul pentru transportator si expeditor si altul care insoteste bunul transportat pana la
destinatie.
(2) In lipsa documentului de transport, transportatorul trebuie sa elibereze expeditorului, la cererea acestuia, o recipisa de primire a bunului spre transport, dispozitiile
art. 1.961 alin. (2) aplicandu-se in mod corespunzator. Aceasta prevedere nu se aplica in cazul transportului rutier de marfuri.
(3) Documentul de transport sau, in lipsa acestuia, recipisa de primire dovedeste pana la proba contrara luarea in primire a bunului spre transport, natura, cantitatea si
starea aparenta a acestuia.

Documente de transport individuale Art. 1.963
In cazul in care expeditorul preda pentru transport mai multe colete, transportatorul are dreptul sa ii solicite acestuia cate un document de transport pentru fiecare
colet in parte, daca prin lege nu se prevede altfel.

Documente de transport negociabile Art. 1.964
(1) Documentul de transport nu este negociabil, cu exceptia cazului in care partile sau legea speciala dispun astfel.
(2) In cazul in care este negociabil, documentul de transport la ordin se transmite prin gir, iar cel la purtator prin remitere.

Transmiterea documentelor de transport la ordin sau la purtator Art. 1.965
(1) Atunci cand documentul de transport este la ordin sau la purtator, proprietatea bunurilor transportate se transfera prin efectul transmiterii acestui document.
(2) Forma si efectele girurilor, anularea si inlocuirea documentului de transport sunt supuse dispozitiilor privitoare la cambie si biletul la ordin.
(3) Ultimul giratar al unui sir neintrerupt de giruri care este posesor al titlului este considerat proprietar. Debitorul care isi indeplineste obligatia rezultand din titlu este
eliberat, numai daca nu a exista frauda sau culpa grava din partea sa.

Ambalajul Art. 1.966
(1) Expeditorul are obligatia sa ambaleze bunurile corespunzator naturii acestora si modului de transport.
(2) Expeditorul raspunde fata de transportator pentru prejudiciile cauzate acestuia de ambalajul necorespunzator sau de ambalarea defectuoasa a bunurilor predate
spre transport. Transportatorul ramane raspunzator fata de terti pentru pagubele cauzate astfel, cu drept de regres contra expeditorului.

Predarea bunurilor transportatorului Art. 1.967
Expeditorul trebuie sa predea bunurile la locul si in conditiile convenite prin clauzele contractului sau, in lipsa acestora, potrivit practicilor statornicite intre parti ori
uzantelor, sa completeze si sa predea documentul de transport, fiind raspunzator pentru prejudiciile cauzate prin intarziere.

Obligatia de a transporta bunurile Art. 1.968
Transportatorul are obligatia de a transporta bunurile predate pentru transport pana la destinatie.

Termenul de transport Art. 1.969
Transportul trebuie efectuat in termenul stabilit de parti. Daca termenul in care trebuie facut transportul nu a fost determinat de parti, se tine seama de practicile
statornicite intre parti, de uzantele aplicate la locul de plecare, iar in lipsa acestora, se stabileste potrivit imprejurarilor.

Suspendarea transportului si contraordinul Art. 1.970
(1) Expeditorul poate suspenda transportul si cere restituirea bunurilor sau predarea lor altei persoane decat aceleia mentionate in documentul de transport ori dispune
cum va crede de cuviinta, fiind obligat sa plateasca transportatorului cheltuielile si contravaloarea daunelor care sunt consecinta imediata a acestui contraordin.
Dispozitiile art. 1.971 sunt aplicabile.
(2) Pentru a exercita dreptul de contraordin trebuie prezentat documentul de transport semnat de transportator sau recipisa de primire, daca un asemenea document a
fost eliberat; modificarile ce decurg din contraordin trebuie inscrise in documentul de transport sau pe recipisa sub o noua semnatura a transportatorului.
(3) Dreptul la contraordin inceteaza din momentul in care destinatarul a cerut predarea bunurilor, cu respectarea dispozitiilor art. 1.976.
(4) Transportatorul raspunde pentru prejudiciile produse prin executarea contraordinelor date cu incalcarea dispozitiilor prezentului articol.

Impiedicarea executarii transportului. Consecinte Art. 1.971
(1) In caz de impiedicare la transport, transportatorul are dreptul sa ii ceara instructiuni expeditorului sau, in lipsa unui raspuns din partea acestuia, sa transporte bunul
la destinatie, modificand itinerarul. In acest din urma caz, daca nu a fost o fapta ce ii este imputabila, transportatorul are drept la pretul transportului, la taxele accesorii
si la cheltuieli, pe ruta efectiv parcursa, precum si la modificarea, in mod corespunzator, a termenului de executare a transportului.
(2) Daca nu exista o alta ruta de transport sau daca, din alte motive, continuarea transportului nu este posibila, transportatorul va proceda potrivit instructiunilor date
de expeditor prin documentul de transport pentru cazul impiedicarii la transport, iar in lipsa acestora sau daca instructiunile nu pot fi executate, impiedicarea va fi
adusa fara intarziere la cunostinta expeditorului, cerandu-i-se instructiuni.
(3) Expeditorul instiintat de ivirea impiedicarii poate denunta contractul platind transportatorului numai cheltuielile facute de acesta si pretul transportului in proportie
cu parcursul efectuat.

Modificari aduse de transportator Art. 1.972
(1) Daca in termen de 5 zile de la trimiterea instiintarii prevazute la art. 1.971 alin. (2) expeditorul nu da, in conditiile legii speciale, instructiuni ce pot fi executate si nici
nu ii comunica denuntarea contractului, transportatorul poate sa pastreze bunul in depozit sau il poate depozita la un tert. In cazul in care depozitarea nu este posibila
ori bunul se poate altera sau deteriora ori valoarea acestuia nu poate acoperi pretul transportului, taxele accesorii si cheltuielile, transportatorul va valorifica bunul,
potrivit dispozitiilor legii.
(2) Cand bunul a fost vandut, pretul, dupa scaderea drepturilor banesti ale transportatorului, trebuie sa fie pus la dispozitia expeditorului, iar daca pretul este mai mic
decat drepturile banesti ale transportatorului, expeditorul trebuie sa plateasca diferenta.
(3) In cazul in care impiedicarea la transport a incetat inainte de sosirea instructiunilor expeditorului, bunul se transmite la destinatie, fara a se mai astepta aceste
instructiuni, expeditorul fiind instiintat despre aceasta fara intarziere.

Dreptul de dispozitie ulterioara Art. 1.973
(1) Expeditorul are dreptul, prin dispozitie ulterioara scrisa, sa retraga inainte de plecare bunul ce urma sa fie transportat, sa il opreasca in cursul transportului, sa
amane predarea lui catre destinatar ori sa dispuna inapoierea lui la locul de plecare, sa schimbe persoana destinatarului ori locul de destinatie sau sa dispuna o alta
modificare a conditiilor de executare a transportului.
(2) Expeditorul care a dat o dispozitie ulterioara este obligat sa plateasca transportatorului, dupa caz, pretul partii efectuate din transport, taxele datorate si cheltuielile
pricinuite prin executarea dispozitiei ulterioare, precum si sa il despagubeasca de orice paguba suferita.
(3) Expeditorul nu poate da dispozitie ulterioara care sa aiba ca efect divizarea transportului, in afara de cazul cand legea dispune altfel.

Trecerea dreptului la destinatar Art. 1.974
Dreptul expeditorului de a modifica contractul de transport se stinge de indata ce destinatarul si-a manifestat vointa de a-si valorifica drepturile ce rezulta pentru el din
contractul de transport potrivit art. 1.977 sau de indata ce expeditorul a predat destinatarului duplicatul de pe documentul de transport. Din acel moment, dreptul de a
modifica contractul de transport prin dispozitie ulterioara trece asupra destinatarului.

Dreptul de refuz al transportatorului Art. 1.975
(1) Transportatorul, conformandu-se dispozitiilor legii speciale, poate refuza executarea dispozitiei ulterioare, instiintandu-l fara intarziere pe cel de la care ea emana,
daca executarea dispozitiei ar fi de natura sa tulbure in mod grav bunul mers al exploatarii ori daca, in cazul schimbarii locului de destinatie, sporul de taxe si cheltuieli
nu ar fi garantat de valoarea bunului sau in alt fel. Dispozitiile art. 1.978 sunt aplicabile.
(2) Transportatorul are obligatia de instiintare si in cazul in care, la primirea dispozitiei, executarea acesteia nu mai este posibila.

Obligatia de predare si de informare Art. 1.976
(1) Transportatorul este obligat sa puna bunurile transportate la dispozitia destinatarului sau posesorului documentului de transport la ordin ori la purtator, in locul si
termenele indicate in contract sau, in lipsa, potrivit practicilor statornicite intre parti ori uzantelor. Posesorul documentului de transport la ordin sau la purtator este
obligat sa il remita transportatorului la preluarea bunurilor transportate.
(2) Predarea bunurilor transportate se face la domiciliul sau sediul destinatarului, daca din contract, din practicile statornicite intre parti ori conform uzantelor nu rezulta
contrariul.
(3) Transportatorul il instiinteaza pe destinatar cu privire la sosirea bunurilor si la termenul pentru preluarea acestora, daca predarea nu se face la domiciliul sau sediul
acestuia, potrivit alin. (2).

Data dobandirii drepturilor si obligatiilor de catre destinatar Art. 1.977
Fara a aduce atingere drepturilor expeditorului, destinatarul dobandeste drepturile si obligatiile decurgand din contractul de transport prin acceptarea acestuia sau a
bunurilor transportate.

Pretul si alte cheltuieli Art. 1.978
(1) Pretul transportului si al serviciilor accesorii prestate de transportator sunt datorate de expeditor si se platesc la predarea bunurilor pentru transport, daca nu se
prevede altfel prin contract sau legea speciala, dupa caz.
(2) Daca bunurile nu sunt de aceeasi natura cu cele descrise in documentul de transport sau valoarea lor este superioara, transportatorul are dreptul la pretul pe care
l-ar fi cerut daca ar fi cunoscut aceste imprejurari, dispozitiile legii speciale fiind aplicabile.
(3) Daca pretul se plateste la destinatie, transportatorul va preda bunurile contra platii acestuia de catre destinatar.
(4) Pretul serviciilor accesorii si al cheltuielilor efectuate pe parcursul transportului este datorat de destinatar, daca prin contract sau legea speciala nu se prevede
altfel.

Constatarea starii bunului Art. 1.979
(1) La primirea bunurilor transportate, destinatarul are dreptul sa ceara sa se constate, pe cheltuiala sa, identitatea, cantitatea si starea bunurilor transportate.
(2) Daca se va stabili existenta unor vicii, cheltuielile facute sunt in sarcina transportatorului.
(3) In lipsa conventiei contrare, viciile vor fi verificate potrivit dispozitiilor alin. (4) si (8).
(4) In caz de neintelegere asupra calitatii sau starii unei marfi, instanta, la cererea uneia dintre parti, poate dispune, cu procedura prevazuta de lege pentru ordonanta
presedintiala, constatarea starii acesteia de unul sau mai multi experti numiti din oficiu.
(5) Prin aceeasi hotarare se poate dispune sechestrarea marfii sau depunerea ei intr-un depozit public sau, in lipsa, intr-un alt loc ce se va determina.
(6) Daca pastrarea marfii ar putea aduce mari pagube sau ar ocaziona cheltuieli insemnate, se va putea dispune chiar vanzarea ei pe cheltuiala celui caruia ii apartine,
in conditiile care se vor determina prin hotarare.
(7) Hotararea de vanzare va trebui comunicata, inainte de punerea ei in executare, celeilalte parti sau reprezentantului sau, daca unul dintre acestia se afla in localitate;
in caz contrar, hotararea va fi comunicata in termen de 3 zile de la executarea ei.
(8) Partea care nu s-a prevalat de dispozitiile alin. (4)—
(7) trebuie, in caz de contestatie, sa stabileasca atat identitatea marfii, cat si viciile ei.

Plata sumelor datorate transportatorului Art. 1.980
(1) Destinatarul nu poate intra in posesia bunurilor transportate decat daca plateste transportatorului sumele datorate potrivit contractului si eventualele rambursuri cu
care transportul a fost grevat, in conditiile prevazute la art. 1.978 alin. (3).
(2) In caz de neintelegere asupra sumei datorate, destinatarul poate prelua bunurile transportate daca plateste transportatorului suma pe care sustine ca o datoreaza
acestuia din urma si consemneaza diferenta reclamata de transportator la o institutie de credit.

Imposibilitatea predarii bunurilor Art. 1.981
(1) Daca destinatarul nu este gasit, refuza sau neglijeaza preluarea bunurilor ori daca exista neintelegeri privind preluarea bunurilor intre mai multi destinatari sau din
orice motiv, fara culpa sa, transportatorul nu poate preda bunurile transportate, acesta va solicita imediat instructiuni expeditorului, care este obligat sa i le transmita in
maximum 15 zile, sub sanctiunea returnarii bunurilor catre expeditor, pe cheltuiala acestuia, sau a vanzarii lor de catre transportator, dupa caz.
(2) In cazurile prevazute la alin. (1), daca exista urgenta sau bunurile sunt perisabile, transportatorul va retransmite expeditorului bunurile, pe cheltuiala acestuia, sau le
va vinde, potrivit art. 1.726, fara sa mai solicite instructiuni expeditorului.
(3) La sfarsitul perioadei de depozitare sau la expirarea termenului pentru primirea instructiunilor expeditorului, obligatiile transportatorului sunt cele de la depozitul
gratuit, cu obligatia pentru expeditor de a-i rambursa integral cheltuielile de conservare si depozitare a bunurilor.
(4) Transportatorul va fi despagubit de destinatar sau expeditor, dupa caz, pentru pagubele cauzate de intarzierea destinatarului in preluarea bunurilor transportate.

Garantarea creantelor transportatorului Art. 1.982
(1) Pentru garantarea creantelor sale izvorate din contractul de transport, transportatorul se bucura, cu privire la bunul transportat, de drepturile unui creditor gajist cat
timp detine acel bun.
(2) Transportatorul poate exercita drepturile prevazute la alin. (1) si dupa predarea catre destinatar a bunului transportat, dar numai timp de 24 de ore de la predare si
doar daca destinatarul mai detine bunul.

Predarea bunurilor fara incasarea sumelor datorate Art. 1.983
(1) Transportatorul care preda bunurile transportate fara a incasa de la destinatar sumele ce i se datoreaza lui, transportatorilor anteriori sau expeditorului ori fara a
pretinde destinatarului consemnarea sumei asupra careia exista neintelegeri pierde dreptul de regres si raspunde fata de expeditor si transportatorii anteriori pentru
toate sumele ce li se cuveneau.
(2) In toate cazurile insa, transportatorul are actiune impotriva destinatarului, chiar daca acesta a ridicat bunurile transportate.

Raspunderea transportatorului Art. 1.984
Transportatorul raspunde pentru prejudiciul cauzat prin pierderea totala ori partiala a bunurilor, prin alterarea ori deteriorarea acestora, survenita pe parcursul
transportului, sub rezerva aplicarii dispozitiilor art. 1.959, precum si prin intarzierea livrarii bunurilor.

Repararea prejudiciului Art. 1.985
(1) In caz de pierdere a bunurilor, transportatorul trebuie sa acopere valoarea reala a bunurilor pierdute sau a partilor pierdute din bunurile transportate.
(2) In caz de alterare sau deteriorare a bunurilor, transportatorul va acoperi scaderea lor de valoare.
(3) Pentru aplicarea alin. (1) si (2) se va avea in vedere valoarea bunurilor la locul si momentul predarii.

Restituirea pretului si a cheltuielilor Art. 1.986
In cazul prevazut la art. 1.985, transportatorul trebuie sa restituie, de asemenea, pretul transportului, al serviciilor accesorii si cheltuielile transportului, proportional,
dupa caz, cu valoarea bunurilor pierdute sau cu diminuarea valorii cauzate de alterarea ori deteriorarea acestora.

Calcularea cuantumului despagubirii Art. 1.987
In cazul in care valoarea bunului a fost declarata la predare, despagubirea se calculeaza in raport cu acea valoare. Cu toate acestea, daca valoarea reala a bunului de
la locul si momentul predarii este mai mica, despagubirea se calculeaza in raport cu aceasta din urma valoare.

Cazuri speciale Art. 1.988
(1) Transportatorul nu este tinut sa transporte documente, sume de bani in numerar, titluri de valoare, bijuterii sau alte bunuri de mare valoare.
(2) Daca accepta transportul unor bunuri dintre cele prevazute la alin. (1), transportatorul trebuie sa acopere, in caz de pierdere, deteriorare sau alterare, numai
valoarea declarata a acestora. In situatia in care s-a declarat o natura diferita a bunurilor ori o valoare mai mare, transportatorul este exonerat de orice raspundere.

Limitarea raspunderii Art. 1.989
In toate cazurile, despagubirea nu poate depasi cuantumul stabilit prin legea speciala.

Agravarea raspunderii Art. 1.990
Daca transportatorul a actionat cu intentie sau culpa grava, acesta datoreaza despagubiri, fara limitarile sau exonerarea de raspundere prevazute la art. 1.987—
1.989.

Inlaturarea raspunderii Art. 1.991
(1) Transportatorul nu raspunde daca pierderea totala ori partiala sau, dupa caz, alterarea ori deteriorarea s-a produs din cauza:
a) unor fapte in legatura cu incarcarea sau descarcarea bunului, daca aceasta operatiune s-a efectuat de catre expeditor sau destinatar;
b) lipsei ori defectuozitatii ambalajului, daca dupa aspectul exterior nu putea fi observata la primirea bunului pentru transport;
c) expedierii sub o denumire necorespunzatoare, inexacta ori incompleta a unor bunuri excluse de la transport sau admise la transport numai sub anumite conditii,
precum si a nerespectarii de catre expeditor a masurilor de siguranta prevazute pentru acestea din urma;
d) unor evenimente naturale inerente transportului in vehicule deschise, daca, potrivit dispozitiilor legii speciale sau contractului, bunul trebuie transportat astfel; e)
naturii bunului transportat, daca aceasta il expune pierderii sau stricaciunii prin sfaramare, spargere, ruginire, alterare interioara spontana si altele asemenea;
f) pierderii de greutate, oricare ar fi distanta parcursa, daca si in masura in care bunul transportat este dintre acelea care prin natura lor sufera, obisnuit, prin simplul
fapt al transportului, o asemenea pierdere;
g) pericolului inerent al transportului de animale vii;
h) faptului ca prepusul expeditorului, care insoteste bunul in cursul transportului, nu a luat masurile necesare pentru a asigura conservarea bunului;
i) oricarei alte imprejurari prevazute prin lege speciala.
(2) Daca se constata ca pierderea sau deteriorarea ori alterarea a putut surveni din una dintre cauzele prevazute la alin. (1), se prezuma ca paguba a fost produsa din
acea cauza.
(3) Transportatorul este, de asemenea, exonerat de raspundere, daca dovedeste ca pierderea totala sau partiala ori alterarea sau deteriorarea s-a produs din cauza:
a) unei alte fapte decat cele prevazute la alin. (1), savarsita cu intentie ori din culpa de catre expeditor sau destinatar, ori a instructiunilor date de catre unul dintre
acestia;
b) fortei majore sau faptei unui tert pentru care transportatorul nu este tinut sa raspunda.

Raspunderea pentru neefectuarea transportului sau pentru intarziere Art. 1.992
Transportatorul raspunde si pentru paguba cauzata prin neefectuarea transportului sau prin depasirea termenului de transport.

Raspunderea pentru rambursuri si formalitati vamale Art. 1.993
Raspunderea transportatorului pentru incasarea rambursurilor cu care expeditorul a grevat transportul si pentru indeplinirea operatiunilor vamale este reglementata de
dispozitiile privitoare la mandat.

Cazuri de decadere Art. 1.994
(1) In cazul in care cel indreptatit primeste bunurile fara a face rezerve, nu se mai pot formula impotriva transportatorului pretentiile izvorate din pierderea partiala sau
alterarea ori deteriorarea bunurilor transportate ori din nerespectarea termenului de transport.
(2) In cazul in care pierderea partiala sau alterarea ori deteriorarea nu putea fi descoperita la primirea bunului, cel indreptatit poate pretinde transportatorului
dauneinterese, chiar daca bunul transportat a fost primit fara rezerve. Daunele-interese pot fi cerute numai daca cel indreptatit a adus la cunostinta transportatorului
pieirea sau alterarea ori deteriorarea de indata ce a descoperit-o, insa nu mai tarziu de 5 zile de la primirea bunului, iar pentru bunurile perisabile sau animalele vii, nu
mai tarziu de 6 ore de la primirea acestora.
(3) In caz de intentie sau culpa grava a transportatorului, dispozitiile de mai sus privitoare la stingerea pretentiilor celui indreptatit, precum si cele privitoare la termenul
de instiintare nu sunt aplicabile.

Clauze de exonerare sau inlaturare a raspunderii Art. 1.995
(1) Clauza prin care se inlatura sau restrange raspunderea stabilita prin lege in sarcina transportatorului se considera nescrisa.
(2) Cu toate acestea, expeditorul isi poate asuma riscul transportului in cazul pagubelor cauzate de ambalaj sau in cazul transporturilor speciale care maresc riscul
pierderii sau stricaciunii bunurilor.

Bunurile periculoase Art. 1.996
(1) Expeditorul care preda pentru transport bunuri periculoase, fara sa informeze transportatorul in prealabil, il va despagubi pe acesta pentru orice pagube cauzate
de natura periculoasa a transportului.
(2) In cazul de la alin. (1), expeditorul va acoperi cheltuielile si riscurile decurgand din depozitul unor astfel de bunuri.

Raspunderea expeditorului Art. 1.997
(1) Expeditorul va despagubi transportatorul pentru orice pagube cauzate de natura sau viciul bunurilor predate pentru transport.
(2) Transportatorul ramane insa raspunzator fata de terti pentru pagubele cauzate astfel, cu drept de regres impotriva expeditorului.

Transportatorul care se obliga sa transporte pe liniile altuia Art. 1.998
Daca nu s-a convenit altfel, transportatorul care se angajeaza sa transporte bunurile atat pe liniile sale de exploatare, cat si pe cele ale altui transportator raspunde
pentru transportul efectuat pe celelalte linii numai ca expeditor comisionar.

Raspunderea in transportul succesiv sau combinat Art. 1.999
Daca prin lege nu se prevede altfel, in cazul transportului succesiv sau combinat, actiunea in raspundere se poate exercita impotriva transportatorului care a incheiat
contractul de transport sau impotriva ultimului transportator.

Raporturile dintre transportatorii succesivi Art. 2.000
(1) In raporturile dintre ei, fiecare transportator contribuie la despagubiri proportional cu partea ce i se cuvine din pretul transportului. Daca insa paguba este produsa
cu intentie sau din culpa grava a unuia dintre transportatori, intreaga despagubire incumba acestuia.
(2) Atunci cand unul dintre transportatori dovedeste ca faptul pagubitor nu s-a produs pe durata transportului sau, acesta nu este tinut sa contribuie la despagubire.
(3) Se prezuma ca bunurile au fost predate in stare buna de la un transportator la altul daca acestia nu solicita mentionarea in documentul de transport a starii in care
au fost preluate bunurile.

Reprezentarea in transportul succesiv sau combinat Art. 2.001
(1) In transportul succesiv sau combinat, cel din urma transportator ii reprezinta pe ceilalti in ceea ce priveste incasarea sumelor ce li se cuvin in temeiul contractului de
transport, precum si cu privire la exercitarea drepturilor prevazute la art. 1.995.
(2) Transportatorul care nu isi indeplineste obligatiile prevazute la alin. (1) raspunde fata de transportatorii precedenti pentru sumele ce li se cuvin acestora.

Sectiunea 3 – Contractul de transport de persoane si bagaje
Continutul obligatiei de a transporta Art. 2.002
(1) Obligatia de transport al persoanelor cuprinde, in afara operatiunilor de transport, si operatiunile de imbarcare si debarcare.
(2) Transportatorul este tinut sa aduca la timp calatorul, nevatamat si in siguranta, la locul de destinatie.
(3) Transportatorul poate refuza sau accepta transportul in anumite conditii, in cazurile prevazute de legea speciala.
(4) Transportatorul este obligat sa aiba asigurare de raspundere civila, incheiata in conditiile legii.

Obligatii ale partilor Art. 2.003
(1) In temeiul contractului de transport, transportatorul este obligat fata de calator: a) sa puna la dispozitia acestuia un loc corespunzator legitimatiei sale de calatorie;
b) sa transporte copiii care calatoresc impreuna cu acesta, fara plata sau cu tarif redus, in conditiile legii speciale; c) sa transporte fara o alta plata bagajele acestuia, in
cantitatea si conditiile prevazute prin dispozitiile legii speciale.
(2) In timpul transportului, calatorul este obligat sa se supuna masurilor luate potrivit dispozitiilor legale de catre prepusii transportatorului.

Raspunderea pentru persoana calatorului Art. 2.004
(1) Transportatorul raspunde pentru moartea sau vatamarea integritatii corporale ori a sanatatii calatorului.
(2) El raspunde, de asemenea, pentru daunele directe si imediate rezultand din neexecutarea transportului, din executarea lui in alte conditii decat cele stabilite sau din
intarzierea executarii acestuia.
(3) In cazul in care, dupa imprejurari, din cauza intarzierii executarii transportului, contractul nu mai prezinta interes pentru calator, acesta il poate denunta, solicitand
rambursarea pretului.
(4) Transportatorul nu raspunde daca dovedeste ca paguba a fost cauzata de calator, cu intentie sau din culpa grava. De asemenea, transportatorul nu raspunde nici
atunci cand dovedeste ca paguba a fost cauzata de starea de sanatate a calatorului, fapta unui tert pentru care nu este tinut sa raspunda sau forta majora. Cu toate
acestea, transportatorul ramane raspunzator pentru paguba cauzata de mijlocul de transport folosit sau de starea sa de sanatate ori a angajatilor lui.
(5) Este considerata nescrisa orice clauza prin care se inlatura sau se restrange raspunderea transportatorului pentru prejudiciile prevazute in prezentul articol.

Raspunderea pentru bagaje si alte bunuri Art. 2.005
(1) Transportatorul raspunde pentru pierderea sau deteriorarea bagajelor sau a altor bunuri ale calatorului, daca nu se dovedeste ca prejudiciul a fost cauzat de viciul
acestora, culpa calatorului sau forta majora.
(2) Pentru bagajele de mana sau alte bunuri pe care calatorul le tine cu sine, transportatorul raspunde numai daca se dovedeste intentia sau culpa acestuia din urma cu
privire la pierderea sau deteriorarea lor.
(3) Transportatorul raspunde pentru pierderea sau deteriorarea bagajelor ori a altor bunuri ale calatorului in limita valorii declarate sau, daca valoarea nu a fost
declarata, in raport cu natura, continutul obisnuit al acestora si alte asemenea elemente, dupa imprejurari.
(4) In masura in care nu se prevede altfel prin prezentul articol, dispozitiile sectiunii a 2-a din prezentul capitol se aplica in mod corespunzator transportului bagajelor si
al altor bunuri pe care calatorul le tine cu sine, fara a deosebi dupa cum acestea au fost sau nu au fost predate transportatorului.

Raspunderea in cadrul transportului succesiv sau combinat Art. 2.006
(1) In cadrul transportului succesiv sau combinat, transportatorul pe al carui parcurs al transportului a intervenit decesul, vatamarea integritatii corporale ori a sanatatii
calatorului, pierderea sau deteriorarea bagajelor ori a altor bunuri ale calatorului raspunde pentru prejudiciul astfel cauzat. Cu toate acestea, transportatorul nu
raspunde daca prin contractul de transport s-a stipulat in mod expres ca unul dintre transportatori raspunde integral.
(2) Pentru pierderea sau deteriorarea bagajelor sau a altor bunuri ale calatorului ce au fost predate, fiecare dintre transportatori este tinut sa contribuie la despagubire,
potrivit art. 2.000, care se aplica in mod corespunzator.
(3) Raspunderea pentru intarzierea sau intreruperea transportului intervine numai daca, la terminarea intregului parcurs, intarzierea subzista.

Cedarea drepturilor din contractul de transport Art. 2.007
In lipsa de stipulatie contrara sau daca prin lege nu se prevede altfel, calatorul poate ceda drepturile sale ce izvorasc din contractul de transport inainte de inceperea
transportului, fara a fi obligat sa il instiinteze pe transportator.

Inlaturarea raspunderii Art. 2.008
Dispozitiile art. 1.991 alin. (3) se aplica si transportului de persoane.
Capitolul IX – Contractul de mandat
Sectiunea 1 – Dispozitii comune
Notiune Art. 2.009
Mandatul este contractul prin care o parte, numita mandatar, se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte parti, numita mandant.

Mandatul cu titlu gratuit sau cu titlu oneros Art. 2.010
(1) Mandatul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. Mandatul dintre doua persoane fizice se prezuma a fi cu titlu gratuit. Cu toate acestea, mandatul dat pentru acte
de exercitare a unei activitati profesionale se prezuma a fi cu titlu oneros.
(2) Daca mandatul este cu titlu oneros, iar remuneratia mandatarului nu este determinata prin contract, aceasta se va stabili potrivit legii, uzantelor ori, in lipsa, dupa
valoarea serviciilor prestate.
(3) Dreptul la actiunea pentru stabilirea cuantumului remuneratiei se prescrie odata cu dreptul la actiunea pentru plata acesteia.

Felurile mandatului Art. 2.011
Mandatul este cu sau fara reprezentare.

Puterea de reprezentare Art. 2.012
(1) Daca din imprejurari nu rezulta altfel, mandatarul il reprezinta pe mandant la incheierea actelor pentru care a fost imputernicit.
(2) Imputernicirea pentru reprezentare sau, daca este cazul, inscrisul care o constata se numeste procura.
(3) Dispozitiile referitoare la reprezentarea in contracte se aplica in mod corespunzator.

Sectiunea 2 – Mandatul cu reprezentare
§1. Forma si intinderea mandatului

Forma mandatului Art. 2.013
(1) Contractul de mandat poate fi incheiat in forma scrisa, autentica ori sub semnatura privata, sau verbala. Acceptarea mandatului poate rezulta si din executarea sa
de catre mandatar.
(2) Mandatul dat pentru incheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme trebuie sa respecte acea forma, sub sanctiunea aplicabila actului insusi.
Prevederea nu se aplica atunci cand forma este necesara doar pentru opozabilitatea actului fata de terti, daca prin lege nu se prevede altfel.

Cazul special de acceptare tacita Art. 2.014
(1) In absenta unui refuz neintarziat, mandatul se considera acceptat daca priveste actele a caror incheiere intra in exercitarea profesiei mandatarului ori pentru care
acesta si-a oferit serviciile fie in mod public, fie direct mandantului.
(2) In aplicarea dispozitiilor alin. (1) se va tine seama, intre altele, de prevederile legale, de practicile statornicite intre parti si de uzante.

Durata mandatului Art. 2.015
Daca partile nu au prevazut un termen, contractul de mandat inceteaza in 3 ani de la incheierea lui.

Intinderea mandatului Art. 2.016
(1) Mandatul general il autorizeaza pe mandatar sa efectueze numai acte de conservare si de administrare.
(2) Pentru a incheia acte de instrainare sau grevare, tranzactii ori compromisuri, pentru a se putea obliga prin cambii sau bilete la ordin ori pentru a intenta actiuni in
justitie, precum si pentru a incheia orice alte acte de dispozitie, mandatarul trebuie sa fie imputernicit in mod expres.
(3) Mandatul se intinde si asupra tuturor actelor necesare executarii lui, chiar daca nu sunt precizate in mod expres.

§2. Obligatiile mandatarului

Executarea mandatului Art. 2.017
(1) Mandatarul nu poate sa depaseasca limitele stabilite prin mandat.
(2) Cu toate acestea, el se poate abate de la instructiunile primite, daca ii este imposibil sa il instiinteze in prealabil pe mandant si se poate prezuma ca acesta ar fi
aprobat abaterea daca ar fi cunoscut imprejurarile ce o justifica. In acest caz, mandatarul este obligat sa il instiinteze de indata pe mandant cu privire la schimbarile
aduse executarii mandatului.

Diligenta mandatarului Art. 2.018
(1) Daca mandatul este cu titlu oneros, mandatarul este tinut sa execute mandatul cu diligenta unui bun proprietar. Daca insa mandatul este cu titlu gratuit, mandatarul
este obligat sa il indeplineasca cu diligenta pe care o manifesta in propriile afaceri.
(2) Mandatarul este obligat sa il instiinteze pe mandant despre imprejurarile care au aparut ulterior incheierii mandatului si care pot determina revocarea sau
modificarea acestuia.

Obligatia de a da socoteala Art. 2.019
(1) Orice mandatar este tinut sa dea socoteala despre gestiunea sa si sa remita mandantului tot ceea ce a primit in temeiul imputernicirii sale, chiar daca ceea ce a
primit nu ar fi fost datorat mandantului.
(2) In perioada in care bunurile primite cu ocazia executarii mandatului de la mandant ori in numele lui se afla in detinerea mandatarului, acesta este obligat sa le
conserve.

Dobanzile la sumele datorate Art. 2.020
Mandatarul datoreaza dobanzi pentru sumele intrebuintate in folosul sau incepand din ziua intrebuintarii, iar pentru cele cu care a ramas dator, din ziua in care a fost
pus in intarziere.

Raspunderea pentru obligatiile tertilor Art. 2.021
In lipsa unei conventii contrare, mandatarul care si-a indeplinit mandatul nu raspunde fata de mandant cu privire la executarea obligatiilor asumate de persoanele cu
care a contractat, cu exceptia cazului in care insolvabilitatea lor i-a fost sau ar fi trebuit sa ii fi fost cunoscuta la data incheierii contractului cu acele persoane.

Pluralitatea de mandatari Art. 2.022
(1) In absenta unei stipulatii contrare, mandatul conferit mai multor persoane pentru a lucra impreuna nu are efect daca nu a fost acceptat de catre toate aceste
persoane.
(2) Cand mai multe persoane au acceptat acelasi mandat, actele lor il obliga pe mandant chiar daca au fost incheiate numai de una dintre ele, afara de cazul cand s-a
stipulat ca vor lucra impreuna.
(3) In lipsa de stipulatie contrara, mandatarii raspund solidar fata de mandant daca s-au obligat sa lucreze impreuna.

Substituirea facuta de mandatar Art. 2.023
(1) Mandatarul este tinut sa indeplineasca personal mandatul, cu exceptia cazului in care mandantul l-a autorizat in mod expres sa isi substituie o alta persoana in
executarea in tot sau in parte a mandatului.