NOUL COD CIVIL IN VIGOARE DIN 01 OCTOMBRIE 2011 (1)

Titlul PRELIMINAR – Despre legea civila **)

———
**) Dispozitiile de punere in aplicare a titlului preliminar sunt cuprinse in art. 8 din Legea nr. 71/2011.
Capitolul I – Dispozitii generale
Izvoarele dreptului civil Art. 1
(1) Sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzantele si principiile generale ale dreptului.
(2) In cazurile neprevazute de lege se aplica uzantele, iar in lipsa acestora, dispozitiile legale privitoare la situatii asemanatoare, iar cand nu exista asemenea dispozitii, principiile generale ale dreptului.
(3) In materiile reglementate prin lege, uzantele se aplica numai in masura in care legea trimite in mod expres la acestea.
(4) Numai uzantele conforme ordinii publice si bunelor moravuri sunt recunoscute ca izvoare de drept.
(5) Partea interesata trebuie sa faca dovada existentei si a continutului uzantelor. Uzantele publicate in culegeri elaborate de catre entitatile sau organismele autorizate in domeniu se prezuma ca exista, pana la proba contrara.
(6) In sensul prezentului cod, prin uzante se intelege obiceiul (cutuma) si uzurile profesionale.

Obiectul si continutul Codului civil Art. 2
(1) Dispozitiile prezentului cod reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil.
(2) Prezentul cod este alcatuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se refera litera sau spiritul dispozitiilor sale.

Aplicarea generala a Codului civil Art. 3
(1) Dispozitiile prezentului cod se aplica si raporturilor dintre profesionisti, precum si raporturilor dintre acestia si orice alte subiecte de drept civil.
(2) Sunt considerati profesionisti toti cei care exploateaza o intreprindere.
(3) Constituie exploatarea unei intreprinderi exercitarea sistematica, de catre una sau mai multe persoane, a unei activitati organizate ce consta in producerea,
administrarea ori instrainarea de bunuri sau in prestarea de servicii, indiferent daca are sau nu un scop lucrativ.

Aplicarea prioritara a tratatelor internationale privind drepturile omului Art. 4
(1) In materiile reglementate de prezentul cod, dispozitiile privind drepturile si libertatile persoanelor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Constitutia,
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, pactele si celelalte tratate la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si prezentul cod, au prioritate
reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care prezentul cod contine dispozitii mai favorabile.

Aplicarea prioritara a dreptului Uniunii Europene Art. 5
In materiile reglementate de prezentul cod, normele dreptului Uniunii Europene se aplica in mod prioritar, indiferent de calitatea sau statutul partilor.
Capitolul II – Aplicarea legii civile
Aplicarea in timp a legii civile Art. 6
(1) Legea civila este aplicabila cat timp este in vigoare. Aceasta nu are putere retroactiva.
(2) Actele si faptele juridice incheiate ori, dupa caz, savarsite sau produse inainte de intrarea in vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decat cele
prevazute de legea in vigoare la data incheierii sau, dupa caz, a savarsirii ori producerii lor.
(3) Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrarii in vigoare a legii noi sunt supuse dispozitiilor legii vechi, neputand fi
considerate valabile ori, dupa caz, eficace potrivit dispozitiilor legii noi.
(4) Prescriptiile, decaderile si uzucapiunile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a legii noi sunt in intregime supuse dispozitiilor legale care le-au instituit.
(5) Dispozitiile legii noi se aplica tuturor actelor si faptelor incheiate sau, dupa caz, produse ori savarsite dupa intrarea sa in vigoare, precum si situatiilor juridice
nascute dupa intrarea sa in vigoare.
(6) Dispozitiile legii noi sunt de asemenea aplicabile si efectelor viitoare ale situatiilor juridice nascute anterior intrarii in vigoare a acesteia, derivate din starea si
capacitatea persoanelor, din casatorie, filiatie, adoptie si obligatia legala de intretinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, si din
raporturile de vecinatate, daca aceste situatii juridice subzista dupa intrarea in vigoare a legii noi.

Teritorialitatea legii civile Art. 7
(1) Actele normative adoptate de autoritatile si institutiile publice centrale se aplica pe intreg teritoriul tarii, afara de cazul in care se prevede altfel.
(2) Actele normative adoptate, in conditiile legii, de autoritatile si institutiile administratiei publice locale se aplica numai in raza lor de competenta teritoriala.

Extrateritorialitatea legii civile Art. 8
In cazul raporturilor juridice cu element de extraneitate, determinarea legii civile aplicabile se face tinandu-se seama de normele de drept international privat cuprinse
in cartea a VII-a din prezentul cod.
Capitolul III – Interpretarea si efectele legii civile
Interpretarea legii Art. 9
(1) Cel care a adoptat norma civila este competent sa faca si interpretarea ei oficiala.
(2) Norma interpretativa produce efecte numai pentru viitor.
(3) Interpretarea legii de catre instanta se face numai in scopul aplicarii ei in cazul dedus judecatii.

Interzicerea analogiei Art. 10
Legile care deroga de la o dispozitie generala, care restrang exercitiul unor drepturi civile sau care prevad sanctiuni civile se aplica numai in cazurile expres si limitativ
prevazute de lege.

Respectarea ordinii publice si a bunelor moravuri Art. 11
Nu se poate deroga prin conventii sau acte juridice unilaterale de la legile care intereseaza ordinea publica sau de la bunele moravuri.

Libertatea de a dispune Art. 12
(1) Oricine poate dispune liber de bunurile sale, daca legea nu prevede in mod expres altfel.
(2) Nimeni nu poate dispune cu titlu gratuit, daca este insolvabil.

Renuntarea la drept Art. 13
Renuntarea la un drept nu se prezuma.

Buna-credinta Art. 14
(1) Orice persoana fizica sau persoana juridica trebuie sa isi exercite drepturile si sa isi execute obligatiile civile cu buna-credinta, in acord cu ordinea publica si bunele
moravuri.
(2) Buna-credinta se prezuma pana la proba contrara.

Abuzul de drept Art. 15
Niciun drept nu poate fi exercitat in scopul de a vatama sau pagubi pe altul ori intr-un mod excesiv si nerezonabil, contrar bunei-credinte.

Vinovatia Art. 16
(1) Daca prin lege nu se prevede altfel, persoana raspunde numai pentru faptele sale savarsite cu intentie sau din culpa.
(2) Fapta este savarsita cu intentie cand autorul prevede rezultatul faptei sale si fie urmareste producerea lui prin intermediul faptei, fie, desi nu il urmareste, accepta
posibilitatea producerii acestui rezultat.
(3) Fapta este savarsita din culpa cand autorul fie prevede rezultatul faptei sale, dar nu il accepta, socotind fara temei ca nu se va produce, fie nu prevede rezultatul
faptei, desi trebuia sa il prevada. Culpa este grava atunci cand autorul a actionat cu o neglijenta sau imprudenta pe care nici persoana cea mai lipsita de dibacie nu ar
fi manifestat-o fata de propriile interese.
(4) Atunci cand legea conditioneaza efectele juridice ale unei fapte de savarsirea sa din culpa, conditia este indeplinita si daca fapta a fost savarsita cu intentie.

Eroarea comuna si invincibila Art. 17
(1) Nimeni nu poate transmite sau constitui mai multe drepturi decat are el insusi.
(2) Cu toate acestea, cand cineva, impartasind o credinta comuna si invincibila, a considerat ca o persoana are un anumit drept sau o anumita calitate juridica, instanta
judecatoreasca, tinand seama de imprejurari, va putea hotari ca actul incheiat in aceasta stare va produce, fata de cel aflat in eroare, aceleasi efecte ca si cand ar fi
valabil, afara de cazul in care desfiintarea lui nu i-ar cauza niciun prejudiciu.
(3) Eroarea comuna si invincibila nu se prezuma.
(4) Dispozitiile prezentului articol nu sunt aplicabile in materie de carte funciara si nici in alte materii in care legea reglementeaza un sistem de publicitate.
Capitolul IV – Publicitatea drepturilor, a actelor si a faptelor juridice
Obiectul publicitatii si modalitatile de realizare Art. 18
(1) Drepturile, actele si faptele privitoare la starea si capacitatea persoanelor, cele in legatura cu bunurile care apartin acestora, precum si orice alte raporturi juridice
sunt supuse publicitatii in cazurile expres prevazute de lege.
(2) Publicitatea se realizeaza prin cartea funciara, Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, denumita in cuprinsul prezentului cod si arhiva, prin registrul
comertului, precum si prin alte forme de publicitate prevazute de lege.

Conditiile de publicitate Art. 19
(1) Procedura si conditiile de publicitate se stabilesc prin lege.
(2) Indeplinirea formalitatii de publicitate poate fi ceruta de orice persoana, chiar daca este lipsita de capacitatea de exercitiu.
(3) Orice renuntare sau restrangere a dreptului de a indeplini o formalitate de publicitate, precum si orice clauza penala sau alta sanctiune stipulata pentru a impiedica
exercitarea acestui drept sunt considerate nescrise.
(4) Nimeni nu poate invoca faptul ca nu a cunoscut dreptul, actul sau faptul supus publicitatii, daca formalitatea de publicitate a fost legal indeplinita.

Efectele publicitatii Art. 20
(1) Publicitatea asigura opozabilitatea dreptului, actului, faptului, precum si a oricarui alt raport juridic supus publicitatii, stabileste rangul acestora si, daca legea
prevede in mod expres, conditioneaza constituirea sau efectele lor juridice.
(2) Intre parti sau succesorii lor, universali ori cu titlu universal, dupa caz, drepturile, actele sau faptele juridice, precum si orice alte raporturi juridice produc efecte
depline, chiar daca nu au fost indeplinite formalitatile de publicitate, afara de cazul in care prin lege se dispune altfel.
(3) Publicitatea nu valideaza dreptul, actul sau faptul supus ori admis la publicitate. Cu toate acestea, in cazurile si conditiile expres prevazute de lege, ea poate
produce efecte achizitive in favoarea tertilor dobanditori de buna-credinta.
(4) Publicitatea nu intrerupe cursul prescriptiei extinctive, afara de cazul in care prin lege se dispune altfel.

Prezumtiile Art. 21
(1) Daca un drept, act sau fapt a fost inscris intr-un registru public, se prezuma ca el exista, cat timp nu a fost radiat sau modificat in conditiile legii.
(2) In cazul in care un drept, act sau fapt a fost radiat, se prezuma ca el nu exista.

Lipsa publicitatii. Sanctiuni Art. 22
(1) Daca formalitatea de publicitate nu a fost realizata, iar aceasta nu era prevazuta de lege cu caracter constitutiv, drepturile, actele, faptele sau alte raporturi juridice
supuse publicitatii sunt inopozabile tertilor, afara de cazul in care se dovedeste ca acestia le-au cunoscut pe alta cale.
(2) Atunci cand legea prevede ca simpla cunoastere de fapt nu suplineste lipsa de publicitate, absenta acesteia poate fi invocata de orice persoana interesata, inclusiv
de tertul care a cunoscut, pe alta cale, dreptul, actul, faptul sau raportul juridic supus publicitatii.
(3) In toate cazurile insa, simpla cunoastere a dreptului, actului, faptului sau raportului juridic nu suplineste lipsa de publicitate fata de alte persoane decat tertul care, in
fapt, le-a cunoscut.

Concursul dintre formele de publicitate Art. 23
Daca un drept, act, fapt sau orice raport juridic este supus in acelasi timp unor formalitati de publicitate diferite, neefectuarea unei cerinte de publicitate nu este
acoperita de indeplinirea alteia.

Consultarea registrelor publice Art. 24
Orice persoana, chiar fara a justifica un interes, poate, in conditiile legii, sa consulte registrele publice privitoare la un drept, act, fapt sau o anumita situatie juridica si
sa obtina extrase sau copii certificate de pe acestea.
CARTEA I – Despre persoane*)

—-
*) Dispozitiile tranzitorii si de punere in aplicare a cartii I sunt cuprinse in art. 13—19 din Legea nr. 71/2011.
Titlul I – Dispozitii generale
Subiectele de drept civil Art. 25
(1) Subiectele de drept civil sunt persoanele fizice si persoanele juridice.
(2) Persoana fizica este omul, privit individual, ca titular de drepturi si de obligatii civile.
(3) Persoana juridica este orice forma de organizare care, intrunind conditiile cerute de lege, este titulara de drepturi si de obligatii civile.

Recunoasterea drepturilor si libertatilor civile Art. 26. – Drepturile si libertatile civile ale persoanelor fizice, precum si drepturile si libertatile civile ale persoanelor
juridice sunt ocrotite si garantate de lege.
Cetatenii straini si apatrizii Art. 27
(1) Cetatenii straini si apatrizii sunt asimilati, in conditiile legii, cu cetatenii romani, in ceea ce priveste drepturile si libertatile lor civile.
(2) Asimilarea se aplica in mod corespunzator si persoanelor juridice straine.

Capacitatea civila Art. 28
(1) Capacitatea civila este recunoscuta tuturor persoanelor.
(2) Orice persoana are capacitate de folosinta si, cu exceptia cazurilor prevazute de lege, capacitate de exercitiu.

Limitele capacitatii civile Art. 29
(1) Nimeni nu poate fi ingradit in capacitatea de folosinta sau lipsit, in tot sau in parte, de capacitatea de exercitiu, decat in cazurile si conditiile expres prevazute de
lege.
(2) Nimeni nu poate renunta, in tot sau in parte, la capacitatea de folosinta sau la capacitatea de exercitiu.

Egalitatea in fata legii civile Art. 30
Rasa, culoarea, nationalitatea, originea etnica, limba, religia, varsta, sexul sau orientarea sexuala, opinia, convingerile personale, apartenenta politica, sindicala, la o
categorie sociala ori la o categorie defavorizata, averea, originea sociala, gradul de cultura, precum si orice alta situatie similara nu au nicio influenta asupra capacitatii
civile.

Patrimoniul. Mase patrimoniale si patrimonii de afectatiune Art. 31
(1) Orice persoana fizica sau persoana juridica este titulara a unui patrimoniu care include toate drepturile si datoriile ce pot fi evaluate in bani si apartin acesteia.
(2) Acesta poate face obiectul unei diviziuni sau unei afectatiuni numai in cazurile si conditiile prevazute de lege.
(3) Patrimoniile de afectatiune sunt masele patrimoniale fiduciare, constituite potrivit dispozitiilor titlului IV al cartii a III-a, cele afectate exercitarii unei profesii
autorizate, precum si alte patrimonii determinate potrivit legii.

Transferul intrapatrimonial Art. 32
(1) In caz de diviziune sau afectatiune, transferul drepturilor si obligatiilor dintr-o masa patrimoniala in alta, in cadrul aceluiasi patrimoniu, se face cu respectarea
conditiilor prevazute de lege si fara a prejudicia drepturile creditorilor asupra fiecarei mase patrimoniale.
(2) In toate cazurile prevazute la alin. (1), transferul drepturilor si obligatiilor dintr-o masa patrimoniala in alta nu constituie o instrainare.

Patrimoniul profesional individual Art. 33
(1) Constituirea masei patrimoniale afectate exercitarii in mod individual a unei profesii autorizate se stabileste prin actul incheiat de titular, cu respectarea conditiilor de
forma si de publicitate prevazute de lege.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si in cazul maririi sau micsorarii patrimoniului profesional individual.
(3) Lichidarea patrimoniului profesional individual se face in conformitate cu dispozitiile art. 1.941—1.948, daca prin lege nu se dispune altfel.
Titlul II – Persoana fizica

Capitolul I – Capacitatea civila a persoanei fizice
Sectiunea 1 – Capacitatea de folosinta
Notiune Art. 34
Capacitatea de folosinta este aptitudinea persoanei de a avea drepturi si obligatii civile.

Durata capacitatii de folosinta Art. 35
Capacitatea de folosinta incepe la nasterea persoanei si inceteaza odata cu moartea acesteia.

Drepturile copilului conceput Art. 36
Drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, insa numai daca el se naste viu. Dispozitiile art. 412 referitoare la timpul legal al conceptiunii sunt aplicabile.

Sectiunea 2 – Capacitatea de exercitiu
Notiune Art. 37
Capacitatea de exercitiu este aptitudinea persoanei de a incheia singura acte juridice civile.

Inceputul capacitatii de exercitiu Art. 38
(1) Capacitatea de exercitiu deplina incepe la data cand persoana devine majora.
(2) Persoana devine majora la implinirea varstei de 18 ani.

Situatia minorului casatorit Art. 39
(1) Minorul dobandeste, prin casatorie, capacitatea deplina de exercitiu.
(2) In cazul in care casatoria este anulata, minorul care a fost de buna-credinta la incheierea casatoriei pastreaza capacitatea deplina de exercitiu.

Capacitatea de exercitiu anticipata Art. 40
Pentru motive temeinice, instanta de tutela poate recunoaste minorului care a implinit varsta de 16 ani capacitatea deplina de exercitiu. In acest scop, vor fi ascultati si
parintii sau tutorele minorului, luandu-se, cand este cazul, si avizul consiliului de familie.

Capacitatea de exercitiu restransa Art. 41
(1) Minorul care a implinit varsta de 14 ani are capacitatea de exercitiu restransa.
(2) Actele juridice ale minorului cu capacitate de exercitiu restransa se incheie de catre acesta, cu incuviintarea parintilor sau, dupa caz, a tutorelui, iar in cazurile
prevazute de lege, si cu autorizarea instantei de tutela. Incuviintarea sau autorizarea poate fi data, cel mai tarziu, in momentul incheierii actului.
(3) Cu toate acestea, minorul cu capacitate de exercitiu restransa poate face singur acte de conservare, acte de administrare care nu il prejudiciaza, precum si acte de
dispozitie de mica valoare, cu caracter curent si care se executa la data incheierii lor.

Regimul unor acte ale minorului Art. 42
(1) Minorul poate sa incheie acte juridice privind munca, indeletnicirile artistice sau sportive ori referitoare la profesia sa, cu incuviintarea parintilor sau a tutorelui,
precum si cu respectarea dispozitiilor legii speciale, daca este cazul.
(2) In acest caz, minorul exercita singur drepturile si executa tot astfel obligatiile izvorate din aceste acte si poate dispune singur de veniturile dobandite.

Lipsa capacitatii de exercitiu Art. 43
(1) In afara altor cazuri prevazute de lege, nu au capacitate de exercitiu: a) minorul care nu a implinit varsta de 14 ani; b) interzisul judecatoresc.
(2) Pentru cei care nu au capacitate de exercitiu, actele juridice se incheie, in numele acestora, de reprezentantii lor legali, in conditiile prevazute de lege.
Dispozitiile art. 42 alin. (1) sunt aplicabile in mod corespunzator.
(3) Cu toate acestea, persoana lipsita de capacitatea de exercitiu poate incheia singura actele anume prevazute de lege, actele de conservare, precum si actele de
dispozitie de mica valoare, cu caracter curent si care se executa la momentul incheierii lor.
(4) Actele pe care minorul le poate incheia singur pot fi facute si de reprezentantul sau legal, afara de cazul in care legea ar dispune altfel sau natura actului nu i-ar
permite acest lucru.

Sanctiune Art. 44
(1) Actele facute de persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, altele decat cele prevazute la art. 41 alin. (3) si la art. 43 alin.
(3), precum si actele facute de tutore fara autorizarea instantei de tutela, atunci cand aceasta autorizare este ceruta de lege, sunt anulabile, chiar fara dovedirea unui
prejudiciu.
(2) Cel lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa poate invoca si singur, in aparare, anulabilitatea actului pentru incapacitatea sa rezultata
din minoritate ori din punerea sub interdictie judecatoreasca.

Frauda comisa de incapabil Art. 45
Simpla declaratie ca este capabil sa contracteze, facuta de cel lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, nu inlatura anulabilitatea actului.
Daca insa a folosit manopere dolosive, instanta, la cererea partii induse in eroare, poate mentine contractul atunci cand apreciaza ca aceasta ar constitui o sanctiune
civila adecvata.

Regimul nulitatii Art. 46
(1) Persoanele capabile de a contracta nu pot opune minorului sau celui pus sub interdictie judecatoreasca incapacitatea acestuia.
(2) Actiunea in anulare poate fi exercitata de reprezentantul legal, de minorul care a implinit varsta de 14 ani, precum si de ocrotitorul legal.
(3) Atunci cand actul s-a incheiat fara autorizarea instantei de tutela, necesara potrivit legii, aceasta va sesiza procurorul in vederea exercitarii actiunii in anulare.

Limitele obligatiei de restituire Art. 47
Persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa nu este obligata la restituire decat in limita folosului realizat.
Dispozitiile art. 1.635—1.649 se aplica in mod corespunzator.

Confirmarea actului anulabil Art. 48
Minorul devenit major poate confirma actul facut singur in timpul minoritatii, atunci cand el trebuia sa fie reprezentat sau asistat. Dupa descarcarea tutorelui, el poate,
de asemenea, sa confirme actul facut de tutorele sau fara respectarea tuturor formalitatilor cerute pentru incheierea lui valabila. In timpul minoritatii, confirmarea actului
anulabil se poate face numai in conditiile art. 1.263 si 1.264.

Sectiunea 3 – Declararea judecatoreasca a mortii
Cazul general Art. 49
(1) In cazul in care o persoana este disparuta si exista indicii ca a incetat din viata, aceasta poate fi declarata moarta prin hotarare judecatoreasca, la cererea oricarei
persoane interesate, daca au trecut cel putin 2 ani de la data primirii ultimelor informatii sau indicii din care rezulta ca era in viata.
(2) Daca data primirii ultimelor informatii sau indicii despre cel disparut nu se poate stabili cu exactitate, termenul prevazut in alin. (1) se socoteste de la sfarsitul lunii in
care s-au primit ultimele informatii sau indicii, iar in cazul in care nu se poate stabili nici luna, de la sfarsitul anului calendaristic.

Cazuri speciale Art. 50
(1) Cel disparut in imprejurari deosebite, cum sunt inundatiile, cutremurul, catastrofa de cale ferata ori aeriana, naufragiul, in cursul unor fapte de razboi sau intr-o alta
imprejurare asemanatoare, ce indreptateste a se presupune decesul, poate fi declarat mort, daca au trecut cel putin 6 luni de la data imprejurarii in care a avut loc
disparitia.
(2) Daca ziua in care a intervenit imprejurarea cand a avut loc disparitia nu poate fi stabilita, sunt aplicabile, in mod corespunzator, dispozitiile art. 49 alin. (2).
(3) Atunci cand este sigur ca decesul s-a produs, desi cadavrul nu poate fi gasit sau identificat, moartea poate fi declarata prin hotarare judecatoreasca, fara a se
astepta implinirea vreunui termen de la disparitie.

Procedura de declarare a mortii Art. 51
Solutionarea cererii de declarare a mortii se face potrivit dispozitiilor

Codului de procedura civila. Data prezumata a mortii celui disparut Art. 52
(1) Cel declarat mort este socotit ca a incetat din viata la data pe care hotararea ramasa definitiva a stabilit-o ca fiind aceea a mortii. Daca hotararea nu arata si ora
mortii, se socoteste ca cel declarat mort a incetat din viata in ultima ora a zilei stabilite ca fiind aceea a mortii.
(2) In lipsa unor indicii indestulatoare, se va stabili ca cel declarat mort a incetat din viata in ultima ora a celei din urma zile a termenului prevazut de art. 49 sau 50,
dupa caz.
(3) Instanta judecatoreasca poate rectifica data mortii stabilita potrivit dispozitiilor alin. (1) si (2), daca se dovedeste ca nu era posibil ca persoana declarata moarta
sa fi decedat la acea data. In acest caz, data mortii este cea stabilita prin hotararea de rectificare.

Prezumtie Art. 53
Cel disparut este socotit a fi in viata, daca nu a intervenit o hotarare declarativa de moarte ramasa definitiva.

Anularea hotararii de declarare a mortii Art. 54
(1) Daca cel declarat mort este in viata, se poate cere, oricand, anularea hotararii prin care s-a declarat moartea.
(2) Cel care a fost declarat mort poate cere, dupa anularea hotararii declarative de moarte, inapoierea bunurilor sale in natura, iar daca aceasta nu este cu putinta,
restituirea lor prin echivalent. Cu toate acestea, dobanditorul cu titlu oneros nu este obligat sa le inapoieze decat daca, sub rezerva dispozitiilor in materie de carte
funciara, se va face dovada ca la data dobandirii stia ori trebuia sa stie ca persoana declarata moarta este in viata.

Descoperirea certificatului de deces Art. 55
Orice persoana interesata poate cere oricand anularea hotararii declarative de moarte, in cazul in care se descopera certificatul de deces al celui declarat mort.

Plata facuta mostenitorilor aparenti Art. 56
Plata facuta mostenitorilor legali sau legatarilor unei persoane, care reapare ulterior hotararii declarative de moarte, este valabila si liberatorie, daca a fost facuta
inainte de radierea din registrul de stare civila a mentiunii privitoare la deces, cu exceptia cazului in care cel care a facut plata a cunoscut faptul ca persoana declarata
moarta este in viata.

Drepturile mostenitorului aparent Art. 57
Mostenitorul aparent care afla ca persoana care a fost declarata decedata prin hotarare judecatoreasca este in viata pastreaza posesia bunurilor si dobandeste
fructele acestora, cat timp cel reaparut nu solicita restituirea lor.
Capitolul II – Respectul datorat fiintei umane si drepturilor ei inerente
Sectiunea 1 – Dispozitii comune
Drepturi ale personalitatii Art. 58
(1) Orice persoana are dreptul la viata, la sanatate, la integritate fizica si psihica, la demnitate, la propria imagine, la respectarea vietii private, precum si alte asemenea
drepturi recunoscute de lege.
(2) Aceste drepturi nu sunt transmisibile.

Atributele de identificare Art. 59
Orice persoana are dreptul la nume, la domiciliu, la resedinta, precum si la o stare civila, dobandite in conditiile legii.

Dreptul de a dispune de sine insusi Art. 60
Persoana fizica are dreptul sa dispuna de sine insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.

Sectiunea 2 – Drepturile la viata, la sanatate si la integritate ale persoanei fizice
Garantarea drepturilor inerente fiintei umane Art. 61
(1) Viata, sanatatea si integritatea fizica si psihica a oricarei persoane sunt garantate si ocrotite in mod egal de lege.
(2) Interesul si binele fiintei umane trebuie sa primeze asupra interesului unic al societatii sau al stiintei.

Interzicerea practicii eugenice Art. 62
(1) Nimeni nu poate aduce atingere speciei umane.
(2) Este interzisa orice practica eugenica prin care se tinde la organizarea selectiei persoanelor.

Interventiile asupra caracterelor genetice Art. 63
(1) Sunt interzise orice interventii medicale asupra caracterelor genetice avand drept scop modificarea descendentei persoanei, cu exceptia celor care privesc
prevenirea si tratamentul maladiilor genetice.
(2) Este interzisa orice interventie avand drept scop crearea unei fiinte umane genetic identice unei alte fiinte umane vii sau moarte, precum si crearea de embrioni
umani in scopuri de cercetare.
(3) Utilizarea tehnicilor de reproducere umana asistata medical nu este admisa pentru alegerea sexului viitorului copil decat in scopul evitarii unei boli ereditare grave
legate de sexul acestuia.

Inviolabilitatea corpului uman Art. 64
(1) Corpul uman este inviolabil.
(2) Orice persoana are dreptul la integritatea sa fizica si psihica. Nu se poate aduce atingere integritatii fiintei umane decat in cazurile si in conditiile expres si limitativ
prevazute de lege.

Examenul caracteristicilor genetice Art. 65
(1) Examenul caracteristicilor genetice ale unei persoane nu poate fi intreprins decat in scopuri medicale sau de cercetare stiintifica, efectuate in conditiile legii.
(2) Identificarea unei persoane pe baza amprentelor sale genetice nu poate fi efectuata decat in cadrul unei proceduri judiciare civile sau penale, dupa caz, sau in
scopuri medicale ori de cercetare stiintifica, efectuate in conditiile legii.

Interzicerea unor acte patrimoniale Art. 66
Orice acte care au ca obiect conferirea unei valori patrimoniale corpului uman, elementelor sau produselor sale sunt lovite de nulitate absoluta, cu exceptia cazurilor
expres prevazute de lege.

Interventiile medicale asupra unei persoane Art. 67
Nicio persoana nu poate fi supusa experientelor, testelor, prelevarilor, tratamentelor sau altor interventii in scop terapeutic ori in scop de cercetare stiintifica decat in
cazurile si in conditiile expres si limitativ prevazute de lege.

Prelevarea si transplantul de la persoanele in viata Art. 68
(1) Prelevarea si transplantul de organe, tesuturi si celule de origine umana de la donatori in viata se fac exclusiv in cazurile si conditiile prevazute de lege, cu acordul
scris, liber, prealabil si expres al acestora si numai dupa ce au fost informati, in prealabil, asupra riscurilor interventiei. In toate cazurile, donatorul poate reveni asupra
consimtamantului dat, pana in momentul prelevarii.
(2) Se interzice prelevarea de organe, tesuturi si celule de origine umana de la minori, precum si de la persoanele aflate in viata, lipsite de discernamant din cauza unui
handicap mintal, unei tulburari mintale grave sau dintr-un alt motiv similar, in afara cazurilor expres prevazute de lege.

Sesizarea instantei judecatoresti Art. 69
La cererea persoanei interesate, instanta poate lua toate masurile necesare pentru a impiedica sau a face sa inceteze orice atingere ilicita adusa integritatii corpului
uman, precum si pentru a dispune repararea, in conditiile prevazute la art. 252—256, a daunelor materiale si morale suferite.

Sectiunea 3 – Respectul vietii private si al demnitatii persoanei umane
Dreptul la libera exprimare Art. 70
(1) Orice persoana are dreptul la libera exprimare.
(2) Exercitarea acestui drept nu poate fi restransa decat in cazurile si limitele prevazute la art. 75.

Dreptul la viata privata Art. 71
(1) Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private.
(2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni in viata intima, personala sau de familie, nici in domiciliul, resedinta sau corespondenta sa, fara consimtamantul sau ori
fara respectarea limitelor prevazute la art. 75.
(3) Este, de asemenea, interzisa utilizarea, in orice mod, a corespondentei, manuscriselor sau a altor documente personale, precum si a informatiilor din viata privata a
unei persoane, fara acordul acesteia ori fara respectarea limitelor prevazute la art. 75.

Dreptul la demnitate Art. 72
(1) Orice persoana are dreptul la respectarea demnitatii sale.
(2) Este interzisa orice atingere adusa onoarei si reputatiei unei persoane, fara consimtamantul acesteia ori fara respectarea limitelor prevazute la art. 75.

Dreptul la propria imagine Art. 73
(1) Orice persoana are dreptul la propria imagine.
(2) In exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate sa interzica ori sa impiedice reproducerea, in orice mod, a infatisarii sale fizice ori a vocii sale sau, dupa caz,
utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispozitiile art. 75 raman aplicabile.

Atingeri aduse vietii private Art. 74
Sub rezerva aplicarii dispozitiilor art. 75, pot fi considerate ca atingeri aduse vietii private:
a) intrarea sau ramanerea fara drept in locuinta sau luarea din aceasta a oricarui obiect fara acordul celui care o ocupa in mod legal;
b) interceptarea fara drept a unei convorbiri private, savarsita prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, in cunostinta de cauza, a unei asemenea interceptari;
c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate intr-un spatiu privat, fara acordul acesteia;
d) difuzarea de imagini care prezinta interioare ale unui spatiu privat, fara acordul celui care il ocupa in mod legal;
e) tinerea vietii private sub observatie, prin orice mijloace, in afara de cazurile prevazute expres de lege;
f) difuzarea de stiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viata intima, personala sau de familie, fara acordul persoanei in cauza;
g) difuzarea de materiale continand imagini privind o persoana aflata la tratament in unitatile de asistenta medicala, precum si a datelor cu caracter personal privind
starea de sanatate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstante in legatura cu boala si cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fara acordul
persoanei in cauza, iar in cazul in care aceasta este decedata, fara acordul familiei sau al persoanelor indreptatite;
h) utilizarea, cu rea-credinta, a numelui, imaginii, vocii sau asemanarii cu o alta persoana;
i) difuzarea sau utilizarea corespondentei, manuscriselor ori a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, resedinta, precum si numerele de telefon
ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fara acordul persoanei careia acestea ii apartin sau care, dupa caz, are dreptul de a dispune de ele.

Limite Art. 75
(1) Nu constituie o incalcare a drepturilor prevazute in aceasta sectiune atingerile care sunt permise de lege sau de conventiile si pactele internationale privitoare la
drepturile omului la care Romania este parte.
(2) Exercitarea drepturilor si libertatilor constitutionale cu buna-credinta si cu respectarea pactelor si conventiilor internationale la care Romania este parte nu
constituie o incalcare a drepturilor prevazute in prezenta sectiune.

Prezumtia de consimtamant Art. 76
Cand insusi cel la care se refera o informatie sau un material le pune la dispozitia unei persoane fizice ori persoane juridice despre care are cunostinta ca isi desfasoara
activitatea in domeniul informarii publicului, consimtamantul pentru utilizarea acestora este prezumat, nefiind necesar un acord scris.

Prelucrarea datelor personale Art. 77
Orice prelucrare a datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, se poate face numai in cazurile si conditiile prevazute de legea speciala.

Sectiunea 4 – Respectul datorat persoanei si dupa decesul sau
Respectul datorat persoanei decedate Art. 78
Persoanei decedate i se datoreaza respect cu privire la memoria sa, precum si cu privire la corpul sau.

Interzicerea atingerii memoriei persoanei decedate Art. 79
Memoria persoanei decedate este protejata in aceleasi conditii ca si imaginea si reputatia persoanei aflate in viata.

Respectarea vointei persoanei decedate Art. 80
(1) Orice persoana poate determina felul propriilor funeralii si poate dispune cu privire la corpul sau dupa moarte. In cazul celor lipsiti de capacitate de exercitiu sau al
celor cu capacitate de exercitiu restransa este necesar si consimtamantul scris al parintilor sau, dupa caz, al tutorelui.
(2) In lipsa unei optiuni exprese a persoanei decedate, va fi respectata, in ordine, vointa sotului, parintilor, descendentilor, rudelor in linie colaterala pana la al patrulea
grad inclusiv, legatarilor universali sau cu titlu universal ori dispozitia primarului comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti in a carui raza
teritoriala a avut loc decesul. In toate cazurile se va tine seama de apartenenta confesionala a persoanei decedate.

Prelevarea de la persoanele decedate Art. 81
Prelevarea de organe, tesuturi si celule umane, in scop terapeutic sau stiintific, de la persoanele decedate se efectueaza numai in conditiile prevazute de lege, cu
acordul scris, exprimat in timpul vietii, al persoanei decedate sau, in lipsa acestuia, cu acordul scris, liber, prealabil si expres dat, in ordine, de sotul supravietuitor, de
parinti, de descendenti ori, in sfarsit, de rudele in linie colaterala pana la al patrulea grad inclusiv.
Capitolul III – Identificarea persoanei fizice
Sectiunea 1 – Numele
Dreptul la nume Art. 82
Orice persoana are dreptul la numele stabilit sau dobandit, potrivit legii.

Structura numelui Art. 83
Numele cuprinde numele de familie si prenumele.

Dobandirea numelui Art. 84
(1) Numele de familie se dobandeste prin efectul filiatiei si poate fi modificat prin efectul schimbarii starii civile, in conditiile prevazute de lege.
(2) Prenumele se stabileste la data inregistrarii nasterii, pe baza declaratiei de nastere. Este interzisa inregistrarea de catre ofiterul de stare civila a prenumelor
indecente, ridicole si a altora asemenea, de natura a afecta ordinea publica si bunele moravuri ori interesele copilului, dupa caz.
(3) Numele de familie si prenumele copilului gasit, nascut din parinti necunoscuti, precum si cele ale copilului care este parasit de catre mama in spital, iar identitatea
acesteia nu a fost stabilita in termenul prevazut de lege, se stabilesc prin dispozitia primarului comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti in a
carui raza teritoriala a fost gasit copilul ori, dupa caz, s-a constatat parasirea lui, in conditiile legii speciale.

Schimbarea numelui pe cale administrativa Art. 85
Cetatenii romani pot obtine, in conditiile legii, schimbarea pe cale administrativa a numelui de familie si a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea.

Sectiunea 2 – Domiciliul si resedinta
Dreptul la domiciliu si resedinta Art. 86
(1) Cetatenii romani au dreptul sa isi stabileasca ori sa isi schimbe, in mod liber, domiciliul sau resedinta, in tara sau in strainatate, cu exceptia cazurilor anume
prevazute de lege.
(2) Daca prin lege nu se prevede altfel, o persoana fizica nu poate sa aiba in acelasi timp decat un singur domiciliu si o singura resedinta, chiar si atunci cand detine
mai multe locuinte.

Domiciliul Art. 87
Domiciliul persoanei fizice, in vederea exercitarii drepturilor si libertatilor sale civile, este acolo unde aceasta declara ca isi are locuinta principala.

Resedinta Art. 88
Resedinta persoanei fizice este in locul unde isi are locuinta secundara.

Stabilirea si schimbarea domiciliului Art. 89
(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozitiilor legii speciale.
(2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu opereaza decat atunci cand cel care ocupa sau se muta intr-un anumit loc a facut-o cu intentia de a avea acolo locuinta
principala.
(3) Dovada intentiei rezulta din declaratiile persoanei facute la organele administrative competente sa opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar in lipsa acestor
declaratii, din orice alte imprejurari de fapt.

Prezumtia de domiciliu Art. 90
(1) Resedinta va fi considerata domiciliu cand acesta nu este cunoscut.
(2) In lipsa de resedinta, persoana fizica este considerata ca domiciliaza la locul ultimului domiciliu, iar daca acesta nu se cunoaste, la locul unde acea persoana se
gaseste.

Dovada Art. 91
(1) Dovada domiciliului si a resedintei se face cu mentiunile cuprinse in cartea de identitate.
(2) In lipsa acestor mentiuni ori atunci cand acestea nu corespund realitatii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a resedintei nu va putea fi opusa altor persoane.
(3) Dispozitiile alin. (2) nu se aplica in cazul in care domiciliul sau resedinta a fost cunoscuta prin alte mijloace de cel caruia i se opune.

Domiciliul minorului si al celui pus sub interdictie judecatoreasca Art. 92
(1) Domiciliul minorului care nu a dobandit capacitate deplina de exercitiu in conditiile prevazute de lege este la parintii sai sau la acela dintre parinti la care el locuieste
in mod statornic.
(2) In cazul in care parintii au domicilii separate si nu se inteleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanta de tutela, ascultandu-i pe parinti, precum si pe copil,
daca acesta a implinit varsta de 10 ani, va decide tinand seama de interesele copilului.
Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, minorul este prezumat ca are domiciliul la parintele la care locuieste in mod statornic.
(3) Prin exceptie, in situatiile prevazute de lege, domiciliul minorului poate fi la bunici, la alte rude ori persoane de incredere, cu consimtamantul acestora. De
asemenea, domiciliul minorului poate fi si la o institutie de ocrotire.
(4) Domiciliul minorului, in cazul in care numai unul dintre parintii sai il reprezinta ori in cazul in care se afla sub tutela, precum si domiciliul persoanei puse sub
interdictie judecatoreasca este la reprezentantul legal.

Cazuri speciale Art. 93
Domiciliul copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai si supus unor masuri de protectie speciala, in cazurile prevazute de lege, se afla la institutia,
la familia sau la persoanele carora le-a fost dat in plasament.

Domiciliul persoanei puse sub curatela Art. 94
In cazul in care s-a instituit o curatela asupra bunurilor celui care a disparut, acesta are domiciliul la curator, in masura in care acesta este indreptatit sa il reprezinte.

Domiciliul la curatorul special Art. 95
Daca a fost numit un curator special pentru administrarea bunurilor succesorale, cei chemati la mostenire au domiciliul la curator, in masura in care acesta este
indreptatit sa ii reprezinte.

Domiciliul profesional Art. 96
Cel care exploateaza o intreprindere are domiciliul si la locul acelei intreprinderi, in tot ceea ce priveste obligatiile patrimoniale ce s-au nascut sau urmeaza a se
executa in acel loc.

Domiciliul ales Art. 97
(1) Partile unui act juridic pot sa aleaga un domiciliu in vederea exercitarii drepturilor sau a executarii obligatiilor nascute din acel act.
(2) Alegerea domiciliului nu se prezuma, ci trebuie facuta in scris.

Sectiunea 3 – Actele de stare civila
Starea civila Art. 98
Starea civila este dreptul persoanei de a se individualiza, in familie si societate, prin calitatile strict personale care decurg din actele si faptele de stare civila.

Dovada starii civile Art. 99
(1) Starea civila se dovedeste prin actele de nastere, casatorie si deces intocmite, potrivit legii, in registrele de stare civila, precum si prin certificatele de stare civila
eliberate pe baza acestora.
(2) Actele de stare civila sunt inscrisuri autentice si fac dovada, pana la inscrierea in fals, pentru ceea ce reprezinta constatarile personale ale ofiterului de stare civila si,
pana la proba contrara, pentru celelalte mentiuni.
(3) Hotararea judecatoreasca data cu privire la starea civila a unei persoane este opozabila oricarei alte persoane cat timp printr-o noua hotarare nu s-a stabilit
contrariul.
(4) Daca printr-o hotarare judecatoreasca s-a stabilit o anumita stare civila a unei persoane, iar printr-o hotarare judecatoreasca ulterioara este admisa o actiune prin
care s-a contestat starea civila astfel stabilita, prima hotarare isi pierde efectele la data ramanerii definitive a celei de a doua hotarari.

Anularea, completarea, modificarea sau rectificarea actelor de stare civila Art. 100
(1) Anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civila si a mentiunilor inscrise pe acestea se poate face numai in temeiul unei hotarari judecatoresti
definitive.
(2) Rectificarea actelor de stare civila si a mentiunilor inscrise pe marginea acestora se poate face, din oficiu sau la cerere, numai in temeiul dispozitiei primarului de la
primaria care are in pastrare actul de stare civila.
(3) Starea civila poate fi modificata in baza unei hotarari de anulare, completare sau modificare a unui act de stare civila numai daca a fost formulata si o actiune de
modificare a starii civile, admisa printr-o hotarare judecatoreasca ramasa definitiva.
(4) Hotararea judecatoreasca prin care se dispune anularea, completarea sau modificarea unui act de stare civila, precum si inregistrarea facuta in temeiul unei
asemenea hotarari sunt opozabile oricarei alte persoane cat timp printr-o noua hotarare nu s-a stabilit contrariul. Actul administrativ prin care s-a dispus rectificarea
unui act de stare civila, precum si inregistrarea facuta in baza lui sunt opozabile oricarei persoane pana la proba contrara.

Inscrierea mentiunilor pe actul de stare civila Art. 101
Anularea, completarea, modificarea si rectificarea unui act de stare civila sau a unei mentiuni inscrise pe acesta, dispuse prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva
ori, dupa caz, prin dispozitie a primarului, se inscriu numai prin mentiune pe actul de stare civila corespunzator. In acest scop, hotararea judecatoreasca ramasa
definitiva se comunica de indata, din oficiu, de catre instanta care s-a pronuntat ultima asupra fondului.

Actele intocmite de un ofiter de stare civila necompetent Art. 102
Actele de stare civila intocmite de o persoana care a exercitat in mod public atributiile de ofiter de stare civila, cu respectarea tuturor prevederilor legale, sunt valabile,
chiar daca acea persoana nu avea aceasta calitate, afara de cazul in care beneficiarii acestor acte au cunoscut, in momentul intocmirii lor, lipsa acestei calitati.

Alte mijloace de dovada a starii civile Art. 103
Starea civila se poate dovedi, inaintea instantei judecatoresti, prin orice mijloace de proba, daca:
a) nu au existat registre de stare civila;
b) registrele de stare civila s-au pierdut ori au fost distruse, in tot sau in parte;
c) nu este posibila procurarea din strainatate a certificatului de stare civila sau a extrasului de pe actul de stare civila;
d) intocmirea actului de stare civila a fost omisa sau, dupa caz, refuzata.
Titlul III – Ocrotirea persoanei fizice

Capitolul I – Dispozitii generale
Interesul persoanei ocrotite Art. 104
(1) Orice masura de ocrotire a persoanei fizice se stabileste numai in interesul acesteia.
(2) La luarea unei masuri de ocrotire trebuie sa se tina seama de posibilitatea persoanei fizice de a-si exercita drepturile si de a-si indeplini obligatiile cu privire la
persoana si bunurile sale.

Persoanele ocrotite Art. 105
Sunt supusi unor masuri speciale de ocrotire minorii si cei care, desi capabili, din cauza batranetii, a bolii sau a altor motive prevazute de lege nu pot sa isi administreze
bunurile si nici sa isi apere interesele in conditii corespunzatoare.

Masurile de ocrotire Art. 106
(1) Ocrotirea minorului se realizeaza prin parinti, prin instituirea tutelei, prin darea in plasament sau, dupa caz, prin alte masuri de protectie speciala anume prevazute
de lege.
(2) Ocrotirea majorului are loc prin punerea sub interdictie judecatoreasca sau prin instituirea curatelei, in conditiile prevazute de prezentul cod.

Instanta de tutela Art. 107
(1) Procedurile prevazute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenta instantei de tutela si de familie stabilite potrivit legii, denumita in
continuare instanta de tutela.
(2) In toate cazurile, instanta de tutela solutioneaza de indata aceste cereri.

Ocrotirea persoanei prin tutela Art. 108
(1) Ocrotirea persoanei fizice prin tutela se realizeaza de catre tutore, desemnat sau numit, in conditiile prezentului cod, precum si de catre consiliul de familie, ca
organ consultativ.
(2) Consiliul de familie poate fi constituit de catre instanta de tutela numai la cererea persoanelor interesate.
(3) In cazul in care nu se constituie consiliul de familie, atributiile acestuia vor fi exercitate de catre instanta de tutela.

Ocrotirea persoanei prin curatela Art. 109
Ocrotirea persoanei fizice prin curatela are loc numai in cazurile si conditiile prevazute de lege.
Capitolul II – Tutela minorului
Sectiunea 1 – Deschiderea tutelei
Cazurile de instituire Art. 110
Tutela minorului se instituie atunci cand ambii parinti sunt, dupa caz, decedati, necunoscuti, decazuti din exercitiul drepturilor parintesti sau li s-a aplicat pedeapsa
penala a interzicerii drepturilor parintesti, pusi sub interdictie judecatoreasca, disparuti ori declarati judecatoreste morti, precum si in cazul in care, la incetarea
adoptiei, instanta hotaraste ca este in interesul minorului instituirea unei tutele.

Persoanele obligate sa instiinteze instanta de tutela Art. 111
Au obligatia ca, de indata ce afla de existenta unui minor lipsit de ingrijire parinteasca in cazurile prevazute la art. 110, sa instiinteze instanta de tutela:
a) persoanele apropiate minorului, precum si administratorii si locatarii casei in care locuieste minorul;
b) serviciul de stare civila, cu prilejul inregistrarii mortii unei persoane, precum si notarul public, cu prilejul deschiderii unei proceduri succesorale;
c) instantele judecatoresti, cu prilejul condamnarii la pedeapsa penala a interzicerii drepturilor parintesti;
d) organele administratiei publice locale, institutiile de ocrotire, precum si orice alta persoana.

Sectiunea 2 – Tutorele
Persoana care poate fi numita tutore Art. 112
(1) Poate fi tutore o persoana fizica sau sotul si sotia, impreuna, daca nu se afla in vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute de prezentul cod.
(2) In cazul in care in situatia prevazuta la art. 110 se afla mai multi minori care sunt frati sau surori, se numeste, de regula, un singur tutore.

Persoanele care nu pot fi numite tutore Art. 113
(1) Nu poate fi tutore:
a) minorul, persoana pusa sub interdictie judecatoreasca sau cel pus sub curatela;
b) cel decazut din exercitiul drepturilor parintesti sau declarat incapabil de a fi tutore;
c) cel caruia i s-a restrans exercitiul unor drepturi civile, fie in temeiul legii, fie prin hotarare judecatoreasca, precum si cel cu rele purtari retinute ca atare de catre o
instanta judecatoreasca;
d) cel care, exercitand o tutela, a fost indepartat din aceasta in conditiile art. 158;
e) cel aflat in stare de insolvabilitate;
f) cel care, din cauza intereselor potrivnice cu cele ale minorului, nu ar putea indeplini sarcina tutelei;
g) cel inlaturat prin inscris autentic sau prin testament de catre parintele care exercita singur, in momentul mortii, autoritatea parinteasca.
(2) Daca una dintre imprejurarile prevazute la alin. (1) survine sau este descoperita in timpul tutelei, tutorele va fi indepartat, respectandu-se aceeasi procedura ca si la
numirea lui.

Desemnarea tutorelui de catre parinte Art. 114
(1) Parintele poate desemna, prin act unilateral sau prin contract de mandat, incheiate in forma autentica, ori, dupa caz, prin testament, persoana care urmeaza a fi
numita tutore al copiilor sai.
(2) Desemnarea facuta de parintele care in momentul mortii era decazut din drepturile parintesti sau pus sub interdictie judecatoreasca este lipsita de efecte.
(3) Desemnarea facuta in conditiile prezentului articol poate fi revocata oricand de catre parinte, chiar si printr-un inscris sub semnatura privata.
(4) Inscrisul prin care se revoca persoana desemnata pentru a fi numita tutore se va inscrie in registrul prevazut la art. 1.046 sau la art. 2.033, dupa caz.
(5) Notarul public sau instanta de tutela, dupa caz, are obligatia sa verifice la registrele prevazute la alin. (4) daca persoana desemnata pentru a fi tutore nu a fost
revocata.

Desemnarea mai multor tutori Art. 115
In cazul in care au fost desemnate mai multe persoane ca tutore, fara vreo preferinta, ori exista mai multe rude, afini sau prieteni ai familiei minorului in stare sa
indeplineasca sarcinile tutelei si care isi exprima dorinta de a fi tutore, instanta de tutela va hotari tinand seama de conditiile lor materiale, precum si de garantiile
morale necesare dezvoltarii armonioase a minorului.

Masuri provizorii Art. 116
(1) Cel chemat la tutela in conformitate cu dispozitiile art. 114 nu poate fi inlaturat de catre instanta fara acordul sau decat daca se afla in vreunul dintre cazurile
prevazute la art. 113 sau daca prin numirea sa interesele minorului ar fi periclitate.
(2) In cazul in care cel chemat la tutela este numai temporar impiedicat in exercitarea atributiilor ce i-au fost conferite, instanta de tutela, dupa incetarea impiedicarii, il
numeste tutore la cererea sa, dar nu mai tarziu de 6 luni de la deschiderea tutelei. Pana atunci, instanta desemneaza un tutore provizoriu.
(3) Dupa trecerea celor 6 luni, daca persoana desemnata nu a cerut numirea sa ca tutore, cel numit provizoriu tutore ramane sa indeplineasca in continuare sarcinile
tutelei pana la numirea unui tutore in conditiile art. 118.

Garantii Art. 117
La numirea sau, dupa caz, in timpul tutelei, instanta de tutela poate hotari, din oficiu sau la cererea consiliului de familie, ca tutorele sa dea garantii reale sau personale,
daca interesele minorului cer o astfel de masura. In acest caz, ea stabileste potrivit cu imprejurarile felul si intinderea garantiilor.

Numirea tutorelui de catre instanta de tutela Art. 118
In lipsa unui tutore desemnat, instanta de tutela numeste cu prioritate ca tutore, daca nu se opun motive intemeiate, o ruda sau un afin ori un prieten al familiei
minorului, in stare sa indeplineasca aceasta sarcina, tinand seama, dupa caz, de relatiile personale, de apropierea domiciliilor, de conditiile materiale si de garantiile
morale pe care le prezinta cel chemat la tutela.

Procedura de numire Art. 119
(1) Numirea tutorelui se face, cu acordul acestuia, de catre instanta de tutela in camera de consiliu, prin incheiere definitiva. Atunci cand desemnarea tutorelui s-a facut
prin contract de mandat, cel desemnat tutore nu poate refuza numirea decat pentru motivele prevazute la art. 120 alin. (2).
(2) Ascultarea minorului care a implinit varsta de 10 ani este obligatorie.
(3) In lipsa unui tutore desemnat, daca instanta de tutela a constituit consiliul de familie, numirea tutorelui se face, potrivit alin. (1), cu consultarea consiliului de familie.
(4) Incheierea de numire se comunica in scris tutorelui si se afiseaza la sediul instantei de tutela si la primaria de la domiciliul minorului.
(5) Drepturile si indatoririle tutorelui incep de la data comunicarii incheierii de numire.
(6) Intre timp, instanta de tutela poate lua masuri provizorii cerute de interesele minorului, putand chiar sa numeasca un curator special.

Refuzul continuarii tutelei Art. 120
(1) Cel numit tutore este dator sa continue indeplinirea sarcinilor tutelei.
(2) Poate refuza continuarea tutelei:
a) cel care are varsta de 60 de ani impliniti;
b) femeia insarcinata sau mama unui copil mai mic de 8 ani;
c) cel care creste si educa 2 sau mai multi copii;
d) cel care, din cauza bolii, a infirmitatii, a felului activitatilor desfasurate, a departarii domiciliului de locul unde se afla bunurile minorului sau din alte motive intemeiate,
nu ar mai putea sa indeplineasca aceasta sarcina.

Inlocuirea tutorelui Art. 121
Daca vreuna dintre imprejurarile prevazute la art. 120 alin. (2) survine in timpul tutelei, tutorele poate cere sa fie inlocuit. Cererea de inlocuire se adreseaza instantei
de tutela, care va hotari de urgenta. Pana la solutionarea cererii sale de inlocuire, el este obligat sa continue exercitarea atributiilor.

Caracterul personal al tutelei Art. 122
(1) Tutela este o sarcina personala.
(2) Cu toate acestea, instanta de tutela, cu avizul consiliului de familie, poate, tinand seama de marimea si compunerea patrimoniului minorului, sa decida ca
administrarea patrimoniului ori doar a unei parti a acestuia sa fie incredintata, potrivit legii, unei persoane fizice sau persoane juridice specializate.

Gratuitatea tutelei Art. 123
(1) Tutela este o sarcina gratuita.
(2) Cu toate acestea, tutorele poate fi indreptatit, pe perioada exercitarii sarcinilor tutelei, la o remuneratie al carei cuantum va fi stabilit de instanta de tutela, cu avizul
consiliului de familie, tinand seama de munca depusa in administrarea averii si de starea materiala a minorului si a tutorelui, dar nu mai mult de 10% din veniturile
produse de bunurile minorului. Instanta de tutela, cu avizul consiliului de familie, va putea modifica sau suprima aceasta remuneratie, potrivit imprejurarilor.

Sectiunea 3 – Consiliul de familie
Rolul consiliului de familie Art. 124
(1) Consiliul de familie se poate constitui pentru a supraveghea modul in care tutorele isi exercita drepturile si isi indeplineste indatoririle cu privire la persoana si
bunurile minorului.
(2) In cazul ocrotirii minorului prin parinti, prin darea in plasament sau, dupa caz, prin alte masuri de protectie speciala prevazute de lege nu se va institui consiliul de
familie.

Membrii consiliului de familie Art. 125
(1) Instanta de tutela poate constitui un consiliu de familie, compus din 3 rude sau afini, tinand seama de gradul de rudenie si de relatiile personale cu familia minorului.
In lipsa de rude sau afini pot fi numite si alte persoane care au avut legaturi de prietenie cu parintii minorului sau care manifesta interes pentru situatia acestuia.
(2) Sotul si sotia nu pot fi, impreuna, membri ai aceluiasi consiliu de familie.
(3) In aceleasi conditii, instanta de tutela numeste si 2 supleanti.
(4) Tutorele nu poate fi membru in consiliul de familie.

Alte dispozitii aplicabile consiliului de familie Art. 126
Dispozitiile art. 113, art. 120 alin. (1) si alin. (2) lit. d), art. 121 si 147 se aplica in mod corespunzator si membrilor consiliului de familie.

Modificarea consiliului de familie Art. 127
In afara de cazul prevazut la art. 131, alcatuirea consiliului de familie nu se poate modifica in timpul tutelei, afara numai daca interesele minorului ar cere o asemenea
schimbare sau daca, prin moartea ori disparitia unuia dintre membri, ar fi necesara completarea.

Constituirea consiliului de familie Art. 128
(1) In vederea constituirii consiliului de familie, persoanele care indeplinesc conditiile pentru a fi membri sunt convocate la domiciliul minorului de catre instanta de
tutela, din oficiu sau la sesizarea minorului, daca acesta a implinit varsta de 14 ani, a tutorelui desemnat, a oricaror altor persoane care au cunostinta despre situatia
minorului.
(2) Numirea membrilor consiliului de familie se face cu acordul acestora.
(3) Minorul care a implinit varsta de 10 ani va fi ascultat in conditiile art. 264.

Functionarea consiliului de familie Art. 129
(1) Consiliul de familie este convocat cu cel putin 10 zile inainte de data intrunirii de catre tutore, din propria initiativa sau la cererea oricaruia dintre membrii acestuia,
a minorului care a implinit varsta de 14 ani sau a instantei de tutela. Cu acordul tuturor membrilor consiliului de familie, convocarea se poate face si mai devreme de
implinirea termenului de 10 zile dinainte de data intrunirii. In toate cazurile, prezenta tuturor membrilor consiliului de familie acopera neregularitatea convocarii.
(2) Cei convocati sunt obligati sa se prezinte personal la locul indicat in actul de convocare. In cazul in care acestia nu se pot prezenta, ei pot fi reprezentati de
persoane care sunt rude sau afini cu parintii minorului, daca aceste persoane nu sunt desemnate sau convocate in nume propriu ca membri ai consiliului de familie.
Sotii se pot reprezenta reciproc.
(3) Sedintele consiliului de familie se tin la domiciliul minorului. In cazul in care convocarea a fost facuta la solicitarea instantei de tutela, sedinta se tine la sediul
acesteia.

Atributii Art. 130
(1) Consiliul de familie da avize consultative, la solicitarea tutorelui sau a instantei de tutela, si ia decizii, in cazurile prevazute de lege. Avizele consultative si deciziile se
iau in mod valabil cu votul majoritatii membrilor sai, consiliul fiind prezidat de persoana cea mai inaintata in varsta.
(2) La luarea deciziilor, minorul care a implinit varsta de 10 ani va fi ascultat, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile in mod corespunzator.
(3) Deciziile consiliului de familie vor fi motivate si consemnate intr-un registru special constituit, care se tine de unul dintre membrii consiliului, desemnat in acest scop
de instanta de tutela.
(4) Actele incheiate de tutore in lipsa avizului consultativ sunt anulabile. Incheierea actului cu nerespectarea avizului atrage numai raspunderea tutorelui. Dispozitiile art.
155 sunt aplicabile in mod corespunzator.

Inlocuirea consiliului de familie Art. 131
Tutorele poate cere instituirea unui nou consiliu, daca in plangerile formulate potrivit prezentului cod instanta a hotarat de cel putin doua ori, in mod definitiv, impotriva
deciziilor consiliului de familie.

Imposibilitatea constituirii consiliului de familie Art. 132
Daca in cazul prevazut la art. 131 nu este posibila constituirea unui nou consiliu, ca si in cazul contrarietatii de interese dintre minor si toti membrii consiliului de familie
si supleanti, tutorele poate cere instantei de tutela autorizatia de a exercita singur tutela.

Sectiunea 4 – Exercitarea tutelei
§1. Dispozitii generale

Exercitarea tutelei in interesul minorului Art. 133
Tutela se exercita numai in interesul minorului atat in ceea ce priveste persoana, cat si bunurile acestuia.

Continutul tutelei Art. 134
(1) Tutorele are indatorirea de a ingriji de minor.
(2) El este obligat sa asigure ingrijirea minorului, sanatatea si dezvoltarea lui fizica si mentala, educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit cu
aptitudinile lui.

Tutela exercitata de ambii soti Art. 135
(1) In cazul in care tutori sunt 2 soti, acestia raspund impreuna pentru exercitarea atributiilor tutelei. Dispozitiile privind autoritatea parinteasca sunt aplicabile in mod
corespunzator.
(2) In cazul in care unul dintre soti introduce actiunea de divort, instanta, din oficiu, va instiinta instanta de tutela pentru a dispune cu privire la exercitarea tutelei.

§2. Exercitarea tutelei cu privire la persoana minorului

Avizul consiliului de familie Art. 136
Masurile privind persoana minorului se iau de catre tutore, cu avizul consiliului de familie, cu exceptia masurilor care au caracter curent.

Domiciliul minorului Art. 137
(1) Minorul pus sub tutela are domiciliul la tutore. Numai cu autorizarea instantei de tutela minorul poate avea si o resedinta.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), tutorele poate incuviinta ca minorul sa aiba o resedinta determinata de educarea si pregatirea sa profesionala. In acest caz,
instanta de tutela va fi de indata incunostintata de tutore.

Felul invataturii sau al pregatirii profesionale Art. 138
(1) Felul invataturii sau al pregatirii profesionale pe care minorul care nu a implinit varsta de 14 ani o primea la data instituirii tutelei nu poate fi schimbat de acesta
decat cu incuviintarea instantei de tutela.
(2) Instanta de tutela nu poate, impotriva vointei minorului care a implinit varsta de 14 ani, sa schimbe felul invataturii acestuia, hotarata de parinti sau pe care minorul
o primea la data instituirii tutelei.

Ascultarea minorului care a implinit varsta de 10 ani Art. 139
Instanta de tutela nu poate hotari fara ascultarea minorului, daca acesta a implinit varsta de 10 ani, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.

§3. Exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului

Inventarul bunurilor minorului Art. 140
(1) Dupa numirea tutorelui si in prezenta acestuia si a membrilor consiliului de familie, un delegat al instantei de tutela va verifica la fata locului toate bunurile minorului,
intocmind un inventar, care va fi supus aprobarii instantei de tutela.
Inventarul bunurilor minorului va incepe sa fie intocmit in maximum 10 zile de la numirea tutorelui de catre instanta de tutela.
(2) Cu prilejul inventarierii, tutorele si membrii consiliului de familie sunt tinuti sa declare in scris, la intrebarea expresa a delegatului instantei de tutela, creantele,
datoriile sau alte pretentii pe care le au fata de minor. Declaratiile vor fi consemnate in procesul-verbal de inventariere.
(3) Tutorele sau membrii consiliului de familie care, cunoscand creantele sau pretentiile proprii fata de minori, nu le-au declarat, desi au fost somati sa le declare, sunt
prezumati ca au renuntat la ele. Daca tutorele sau membrii consiliului de familie nu declara datoriile pe care le au fata de minor, desi au fost somati sa le declare, pot fi
indepartati din functie.
(4) Creantele pe care le au asupra minorului tutorele sau vreunul dintre membrii consiliului de familie, sotul, o ruda in linie dreapta ori fratii sau surorile acestora pot fi
platite voluntar numai cu autorizarea instantei de tutela.

Actele facute in lipsa inventarului Art. 141
Inainte de intocmirea inventarului, tutorele nu poate face, in numele minorului, decat acte de conservare si acte de administrare ce nu sufera intarziere.

Administrarea bunurilor minorului Art. 142
(1) Tutorele are indatorirea de a administra cu buna-credinta bunurile minorului. In acest scop, tutorele actioneaza in calitate de administrator insarcinat cu simpla
administrare a bunurilor minorului, dispozitiile titlului V din cartea a III-a aplicandu-se in mod corespunzator, afara de cazul in care prin prezentul capitol se dispune
altfel.
(2) Nu sunt supuse administrarii bunurile dobandite de minor cu titlu gratuit decat daca testatorul sau donatorul a stipulat altfel. Aceste bunuri sunt administrate de
curatorul ori de cel desemnat prin actul de dispozitie sau, dupa caz, numit de catre instanta de tutela.

Reprezentarea minorului Art. 143
Tutorele are indatorirea de a-l reprezenta pe minor in actele juridice, dar numai pana cand acesta implineste varsta de 14 ani.

Regimul juridic al actelor de dispozitie Art. 144
(1) Tutorele nu poate, in numele minorului, sa faca donatii si nici sa garanteze obligatia altuia. Fac exceptie darurile obisnuite, potrivite cu starea materiala a minorului.
(2) Tutorele nu poate, fara avizul consiliului de familie si autorizarea instantei de tutela, sa faca acte de instrainare, imparteala, ipotecare ori de grevare cu alte sarcini
reale a bunurilor minorului, sa renunte la drepturile patrimoniale ale acestuia, precum si sa incheie in mod valabil orice alte acte ce depasesc dreptul de administrare.
(3) Actele facute cu incalcarea dispozitiilor prevazute la alin. (1) si (2) sunt anulabile. In aceste cazuri, actiunea in anulare poate fi exercitata de tutore, de consiliul de
familie sau de oricare membru al acestuia, precum si de catre procuror, din oficiu sau la sesizarea instantei de tutela.
(4) Cu toate acestea, tutorele poate instraina, fara avizul consiliului de familie si fara autorizarea instantei de tutela, bunurile supuse pieirii, degradarii, alterarii ori
deprecierii, precum si cele devenite nefolositoare pentru minor.

Autorizarea instantei de tutela Art. 145
(1) Instanta de tutela acorda tutorelui autorizarea numai daca actul raspunde unei nevoi sau prezinta un folos neindoielnic pentru minor.
(2) Autorizarea se va da pentru fiecare act in parte, stabilindu-se, cand este cazul, conditiile de incheiere a actului.
(3) In caz de vanzare, autorizarea va arata daca vanzarea se va face prin acordul partilor, prin licitatie publica sau in alt mod.
(4) In toate cazurile, instanta de tutela poate indica tutorelui modul in care se intrebuinteaza sumele de bani obtinute.

Incuviintarea si autorizarea actelor minorului care a implinit varsta de 14 ani Art. 146
(1) Minorul care a implinit varsta de 14 ani incheie actele juridice cu incuviintarea scrisa a tutorelui sau, dupa caz, a curatorului.
(2) Daca actul pe care minorul care a implinit varsta de 14 ani urmeaza sa il incheie face parte dintre acelea pe care tutorele nu le poate face decat cu autorizarea
instantei de tutela si cu avizul consiliului de familie, va fi necesara atat autorizarea acesteia, cat si avizul consiliului de familie.
(3) Minorul nu poate sa faca donatii, altele decat darurile obisnuite potrivit starii lui materiale, si nici sa garanteze obligatia altuia.
(4) Actele facute cu incalcarea dispozitiilor alin. (1)—
(3) sunt anulabile, dispozitiile art. 144 alin. (3) fiind aplicabile in mod corespunzator.

Interzicerea unor acte juridice Art. 147
(1) Este interzisa, sub sanctiunea nulitatii relative, incheierea de acte juridice intre tutore sau sotul, o ruda in linie dreapta ori fratii sau surorile tutorelui, pe de o parte,
si minor, pe de alta parte.
(2) Cu toate acestea, oricare dintre persoanele prevazute la alin. (1) poate cumpara la licitatie publica un bun al minorului, daca are o garantie reala asupra acestui bun
ori il detine in coproprietate cu minorul, dupa caz.

Suma anuala necesara pentru intretinerea minorului Art. 148
(1) Consiliul de familie stabileste suma anuala necesara pentru intretinerea minorului si administrarea bunurilor sale si poate modifica, potrivit imprejurarilor, aceasta
suma. Decizia consiliului de familie se aduce la cunostinta, de indata, instantei de tutela.
(2) Cheltuielile necesare pentru intretinerea minorului si administrarea bunurilor sale se acopera din veniturile acestuia. In cazul in care veniturile minorului nu sunt
indestulatoare, instanta de tutela va dispune vanzarea bunurilor minorului, prin acordul partilor sau prin licitatie publica.
(3) Obiectele ce au valoare afectiva pentru familia minorului sau pentru minor nu vor fi vandute decat in mod exceptional.
(4) Daca minorul este lipsit de bunuri si nu are parinti sau alte rude care sunt obligate prin lege sa ii acorde intretinere ori aceasta nu este suficienta, minorul are dreptul
la asistenta sociala, in conditiile legii.

Constituirea de depozite bancare Art. 149
(1) Sumele de bani care depasesc nevoile intretinerii minorului si ale administrarii bunurilor sale, precum si instrumentele financiare se depun, pe numele minorului, la o
institutie de credit indicata de consiliul de familie, in termen de cel mult 5 zile de la data incasarii lor.
(2) Tutorele poate dispune de aceste sume si instrumente financiare numai cu autorizarea prealabila a instantei de tutela, cu exceptia operatiunilor prevazute la alin. (3).
(3) Cu toate acestea, el nu va putea folosi, in niciun caz, sumele de bani si instrumentele financiare prevazute la alin. (1) pentru incheierea, pe numele minorului, a unor
tranzactii pe piata de capital, chiar daca ar fi obtinut autorizarea instantei de tutela.
(4) Tutorele poate depune la o institutie de credit si sumele necesare intretinerii, tot pe numele minorului. Acestea se trec intr-un cont separat si pot fi ridicate de
tutore, fara autorizarea instantei de tutela.

Cazurile de numire a curatorului special Art. 150
(1) Ori de cate ori intre tutore si minor se ivesc interese contrare, care nu sunt dintre cele ce trebuie sa duca la inlocuirea tutorelui, instanta de tutela va numi un
curator special.
(2) De asemenea, daca din cauza bolii sau din alte motive tutorele este impiedicat sa indeplineasca un anumit act in numele minorului pe care il reprezinta sau ale carui
acte le incuviinteaza, instanta de tutela va numi un curator special.
(3) Pentru motive temeinice, in cadrul procedurilor succesorale, notarul public, la cererea oricarei persoane interesate sau din oficiu, poate numi provizoriu un curator
special, care va fi validat ori, dupa caz, inlocuit de catre instanta de tutela.

Sectiunea 5 – Controlul exercitarii tutelei
Controlul instantei de tutela Art. 151
(1) Instanta de tutela va efectua un control efectiv si continuu asupra modului in care tutorele si consiliul de familie isi indeplinesc atributiile cu privire la minor si
bunurile acestuia.
(2) In indeplinirea activitatii de control, instanta de tutela va putea cere colaborarea autoritatilor administratiei publice, a institutiilor si serviciilor publice specializate
pentru protectia copilului sau a institutiilor de ocrotire, dupa caz.

Darea de seama Art. 152
(1) Tutorele este dator sa prezinte anual instantei de tutela o dare de seama despre modul cum s-a ingrijit de minor, precum si despre administrarea bunurilor acestuia.
(2) Darea de seama se va prezenta instantei de tutela in termen de 30 de zile de la sfarsitul anului calendaristic.
(3) Daca averea minorului este de mica insemnatate, instanta de tutela poate sa autorizeze ca darea de seama privind administrarea bunurilor minorului sa se faca pe
termene mai lungi, care nu vor depasi insa 3 ani.
(4) In afara de darea de seama anuala, tutorele este obligat, la cererea instantei de tutela, sa dea oricand dari de seama despre felul cum s-a ingrijit de minor, precum
si despre administrarea bunurilor acestuia.

Descarcarea tutorelui Art. 153
Instanta de tutela va verifica socotelile privitoare la veniturile minorului si la cheltuielile facute cu intretinerea acestuia si cu administrarea bunurilor sale si, daca sunt
corect intocmite si corespund realitatii, va da descarcare tutorelui.

Interzicerea dispensei de a da socoteala Art. 154
Dispensa de a da socoteala acordata de parinti sau de o persoana care ar fi facut minorului o liberalitate este considerata ca nescrisa.

Plangerea impotriva tutorelui Art. 155
(1) Minorul care a implinit varsta de 14 ani, consiliul de familie, oricare membru al acestuia, precum si toti cei prevazuti la art. 111 pot face plangere la instanta de
tutela cu privire la actele sau faptele tutorelui pagubitoare pentru minor.
(2) Plangerea se solutioneaza de urgenta, prin incheiere executorie, de catre instanta de tutela, cu citarea partilor si a membrilor consiliului de familie. Minorul care a
implinit varsta de 10 ani va fi ascultat, daca instanta de tutela considera ca este necesar.

Sectiunea 6 – Incetarea tutelei
Cazurile de incetare Art. 156
(1) Tutela inceteaza in cazul in care nu se mai mentine situatia care a dus la instituirea tutelei, precum si in cazul mortii minorului.
(2) Functia tutorelui inceteaza prin moartea acestuia, prin indepartarea de la sarcina tutelei sau prin inlocuirea tutorelui.

Moartea tutorelui Art. 157
(1) In cazul mortii tutorelui, mostenitorii sai sau orice alta persoana dintre cele prevazute la art. 111 au datoria de a instiinta, de indata, instanta de tutela.
(2) Pana la numirea unui nou tutore, mostenitorii vor prelua sarcinile tutelei. Daca sunt mai multi mostenitori, acestia pot desemna, prin procura speciala, pe unul dintre
ei sa indeplineasca in mod provizoriu sarcinile tutelei.
(3) Daca mostenitorii sunt minori, instiintarea instantei de tutela se poate face de orice persoana interesata, precum si de cele prevazute la art. 111. In acest caz,
mostenitorii tutorelui nu vor prelua sarcinile tutelei, ci instanta de tutela va numi de urgenta un curator special, care poate fi executorul testamentar.

Indepartarea tutorelui Art. 158
In afara de alte cazuri prevazute de lege, tutorele este indepartat daca savarseste un abuz, o neglijenta grava sau alte fapte care il fac nedemn de a fi tutore, precum si
daca nu isi indeplineste in mod corespunzator sarcina.

Numirea curatorului special Art. 159
Pana la preluarea functiei de catre noul tutore, in cazurile prevazute la art. 157 si 158, instanta de tutela poate numi un curator special.

Darea de seama generala Art. 160
(1) La incetarea din orice cauza a tutelei, tutorele sau, dupa caz, mostenitorii acestuia sunt datori ca, in termen de cel mult 30 de zile, sa prezinte instantei de tutela o
dare de seama generala. Tutorele are aceeasi indatorire si in caz de indepartare de la tutela.
(2) Daca functia tutorelui inceteaza prin moartea acestuia, darea de seama generala va fi intocmita de mostenitorii sai majori sau, in caz de incapacitate a tuturor
mostenitorilor, de reprezentantul lor legal, in termen de cel mult 30 de zile de la data acceptarii mostenirii sau, dupa caz, de la data solicitarii de catre instanta de tutela.
In cazul in care nu exista mostenitori ori acestia sunt in imposibilitate de a actiona, darea de seama generala va fi intocmita de catre un curator special, numit de
instanta de tutela, in termenul stabilit de aceasta.
(3) Darea de seama generala va trebui sa cuprinda situatiile veniturilor si cheltuielilor pe ultimii ani, sa indice activul si pasivul, precum si stadiul in care se afla
procesele minorului.
(4) Instanta de tutela il poate constrange pe cel obligat sa faca darea de seama generala, potrivit dispozitiilor art. 163.

Predarea bunurilor Art. 161
Bunurile care au fost in administrarea tutorelui vor fi predate, dupa caz, fostului minor, mostenitorilor acestuia sau noului tutore de catre tutore, mostenitorii acestuia
sau reprezentantul lor legal ori, in lipsa, de curatorul special numit potrivit dispozitiilor art. 160 alin. (2).

Descarcarea de gestiune Art. 162
(1) Dupa predarea bunurilor, verificarea socotelilor si aprobarea lor, instanta de tutela va da tutorelui descarcare de gestiunea sa.
(2) Chiar daca instanta de tutela a dat tutorelui descarcare de gestiune, acesta raspunde pentru prejudiciul cauzat din culpa sa.
(3) Tutorele care inlocuieste un alt tutore are obligatia sa ceara acestuia, chiar si dupa descarcarea de gestiune, repararea prejudiciilor pe care le-a cauzat minorului
din culpa sa, sub sanctiunea de a fi obligat el insusi de a repara aceste prejudicii.

Amenda civila Art. 163
(1) In cazul refuzului de a continua sarcina tutelei, in alte cazuri decat cele prevazute la art. 120 alin. (2), tutorele poate fi sanctionat cu amenda civila, in folosul
statului, care nu poate depasi valoarea unui salariu minim pe economie.
Amenda poate fi repetata de cel mult 3 ori, la interval de cate 7 zile, dupa care se va numi un alt tutore.
(2) De asemenea, daca tutorele, din culpa sa, indeplineste defectuos sarcina tutelei, va fi obligat la plata unei amenzi civile, in folosul statului, care nu poate depasi 3
salarii medii pe economie.
(3) Amenda civila se aplica de catre instanta de tutela, prin incheiere executorie.
Capitolul III – Ocrotirea interzisului judecatoresc
Conditii Art. 164
(1) Persoana care nu are discernamantul necesar pentru a se ingriji de interesele sale, din cauza alienatiei ori debilitatii mintale, va fi pusa sub interdictie
judecatoreasca.
(2) Pot fi pusi sub interdictie judecatoreasca si minorii cu capacitate de exercitiu restransa.

Persoanele care pot cere punerea sub interdictie Art. 165
Interdictia poate fi ceruta de persoanele prevazute la art. 111, care este aplicabil in mod corespunzator.

Desemnarea tutorelui Art. 166
Orice persoana care are capacitatea deplina de exercitiu poate desemna prin act unilateral sau contract de mandat, incheiate in forma autentica, persoana care
urmeaza a fi numita tutore pentru a se ingriji de persoana si bunurile sale in cazul in care ar fi pusa sub interdictie judecatoreasca. Dispozitiile art. 114 alin. (3)—
(5) se aplica in mod corespunzator.

Numirea unui curator special Art. 167
In caz de nevoie si pana la solutionarea cererii de punere sub interdictie judecatoreasca, instanta de tutela poate numi un curator special pentru ingrijirea si
reprezentarea celui a carui interdictie a fost ceruta, precum si pentru administrarea bunurilor acestuia.

Procedura Art. 168
Solutionarea cererii de punere sub interdictie judecatoreasca se face potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila.

Opozabilitatea interdictiei Art. 169
(1) Interdictia isi produce efectele de la data cand hotararea judecatoreasca a ramas definitiva.
(2) Cu toate acestea, lipsa de capacitate a celui interzis nu poate fi opusa unei terte persoane decat de la data indeplinirii formalitatilor de publicitate prevazute de
Codul de procedura civila, afara numai daca cel de-al treilea a cunoscut punerea sub interdictie pe alta cale.

Numirea tutorelui Art. 170
Prin hotararea de punere sub interdictie, instanta de tutela numeste, de indata, un tutore pentru ocrotirea celui pus sub interdictie judecatoreasca. Dispozitiile art.
114—120 se aplica in mod corespunzator.

Aplicarea regulilor de la tutela Art. 171
Regulile privitoare la tutela minorului care nu a implinit varsta de 14 ani se aplica si in cazul tutelei celui pus sub interdictie judecatoreasca, in masura in care legea nu
dispune altfel.

Actele incheiate de cel pus sub interdictie judecatoreasca Art. 172
Actele juridice incheiate de persoana pusa sub interdictie judecatoreasca, altele decat cele prevazute la art. 43 alin. (3), sunt anulabile, chiar daca la data incheierii lor
aceasta ar fi avut discernamant.

Inlocuirea tutorelui Art. 173
(1) Tutorele celui pus sub interdictie judecatoreasca este in drept sa ceara inlocuirea sa dupa 3 ani de la numire.
(2) Pentru motive temeinice tutorele poate cere inlocuirea sa si inaintea implinirii termenului de 3 ani.

Obligatiile tutorelui Art. 174
(1) Tutorele este dator sa ingrijeasca de cel pus sub interdictie judecatoreasca, spre a-i grabi vindecarea si a-i imbunatati conditiile de viata. In acest scop, se vor
intrebuinta veniturile si, la nevoie, toate bunurile celui pus sub interdictie judecatoreasca.
(2) Instanta de tutela, luand avizul consiliului de familie si consultand un medic de specialitate, va hotari, tinand seama de imprejurari, daca cel pus sub interdictie
judecatoreasca va fi ingrijit la locuinta lui sau intr-o institutie sanitara.
(3) Cand cel pus sub interdictie judecatoreasca este casatorit, va fi ascultat si sotul acestuia.

Liberalitatile primite de descendentii interzisului judecatoresc Art. 175
Din bunurile celui pus sub interdictie judecatoreasca, descendentii acestuia pot fi gratificati de catre tutore, cu avizul consiliului de familie si cu autorizarea instantei de
tutela, fara insa sa se poata da scutire de raport.

Minorul pus sub interdictie judecatoreasca Art. 176
(1) Minorul care, la data punerii sub interdictie judecatoreasca, se afla sub ocrotirea parintilor ramane sub aceasta ocrotire pana la data cand devine major, fara a i se
numi un tutore. Dispozitiile art. 174 sunt aplicabile si situatiei prevazute in prezentul alineat.
(2) Daca la data cand minorul devine major acesta se afla inca sub interdictie judecatoreasca, instanta de tutela numeste un tutore.
(3) In cazul in care, la data punerii sub interdictie judecatoreasca, minorul se afla sub tutela, instanta de tutela va hotari daca fostul tutore al minorului pastreaza sarcina
tutelei sau daca trebuie numit un nou tutore.

Ridicarea interdictiei judecatoresti Art. 177
(1) Daca au incetat cauzele care au provocat interdictia, instanta judecatoreasca va pronunta ridicarea ei.
(2) Cererea se poate introduce de cel pus sub interdictie judecatoreasca, de tutore, precum si de persoanele sau institutiile prevazute la art. 111.
(3) Hotararea prin care se pronunta ridicarea interdictiei judecatoresti isi produce efectele de la data cand a ramas definitiva.
(4) Cu toate acestea, incetarea dreptului de reprezentare al tutorelui nu va putea fi opusa decat in conditiile prevazute la art. 169 alin. (2), care se aplica in mod
corespunzator.
Capitolul IV – Curatela
Cazuri de instituire Art. 178
In afara de cazurile prevazute de lege, instanta de tutela poate institui curatela:
a) daca, din cauza batranetii, a bolii sau a unei infirmitati fizice, o persoana, desi capabila, nu poate, personal, sa isi administreze bunurile sau sa isi apere interesele in
conditii corespunzatoare si, din motive temeinice, nu isi poate numi un reprezentant sau un administrator;
b) daca, din cauza bolii sau din alte motive, o persoana, desi capabila, nu poate, nici personal, nici prin reprezentant, sa ia masurile necesare in cazuri a caror
rezolvare nu sufera amanare;
c) daca o persoana, fiind obligata sa lipseasca vreme indelungata de la domiciliu, nu a lasat un mandatar sau un administrator general;
d) daca o persoana a disparut fara a exista informatii despre ea si nu a lasat un mandatar sau un administrator general.

Competenta instantei de tutela Art. 179
Instanta de tutela competenta este:
a) in cazul prevazut la art. 178 lit. a), instanta de la domiciliul persoanei reprezentate;
b) in cazul prevazut la art. 178 lit. b), fie instanta de la domiciliul persoanei reprezentate, fie instanta de la locul unde trebuie luate masurile urgente;
c) in cazurile prevazute la art. 178 lit. c) sau d), instanta de la ultimul domiciliu din tara al celui lipsa ori al celui disparut.

Persoana care poate fi numita curator Art. 180
(1) Poate fi numita curator orice persoana fizica avand deplina capacitate de exercitiu si care este in masura sa indeplineasca aceasta sarcina.
(2) Cand cel interesat a desemnat, prin act unilateral sau prin contract de mandat, incheiate in forma autentica, o persoana care sa fie numita curator, aceasta va fi
numita cu prioritate. Numirea poate fi inlaturata numai pentru motive temeinice, dispozitiile art. 114—120 aplicandu-se in mod corespunzator.

Efectele curatelei Art. 181
In cazurile prevazute la art. 178, instituirea curatelei nu aduce nicio atingere capacitatii celui pe care curatorul il reprezinta.

Procedura de instituire Art. 182
(1) Curatela se poate institui la cererea celui care urmeaza a fi reprezentat, a sotului sau, a rudelor sau a celor prevazuti la art. 111.
(2) Curatela nu se poate institui decat cu consimtamantul celui reprezentat, in afara de cazurile in care consimtamantul nu poate fi dat.
(3) Numirea curatorului se face de instanta de tutela, cu acordul celui desemnat, printr-o incheiere care se comunica in scris curatorului si se afiseaza la sediul instantei
de tutela, precum si la primaria de la domiciliul celui reprezentat.

Continutul curatelei Art. 183
(1) In cazurile in care se instituie curatela, se aplica regulile de la mandat, cu exceptia cazului in care, la cererea persoanei interesate ori din oficiu, instanta de tutela va
hotari ca se impune investirea curatorului cu drepturile si obligatiile unui administrator insarcinat cu simpla administrare a bunurilor altuia.
(2) Daca sunt aplicabile regulile de la mandat, instanta de tutela poate stabili limitele mandatului si poate da instructiuni curatorului, in locul celui reprezentat, in toate
cazurile in care acesta din urma nu este in masura sa o faca.

Inlocuirea curatorului Art. 184
(1) Curatorul este in drept sa ceara inlocuirea sa dupa 3 ani de la numire.
(2) Pentru motive temeinice curatorul poate cere inlocuirea sa si inaintea implinirii termenului de 3 ani.

Incetarea curatelei Art. 185
Daca au incetat cauzele care au provocat instituirea curatelei, aceasta va fi ridicata de instanta de tutela la cererea curatorului, a celui reprezentat sau a celor prevazuti
la art. 111.

Dispozitii speciale Art. 186
Dispozitiile prezentului capitol nu se aplica si curatorului special prevazut la art. 150, 159 si 167. In aceste din urma cazuri, drepturile si obligatiile stabilite de lege in
sarcina tutorelui se aplica, in mod corespunzator, si curatorului special.
Titlul IV – Persoana juridica

Capitolul I – Dispozitii generale
Elementele constitutive Art. 187
Orice persoana juridica trebuie sa aiba o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu, afectat realizarii unui anumit scop licit si moral, in acord cu interesul
general.

Calitatea de persoana juridica Art. 188
Sunt persoane juridice entitatile prevazute de lege, precum si orice alte organizatii legal infiintate care, desi nu sunt declarate de lege persoane juridice, indeplinesc
toate conditiile prevazute la art. 187.

Categorii de persoane juridice Art. 189
Persoanele juridice sunt de drept public sau de drept privat.

Persoana juridica de drept privat Art. 190
Persoanele juridice de drept privat se pot constitui, in mod liber, in una dintre formele prevazute de lege.

Persoana juridica de drept public Art. 191
(1) Persoanele juridice de drept public se infiinteaza prin lege.
(2) Prin exceptie de la dispozitiile alin. (1), in cazurile anume prevazute de lege, persoanele juridice de drept public se pot infiinta prin acte ale autoritatilor
administratiei publice centrale sau locale ori prin alte moduri prevazute de lege.

Regimul juridic aplicabil Art. 192
Persoanele juridice legal infiintate se supun dispozitiilor aplicabile categoriei din care fac parte, precum si celor cuprinse in prezentul cod, daca prin lege nu se prevede
altfel.

Efectele personalitatii juridice Art. 193
(1) Persoana juridica participa in nume propriu la circuitul civil si raspunde pentru obligatiile asumate cu bunurile proprii, afara de cazul in care prin lege s-ar dispune
altfel.
(2) Nimeni nu poate invoca impotriva unei persoane de buna-credinta calitatea de subiect de drept a unei persoane juridice, daca prin aceasta se urmareste
ascunderea unei fraude, a unui abuz de drept sau a unei atingeri aduse ordinii publice.
Capitolul II – Infiintarea persoanei juridice
Sectiunea 1 – Dispozitii comune
Modurile de infiintare Art. 194
(1) Persoana juridica se infiinteaza:
a) prin actul de infiintare al organului competent, in cazul autoritatilor si al institutiilor publice, al unitatilor administrativ-teritoriale, precum si al operatorilor economici
care se constituie de catre stat sau de catre unitatile administrativteritoriale.
In toate cazurile, actul de infiintare trebuie sa prevada in mod expres daca autoritatea publica sau institutia publica este persoana juridica;
b) prin actul de infiintare al celor care o constituie, autorizat, in conditiile legii;
c) in orice alt mod prevazut de lege.
(2) Daca prin lege nu se dispune altfel, prin act de infiintare se intelege actul de constituire a persoanei juridice si, dupa caz, statutul acesteia.

Durata persoanei juridice Art. 195
Persoana juridica se infiinteaza pe durata nedeterminata, daca prin lege, actul de constituire sau statut nu se prevede altfel.

Sectiunea 2 – Nulitatea persoanei juridice
Cauzele de nulitate Art. 196
(1) Nulitatea unei persoane juridice poate fi constatata sau, dupa caz, declarata de instanta judecatoreasca numai atunci cand:
a) lipseste actul de infiintare sau nu a fost incheiat in forma autentica in situatiile anume prevazute de lege;
b) toti fondatorii sau asociatii au fost, potrivit legii, incapabili, la data infiintarii persoanei juridice;
c) obiectul de activitate este ilicit, contrar ordinii publice ori bunelor moravuri;
d) lipseste autorizatia administrativa necesara pentru infiintarea acesteia;
e) actul de infiintare nu prevede denumirea, sediul sau obiectul de activitate;
f) actul de infiintare nu prevede aporturile fondatorilor sau ale asociatilor ori capitalul social subscris si varsat;
g) s-au incalcat dispozitiile legale privind patrimoniul initial sau capitalul social minim, subscris si varsat;
h) nu s-a respectat numarul minim de fondatori sau asociati prevazut de lege;
i) au fost nesocotite alte dispozitii legale imperative prevazute sub sanctiunea nulitatii actului de infiintare a persoanei juridice.
(2) Nerespectarea dispozitiilor alin. (1) lit. a), c)—g) se sanctioneaza cu nulitatea absoluta.

Aspectele speciale privind regimul nulitatii Art. 197
(1) Nulitatea relativa a persoanei juridice poate fi invocata in termen de un an de la data inregistrarii sau infiintarii acesteia, dupa caz.
(2) Nulitatea absoluta sau relativa a persoanei juridice se acopera in toate cazurile, daca, pana la inchiderea dezbaterilor in fata primei instante de judecata, cauza de
nulitate a fost inlaturata.

Efectele nulitatii Art. 198
(1) De la data la care hotararea judecatoreasca de constatare sau declarare a nulitatii a devenit definitiva, persoana juridica inceteaza fara efect retroactiv si intra in
lichidare.
(2) Prin hotararea judecatoreasca de constatare sau declarare a nulitatii se numesc si lichidatorii.
(3) Hotararea judecatoreasca definitiva se comunica, din oficiu, spre a fi notata in toate registrele publice in care persoana juridica a fost inregistrata sau, dupa caz,
mentionata.
(4) In toate cazurile, fondatorii sau asociatii raspund, in conditiile legii, pentru obligatiile persoanei juridice care s-au nascut in sarcina acesteia de la data infiintarii ei si
pana la data notarii in registrele publice a hotararii judecatoresti prevazute la alin. (3).

Regimul actelor juridice incheiate cu tertii Art. 199
(1) Constatarea sau, dupa caz, declararea nulitatii nu aduce atingere actelor incheiate anterior in numele persoanei juridice de catre organele de administrare, direct
sau prin reprezentare, dupa caz.
(2) Nici persoana juridica si nici fondatorii sau asociatii nu pot opune tertilor nulitatea acesteia, in afara de cazul in care se dovedeste ca acestia cunosteau cauza de
nulitate la momentul incheierii actului.

Sectiunea 3 – Inregistrarea persoanei juridice
Inregistrarea persoanei juridice Art. 200
(1) Persoanele juridice sunt supuse inregistrarii, daca legile care le sunt aplicabile prevad aceasta inregistrare.
(2) Prin inregistrare se intelege inscrierea, inmatricularea sau, dupa caz, orice alta formalitate de publicitate prevazuta de lege, facuta in scopul dobandirii personalitatii
juridice sau al luarii in evidenta a persoanelor juridice legal infiintate, dupa caz.
(3) Inregistrarea se face la cerere sau, in cazurile anume prevazute de lege, din oficiu.

Obligatia de verificare a documentelor publicate Art. 201
Persoana juridica este obligata sa verifice identitatea dintre textul actului constitutiv sau al statutului si textul depus la registrul public si cel aparut intr-o publicatie
oficiala. In caz de neconcordanta, tertii pot opune persoanei juridice oricare dintre aceste texte, in afara de cazul in care se face dovada ca ei cunosteau textul depus
la registru.

Lipsa inregistrarii Art. 202
(1) Daca inregistrarea persoanei juridice are caracter constitutiv, persoana juridica nu se considera legal infiintata cat timp inregistrarea nu a fost efectuata.
(2) Daca insa inregistrarea este ceruta numai pentru opozabilitate fata de terti, actele sau faptele juridice facute in numele sau in contul persoanei juridice, pentru care
nu s-a efectuat publicitatea prevazuta in acest scop de lege, nu pot fi opuse tertilor, in afara de cazul in care se face dovada ca acestia cunosteau ca publicitatea nu a
fost indeplinita.

Raspunderea pentru neefectuarea formalitatilor de inregistrare Art. 203
Fondatorii, reprezentantii persoanei juridice supuse inregistrarii, precum si primii membri ai organelor de conducere, de administrare si de control ale acesteia raspund
nelimitat si solidar pentru prejudiciul cauzat prin neindeplinirea formalitatilor de inregistrare a persoanei juridice, daca aceste formalitati trebuiau sa fie cerute de aceste
persoane.

Inregistrarea modificarilor aduse actului de infiintare Art. 204
Dispozitiile art. 200—203 sunt aplicabile si in cazul inregistrarii modificarilor aduse actului de infiintare a persoanei juridice, realizate cu respectarea conditiilor
prevazute de lege sau de actul de infiintare a acesteia, dupa caz.
Capitolul III – Capacitatea civila a persoanei juridice
Sectiunea 1 – Capacitatea de folosinta a persoanei juridice
Data dobandirii capacitatii de folosinta Art. 205
(1) Persoanele juridice care sunt supuse inregistrarii au capacitatea de a avea drepturi si obligatii de la data inregistrarii lor.
(2) Celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea drepturi si obligatii, dupa caz, potrivit art. 194, de la data actului de infiintare, de la data autorizarii constituirii
lor sau de la data indeplinirii oricarei alte cerinte prevazute de lege.
(3) Cu toate acestea, persoanele juridice prevazute la alin. (1) pot, chiar de la data actului de infiintare, sa dobandeasca drepturi si sa isi asume obligatii, insa numai in
masura necesara pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in mod valabil.
(4) Fondatorii, asociatii, reprezentantii si orice alte persoane care au lucrat in numele unei persoane juridice in curs de constituire raspund nelimitat si solidar fata de
terti pentru actele juridice incheiate in contul acesteia cu incalcarea dispozitiilor alin. (3), in afara de cazul in care persoana juridica nou-creata, dupa ce a dobandit
personalitate juridica, le-a preluat asupra sa. Actele astfel preluate sunt considerate a fi ale persoanei juridice inca de la data incheierii lor si produc efecte depline.

Continutul capacitatii de folosinta Art. 206
(1) Persoana juridica poate avea orice drepturi si obligatii civile, afara de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot apartine decat persoanei fizice.
(2) Persoanele juridice fara scop lucrativ pot avea doar acele drepturi si obligatii civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de
constituire sau statut.
(3) Actul juridic incheiat cu incalcarea dispozitiilor alin. (1) si (2) este lovit de nulitate absoluta.

Desfasurarea activitatilor autorizate Art. 207
(1) In cazul activitatilor care trebuie autorizate de organele competente, dreptul de a desfasura asemenea activitati se naste numai din momentul obtinerii autorizatiei
respective, daca prin lege nu se prevede altfel.
(2) Actele si operatiunile savarsite fara autorizatiile prevazute de lege sunt lovite de nulitate absoluta, iar persoanele care le-au facut raspund nelimitat si solidar pentru
toate prejudiciile cauzate, independent de aplicarea altor sanctiuni prevazute de lege.

Capacitatea de a primi liberalitati Art. 208
Prin exceptie de la prevederile art. 205 alin. (3) si daca prin lege nu se dispune altfel, orice persoana juridica poate primi liberalitati in conditiile dreptului comun, de la
data actului de infiintare sau, in cazul fundatiilor testamentare, din momentul deschiderii mostenirii testatorului, chiar si in cazul in care liberalitatile nu sunt necesare
pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in mod legal.

Sectiunea 2 – Capacitatea de exercitiu si functionarea persoanei juridice
§1. Capacitatea de exercitiu

Data dobandirii capacitatii de exercitiu Art. 209
(1) Persoana juridica isi exercita drepturile si isi indeplineste obligatiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor.
(2) Au calitatea de organe de administrare, in sensul alin. (1), persoanele fizice sau persoanele juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate
sa actioneze, in raporturile cu tertii, individual sau colectiv, in numele si pe seama persoanei juridice.
(3) Raporturile dintre persoana juridica si cei care alcatuiesc organele sale de administrare sunt supuse, prin analogie, regulilor mandatului, daca nu s-a prevazut altfel
prin lege, actul de constituire sau statut.

Lipsa organelor de administrare Art. 210
(1) Pana la data constituirii organelor de administrare, exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor care privesc persoana juridica se fac de catre fondatori ori de
catre persoanele fizice sau persoanele juridice desemnate in acest scop.
(2) Actele juridice incheiate de catre fondatori sau de catre persoanele desemnate cu depasirea puterilor conferite potrivit legii, actului de constituire ori statutului,
pentru infiintarea persoanei juridice, precum si actele incheiate de alte persoane nedesemnate obliga persoana juridica in conditiile gestiunii de afaceri.
(3) Cel care contracteaza pentru persoana juridica ramane personal tinut fata de terti daca aceasta nu se infiinteaza ori daca nu isi asuma obligatia contractata, in afara
cazului cand prin contract a fost exonerat de aceasta obligatie.

Incapacitati si incompatibilitati Art. 211
(1) Nu pot face parte din organele de administrare si de control ale persoanei juridice incapabilii, cei cu capacitate de exercitiu restransa, cei decazuti din dreptul de a
exercita o functie in cadrul acestor organe, precum si cei declarati prin lege sau prin actul de constituire incompatibili sa ocupe o astfel de functie.
(2) Actele incheiate cu incalcarea dispozitiilor alin. (1) sunt anulabile. Acestea nu pot fi anulate pentru simplul fapt ca persoanele care fac parte din aceste organe sunt
incapabile ori incompatibile, dupa caz, sau pentru ca acestea au fost numite cu incalcarea dispozitiilor legale ori statutare, daca nu s-a produs o vatamare.

§2. Functionarea persoanei juridice

Actele emise de organele persoanei juridice Art. 212
(1) Hotararile si deciziile luate de organele de conducere si administrare in conditiile legii, actului de constituire sau statutului sunt obligatorii chiar pentru cei care nu au
luat parte la deliberare sau au votat impotriva.
(2) Fata de terti hotararile si deciziile luate in conditiile legii, ale actului de constituire sau ale statutului produc efecte numai de la data publicarii lor, in cazurile si
conditiile prevazute de lege, in afara de cazul in care se face dovada ca acestia le-au cunoscut pe alta cale.

Obligatiile membrilor organelor de administrare

Art. 213
Membrii organelor de administrare ale unei persoane juridice trebuie sa actioneze in interesul acesteia, cu prudenta si diligenta cerute unui bun proprietar. Separarea
patrimoniilor Art. 214
(1) Membrii organelor de administrare au obligatia sa asigure si sa mentina separatia dintre patrimoniul persoanei juridice si propriul lor patrimoniu.
(2) Ei nu pot folosi in profitul ori in interesul lor sau al unor terti, dupa caz, bunurile persoanei juridice ori informatiile pe care le obtin in virtutea functiei lor, afara de
cazul in care ar fi autorizati in acest scop de catre cei care i-au numit.

Contrarietatea de interese Art. 215
(1) Este anulabil actul juridic incheiat in frauda intereselor persoanei juridice de un membru al organelor de administrare, daca acesta din urma, sotul, ascendentii sau
descendentii lui, rudele in linie colaterala sau afinii sai, pana la gradul al patrulea inclusiv, aveau vreun interes sa se incheie acel act si daca partea cealalta a cunoscut
sau trebuia sa cunoasca acest lucru.
(2) Atunci cand cel care face parte din organele de administrare ale persoanei juridice ori una dintre persoanele prevazute la alin. (1) are interes intr-o problema
supusa hotararii acestor organe, trebuie sa instiinteze persoana juridica si sa nu ia parte la nicio deliberare privitoare la aceasta. In caz contrar, el raspunde pentru
daunele cauzate persoanei juridice, daca fara votul lui nu s-ar fi putut obtine majoritatea ceruta.

Nulitatea actelor emise de organele persoanei juridice Art. 216
(1) Hotararile si deciziile contrare legii, actului de constituire ori statutului pot fi atacate in justitie de oricare dintre membrii organelor de conducere sau de administrare
care nu au participat la deliberare ori care au votat impotriva si au cerut sa se insereze aceasta in procesul-verbal de sedinta, in termen de 15 zile de la data cand li s-a
comunicat copia de pe hotararea sau decizia respectiva ori de la data cand a avut loc sedinta, dupa caz.
(2) Administratorii nu pot insa ataca hotararea privitoare la revocarea lor din functie. Ei au numai dreptul de a fi despagubiti, daca revocarea a fost nejustificata sau
intempestiva si au suferit astfel un prejudiciu.
(3) Cererea de anulare se solutioneaza in camera de consiliu de catre instanta competenta in circumscriptia careia persoana juridica isi are sediul, in contradictoriu cu
persoana juridica in cauza, reprezentata prin administratori. Hotararea instantei este supusa numai apelului.
(4) Daca hotararea este atacata de toti administratorii, persoana juridica este reprezentata in justitie de persoana desemnata de presedintele instantei dintre membrii
persoanei juridice, care va indeplini mandatul cu care a fost insarcinata pana cand organul de conducere competent, convocat in acest scop, va alege o alta persoana.
(5) Hotararea definitiva de anulare va fi mentionata in registrul public in care este inregistrata persoana juridica, fiind opozabila de la aceasta data fata de orice
persoana, inclusiv fata de membrii acelei persoane juridice.
(6) Daca se invoca motive de nulitate absoluta, dreptul la actiunea in constatarea nulitatii este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulata de orice persoana
interesata.
Dispozitiile alin. (3)—(5) raman aplicabile.
(7) Prevederile prezentului articol se aplica in masura in care prin legi speciale nu se dispune altfel.

Suspendarea actelor atacate Art. 217
(1) Odata cu intentarea actiunii in anulare, reclamantul poate cere instantei, pe cale de ordonanta presedintiala, suspendarea executarii actelor atacate.
(2) Pentru a incuviinta suspendarea, instanta il poate obliga pe reclamant sa depuna o cautiune, in conditiile legii. Participarea la circuitul civil Art. 218
(1) Actele juridice facute de organele de administrare ale persoanei juridice, in limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice insesi.
(2) In raporturile cu tertii, persoana juridica este angajata prin actele organelor sale, chiar daca aceste acte depasesc puterea de reprezentare conferita prin actul de
constituire sau statut, in afara de cazul in care ea dovedeste ca tertii o cunosteau la data incheierii actului. Simpla publicare a actului de constituire sau a statutului
persoanei juridice nu constituie dovada cunoasterii acestui fapt.
(3) Clauzele sau dispozitiile actului de constituire ori ale statutului, precum si hotararile organelor statutare ale persoanei juridice care limiteaza sau largesc puterile
conferite exclusiv de lege acestor organe sunt considerate nescrise, chiar daca au fost publicate.

Raspunderea pentru fapte juridice Art. 219
(1) Faptele licite sau ilicite savarsite de organele persoanei juridice obliga insasi persoana juridica, insa numai daca ele au legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor
incredintate.
(2) Faptele ilicite atrag si raspunderea personala si solidara a celor care le-au savarsit, atat fata de persoana juridica, cat si fata de terti.

Raspunderea membrilor organelor persoanei juridice Art. 220
(1) Actiunea in raspundere impotriva administratorilor, cenzorilor, directorilor si a altor persoane care au actionat in calitate de membri ai organelor persoanei juridice,
pentru prejudiciile cauzate persoanei juridice de catre acestia prin incalcarea indatoririlor stabilite in sarcina lor, apartine, in numele persoanei juridice, organului de
conducere competent, care va decide cu majoritatea ceruta de lege, iar in lipsa, cu majoritatea ceruta de prevederile statutare.
(2) Hotararea poate fi luata chiar daca problema raspunderii persoanelor prevazute la alin. (1) nu figureaza pe ordinea de zi.
(3) Organul de conducere competent desemneaza cu aceeasi majoritate persoana insarcinata sa exercite actiunea in justitie.
(4) Daca s-a hotarat introducerea actiunii in raspundere impotriva administratorilor, mandatul acestora inceteaza de drept si organul de conducere competent va
proceda la inlocuirea lor.
(5) In cazul in care actiunea se introduce impotriva directorilor angajati in baza unui alt contract decat a unui contract individual de munca, acestia sunt suspendati de
drept din functie pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti.

§3. Dispozitii speciale

Raspunderea persoanelor juridice de drept public Art. 221
Daca prin lege nu se dispune altfel, persoanele juridice de drept public sunt obligate pentru faptele licite sau ilicite ale organele lor, in aceleasi conditii ca persoanele
juridice de drept privat.

Independenta patrimoniala Art. 222
Persoana juridica avand in subordine o alta persoana juridica nu raspunde pentru neexecutarea obligatiilor acesteia din urma si nici persoana juridica subordonata nu
raspunde pentru persoana juridica fata de care este subordonata, daca prin lege nu se dispune altfel.

Statul si unitatile administrativteritoriale Art. 223
(1) In raporturile civile in care se prezinta nemijlocit, in nume propriu, ca titular de drepturi si obligatii, statul participa prin Ministerul Finantelor Publice, afara de cazul
in care legea stabileste un alt organ in acest sens.
(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile in mod corespunzator si unitatilor administrativ-teritoriale care participa la raporturile civile in nume propriu, prin organele
prevazute de lege.

Raspunderea civila a statului si a unitatilor administrativ-teritoriale Art. 224
(1) Daca prin lege nu se dispune altfel, statul nu raspunde decat in mod subsidiar pentru obligatiile organelor, autoritatilor si institutiilor publice care sunt persoane
juridice si niciuna dintre aceste persoane juridice nu raspunde pentru obligatiile statului.
(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile in mod corespunzator si unitatilor administrativ-teritoriale care nu raspund decat in mod subsidiar pentru obligatiile organelor,
institutiilor si serviciilor publice din subordinea acestora atunci cand acestea au personalitate juridica.
Capitolul IV – Identificarea persoanei juridice
Nationalitatea persoanei juridice Art. 225
Sunt de nationalitate romana toate persoanele juridice al caror sediu, potrivit actului de constituire sau statutului, este stabilit in Romania.

Denumirea persoanei juridice Art. 226
(1) Persoana juridica poarta denumirea stabilita, in conditiile legii, prin actul de constituire sau prin statut.
(2) Odata cu inregistrarea persoanei juridice se vor trece in registrul public denumirea ei si celelalte atribute de identificare.

Sediul persoanei juridice Art. 227
(1) Sediul persoanei juridice se stabileste potrivit actului de constituire sau statutului.
(2) In functie de obiectul de activitate, persoana juridica poate avea mai multe sedii cu caracter secundar pentru sucursalele, reprezentantele sale teritoriale si punctele
de lucru. Dispozitiile art. 97 sunt aplicabile in mod corespunzator.

Schimbarea denumirii si sediului Art. 228
Persoana juridica poate sa isi schimbe denumirea sau sediul, in conditiile prevazute de lege.

Dovada denumirii si sediului Art. 229
(1) In raporturile cu tertii, dovada denumirii si a sediului persoanei juridice se face cu mentiunile inscrise in registrele de publicitate sau de evidenta prevazute de lege
pentru persoana juridica respectiva.
(2) In lipsa acestor mentiuni, stabilirea sau schimbarea denumirii si a sediului nu va putea fi opusa altor persoane.

Alte atribute de identificare Art. 230
In functie de specificul obiectului de activitate, persoana juridica mai poate avea si alte atribute de identificare, cum sunt numarul de inregistrare in registrul comertului
sau intr-un alt registru public, codul unic de inregistrare si alte elemente de identificare, in conditiile legii.

Mentiuni obligatorii Art. 231
Toate documentele, indiferent de forma, care emana de la persoana juridica trebuie sa cuprinda denumirea si sediul, precum si alte atribute de identificare, in cazurile
prevazute de lege, sub sanctiunea platii de daune-interese persoanei prejudiciate.
Capitolul V – Reorganizarea persoanei juridice
Notiune Art. 232
Reorganizarea persoanei juridice este operatiunea juridica in care pot fi implicate una sau mai multe persoane juridice si care are ca efecte infiintarea, modificarea ori
incetarea acestora.

Modurile de reorganizare Art. 233
(1) Reorganizarea persoanei juridice se realizeaza prin fuziune, prin divizare sau prin transformare.
(2) Reorganizarea se face cu respectarea conditiilor prevazute pentru dobandirea personalitatii juridice, in afara de cazurile in care prin lege, actul de constituire sau
statut se dispune altfel.

Fuziunea Art. 234
Fuziunea se face prin absorbtia unei persoane juridice de catre o alta persoana juridica sau prin contopirea mai multor persoane juridice pentru a alcatui o persoana
juridica noua.

Efectele fuziunii Art. 235
(1) In cazul absorbtiei, drepturile si obligatiile persoanei juridice absorbite se transfera in patrimoniul persoanei juridice care o absoarbe.
(2) In cazul contopirii persoanelor juridice, drepturile si obligatiile acestora se transfera in patrimoniul persoanei juridice nou-infiintate.

Divizarea Art. 236
(1) Divizarea poate fi totala sau partiala.
(2) Divizarea totala se face prin impartirea intregului patrimoniu al unei persoane juridice intre doua sau mai multe persoane juridice care exista deja sau care se
infiinteaza prin divizare.
(3) Divizarea partiala consta in desprinderea unei parti din patrimoniul unei persoane juridice, care continua sa existe, si in transmiterea acestei parti catre una sau mai
multe persoane juridice care exista sau care se infiinteaza in acest mod.

Efectele divizarii Art. 237
(1) Patrimoniul persoanei juridice care a incetat de a avea fiinta prin divizare se imparte in mod egal intre persoanele juridice dobanditoare, daca prin actul ce a dispus
divizarea nu s-a stabilit o alta proportie.
(2) In cazul divizarii partiale, cand o parte din patrimoniul unei persoane juridice se desprinde si se transmite unei singure persoane juridice deja existente sau care se
infiinteaza in acest mod, reducerea patrimoniului persoanei juridice divizate este proportionala cu partea transmisa.
(3) In cazul in care partea desprinsa se transmite mai multor persoane juridice deja existente sau care se infiinteaza in acest mod, impartirea patrimoniului intre
persoana juridica fata de care s-a facut desprinderea si persoanele juridice dobanditoare se va face potrivit dispozitiilor alin. (2), iar intre persoanele juridice
dobanditoare, impartirea partii desprinse se va face potrivit dispozitiilor alin. (1), ce se vor aplica in mod corespunzator.

Intinderea raspunderii in caz de divizare Art. 238
(1) In cazul divizarii, fiecare dintre persoanele juridice dobanditoare va raspunde:
a) pentru obligatiile legate de bunurile care formeaza obiectul drepturilor dobandite sau pastrate integral;
b) pentru celelalte obligatii ale persoanei juridice divizate, proportional cu valoarea drepturilor dobandite sau pastrate, socotita dupa scaderea obligatiilor prevazute la
lit. a).
(2) Daca o persoana juridica infiintata in conditiile art. 194 alin. (1) lit. a) este supusa divizarii, prin actul de reorganizare se va putea stabili si un alt mod de repartizare
a obligatiilor decat acela prevazut in prezentul articol.

Repartizarea contractelor in caz de divizare Art. 239
In caz de divizare, contractele se vor repartiza, cu respectarea dispozitiilor art. 206 alin. (2), art. 237 si 238, astfel incat executarea fiecaruia dintre ele sa se faca in
intregime de catre o singura persoana juridica dobanditoare, afara numai daca aceasta nu este cu putinta.

Incetarea unor contracte Art. 240
(1) In cazul contractelor incheiate in considerarea calitatii persoanei juridice supuse reorganizarii, acestea nu isi inceteaza efectele, cu exceptia cazului in care partile au
stipulat expres contrariul sau mentinerea ori repartizarea contractului este conditionata de acordul partii interesate.
(2) Daca mentinerea sau repartizarea contractului este conditionata de acordul partii interesate, aceasta va fi notificata sau, dupa caz, instiintata prin scrisoare
recomandata, cu confirmare de primire, pentru a-si da ori nu consimtamantul in termen de 10 zile lucratoare de la comunicarea notificarii sau instiintarii. Lipsa de
raspuns in acest termen echivaleaza cu refuzul de mentinere sau preluare a contractului de catre persoana juridica succesoare.

Transformarea persoanei juridice Art. 241
(1) Transformarea persoanei juridice intervine in cazurile prevazute de lege, atunci cand o persoana juridica isi inceteaza existenta, concomitent cu infiintarea, in locul
ei, a unei alte persoane juridice.
(2) In cazul transformarii, drepturile si obligatiile persoanei juridice care si-a incetat existenta se transfera in patrimoniul persoanei juridice nou-infiintate, cu exceptia
cazului in care prin actul prin care s-a dispus transformarea se prevede altfel. In aceste din urma cazuri, dispozitiile art. 239, 240 si 243 raman aplicabile.

Data transmiterii drepturilor si obligatiilor Art. 242
(1) In cazul reorganizarii persoanelor juridice supuse inregistrarii, transmiterea drepturilor si obligatiilor se realizeaza atat intre parti, cat si fata de terti, numai prin
inregistrarea operatiunii si de la data acesteia.
(2) In ceea ce priveste celelalte persoane juridice nesupuse inregistrarii, transmiterea drepturilor si obligatiilor, in cazurile prevazute la alin. (1), se realizeaza atat intre
parti, cat si fata de terti, numai pe data aprobarii de catre organul competent a inventarului, a bilantului contabil intocmit in vederea predarii-primirii, a evidentei si a
repartizarii tuturor contractelor in curs de executare, precum si a oricaror alte asemenea acte prevazute de lege.
(3) In cazul bunurilor imobile care fac obiectul transmisiunii, dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale se dobandesc numai prin inscrierea in cartea funciara, in
baza actului de reorganizare incheiat in forma autentica sau, dupa caz, a actului administrativ prin care s-a dispus reorganizarea, in ambele situatii insotit, daca este
cazul, de certificatul de inregistrare a persoanei juridice nou-infiintate.

Opozitii Art. 243
(1) Actele prin care s-a hotarat reorganizarea pot fi atacate, daca prin lege nu se dispune altfel, prin opozitie, de catre creditori si orice alte persoane interesate, in
termen de 30 de zile de la data cand au luat cunostinta de aprobarea reorganizarii, dar nu mai tarziu de un an de la data publicarii acesteia, sau, dupa caz, de la data
aprobarii acesteia de catre organul competent, potrivit legii.
(2) Opozitia suspenda executarea fata de oponenti pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, in afara de cazul in care persoana juridica debitoare face
dovada executarii obligatiilor sau ofera garantii acceptate de creditori ori incheie cu acestia un acord pentru plata datoriilor.
(3) Opozitia se judeca in camera de consiliu, cu citarea partilor, de catre instanta competenta.
(4) Hotararea pronuntata asupra opozitiei este supusa numai apelului.
Capitolul VI – Incetarea persoanei juridice
Sectiunea 1 – Dispozitii generale
Modurile de incetare Art. 244
Persoana juridica inceteaza, dupa caz, prin constatarea ori declararea nulitatii, prin fuziune, divizare totala, transformare, dizolvare sau desfiintare ori printr-un alt mod
prevazut de actul constitutiv sau de lege.

Sectiunea 2 – Dizolvarea persoanei juridice
Dizolvarea persoanelor juridice de drept privat Art. 245
Persoanele juridice de drept privat se dizolva:
a) daca termenul pentru care au fost constituite s-a implinit;
b) daca scopul a fost realizat ori nu mai poate fi indeplinit;
c) daca scopul pe care il urmaresc sau mijloacele intrebuintate pentru realizarea acestuia au devenit contrare legii sau ordinii publice ori daca ele urmaresc un alt scop
decat cel declarat;
d) prin hotararea organelor competente ale acestora;
e) prin orice alt mod prevazut de lege, actul de constituire sau statut.

Dizolvarea persoanelor juridice de drept public Art. 246
Persoanele juridice de drept public se dizolva numai in cazurile si in conditiile anume prevazute de lege.

Opozitii Art. 247
In cazul in care persoana juridica se dizolva prin hotararea organului competent, creditorii sau orice alte persoane interesate pot face opozitie, dispozitiile art. 243
aplicandu-se in mod corespunzator.

Lichidarea Art. 248
(1) Prin efectul dizolvarii persoana juridica intra in lichidare in vederea valorificarii activului si a platii pasivului.
(2) Persoana juridica isi pastreaza capacitatea civila pentru operatiunile necesare lichidarii pana la finalizarea acesteia.
(3) Daca incetarea persoanei juridice are loc prin fuziune, transformare sau prin divizare totala, nu se declanseaza procedura lichidarii.

Destinatia bunurilor ramase dupa lichidare Art. 249
(1) Oricare ar fi cauzele dizolvarii, bunurile persoanei juridice ramase dupa lichidare vor primi destinatia stabilita in actul de constituire sau statut ori destinatia stabilita
in hotararea organului competent luata inainte de dizolvare.
(2) In lipsa unei asemenea prevederi in actul de constituire sau statut ori in lipsa unei hotarari luate in conditiile alin. (1), precum si in cazul in care prevederea sau
hotararea este contrara legii sau ordinii publice, la propunerea lichidatorului, bunurile ramase dupa lichidare se atribuie de instanta competenta, prin hotarare supusa
numai apelului, unei persoane juridice cu scop identic sau asemanator, daca prin lege nu se prevede altfel. Atunci cand exista mai multe astfel de persoane juridice,
lichidatorul propune cel putin 3 persoane juridice, caz in care bunurile se atribuie prin tragere la sorti.
(3) In cazul in care persoana juridica a fost dizolvata pentru motivele prevazute la art. 245 lit. d), precum si in cazul in care nicio persoana juridica nu este de acord cu
preluarea bunurilor ramase dupa lichidare in conditiile alin. (2), acestea vor trece in proprietatea comunei, orasului sau municipiului in a carui raza teritoriala se afla
bunurile.
(4) In toate cazurile, transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor ramase dupa lichidare are loc la data preluarii lor de catre beneficiari, daca prin lege nu se
prevede altfel. Procesul-verbal de predare-primire si hotararea judecatoreasca ramasa definitiva, in cazurile prevazute la alin. (2) ori (3), constituie titlu de proprietate
sau, dupa caz, pot servi drept temei juridic pentru intabularea in cartea funciara.
In cazul bunurilor imobile, dispozitiile art. 1.244 si cele in materie de carte funciara raman aplicabile.

Sectiunea 3 – Dispozitii speciale
Desfiintarea unor persoane juridice Art. 250
(1) Persoanele juridice infiintate de catre autoritatile publice centrale sau locale, nesupuse dizolvarii, pot fi desfiintate prin hotararea organului care le-a infiintat.
(2) In acest caz, daca organul competent nu a dispus altfel, drepturile si obligatiile persoanei juridice desfiintate se transfera persoanei juridice dobanditoare,
proportional cu valoarea bunurilor transmise acesteia, tinandu-se insa seama si de natura obligatiilor respective.

Data incetarii personalitatii juridice Art. 251
(1) Persoanele juridice supuse inregistrarii inceteaza la data radierii din registrele in care au fost inscrise.
(2) Celelalte persoane juridice inceteaza la data actului prin care s-a dispus incetarea sau, dupa caz, la data indeplinirii oricarei alte cerinte prevazute de lege.
Titlul V – Apararea drepturilor nepatrimoniale
Ocrotirea personalitatii umane Art. 252
Orice persoana fizica are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiintei umane, cum sunt viata, sanatatea, integritatea fizica si psihica, demnitatea, intimitatea vietii
private, libertatea de constiinta, creatia stiintifica, artistica, literara sau tehnica.

de aparare Art. 253
(1) Persoana fizica ale carei drepturi nepatrimoniale au fost incalcate ori amenintate poate cere oricand instantei:
a) interzicerea savarsirii faptei ilicite, daca aceasta este iminenta;
b) incetarea incalcarii si interzicerea pentru viitor, daca aceasta dureaza inca;
c) constatarea caracterului ilicit al faptei savarsite, daca tulburarea pe care a produs-o subzista.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), in cazul incalcarii drepturilor nepatrimoniale prin exercitarea dreptului la libera exprimare, instanta poate dispune numai
masurile prevazute la alin. (1) lit. b) si c).
(3) Totodata, cel care a suferit o incalcare a unor asemenea drepturi poate cere instantei sa il oblige pe autorul faptei sa indeplineasca orice masuri socotite necesare
de catre instanta spre a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt:
a) obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotararii de condamnare;
b) orice alte masuri necesare pentru incetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat.
(4) De asemenea, persoana prejudiciata poate cere despagubiri sau, dupa caz, o reparatie patrimoniala pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, daca
vatamarea este imputabila autorului faptei prejudiciabile. In aceste cazuri, dreptul la actiune este supus prescriptiei extinctive.

Apararea dreptului la nume Art. 254
(1) Cel al carui nume este contestat poate sa ceara instantei judecatoresti recunoasterea dreptului sau la acel nume.
(2) De asemenea, cel care este lezat prin uzurparea, in tot sau in parte, a numelui sau poate sa ceara oricand instantei judecatoresti sa dispuna incetarea acestei
atingeri nelegitime.
(3) Dispozitiile prezentului articol se aplica, in mod corespunzator, si apararii dreptului la pseudonim, ales in conditiile legii.

Masuri provizorii Art. 255
(1) Daca persoana care se considera lezata face dovada credibila ca drepturile sale nepatrimoniale fac obiectul unei actiuni ilicite, actuale sau iminente si ca aceasta
actiune risca sa ii cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate sa ceara instantei judecatoresti luarea unor masuri provizorii.
(2) Instanta judecatoreasca poate sa dispuna in special:
a) interzicerea incalcarii sau incetarea ei provizorie;
b) luarea masurilor necesare pentru a asigura conservarea probelor.
(3) In cazul prejudiciilor aduse prin mijloacele presei scrise sau audiovizuale, instanta judecatoreasca nu poate sa dispuna incetarea, cu titlu provizoriu, a actiunii
prejudiciabile decat daca prejudiciile cauzate reclamantului sunt grave, daca actiunea nu este in mod evident justificata, potrivit art. 75, si daca masura luata de
instanta nu apare ca fiind disproportionata in raport cu prejudiciile cauzate. Dispozitiile art. 253 alin. (2) raman aplicabile.
(4) Instanta solutioneaza cererea potrivit dispozitiilor privitoare la ordonanta presedintiala, care se aplica in mod corespunzator. In cazul in care cererea este formulata
inainte de introducerea actiunii de fond, prin hotararea prin care s-a dispus masura provizorie se va fixa si termenul in care actiunea in fond trebuie sa fie introdusa,
sub sanctiunea incetarii de drept a acelei masuri. Dispozitiile alin. (6) sunt aplicabile.
(5) Daca masurile luate sunt de natura sa produca un prejudiciu partii adverse, instanta il poate obliga pe reclamant sa dea o cautiune in cuantumul fixat de aceasta,
sub sanctiunea incetarii de drept a masurii dispuse.
(6) Masurile luate potrivit prezentului articol anterior introducerii actiunii in justitie pentru apararea dreptului nepatrimonial incalcat inceteaza de drept, daca
reclamantul nu a sesizat instanta in termenul fixat de aceasta, dar nu mai tarziu de 30 de zile de la luarea acestora.
(7) Reclamantul este tinut sa repare, la cererea partii interesate, prejudiciul cauzat prin masurile provizorii luate, daca actiunea de fond este respinsa ca neintemeiata.
Cu toate acestea, daca reclamantul nu a fost in culpa ori a avut o culpa usoara, instanta, in raport cu circumstantele concrete, poate fie sa refuze obligarea sa la
despagubirile cerute de partea adversa, fie sa dispuna reducerea acestora.
(8) Daca partea adversa nu solicita daune-interese, instanta va dispune eliberarea cautiunii, la cererea reclamantului, prin hotarare data cu citarea partilor. Cererea se
judeca potrivit dispozitiilor privitoare la ordonanta presedintiala, care se aplica in mod corespunzator. In cazul in care paratul se opune la eliberarea cautiunii, instanta
va fixa un termen in vederea introducerii actiunii de fond, care nu poate fi mai lung de 30 de zile de la data pronuntarii hotararii, sub sanctiunea incetarii de drept a
masurii de indisponibilizare a sumei depuse cu titlu de cautiune.

Decesul titularului dreptului nepatrimonial Art. 256
(1) Actiunea pentru restabilirea dreptului nepatrimonial incalcat poate fi continuata sau pornita, dupa moartea persoanei vatamate, de catre sotul supravietuitor, de
oricare dintre rudele in linie dreapta ale persoanei decedate, precum si de oricare dintre rudele sale colaterale pana la gradul al patrulea inclusiv.
(2) Actiunea pentru restabilirea integritatii memoriei unei persoane decedate poate fi pornita de cei prevazuti la alin. (1).

Apararea drepturilor nepatrimoniale ale persoanei juridice Art. 257
Dispozitiile prezentului titlu se aplica prin asemanare si drepturilor nepatrimoniale ale persoanelor juridice.
CARTEA II – Despre familie *)

————-
*) Dispozitiile tranzitorii si de punere in aplicare a cartii a II-a sunt cuprinse in art. 24—51 din Legea nr. 71/2011.
Titlul I – Dispozitii generale
Familia Art. 258
(1) Familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre soti, pe egalitatea acestora, precum si pe dreptul si indatorirea parintilor de a asigura cresterea si educarea
copiilor lor.
(2) Familia are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului.
(3) Statul este obligat sa sprijine, prin masuri economice si sociale, incheierea casatoriei, precum si dezvoltarea si consolidarea familiei.
(4) In sensul prezentului cod, prin soti se intelege barbatul si femeia uniti prin casatorie.

Casatoria Art. 259
(1) Casatoria este uniunea liber consimtita intre un barbat si o femeie, incheiata in conditiile legii.
(2) Barbatul si femeia au dreptul de a se casatori in scopul de a intemeia o familie.
(3) Celebrarea religioasa a casatoriei poate fi facuta numai dupa incheierea casatoriei civile.
(4) Conditiile de incheiere si cauzele de nulitate ale casatoriei se stabilesc prin prezentul cod.
(5) Casatoria inceteaza prin decesul sau prin declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre soti.
(6) Casatoria poate fi desfacuta prin divort, in conditiile legii.

Egalitatea in drepturi a copiilor Art. 260
Copiii din afara casatoriei sunt egali in fata legii cu cei din casatorie, precum si cu cei adoptati.

Indatorirea parintilor Art. 261
Parintii sunt cei care au, in primul rand, indatorirea de crestere si educare a copiilor lor minori.

Relatiile dintre parinti si copii Art. 262
(1) Copilul nu poate fi separat de parintii sai fara incuviintarea acestora, cu exceptia cazurilor prevazute de lege.
(2) Copilul care nu locuieste la parintii sai sau, dupa caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legaturi personale cu acestia. Exercitiul acestui drept nu poate fi limitat
decat in conditiile prevazute de lege, pentru motive temeinice, luand in considerare interesul superior al copilului.

Principiul interesului superior al copilului Art. 263
(1) Orice masura privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie sa fie luata cu respectarea interesului superior al copilului.
(2) Pentru rezolvarea cererilor care se refera la copii, autoritatile competente sunt datoare sa dea toate indrumarile necesare pentru ca partile sa recurga la metodele
de solutionare a conflictelor pe cale amiabila.
(3) Procedurile referitoare la relatiile dintre parinti si copii trebuie sa garanteze ca dorintele si interesele parintilor referitoare la copii pot fi aduse la cunostinta
autoritatilor si ca acestea tin cont de ele in hotararile pe care le iau.
(4) Procedurile privitoare la copii trebuie sa se desfasoare intr-un timp rezonabil, astfel incat interesul superior al copilului si relatiile de familie sa nu fie afectate.
(5) In sensul prevederilor legale privind protectia copilului, prin copil se intelege persoana care nu a implinit varsta de 18 ani si nici nu a dobandit capacitatea deplina
de exercitiu, potrivit legii.

Ascultarea copilului Art. 264
(1) In procedurile administrative sau judiciare care il privesc, ascultarea copilului care a implinit varsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate acestea, poate fi ascultat si
copilul care nu a implinit varsta de 10 ani, daca autoritatea competenta considera ca acest lucru este necesar pentru solutionarea cauzei.
(2) Dreptul de a fi ascultat presupune posibilitatea copilului de a cere si a primi orice informatie, potrivit cu varsta sa, de a-si exprima opinia si de a fi informat asupra
consecintelor pe care le poate avea aceasta, daca este respectata, precum si asupra consecintelor oricarei decizii care il priveste.
(3) Orice copil poate cere sa fie ascultat, potrivit prevederilor alin. (1) si (2). Respingerea cererii de catre autoritatea competenta trebuie motivata.
(4) Opiniile copilului ascultat vor fi luate in considerare in raport cu varsta si cu gradul sau de maturitate.
(5) Dispozitiile legale speciale privind consimtamantul sau prezenta copilului, in procedurile care il privesc, precum si prevederile referitoare la desemnarea de catre
instanta a unui reprezentant in caz de conflict de interese raman aplicabile.

Instanta competenta Art. 265
Toate masurile date prin prezenta carte in competenta instantei judecatoresti, toate litigiile privind aplicarea dispozitiilor prezentei carti, precum si masurile de ocrotire
a copilului prevazute in legi speciale sunt de competenta instantei de tutela. Dispozitiile art. 107 sunt aplicabile in mod corespunzator.
Titlul II – Casatoria

Capitolul I – Logodna
Incheierea logodnei Art. 266
(1) Logodna este promisiunea reciproca de a incheia casatoria.
(2) Dispozitiile privind conditiile de fond pentru incheierea casatoriei sunt aplicabile in mod corespunzator, cu exceptia avizului medical si a autorizarii instantei de
tutela.
(3) Incheierea logodnei nu este supusa niciunei formalitati si poate fi dovedita cu orice mijloc de proba.
(4) Incheierea casatoriei nu este conditionata de incheierea logodnei.
(5) Logodna se poate incheia doar intre barbat si femeie.

Ruperea logodnei Art. 267
(1) Logodnicul care rupe logodna nu poate fi constrans sa incheie casatoria.
(2) Clauza penala stipulata pentru ruperea logodnei este considerata nescrisa.
(3) Ruperea logodnei nu este supusa niciunei formalitati si poate fi dovedita cu orice mijloc de proba.

Restituirea darurilor Art. 268
(1) In cazul ruperii logodnei, sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-au primit in considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, in vederea casatoriei, cu
exceptia darurilor obisnuite.
(2) Darurile se restituie in natura sau, daca aceasta nu mai este cu putinta, in masura imbogatirii.
(3) Obligatia de restituire nu exista daca logodna a incetat prin moartea unuia dintre logodnici.

Raspunderea pentru ruperea logodnei Art. 269
(1) Partea care rupe logodna in mod abuziv poate fi obligata la despagubiri pentru cheltuielile facute sau contractate in vederea casatoriei, in masura in care au fost
potrivite cu imprejurarile, precum si pentru orice alte prejudicii cauzate.
(2) Partea care, in mod culpabil, l-a determinat pe celalalt sa rupa logodna poate fi obligata la despagubiri in conditiile alin. (1).

Termenul de prescriptie Art. 270
Dreptul la actiune intemeiat pe dispozitiile art. 268 si 269 se prescrie intr-un an de la ruperea logodnei.
Capitolul II – Incheierea casatoriei
Sectiunea 1 – Conditiile de fond pentru incheierea casatoriei
Consimtamantul la casatorie Art. 271
Casatoria se incheie intre barbat si femeie prin consimtamantul personal si liber al acestora.

Varsta matrimoniala Art. 272
(1) Casatoria se poate incheia daca viitorii soti au implinit varsta de 18 ani.
(2) Pentru motive temeinice, minorul care a implinit varsta de 16 ani se poate casatori in temeiul unui aviz medical, cu incuviintarea parintilor sai sau, dupa caz, a
tutorelui si cu autorizarea instantei de tutela in a carei circumscriptie minorul isi are domiciliul. In cazul in care unul dintre parinti refuza sa incuviinteze casatoria, instanta
de tutela hotaraste si asupra acestei divergente, avand in vedere interesul superior al copilului.
(3) Daca unul dintre parinti este decedat sau se afla in imposibilitate de a-si manifesta vointa, incuviintarea celuilalt parinte este suficienta.
(4) De asemenea, in conditiile art. 398, este suficienta incuviintarea parintelui care exercita autoritatea parinteasca.
(5) Daca nu exista nici parinti, nici tutore care sa poata incuviinta casatoria, este necesara incuviintarea persoanei sau a autoritatii care a fost abilitata sa exercite
drepturile parintesti.

Bigamia Art. 273
Este interzisa incheierea unei noi casatorii de catre persoana care este casatorita.

Interzicerea casatoriei intre rude Art. 274
(1) Este interzisa incheierea casatoriei intre rudele in linie dreapta, precum si intre cele in linie colaterala pana la al patrulea grad inclusiv.
(2) Pentru motive temeinice, casatoria intre rudele in linie colaterala de gradul al patrulea poate fi autorizata de instanta de tutela in a carei circumscriptie isi are
domiciliul cel care cere incuviintarea. Instanta se va putea pronunta pe baza unui aviz medical special dat in acest sens.
(3) In cazul adoptiei, dispozitiile alin. (1) si (2) sunt aplicabile atat intre cei care au devenit rude prin adoptie, cat si intre cei a caror rudenie fireasca a incetat prin
efectul adoptiei.

Interzicerea casatoriei intre tutore si persoana minora Art. 275
Casatoria este oprita intre tutore si persoana minora care se afla sub tutela sa.

Alienatia si debilitatea mintala Art. 276
Este interzis sa se casatoreasca alienatul mintal si debilul mintal.

Interzicerea sau echivalarea unor forme de convietuire cu casatoria Art. 277
(1) Este interzisa casatoria dintre persoane de acelasi sex.
(2) Casatoriile dintre persoane de acelasi sex incheiate sau contractate in strainatate fie de cetateni romani, fie de cetateni straini nu sunt recunoscute in Romania.
(3) Parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de acelasi sex incheiate sau contractate in strainatate fie de cetateni romani, fie de cetateni straini nu sunt
recunoscute in Romania.
(4) Dispozitiile legale privind libera circulatie pe teritoriul Romaniei a cetatenilor statelor membre ale Uniunii Europene si Spatiului Economic European raman
aplicabile.

Sectiunea 2 – Formalitatile pentru incheierea casatoriei
Comunicarea starii de sanatate Art. 278
Casatoria nu se incheie daca viitorii soti nu declara ca si-au comunicat reciproc starea sanatatii lor. Dispozitiile legale prin care este oprita casatoria celor care sufera
de anumite boli raman aplicabile.

Locul incheierii casatoriei Art. 279
(1) Casatoria se celebreaza de catre ofiterul de stare civila, la sediul primariei.
(2) Prin exceptie, casatoria se poate celebra, cu aprobarea primarului, de catre un ofiter de stare civila de la o alta primarie decat cea in a carei raza teritoriala
domiciliaza sau isi au resedinta viitorii soti, cu obligativitatea instiintarii primariei de domiciliu sau de resedinta a viitorilor soti, in vederea publicarii.

Declaratia de casatorie Art. 280
(1) Cei care vor sa se casatoreasca vor face personal declaratia de casatorie, potrivit legii, la primaria unde urmeaza a se incheia casatoria.
(2) In cazurile prevazute de lege, declaratia de casatorie se poate face si in afara sediului primariei.
(3) Atunci cand viitorul sot este minor, parintii sau, dupa caz, tutorele vor face personal o declaratie prin care incuviinteaza incheierea casatoriei. Dispozitiile art. 272
alin. (5) raman aplicabile.
(4) Daca unul dintre viitorii soti, parintii sau tutorele nu se afla in localitatea unde urmeaza a se incheia casatoria, ei pot face declaratia la primaria in a carei raza
teritoriala isi au domiciliul sau resedinta, care o transmite, in termen de 48 de ore, la primaria unde urmeaza a se incheia casatoria.

Continutul declaratiei de casatorie Art. 281
(1) In declaratia de casatorie, viitorii soti vor arata ca nu exista niciun impediment legal la casatorie si vor mentiona numele de familie pe care il vor purta in timpul
casatoriei, precum si regimul matrimonial ales.
(2) Odata cu declaratia de casatorie, ei vor prezenta dovezile cerute de lege pentru incheierea casatoriei.

Alegerea numelui de familie Art. 282
Viitorii soti pot conveni sa isi pastreze numele dinaintea casatoriei, sa ia numele oricaruia dintre ei sau numele lor reunite. De asemenea, un sot poate sa isi pastreze
numele de dinaintea casatoriei, iar celalalt sa poarte numele lor reunite.

Publicitatea declaratiei de casatorie Art. 283
(1) In aceeasi zi cu primirea declaratiei de casatorie, ofiterul de stare civila dispune publicarea acesteia, prin afisarea in extras, intr-un loc special amenajat la sediul
primariei si pe pagina de internet a acesteia unde urmeaza sa se incheie casatoria si, dupa caz, la sediul primariei unde celalalt sot isi are domiciliul sau resedinta.
(2) Extrasul din declaratia de casatorie cuprinde, in mod obligatoriu: data afisarii, datele de stare civila ale viitorilor soti si, dupa caz, incuviintarea parintilor sau a
tutorelui, precum si instiintarea ca orice persoana poate face opozitie la casatorie, in termen de 10 zile de la data afisarii.
(3) Casatoria se incheie dupa 10 zile de la afisarea declaratiei de casatorie, termen in care se cuprind atat data afisarii, cat si data incheierii casatoriei.
(4) Primarul municipiului, al sectorului municipiului Bucuresti, al orasului sau al comunei unde urmeaza a se incheia casatoria poate sa incuviinteze, pentru motive
temeinice, incheierea casatoriei inainte de implinirea termenului prevazut la alin. (3).

Reinnoirea declaratiei de casatorie Art. 284
In cazul in care casatoria nu s-a incheiat in termen de 30 de zile de la data afisarii declaratiei de casatorie sau daca viitorii soti doresc sa modifice declaratia initiala,
trebuie sa se faca o noua declaratie de casatorie si sa se dispuna publicarea acesteia.

Opozitia la casatorie Art. 285
(1) Orice persoana poate face opozitie la casatorie, daca exista un impediment legal sau daca alte cerinte ale legii nu sunt indeplinite.
(2) Opozitia la casatorie se face numai in scris, cu aratarea dovezilor pe care se intemeiaza.

Refuzul celebrarii casatoriei Art. 286
Ofiterul de stare civila refuza sa celebreze casatoria daca, pe baza verificarilor pe care este obligat sa le efectueze, a opozitiilor primite sau a informatiilor pe care le
detine, in masura in care acestea din urma sunt notorii, constata ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege.

Celebrarea casatoriei Art. 287
(1) Viitorii soti sunt obligati sa se prezinte impreuna la sediul primariei, pentru a-si da consimtamantul la casatorie in mod public, in prezenta a 2 martori, in fata
ofiterului de stare civila.
(2) Cu toate acestea, in cazurile prevazute de lege, ofiterul de stare civila poate celebra casatoria si in afara sediului serviciului de stare civila, cu respectarea celorlalte
conditii mentionate la alin. (1).
(3) Persoanele care apartin minoritatilor nationale pot solicita celebrarea casatoriei in limba lor materna, cu conditia ca ofiterul de stare civila sau cel care oficiaza
casatoria sa cunoasca aceasta limba.

Martorii la casatorie Art. 288
(1) Martorii atesta faptul ca sotii si-au exprimat consimtamantul potrivit art. 287.
(2) Nu pot fi martori la incheierea casatoriei incapabilii, precum si cei care din cauza unei deficiente psihice sau fizice nu sunt apti sa ateste faptele prevazute la alin.
(1).
(3) Martorii pot fi si rude sau afini, indiferent de grad, cu oricare dintre viitorii soti.

Momentul incheierii casatoriei Art. 289
Casatoria este incheiata in momentul in care, dupa ce ia consimtamantul fiecaruia dintre viitorii soti, ofiterul de stare civila ii declara casatoriti.
Capitolul III – Formalitati ulterioare incheierii casatoriei
Actul de casatorie Art. 290
Dupa incheierea casatoriei, ofiterul de stare civila intocmeste, de indata, in registrul actelor de stare civila, actul de casatorie, care se semneaza de catre soti, de cei 2
martori si de catre ofiterul de stare civila.

Formalitatile privind regimul matrimonial Art. 291
Ofiterul de stare civila face mentiune pe actul de casatorie despre regimul matrimonial ales. El are obligatia ca, din oficiu si de indata, sa comunice la registrul prevazut
la art. 334 alin. (1), precum si, dupa caz, notarului public care a autentificat conventia matrimoniala o copie de pe actul de casatorie.

Dovada casatoriei Art. 292
(1) Casatoria se dovedeste cu actul de casatorie si prin certificatul de casatorie eliberat pe baza acestuia.
(2) Cu toate acestea, in situatiile prevazute de lege, casatoria se poate dovedi cu orice mijloc de proba.
Capitolul IV – Nulitatea casatoriei
Sectiunea 1 – Nulitatea absoluta a casatoriei
Cazurile de nulitate absoluta Art. 293
(1) Este lovita de nulitate absoluta casatoria incheiata cu incalcarea dispozitiilor prevazute la art. 271, 273, 274, 276 si art. 287 alin. (1).
(2) In cazul in care sotul unei persoane declarate moarte s-a recasatorit si, dupa aceasta, hotararea declarativa de moarte este anulata, noua casatorie ramane
valabila, daca sotul celui declarat mort a fost de buna-credinta. Prima casatorie se considera desfacuta pe data incheierii noii casatorii.

Lipsa varstei matrimoniale Art. 294
(1) Casatoria incheiata de minorul care nu a implinit varsta de 16 ani este lovita de nulitate absoluta.
(2) Cu toate acestea, nulitatea casatoriei se acopera daca, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, ambii soti au implinit varsta de 18 ani sau daca sotia a
nascut ori a ramas insarcinata.

Casatoria fictiva Art. 295
(1) Casatoria incheiata in alte scopuri decat acela de a intemeia o familie este lovita de nulitate absoluta.
(2) Cu toate acestea, nulitatea casatoriei se acopera daca, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, a intervenit convietuirea sotilor, sotia a nascut sau a
ramas insarcinata ori au trecut 2 ani de la incheierea casatoriei.

Persoanele care pot invoca nulitatea absoluta Art. 296
Orice persoana interesata poate introduce actiunea in constatarea nulitatii absolute a casatoriei. Cu toate acestea, procurorul nu poate introduce actiunea dupa
incetarea sau desfacerea casatoriei, cu exceptia cazului in care ar actiona pentru apararea drepturilor minorilor sau a persoanelor puse sub interdictie.

Sectiunea 2 – Nulitatea relativa a casatoriei
Lipsa incuviintarilor cerute de lege Art. 297
(1) Este anulabila casatoria incheiata fara incuviintarile sau autorizarea prevazute la art. 272 alin. (2), (4) si (5).
(2) Anulabilitatea poate fi invocata numai de cel a carui incuviintare era necesara. Dispozitiile art. 46 alin. (4) se aplica in mod corespunzator.

Viciile de consimtamant Art. 298
(1) Casatoria poate fi anulata la cererea sotului al carui consimtamant a fost viciat prin eroare, prin dol sau prin violenta.
(2) Eroarea constituie viciu de consimtamant numai atunci cand priveste identitatea fizica a viitorului sot.

Lipsa discernamantului Art. 299
Este anulabila casatoria incheiata de persoana lipsita vremelnic de discernamant.

Existenta tutelei Art. 300
Casatoria incheiata intre tutore si persoana minora aflata sub tutela sa este anulabila.

Termenul de prescriptie Art. 301
(1) Anularea casatoriei poate fi ceruta in termen de 6 luni.
(2) In cazul prevazut la art. 297, termenul curge de la data la care cei a caror incuviintare sau autorizare era necesara pentru incheierea casatoriei au luat cunostinta de
aceasta.
(3) In cazul nulitatii pentru vicii de consimtamant ori pentru lipsa discernamantului, termenul curge de la data incetarii violentei sau, dupa caz, de la data la care cel
interesat a cunoscut dolul, eroarea ori lipsa vremelnica a discernamantului.
(4) In cazul prevazut la art. 300, termenul curge de la data incheierii casatoriei.

Caracterul personal al actiunii Art. 302
Dreptul la actiunea in anulare nu se transmite mostenitorilor. Cu toate acestea, daca actiunea a fost pornita de catre unul dintre soti, ea poate fi continuata de catre
oricare dintre mostenitorii sai.

Acoperirea nulitatii Art. 303
(1) In cazurile prevazute la art. 272 alin. (2), (4) si (5), anulabilitatea casatoriei se acopera daca, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, s-au obtinut
incuviintarile si autorizarea cerute de lege.
(2) Casatoria nu poate fi anulata daca sotii au convietuit timp de 6 luni de la data incetarii violentei sau de la data descoperirii dolului, a erorii ori a lipsei vremelnice a
facultatilor mintale.
(3) In toate cazurile, nulitatea casatoriei se acopera daca, intre timp, ambii soti au implinit varsta de 18 ani sau daca sotia a nascut ori a ramas insarcinata.

Sectiunea 3 – Efectele nulitatii casatoriei
Casatoria putativa Art. 304
(1) Sotul de buna-credinta la incheierea unei casatorii nule sau anulate pastreaza, pana la data cand hotararea judecatoreasca ramane definitiva, situatia unui sot
dintr-o casatorie valabila.
(2) In situatia prevazuta la alin. (1), raporturile patrimoniale dintre fostii soti sunt supuse, prin asemanare, dispozitiilor privitoare la divort.

Situatia copiilor Art. 305
(1) Nulitatea casatoriei nu are niciun efect in privinta copiilor, care pastreaza situatia de copii din casatorie.
(2) In ceea ce priveste drepturile si obligatiile dintre parinti si copii se aplica, prin asemanare, dispozitiile privitoare la divort.

Opozabilitatea hotararii judecatoresti Art. 306
(1) Hotararea judecatoreasca de constatare a nulitatii sau de anulare a casatoriei este opozabila tertelor persoane, in conditiile legii. Dispozitiile art. 291, 334 si 335
sunt aplicabile in mod corespunzator.
(2) Nulitatea casatoriei nu poate fi opusa unei terte persoane impotriva unui act incheiat anterior de aceasta cu unul dintre soti, in afara de cazul in care au fost
indeplinite formalitatile de publicitate prevazute de lege cu privire la actiunea in constatarea nulitatii ori in anulare sau tertul a cunoscut, pe alta cale, inainte de
incheierea actului, cauza de nulitate a casatoriei. Dispozitiile art. 291, 334 si 335 sunt aplicabile in mod corespunzator si publicitatii actiunii in constatarea nulitatii sau in
anularea casatoriei.
Capitolul V – Drepturile si indatoririle personale ale sotilor
Reglementarea raporturilor personale dintre soti Art. 307
Dispozitiile prezentului capitol se aplica raporturilor personale dintre soti, oricare ar fi regimul lor matrimonial.

Luarea deciziilor de catre soti Art. 308
Sotii hotarasc de comun acord in tot ceea ce priveste casatoria.

Indatoririle sotilor Art. 309
(1) Sotii isi datoreaza reciproc respect, fidelitate si sprijin moral.
(2) Ei au indatorirea de a locui impreuna. Pentru motive temeinice, ei pot hotari sa locuiasca separat.

Independenta sotilor Art. 310
Un sot nu are dreptul sa cenzureze corespondenta, relatiile sociale sau alegerea profesiei celuilalt sot.

Schimbarea numelui de familie Art. 311
(1) Sotii sunt obligati sa poarte numele declarat la incheierea casatoriei.
(2) Daca sotii au convenit sa poarte in timpul casatoriei un nume comun si l-au declarat potrivit dispozitiilor art. 281, unul dintre soti nu poate cere schimbarea acestui
nume pe cale administrativa decat cu consimtamantul celuilalt sot.
Capitolul VI – Drepturile si obligatiile patrimoniale ale sotilor
Sectiunea 1 – Dispozitii comune
§1. Despre regimul matrimonial in general

Regimurile matrimoniale Art. 312
(1) Viitorii soti pot alege ca regim matrimonial: comunitatea legala, separatia de bunuri sau comunitatea conventionala.
(2) Indiferent de regimul matrimonial ales, nu se poate deroga de la dispozitiile prezentei sectiuni, daca prin lege nu se prevede altfel.

Efectele regimului matrimonial Art. 313
(1) Intre soti, regimul matrimonial produce efecte numai din ziua incheierii casatoriei.
(2) Fata de terti, regimul matrimonial este opozabil de la data indeplinirii formalitatilor de publicitate prevazute de lege, afara de cazul in care acestia l-au cunoscut pe
alta cale.
(3) Neindeplinirea formalitatilor de publicitate face ca sotii sa fie considerati, in raport cu tertii de buna-credinta, ca fiind casatoriti sub regimul matrimonial al
comunitatii legale.

Mandatul conventional Art. 314
Un sot poate sa dea mandat celuilalt sot sa il reprezinte pentru exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial.

Mandatul judiciar Art. 315
(1) In cazul in care unul dintre soti se afla in imposibilitate de a-si manifesta vointa, celalalt sot poate cere instantei de tutela incuviintarea de a-l reprezenta pentru
exercitarea drepturilor pe care le are potrivit regimului matrimonial.
Prin hotararea pronuntata se stabilesc conditiile, limitele si perioada de valabilitate a acestui mandat.
(2) In afara altor cazuri prevazute de lege, mandatul inceteaza atunci cand sotul reprezentat nu se mai afla in situatia prevazuta la alin. (1) sau cand este numit un tutore
ori, dupa caz, un curator.
(3) Dispozitiile art. 346 si 347 sunt aplicabile in mod corespunzator.

Actele de dispozitie care pun in pericol grav interesele familiei Art. 316
(1) In mod exceptional, daca unul dintre soti incheie acte juridice prin care pune in pericol grav interesele familiei, celalalt sot poate cere instantei de tutela ca, pentru o
durata determinata, dreptul de a dispune de anumite bunuri sa poata fi exercitat numai cu consimtamantul sau expres. Durata acestei masuri poate fi prelungita, fara
insa a se depasi in total 2 ani. Hotararea de incuviintare a masurii se comunica in vederea efectuarii formalitatilor de publicitate imobiliara sau mobiliara, dupa caz.
(2) Actele incheiate cu nerespectarea hotararii judecatoresti sunt anulabile. Dreptul la actiune se prescrie in termen de un an, care incepe sa curga de la data cand
sotul vatamat a luat cunostinta de existenta actului.
(3) Dispozitiile art. 346 si 347 sunt aplicabile in mod corespunzator.

Independenta patrimoniala a sotilor Art. 317
(1) Daca prin lege nu se prevede altfel, fiecare sot poate sa incheie orice acte juridice cu celalalt sot sau cu terte persoane.
(2) Fiecare sot poate sa faca singur, fara consimtamantul celuilalt, depozite bancare, precum si orice alte operatiuni in legatura cu acestea.
(3) In raport cu institutia de credit, sotul titular al contului are, chiar si dupa desfacerea sau incetarea casatoriei, dreptul de a dispune de fondurile depuse, daca prin
hotarare judecatoreasca executorie nu s-a decis altfel.

Dreptul la informare Art. 318
(1) Fiecare sot poate sa ii ceara celuilalt sa il informeze cu privire la bunurile, veniturile si datoriile sale, iar in caz de refuz nejustificat se poate adresa instantei de
tutela.
(2) Instanta poate sa il oblige pe sotul celui care a sesizat-o sau pe orice tert sa furnizeze informatiile cerute si sa depuna probele necesare in acest sens.
(3) Tertii pot sa refuze furnizarea informatiilor cerute atunci cand, potrivit legii, refuzul este justificat de pastrarea secretului profesional.
(4) Atunci cand informatiile solicitate de un sot pot fi obtinute, potrivit legii, numai la cererea celuilalt sot, refuzul acestuia de a le solicita naste prezumtia relativa ca
sustinerile sotului reclamant sunt adevarate.

Incetarea regimului matrimonial Art. 319
(1) Regimul matrimonial inceteaza prin constatarea nulitatii, anularea, desfacerea sau incetarea casatoriei.
(2) In timpul casatoriei, regimul matrimonial poate fi modificat, in conditiile legii.

Lichidarea regimului matrimonial Art. 320
In caz de incetare sau de schimbare, regimul matrimonial se lichideaza potrivit legii, prin buna invoiala sau, in caz de neintelegere, pe cale judiciara. Hotararea
judecatoreasca definitiva sau, dupa caz, inscrisul intocmit in forma autentica notariala constituie act de lichidare.

§2. Locuinta familiei

Notiune Art. 321
(1) Locuinta familiei este locuinta comuna a sotilor sau, in lipsa, locuinta sotului la care se afla copiii.
(2) Oricare dintre soti poate cere notarea in cartea funciara, in conditiile legii, a unui imobil ca locuinta a familiei, chiar daca nu este proprietarul imobilului.

Regimul unor acte juridice Art. 322
(1) Fara consimtamantul scris al celuilalt sot, niciunul dintre soti, chiar daca este proprietar exclusiv, nu poate dispune de drepturile asupra locuintei familiei si nici nu
poate incheia acte prin care ar fi afectata folosinta acesteia.
(2) De asemenea, un sot nu poate deplasa din locuinta bunurile ce mobileaza sau decoreaza locuinta familiei si nu poate dispune de acestea fara consimtamantul scris
al celuilalt sot.
(3) In cazul in care consimtamantul este refuzat fara un motiv legitim, celalalt sot poate sa sesizeze instanta de tutela, pentru ca aceasta sa autorizeze incheierea actului.
(4) Sotul care nu si-a dat consimtamantul la incheierea actului poate cere anularea lui in termen de un an de la data la care a luat cunostinta despre acesta, dar nu mai
tarziu de un an de la data incetarii regimului matrimonial.
(5) In lipsa notarii locuintei familiei in cartea funciara, sotul care nu si-a dat consimtamantul nu poate cere anularea actului, ci numai daune-interese de la celalalt sot, cu
exceptia cazului in care tertul dobanditor a cunoscut, pe alta cale, calitatea de locuinta a familiei.
(6) Dispozitiile alin. (5) se aplica in mod corespunzator actelor incheiate cu incalcarea prevederilor alin. (2).

Drepturile sotilor asupra locuintei inchiriate Art. 323
(1) In cazul in care locuinta este detinuta in temeiul unui contract de inchiriere, fiecare sot are un drept locativ propriu, chiar daca numai unul dintre ei este titularul
contractului ori contractul este incheiat inainte de casatorie.
(2) Dispozitiile art. 322 sunt aplicabile in mod corespunzator.
(3) In caz de deces al unuia dintre soti, sotul supravietuitor continua exercitarea dreptului sau locativ, daca nu renunta in mod expres la acesta, in termenul prevazut la
art. 1.834.

Atribuirea beneficiului contractului de inchiriere Art. 324
(1) La desfacerea casatoriei, daca nu este posibila folosirea locuintei de catre ambii soti si acestia nu se inteleg, beneficiul contractului de inchiriere poate fi atribuit
unuia dintre soti, tinand seama, in ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa in desfacerea casatoriei si de posibilitatile locative proprii ale fostilor soti.
(2) Sotul caruia i s-a atribuit beneficiul contractului de inchiriere este dator sa plateasca celuilalt sot o indemnizatie pentru acoperirea cheltuielilor de instalare intr-o alta
locuinta, cu exceptia cazului in care divortul a fost pronuntat din culpa exclusiva a acestuia din urma. Daca exista bunuri comune, indemnizatia se poate imputa, la
partaj, asupra cotei cuvenite sotului caruia i s-a atribuit beneficiul contractului de inchiriere.
(3) Atribuirea beneficiului contractului de inchiriere se face cu citarea locatorului si produce efecte fata de acesta de la data cand hotararea judecatoreasca a ramas
definitiva.
(4) Prevederile alin. (1)—
(3) se aplica in mod similar si in cazul in care bunul este proprietatea comuna a celor 2 soti, atribuirea beneficiului locuintei conjugale producand efecte pana la data
ramanerii definitive a hotararii de partaj.

§3. Cheltuielile casatoriei

Contributia sotilor Art. 325
(1) Sotii sunt obligati sa isi acorde sprijin material reciproc.
(2) Ei sunt obligati sa contribuie, in raport cu mijloacele fiecaruia, la cheltuielile casatoriei, daca prin conventie matrimoniala nu s-a prevazut altfel.
(3) Orice conventie care prevede ca suportarea cheltuielilor casatoriei revine doar unuia dintre soti este considerata nescrisa.

Munca in gospodarie Art. 326
Munca oricaruia dintre soti in gospodarie si pentru cresterea copiilor reprezinta o contributie la cheltuielile casatoriei.

Veniturile din profesie Art. 327
Fiecare sot este liber sa exercite o profesie si sa dispuna, in conditiile legii, de veniturile incasate, cu respectarea obligatiilor ce ii revin privind cheltuielile casatoriei.

Dreptul la compensatie Art. 328
Sotul care a participat efectiv la activitatea profesionala a celuilalt sot poate obtine o compensatie, in masura imbogatirii acestuia din urma, daca participarea sa a
depasit limitele obligatiei de sprijin material si ale obligatiei de a contribui la cheltuielile casatoriei.

§4. Alegerea regimului matrimonial

Conventia matrimoniala Art. 329
Alegerea unui alt regim matrimonial decat cel al comunitatii legale se face prin incheierea unei conventii matrimoniale.

Incheierea conventiei matrimoniale Art. 330
(1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, conventia matrimoniala se incheie prin inscris autentificat de notarul public, cu consimtamantul tuturor partilor, exprimat personal
sau prin mandatar cu procura autentica, speciala si avand continut predeterminat.
(2) Conventia matrimoniala incheiata inainte de casatorie produce efecte numai de la data incheierii casatoriei.
(3) Conventia incheiata in timpul casatoriei produce efecte de la data prevazuta de parti sau, in lipsa, de la data incheierii ei.

Simulatia conventiei matrimoniale Art. 331
Actul secret, prin care se alege un alt regim matrimonial sau se modifica regimul matrimonial pentru care sunt indeplinite formalitatile de publicitate prevazute de lege,
produce efecte numai intre soti si nu poate fi opus tertilor de buna-credinta.

Obiectul conventiei matrimoniale Art. 332
(1) Prin conventia matrimoniala nu se poate deroga, sub sanctiunea nulitatii absolute, de la dispozitiile legale privind regimul matrimonial ales decat in cazurile anume
prevazute de lege.
(2) De asemenea, conventia matrimoniala nu poate aduce atingere egalitatii dintre soti, autoritatii parintesti sau devolutiunii succesorale legale.

Clauza de preciput Art. 333
(1) Prin conventie matrimoniala se poate stipula ca sotul supravietuitor sa preia fara plata, inainte de partajul mostenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune,
detinute in devalmasie sau in coproprietate. Clauza de preciput poate fi stipulata in beneficiul fiecaruia dintre soti sau numai in favoarea unuia dintre ei.
(2) Clauza de preciput nu este supusa raportului donatiilor, ci numai reductiunii, in conditiile art. 1.096 alin. (1) si (2).
(3) Clauza de preciput nu aduce nicio atingere dreptului creditorilor comuni de a urmari, chiar inainte de incetarea comunitatii, bunurile ce fac obiectul clauzei.
(4) Clauza de preciput devine caduca atunci cand comunitatea inceteaza in timpul vietii sotilor, cand sotul beneficiar a decedat inaintea sotului dispunator ori cand
acestia au decedat in acelasi timp sau cand bunurile care au facut obiectul ei au fost vandute la cererea creditorilor comuni.
(5) Executarea clauzei de preciput se face in natura sau, daca acest lucru nu este posibil, prin echivalent.

Publicitatea conventiei matrimoniale Art. 334
(1) Pentru a fi opozabile tertilor, conventiile matrimoniale se inscriu in Registrul national notarial al regimurilor matrimoniale, organizat potrivit legii.
(2) Dupa autentificarea conventiei matrimoniale in timpul casatoriei sau dupa primirea copiei de pe actul casatoriei, potrivit art. 291, notarul public expediaza, din
oficiu, un exemplar al conventiei la serviciul de stare civila unde a avut loc celebrarea casatoriei, pentru a se face mentiune pe actul de casatorie, la registrul mentionat
la alin. (1), precum si la celelalte registre de publicitate, in conditiile alin. (4).
(3) Dispozitiile alin. (2) nu exclud dreptul oricaruia dintre soti de a solicita indeplinirea formalitatilor de publicitate.
(4) Tinand seama de natura bunurilor, conventiile matrimoniale se vor nota in cartea funciara, se vor inscrie in registrul comertului, precum si in alte registre de
publicitate prevazute de lege. In toate aceste cazuri, neindeplinirea formalitatilor de publicitate speciale nu poate fi acoperita prin inscrierea facuta in registrul mentionat
la alin. (1).
(5) Orice persoana, fara a fi tinuta sa justifice vreun interes, poate cerceta registrul mentionat la alin. (1) si poate solicita, in conditiile legii, eliberarea de extrase
certificate.

Inopozabilitatea conventiei matrimoniale Art. 335
(1) Conventia matrimoniala nu poate fi opusa tertilor cu privire la actele incheiate de acestia cu unul dintre soti, decat daca au fost indeplinite formalitatile de
publicitate prevazute la art. 334 sau daca tertii au cunoscut-o pe alta cale.
(2) De asemenea, conventia matrimoniala nu poate fi opusa tertilor cu privire la actele incheiate de acestia cu oricare dintre soti inainte de incheierea casatoriei.

Modificarea conventiei matrimoniale Art. 336
Conventia matrimoniala poate fi modificata inainte de incheierea casatoriei, cu respectarea conditiilor prevazute la art. 330 si 332. Dispozitiile art. 334 si 335 sunt
aplicabile.

Incheierea conventiei matrimoniale de catre minor Art. 337
(1) Minorul care a implinit varsta matrimoniala poate incheia sau modifica o conventie matrimoniala numai cu incuviintarea ocrotitorului sau legal si cu autorizarea
instantei de tutela.
(2) In lipsa incuviintarii sau a autorizarii prevazute la alin. (1), conventia incheiata de minor poate fi anulata in conditiile art. 46, care se aplica in mod corespunzator.
(3) Actiunea in anulare nu poate fi formulata daca a trecut un an de la incheierea casatoriei.

Nulitatea conventiei matrimoniale Art. 338
In cazul in care conventia matrimoniala este nula sau anulata, intre soti se aplica regimul comunitatii legale, fara a fi afectate drepturile dobandite de tertii de buna-
credinta.

Sectiunea 2 – Regimul comunitatii legale
Bunurile comune Art. 339
Bunurile dobandite in timpul regimului comunitatii legale de oricare dintre soti sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune in devalmasie ale sotilor.

Bunurile proprii Art. 340
Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecarui sot:
a) bunurile dobandite prin mostenire legala, legat sau donatie, cu exceptia cazului in care dispunatorul a prevazut, in mod expres, ca ele vor fi comune;
b) bunurile de uz personal;
c) bunurile destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti, daca nu sunt elemente ale unui fond de comert care face parte din comunitatea de bunuri;
d) drepturile patrimoniale de proprietate intelectuala asupra creatiilor sale si asupra semnelor distinctive pe care le-a inregistrat;
e) bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii si alte asemenea
bunuri;
f) indemnizatia de asigurare si despagubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soti;
g) bunurile, sumele de bani sau orice valori care inlocuiesc un bun propriu, precum si bunul dobandit in schimbul acestora;
h) fructele bunurilor proprii.

Veniturile din munca si cele asimilate acestora Art. 341
Veniturile din munca, sumele de bani cuvenite cu titlu de pensie in cadrul asigurarilor sociale si altele asemenea, precum si veniturile cuvenite in temeiul unui drept de
proprietate intelectuala sunt bunuri comune, indiferent de data dobandirii lor, insa numai in cazul in care creanta privind incasarea lor devine scadenta in timpul
comunitatii.

Regimul juridic al bunurilor proprii Art. 342
Fiecare sot poate folosi, administra si dispune liber de bunurile sale proprii, in conditiile legii.

Dovada bunurilor sotilor Art. 343
(1) Calitatea de bun comun nu trebuie sa fie dovedita.
(2) Dovada ca un bun este propriu se poate face intre soti prin orice mijloc de proba. In cazul prevazut la art. 340 lit. a), dovada se face in conditiile legii.
(3) Pentru bunurile mobile dobandite anterior casatoriei, inainte de incheierea acesteia se intocmeste un inventar de catre notarul public sau sub semnatura privata,
daca partile convin astfel. In lipsa inventarului, se prezuma, pana la proba contrara, ca bunurile sunt comune.

Formalitatile de publicitate Art. 344
Oricare dintre soti poate cere sa se faca mentiune in cartea funciara ori, dupa caz, in alte registre de publicitate prevazute de lege despre apartenenta unui bun la
comunitate.

Actele de conservare, de folosinta si de administrare Art. 345
(1) Fiecare sot are dreptul de a folosi bunul comun fara consimtamantul expres al celuilalt sot. Cu toate acestea, schimbarea destinatiei bunului comun nu se poate
face decat prin acordul sotilor.
(2) De asemenea, fiecare sot poate incheia singur acte de conservare, acte de administrare cu privire la oricare dintre bunurile comune, precum si acte de dobandire a
bunurilor comune.
(3) Dispozitiile art. 322 raman aplicabile.
(4) In masura in care interesele sale legate de comunitatea de bunuri au fost prejudiciate printr-un act juridic, sotul care nu a participat la incheierea actului nu poate
pretinde decat daune-interese de la celalalt sot, fara a fi afectate drepturile dobandite de tertii de buna-credinta.

Actele de instrainare si de grevare Art. 346
(1) Actele de instrainare sau de grevare cu drepturi reale avand ca obiect bunurile comune nu pot fi incheiate decat cu acordul ambilor soti.
(2) Cu toate acestea, oricare dintre soti poate dispune singur, cu titlu oneros, de bunurile mobile comune a caror instrainare nu este supusa, potrivit legii, anumitor
formalitati de publicitate. Dispozitiile art. 345 alin. (4) raman aplicabile.
(3) Sunt, de asemenea, exceptate de la prevederile alin. (1) darurile obisnuite.

Nulitatea relativa Art. 347
(1) Actul incheiat fara consimtamantul expres al celuilalt sot, atunci cand el este necesar potrivit legii, este anulabil.
(2) Tertul dobanditor care a depus diligenta necesara pentru a se informa cu privire la natura bunului este aparat de efectele nulitatii. Dispozitiile art. 345 alin. (4)
raman aplicabile.

Aportul de bunuri comune Art. 348
Bunurile comune pot face obiectul unui aport la societati, asociatii sau fundatii, in conditiile legii.

Regimul aporturilor Art. 349
(1) Sub sanctiunea prevazuta la art. 347, niciunul dintre soti nu poate singur, fara consimtamantul scris al celuilalt sot, sa dispuna de bunurile comune ca aport la o
societate sau pentru dobandirea de parti sociale ori, dupa caz, de actiuni.
In cazul societatilor comerciale ale caror actiuni sunt tranzactionate pe o piata reglementata, sotul care nu si-a dat consimtamantul scris la intrebuintarea bunurilor
comune nu poate pretinde decat daune-interese de la celalalt sot, fara a fi afectate drepturile dobandite de terti.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), calitatea de asociat este recunoscuta sotului care a aportat bunul comun, dar partile sociale sau actiunile sunt bunuri comune. Sotul
asociat exercita singur drepturile ce decurg din aceasta calitate si poate realiza singur transferul partilor sociale ori, dupa caz, al actiunilor detinute.
(3) Calitatea de asociat poate fi recunoscuta si celuilalt sot, daca acesta si-a exprimat vointa in acest sens. In acest caz, fiecare dintre soti are calitatea de asociat
pentru partile sociale sau actiunile atribuite in schimbul a jumatate din valoarea bunului, daca, prin conventie, sotii nu au stipulat alte cote-parti. Partile sociale sau
actiunile ce revin fiecaruia dintre soti sunt bunuri proprii.

Dispozitii testamentare Art. 350
Fiecare sot poate dispune prin legat de partea ce i s-ar cuveni, la incetarea casatoriei, din comunitatea de bunuri.

Datoriile comune ale sotilor Art. 351
Sotii raspund cu bunurile comune pentru:
a) obligatiile nascute in legatura cu conservarea, administrarea sau dobandirea bunurilor comune;
b) obligatiile pe care le-au contractat impreuna;
c) obligatiile asumate de oricare dintre soti pentru acoperirea cheltuielilor obisnuite ale casatoriei;
d) repararea prejudiciului cauzat prin insusirea, de catre unul dintre soti, a bunurilor apartinand unui tert, in masura in care, prin aceasta, au sporit bunurile comune ale
sotilor.

Raspunderea subsidiara pentru datoriile comune Art. 352
(1) In masura in care obligatiile comune nu au fost acoperite prin urmarirea bunurilor comune, sotii raspund solidar, cu bunurile proprii. In acest caz, cel care a platit
datoria comuna se subroga in drepturile creditorului pentru ceea ce a suportat peste cota-parte ce i-ar reveni din comunitate daca lichidarea s-ar face la data platii
datoriei.
(2) Sotul care a platit datoria comuna in conditiile alin. (1) are un drept de retentie asupra bunurilor celuilalt sot pana la acoperirea integrala a creantelor pe care
acesta i le datoreaza.

Urmarirea bunurilor comune Art. 353
(1) Bunurile comune nu pot fi urmarite de creditorii personali ai unuia dintre soti.
(2) Cu toate acestea, dupa urmarirea bunurilor proprii ale sotului debitor, creditorul sau personal poate cere partajul bunurilor comune, insa numai in masura necesara
pentru acoperirea creantei sale.
(3) Bunurile astfel impartite devin bunuri proprii.

Urmarirea veniturilor din profesie Art. 354
Veniturile din munca ale unui sot, precum si cele asimilate acestora nu pot fi urmarite pentru datoriile comune asumate de catre celalalt sot, cu exceptia celor prevazute
la art. 351 lit. c).

Lichidarea regimului comunitatii Art. 355
(1) La incetarea comunitatii, aceasta se lichideaza prin hotarare judecatoreasca sau act autentic notarial.
(2) Pana la finalizarea lichidarii, comunitatea subzista atat in privinta bunurilor, cat si in privinta obligatiilor.
(3) Cand comunitatea inceteaza prin decesul unuia dintre soti, lichidarea se face intre sotul supravietuitor si mostenitorii sotului decedat. In acest caz, obligatiile sotului
decedat se divid intre mostenitori proportional cu cotele ce le revin din mostenire.

Efectele incetarii regimului comunitatii Art. 356
Daca regimul comunitatii de bunuri inceteaza prin desfacerea casatoriei, fostii soti raman coproprietari in devalmasie asupra bunurilor comune pana la stabilirea
cotei-parti ce revine fiecaruia.

Lichidarea comunitatii. Partajul Art. 357
(1) In cadrul lichidarii comunitatii, fiecare dintre soti preia bunurile sale proprii, dupa care se va proceda la partajul bunurilor comune si la regularizarea datoriilor.
(2) In acest scop, se determina mai intai cota-parte ce revine fiecarui sot, pe baza contributiei sale atat la dobandirea bunurilor comune, cat si la indeplinirea
obligatiilor comune. Pana la proba contrara, se prezuma ca sotii au avut o contributie egala.
(3) Dispozitiile art. 364 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.

Partajul in timpul regimului comunitatii Art. 358
(1) In timpul regimului comunitatii, bunurile comune pot fi impartite, in tot sau in parte, prin act incheiat in forma autentica notariala, in caz de buna invoiala, ori pe cale
judecatoreasca, in caz de neintelegere.
(2) Prevederile art. 357 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.
(3) Bunurile atribuite fiecarui sot prin partaj devin bunuri proprii, iar bunurile neimpartite raman bunuri comune.
(4) Regimul comunitatii nu inceteaza decat in conditiile legii, chiar daca toate bunurile comune au fost impartite potrivit acestui articol.

Conventiile contrare regimului comunitatii legale Art. 359
Orice conventie contrara dispozitiilor prezentei sectiuni este lovita de nulitate absoluta, in masura in care nu este compatibila cu regimul comunitatii conventionale.

Sectiunea 3 – Regimul separatiei de bunuri
Regimul bunurilor Art. 360
(1) Fiecare dintre soti este proprietar exclusiv in privinta bunurilor dobandite inainte de incheierea casatoriei, precum si a celor pe care le dobandeste in nume propriu
dupa aceasta data.
(2) Prin conventie matrimoniala, partile pot stipula clauze privind lichidarea acestui regim in functie de masa de bunuri achizitionate de fiecare dintre soti in timpul
casatoriei, in baza careia se va calcula creanta de participare. Daca partile nu au convenit altfel, creanta de participare reprezinta jumatate din diferenta valorica dintre
cele doua mase de achizitii nete si va fi datorata de catre sotul a carui masa de achizitii nete este mai mare, putand fi platita in bani sau in natura.

Inventarul bunurilor mobile Art. 361
(1) La adoptarea acestui regim, notarul public intocmeste un inventar al bunurilor mobile proprii, indiferent de modul lor de dobandire .
(2) Se poate intocmi un inventar si pentru bunurile mobile dobandite in timpul separatiei de bunuri.
(3) In toate cazurile, pentru opozabilitate fata de terti, inventarul se anexeaza la conventia matrimoniala, supunandu-se acelorasi formalitati de publicitate ca si
conventia matrimoniala.
(4) In lipsa inventarului se prezuma, pana la proba contrara, ca dreptul de proprietate exclusiva apartine sotului posesor.
(5) Daca bunul a fost dobandit printr-un act juridic supus, potrivit legii, unei conditii de forma pentru validitate ori unor cerinte de publicitate, dreptul de proprietate
exclusiva nu se poate dovedi decat prin inscrisul care indeplineste formele cerute de lege.

Bunurile proprietate comuna pe cote-parti Art. 362
(1) Bunurile dobandite impreuna de soti apartin acestora in proprietate comuna pe cote-parti, in conditiile legii.
(2) Dovada coproprietatii se face in conditiile art. 361, care se aplica in mod corespunzator.

Folosinta bunurilor celuilalt sot Art. 363
(1) Sotul care se foloseste de bunurile celuilalt sot fara impotrivirea acestuia din urma are obligatiile unui uzufructuar, cu exceptia celor prevazute la art. 723, 726 si
727. El este dator sa restituie numai fructele existente la data solicitarii lor de catre celalalt sot sau, dupa caz, la data incetarii ori schimbarii regimului matrimonial.
(2) Daca unul dintre soti incheie singur un act prin care dobandeste un bun, folosindu-se, in tot sau in parte, de bunuri apartinand celuilalt sot, acesta din urma poate
alege, in proportia bunurilor proprii folosite fara acordul sau, intre a reclama pentru sine proprietatea bunului achizitionat si a pretinde daune-interese de la sotul
dobanditor.
Proprietatea nu poate fi insa reclamata decat inainte ca sotul dobanditor sa dispuna de bunul dobandit, cu exceptia cazului in care tertul dobanditor a cunoscut ca
bunul a fost achizitionat de catre sotul vanzator prin valorificarea bunurilor celuilalt sot.

Raspunderea pentru obligatiile personale Art. 364
(1) Niciunul dintre soti nu poate fi tinut de obligatiile nascute din acte savarsite de celalalt sot.
(2) Cu toate acestea, sotii raspund solidar pentru obligatiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obisnuite ale casatoriei si a celor legate de
cresterea si educarea copiilor.

Dreptul de retentie Art. 365
La incetarea regimului separatiei de bunuri, fiecare dintre soti are un drept de retentie asupra bunurilor celuilalt pana la acoperirea integrala a datoriilor pe care le au
unul fata de celalalt.

Sectiunea 4 – Regimul comunitatii conventionale
Domeniul de aplicare Art. 366
Regimul comunitatii conventionale se aplica atunci cand, in conditiile si limitele prevazute in prezenta sectiune, se deroga, prin conventie matrimoniala, de la dispozitiile
privind regimul comunitatii legale.

Obiectul conventiei matrimoniale Art. 367
In cazul in care se adopta comunitatea conventionala, conventia matrimoniala se poate referi la unul sau mai multe dintre urmatoarele aspecte:
a) includerea in comunitate, in tot ori in parte, a bunurilor dobandite sau a datoriilor proprii nascute inainte ori dupa incheierea casatoriei, cu exceptia bunurilor
prevazute la art. 340 lit. b) si c);
b) restrangerea comunitatii la bunurile sau datoriile anume determinate in conventia matrimoniala, indiferent daca sunt dobandite ori, dupa caz, nascute inainte sau in
timpul casatoriei, cu exceptia obligatiilor prevazute la art. 351 lit. c);
c) obligativitatea acordului ambilor soti pentru incheierea anumitor acte de administrare; in acest caz, daca unul dintre soti se afla in imposibilitate de a-si exprima
vointa sau se opune in mod abuziv, celalalt sot poate sa incheie singur actul, insa numai cu incuviintarea prealabila a instantei de tutela;
d) includerea clauzei de preciput; executarea clauzei de preciput se face in natura sau, daca acest lucru nu este posibil, prin echivalent, din valoarea activului net al
comunitatii;
e) modalitati privind lichidarea comunitatii conventionale.

Alte dispozitii aplicabile Art. 368
In masura in care prin conventie matrimoniala nu se prevede altfel, regimul juridic al comunitatii conventionale se completeaza cu dispozitiile legale privind regimul
comunitatii legale.

Sectiunea 5 – Modificarea regimului matrimonial
§1. Modificarea conventionala

Conditii Art. 369
(1) Dupa cel putin un an de la incheierea casatoriei, sotii pot, ori de cate ori doresc, sa inlocuiasca regimul matrimonial existent cu un alt regim matrimonial ori sa il
modifice, cu respectarea conditiilor prevazute de lege pentru incheierea conventiilor matrimoniale.
(2) Dispozitiile art. 291, 334, 335 si 361 sunt aplicabile in mod corespunzator.
(3) Creditorii prejudiciati prin schimbarea sau lichidarea regimului matrimonial pot formula actiunea revocatorie in termen de un an de la data la care au fost indeplinite
formalitatile de publicitate sau, dupa caz, de cand au luat cunostinta mai inainte de aceste imprejurari pe alta cale.
(4) Creditorii prevazuti la alin. (3) pot invoca oricand, pe cale de exceptie, inopozabilitatea modificarii sau lichidarii regimului matrimonial facute in frauda intereselor
lor.

§2. Modificarea judiciara

Separatia judiciara de bunuri Art. 370
(1) Daca regimul matrimonial al sotilor este cel al comunitatii legale sau conventionale, instanta, la cererea unuia dintre soti, poate pronunta separatia de bunuri, atunci
cand celalalt sot incheie acte care pun in pericol interesele patrimoniale ale familiei.
(2) Totodata, instanta va face aplicarea dispozitiilor art. 357.
(3) Dispozitiile art. 291, 334, 335 si 361 se aplica in mod corespunzator.

Efectele intre soti Art. 371
(1) Separatia de bunuri pronuntata de catre instanta face ca regimul matrimonial anterior sa inceteze, iar sotilor li se aplica regimul matrimonial prevazut la art. 360—
365.
(2) Intre soti, efectele separatiei se produc de la data formularii cererii, cu exceptia cazului in care instanta, la cererea oricaruia dintre ei, dispune ca aceste efecte sa li
se aplice de la data despartirii in fapt.

Efectele fata de terti Art. 372
(1) Creditorii sotilor nu pot cere separatia de bunuri, dar pot interveni in cauza.
(2) Dispozitiile art. 369 alin. (3) si (4) se aplica in mod corespunzator.
Capitolul VII – Desfacerea casatoriei
Sectiunea 1 – Cazurile de divort
§1. Dispozitii generale

Motive de divort Art. 373
Divortul poate avea loc:
a) prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti sau a unuia dintre soti acceptata de celalalt sot;
b) atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila;
c) la cererea unuia dintre soti, dupa o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani;
d) la cererea aceluia dintre soti a carui stare de sanatate face imposibila continuarea casatoriei.

§2. Divortul prin acordul sotilor pe cale judiciara

Conditii Art. 374
(1) Divortul prin acordul sotilor poate fi pronuntat indiferent de durata casatoriei si indiferent daca exista sau nu copii minori rezultati din casatorie.
(2) Divortul prin acordul sotilor nu poate fi admis daca unul dintre soti este pus sub interdictie.
(3) Instanta este obligata sa verifice existenta consimtamantului liber si neviciat al fiecarui sot.

§3. Divortul prin acordul sotilor pe cale administrativa sau prin procedura notariala

Conditii Art. 375
(1) Daca sotii sunt de acord cu divortul si nu au copii minori, nascuti din casatorie, din afara casatoriei sau adoptati, ofiterul de stare civila ori notarul public de la locul
casatoriei sau al ultimei locuinte comune a sotilor poate constata desfacerea casatoriei prin acordul sotilor, eliberandu-le un certificat de divort, potrivit legii.
(2) Divortul prin acordul sotilor poate fi constatat de notarul public si in cazul in care exista copii minori nascuti din casatorie, din afara casatoriei sau adoptati, daca
sotii convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care sa il poarte dupa divort, exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti, stabilirea
locuintei copiilor dupa divort, modalitatea de pastrare a legaturilor personale dintre parintele separat si fiecare dintre copii, precum si stabilirea contributiei parintilor la
cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor. Daca din raportul de ancheta sociala rezulta ca acordul sotilor privind exercitarea in
comun a autoritatii parintesti sau cel privind stabilirea locuintei copiilor nu este in interesul copilului, sunt aplicabile prevederile art. 376 alin. (5).
(3) Dispozitiile art. 374 alin. (2) sunt aplicabile in mod corespunzator.

Procedura Art. 376
(1) Cererea de divort se depune de soti impreuna. Ofiterul de stare civila sau notarul public inregistreaza cererea si le acorda un termen de reflectie de 30 de zile.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), cererea de divort se poate depune la notarul public si prin mandatar cu procura autentica.
(3) La expirarea acestui termen, sotii se prezinta personal, iar ofiterul de stare civila sau, dupa caz, notarul public verifica daca sotii staruie sa divorteze si daca, in
acest sens, consimtamantul lor este liber si neviciat.
(4) Daca sotii staruie in divort, ofiterul de stare civila sau, dupa caz, notarul public elibereaza certificatul de divort fara sa faca vreo mentiune cu privire la culpa sotilor.
(5) Dispozitiile art. 383 alin. (1) si (3) se aplica in mod corespunzator. Daca sotii nu se inteleg asupra numelui de familie pe care sa il poarte dupa divort ori, in cazul
prevazut la art. 375 alin. (2), asupra exercitarii in comun a drepturilor parintesti, ofiterul de stare civila sau, dupa caz, notarul public emite o dispozitie de respingere a
cererii de divort si indruma sotii sa se adreseze instantei de judecata, potrivit prevederilor art. 374.
(6) Solutionarea cererilor privind alte efecte ale divortului asupra carora sotii nu se inteleg este de competenta instantei judecatoresti.

Mentiunea in actul de casatorie Art. 377
(1) Cand cererea de divort este depusa la primaria unde s-a incheiat casatoria, ofiterul de stare civila, dupa emiterea certificatului de divort, face cuvenita mentiune in
actul de casatorie.
(2) In cazul depunerii cererii la primaria in a carei raza teritoriala sotii au avut ultima locuinta comuna, ofiterul de stare civila emite certificatul de divort si inainteaza, de
indata, o copie certificata de pe acesta la primaria locului unde s-a incheiat casatoria, spre a se face mentiune in actul de casatorie.
(3) In cazul constatarii divortului de catre notarul public, acesta emite certificatul de divort si inainteaza, de indata, o copie certificata de pe acesta la primaria locului
unde s-a incheiat casatoria, spre a se face mentiune in actul de casatorie.

Refuzul ofiterului de stare civila sau notarului public Art. 378
(1) Daca nu sunt indeplinite conditiile art. 375, ofiterul de stare civila sau, dupa caz, notarul public respinge cererea de divort.
(2) Impotriva refuzului ofiterului de stare civila sau notarului public nu exista cale de atac, dar sotii se pot adresa cu cererea de divort instantei de judecata, pentru a
dispune desfacerea casatoriei prin acordul lor sau in baza unui alt temei prevazut de lege.
(3) Pentru repararea prejudiciului prin refuzul abuziv al ofiterului de stare civila sau notarului public de a constata desfacerea casatoriei prin acordul sotilor si de a
emite certificatul de divort, oricare dintre soti se poate adresa, pe cale separata, instantei competente.

§4. Divortul din culpa

Conditii Art. 379
(1) In cazul prevazut la art. 373 lit. b), divortul se poate pronunta daca instanta stabileste culpa unuia dintre soti in destramarea casatoriei. Cu toate acestea, daca din
probele administrate rezulta culpa ambilor soti, instanta poate pronunta divortul din culpa lor comuna, chiar daca numai unul dintre ei a facut cerere de divort.
Daca culpa apartine in totalitate reclamantului, sunt aplicabile prevederile art. 388.
(2) In ipoteza prevazuta de art. 373 lit. c), divortul se pronunta din culpa exclusiva a sotului reclamant, cu exceptia situatiei in care paratul se declara de acord cu
divortul, cand acesta se pronunta fara a se face mentiune despre culpa sotilor.

Continuarea actiunii de divort Art. 380
(1) In situatia prevazuta la art. 379 alin. (1), daca sotul reclamant decedeaza in timpul procesului, mostenitorii sai pot continua actiunea de divort.
(2) Actiunea continuata de mostenitori este admisa numai daca instanta constata culpa exclusiva a sotului parat.

§5. Divortul din cauza starii sanatatii unui sot

Conditiile divortului Art. 381
In cazul prevazut la art. 373 lit. d), desfacerea casatoriei se pronunta fara a se face mentiune despre culpa sotilor.

Sectiunea 2 – Efectele divortului
§1. Data desfacerii casatoriei

Data desfacerii casatoriei Art. 382
(1) Casatoria este desfacuta din ziua cand hotararea prin care s-a pronuntat divortul a ramas definitiva.
(2) Prin exceptie, daca actiunea de divort este continuata de mostenitorii sotului reclamant, potrivit art. 380, casatoria se socoteste desfacuta la data decesului.
(3) In cazul prevazut de art. 375, casatoria este desfacuta pe data eliberarii certificatului de divort.

§2. Efectele divortului cu privire la raporturile nepatrimoniale dintre soti

Numele de familie dupa casatorie Art. 383
(1) La desfacerea casatoriei prin divort, sotii pot conveni sa pastreze numele purtat in timpul casatoriei. Instanta ia act de aceasta intelegere prin hotararea de divort.
(2) Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soti sau de interesul superior al copilului, instanta poate sa incuviinteze ca sotii sa pastreze numele
purtat in timpul casatoriei, chiar in lipsa unei intelegeri intre ei.
(3) Daca nu a intervenit o intelegere sau daca instanta nu a dat incuviintarea, fiecare dintre fostii soti poarta numele dinaintea casatoriei.

Drepturile sotului divortat Art. 384
(1) Divortul este considerat pronuntat impotriva sotului din a carui culpa exclusiva s-a desfacut casatoria.
(2) Sotul impotriva caruia a fost pronuntat divortul pierde drepturile pe care legea sau conventiile incheiate anterior cu tertii le atribuie acestuia.
(3) Aceste drepturi nu sunt pierdute in cazul culpei comune sau al divortului prin acordul sotilor.

§3. Efectele divortului cu privire la raporturile patrimoniale dintre soti

I. Efecte cu privire la regimul matrimonial

Incetarea regimului matrimonial Art. 385
(1) In cazul divortului, regimul matrimonial inceteaza intre soti la data introducerii cererii de divort.
(2) Cu toate acestea, oricare dintre soti sau amandoi, impreuna, in cazul divortului prin acordul lor, pot cere instantei de divort sa constate ca regimul matrimonial a
incetat de la data separatiei in fapt.
(3) Prevederile acestui articol se aplica in mod corespunzator si in cazul divortului prevazut de art. 375.

Actele incheiate in frauda celuilalt sot Art. 386
(1) Actele mentionate la art. 346 alin. (2), precum si actele din care se nasc obligatii in sarcina comunitatii, incheiate de unul dintre soti dupa data introducerii cererii de
divort sunt anulabile, daca au fost facute in frauda celuilalt sot.
(2) Dispozitiile art. 345 alin. (4) raman aplicabile.

Opozabilitatea fata de terti Art. 387
(1) Hotararea judecatoreasca prin care s-a pronuntat divortul si, dupa caz, certificatul de divort prevazut la art. 375 sunt opozabile fata de terti, in conditiile legii.
(2) Dispozitiile art. 291, 334 si 335 sunt aplicabile in mod corespunzator, inclusiv in cazul prevazut la art. 375.

II. Dreptul la despagubiri

Acordarea despagubirilor Art. 388
Distinct de dreptul la prestatia compensatorie prevazut la art. 390, sotul nevinovat, care sufera un prejudiciu prin desfacerea casatoriei, poate cere sotului vinovat sa il
despagubeasca. Instanta de tutela solutioneaza cererea prin hotararea de divort.

III. Obligatia de intretinere intre fostii soti

Obligatia de intretinere Art. 389
(1) Prin desfacerea casatoriei, obligatia de intretinere intre soti inceteaza.
(2) Sotul divortat are dreptul la intretinere, daca se afla in nevoie din pricina unei incapacitati de munca survenite inainte de casatorie ori in timpul casatoriei. El are
drept la intretinere si atunci cand incapacitatea se iveste in decurs de un an de la desfacerea casatoriei, insa numai daca incapacitatea este cauzata de o imprejurare in
legatura cu casatoria.
(3) Intretinerea datorata potrivit dispozitiilor alin. (2) se stabileste pana la o patrime din venitul net al celui obligat la plata ei, in raport cu mijloacele sale si cu starea de
nevoie a creditorului. Aceasta intretinere, impreuna cu intretinerea datorata copiilor, nu va putea depasi jumatate din venitul net al celui obligat la plata.
(4) Cand divortul este pronuntat din culpa exclusiva a unuia dintre soti, acesta nu beneficiaza de prevederile alin. (2) si (3) decat timp de un an de la desfacerea
casatoriei.
(5) In afara altor cazuri prevazute de lege, obligatia de intretinere inceteaza prin recasatorirea celui indreptatit.

IV. Prestatia compensatorie

Conditiile prestatiei compensatorii Art. 390
(1) In cazul in care divortul se pronunta din culpa exclusiva a sotului parat, sotul reclamant poate beneficia de o prestatie care sa compenseze, atat cat este posibil, un
dezechilibru semnificativ pe care divortul l-ar determina in conditiile de viata ale celui care o solicita.
(2) Prestatia compensatorie se poate acorda numai in cazul in care casatoria a durat cel putin 20 de ani.
(3) Sotul care solicita prestatia compensatorie nu poate cere de la fostul sau sot si pensie de intretinere, in conditiile art. 389.

Stabilirea prestatiei compensatorii Art. 391
(1) Prestatia compensatorie nu se poate solicita decat odata cu desfacerea casatoriei.
(2) La stabilirea prestatiei compensatorii se tine seama atat de resursele sotului care o solicita, cat si de mijloacele celuilalt sot din momentul divortului, de efectele pe
care le are sau le va avea lichidarea regimului matrimonial, precum si de orice alte imprejurari previzibile de natura sa le modifice, cum ar fi varsta si starea de sanatate
a sotilor, contributia la cresterea copiilor minori pe care a avut-o si urmeaza sa o aiba fiecare sot, pregatirea profesionala, posibilitatea de a desfasura o activitate
producatoare de venituri si altele asemenea.

Forma prestatiei compensatorii Art. 392
(1) Prestatia compensatorie poate fi stabilita in bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori in natura, sub forma uzufructului asupra unor bunuri
mobile sau imobile care apartin debitorului.
(2) Renta poate fi stabilita intr-o cota procentuala din venitul debitorului sau intr-o suma de bani determinata.
(3) Renta si uzufructul se pot constitui pe toata durata vietii celui care solicita prestatia compensatorie sau pentru o perioada mai scurta, care se stabileste prin
hotararea de divort.

Garantii Art. 393
Instanta, la cererea sotului creditor, il poate obliga pe sotul debitor sa constituie o garantie reala sau sa dea cautiune pentru a asigura executarea rentei.

Modificarea prestatiei compensatorii Art. 394
(1) Instanta poate mari sau micsora prestatia compensatorie, daca se modifica, in mod semnificativ, mijloacele debitorului si resursele creditorului.
(2) In cazul in care prestatia compensatorie consta intr-o suma de bani, aceasta se indexeaza de drept, trimestrial, in functie de rata inflatiei.

Incetarea prestatiei compensatorii Art. 395
Prestatia compensatorie inceteaza prin decesul unuia dintre soti, prin recasatorirea sotului creditor, precum si atunci cand acesta obtine resurse de natura sa ii asigure
conditii de viata asemanatoare celor din timpul casatoriei.

§4. Efectele divortului cu privire la raporturile dintre parinti si copiii lor minori

Raporturile dintre parintii divortati si copiii lor minori Art. 396
(1) Instanta de tutela hotaraste, odata cu pronuntarea divortului, asupra raporturilor dintre parintii divortati si copiii lor minori, tinand seama de interesul superior al
copiilor, de concluziile raportului de ancheta psihosociala, precum si, daca este cazul, de invoiala parintilor, pe care ii asculta.
(2) Dispozitiile art. 264 sunt aplicabile.

Exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti Art. 397
Dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel.

Exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte Art. 398
(1) Daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul
dintre parinti.
(2) Celalalt parinte pastreaza dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, precum si dreptul de a consimti la adoptia acestuia.

Exercitarea autoritatii parintesti de catre alte persoane Art. 399
(1) In mod exceptional, instanta de tutela poate hotari plasamentul copilului la o ruda sau la o alta familie ori persoana, cu consimtamantul acestora, sau intr-o institutie
de ocrotire. Acestea exercita drepturile si indatoririle care revin parintilor cu privire la persoana copilului.
(2) Instanta stabileste daca drepturile cu privire la bunurile copilului se exercita de catre parinti in comun sau de catre unul dintre ei.

Locuinta copilului dupa divort Art. 400
(1) In lipsa intelegerii dintre parinti sau daca aceasta este contrara interesului superior al copilului, instanta de tutela stabileste, odata cu pronuntarea divortului, locuinta
copilului minor la parintele cu care locuieste in mod statornic.
(2) Daca pana la divort copilul a locuit cu ambii parinti, instanta ii stabileste locuinta la unul dintre ei, tinand seama de interesul sau superior.
(3) In mod exceptional, si numai daca este in interesul superior al copilului, instanta poate stabili locuinta acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu
consimtamantul acestora, ori la o institutie de ocrotire. Acestea exercita supravegherea copilului si indeplinesc toate actele obisnuite privind sanatatea, educatia si
invatatura sa.

Drepturile parintelui separat de copil Art. 401
(1) In cazurile prevazute la art. 400, parintele sau, dupa caz, parintii separati de copilul lor au dreptul de a avea legaturi personale cu acesta.
(2) In caz de neintelegere intre parinti, instanta de tutela decide cu privire la modalitatile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie, art. 264
fiind aplicabil.

Stabilirea contributiei parintilor Art. 402
(1) Instanta de tutela, prin hotararea de divort, stabileste contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor.
(2) Dispozitiile titlului V privind obligatia de intretinere se aplica in mod corespunzator.

Modificarea masurilor luate cu privire la copil Art. 403
In cazul schimbarii imprejurarilor, instanta de tutela poate modifica masurile cu privire la drepturile si indatoririle parintilor divortati fata de copiii lor minori, la cererea
oricaruia dintre parinti sau a unui alt membru de familie, a copilului, a institutiei de ocrotire, a institutiei publice specializate pentru protectia copilului sau a procurorului.

Raporturile dintre parinti si copiii lor minori in alte cazuri Art. 404
In cazul prevazut la art. 293 alin. (2), instanta hotaraste asupra raporturilor dintre parinti si copiii lor minori, dispozitiile art. 396—403 fiind aplicabile in mod
corespunzator.
Titlul III – Rudenia

Capitolul I – Dispozitii generale
Notiune Art. 405
(1) Rudenia fireasca este legatura bazata pe descendenta unei persoane dintr-o alta persoana sau pe faptul ca mai multe persoane au un ascendent comun.
(2) Rudenia civila este legatura rezultata din adoptia incheiata in conditiile prevazute de lege.

Rudenia in linie dreapta sau colaterala Art. 406
(1) Rudenia este in linie dreapta in cazul descendentei unei persoane dintr-o alta persoana si poate fi ascendenta sau descendenta.
(2) Rudenia este in linie colaterala atunci cand rezulta din faptul ca mai multe persoane au un ascendent comun.
(3) Gradul de rudenie se stabileste astfel:
a) in linie dreapta, dupa numarul nasterilor: astfel, copiii si parintii sunt rude de gradul intai, nepotii si bunicii sunt rude de gradul al doilea;
b) in linie colaterala, dupa numarul nasterilor, urcand de la una dintre rude pana la ascendentul comun si coborand de la acesta pana la cealalta ruda; astfel, fratii sunt
rude de gradul al doilea, unchiul sau matusa si nepotul, de gradul al treilea, verii primari, de gradul al patrulea.

Afinitatea Art. 407
(1) Afinitatea este legatura dintre un sot si rudele celuilalt sot.
(2) Rudele sotului sunt, in aceeasi linie si acelasi grad, afinii celuilalt sot.
Capitolul II – Filiatia
Sectiunea 1 – Stabilirea filiatiei
§1. Dispozitii generale

Modurile de stabilire a filiatiei Art. 408
(1) Filiatia fata de mama rezulta din faptul nasterii; ea se poate stabili si prin recunoastere sau prin hotarare judecatoreasca.
(2) Filiatia fata de tatal din casatorie se stabileste prin efectul prezumtiei de paternitate.
(3) Filiatia fata de tatal din afara casatoriei se stabileste prin recunoastere sau prin hotarare judecatoreasca, dupa caz.

Dovada filiatiei Art. 409
(1) Filiatia se dovedeste prin actul de nastere intocmit in registrul de stare civila, precum si cu certificatul de nastere eliberat pe baza acestuia.
(2) In cazul copilului din casatorie, dovada se face prin actul de nastere si prin actul de casatorie al parintilor, trecute in registrele de stare civila, precum si prin
certificatele de stare civila corespunzatoare.

Posesia de stat Art. 410
(1) Posesia de stat este starea de fapt care indica legaturile de filiatie si rudenie dintre copil si familia din care se pretinde ca face parte. Ea consta, in principal, in
oricare dintre urmatoarele imprejurari:
a) o persoana se comporta fata de un copil ca fiind al sau, ingrijindu-se de cresterea si educarea sa, iar copilul se comporta fata de aceasta persoana ca fiind parintele
sau;
b) copilul este recunoscut de catre familie, in societate si, cand este cazul, de catre autoritatile publice, ca fiind al persoanei despre care se pretinde ca este parintele
sau;
c) copilul poarta numele persoanei despre care se pretinde ca este parintele sau.
(2) Posesia de stat trebuie sa fie continua, pasnica, publica si neechivoca.

Posesia de stat conforma cu actul de nastere Art. 411
(1) Nicio persoana nu poate reclama o alta filiatie fata de mama decat aceea ce rezulta din actul sau de nastere si posesia de stat conforma cu acesta.
(2) Nimeni nu poate contesta filiatia fata de mama a persoanei care are o posesie de stat conforma cu actul sau de nastere.
(3) Cu toate acestea, daca printr-o hotarare judecatoreasca s-a stabilit ca a avut loc o substituire de copil ori ca a fost inregistrata ca mama a unui copil o alta femeie
decat aceea care l-a nascut, se poate face dovada adevaratei filiatii cu orice mijloc de proba.

Timpul legal al conceptiunii Art. 412
(1) Intervalul de timp cuprins intre a trei suta si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului este timpul legal al conceptiunii. El se calculeaza zi cu zi.
(2) Prin mijloace de proba stiintifice se poate face dovada conceptiunii copilului intr-o anumita perioada din intervalul de timp prevazut la alin. (1) sau chiar in afara
acestui interval.

Domeniul de aplicare Art. 413
Dispozitiile prezentului capitol referitoare la copil sunt aplicabile si persoanei majore a carei filiatie este cercetata.

§2. Prezumtia de paternitate

Prezumtia de paternitate Art. 414
(1) Copilul nascut sau conceput in timpul casatoriei are ca tata pe sotul mamei.
(2) Paternitatea poate fi tagaduita, daca este cu neputinta ca sotul mamei sa fie tatal copilului.

§3. Recunoasterea copilului

Felurile recunoasterii Art. 415
(1) Daca nasterea nu a fost inregistrata in registrul de stare civila sau copilul a fost trecut in registrul de stare civila ca nascut din parinti necunoscuti, mama il poate
recunoaste pe copil.
(2) Copilul conceput si nascut in afara casatoriei poate fi recunoscut de catre tatal sau.
(3) Dupa moartea copilului, acesta poate fi recunoscut numai daca a lasat descendenti firesti.

Formele recunoasterii Art. 416
(1) Recunoasterea poate fi facuta prin declaratie la serviciul de stare civila, prin inscris autentic sau prin testament.
(2) Daca recunoasterea este facuta prin inscris autentic, o copie a acestuia este trimisa din oficiu serviciului de stare civila competent, pentru a se face mentiunea
corespunzatoare in registrele de stare civila.
(3) Recunoasterea, chiar daca a fost facuta prin testament, este irevocabila.

Recunoasterea de catre minorul necasatorit Art. 417
Minorul necasatorit il poate recunoaste singur pe copilul sau, daca are discernamant la momentul recunoasterii.

Nulitatea absoluta a recunoasterii Art. 418
Recunoasterea este lovita de nulitate absoluta daca:
a) a fost recunoscut un copil a carui filiatie, stabilita potrivit legii, nu a fost inlaturata. Cu toate acestea, daca filiatia anterioara a fost inlaturata prin hotarare
judecatoreasca, recunoasterea este valabila;
b) a fost facuta dupa decesul copilului, iar acesta nu a lasat descendenti firesti;
c) a fost facuta in alte forme decat cele prevazute de lege.

Nulitatea relativa a recunoasterii Art. 419
(1) Recunoasterea poate fi anulata pentru eroare, dol sau violenta.
(2) Prescriptia dreptului la actiune incepe sa curga de la data incetarii violentei ori, dupa caz, a descoperirii erorii sau dolului.

Contestarea recunoasterii de filiatie Art. 420
(1) Recunoasterea care nu corespunde adevarului poate fi contestata oricand si de orice persoana interesata.
(2) Daca recunoasterea este contestata de celalalt parinte, de copilul recunoscut sau de descendentii acestuia, dovada filiatiei este in sarcina autorului recunoasterii sau
a mostenitorilor sai.

§4. Actiuni privind filiatia

I. Contestarea filiatiei

Actiunea in contestatia filiatiei Art. 421
(1) Orice persoana interesata poate contesta oricand, prin actiune in justitie, filiatia stabilita printr-un act de nastere ce nu este conform cu posesia de stat.
(2) In acest caz, filiatia se dovedeste prin certificatul medical constatator al nasterii, prin expertiza medico-legala de stabilire a filiatiei sau, in lipsa certificatului ori in
cazul imposibilitatii efectuarii expertizei, prin orice mijloc de proba, inclusiv prin posesia de stat.
(3) Cu toate acestea, dovada filiatiei nu se face prin martori decat in cazul prevazut la art. 411 alin. (3) sau atunci cand exista inscrisuri care fac demna de crezare
actiunea formulata.

II. Actiunea in stabilirea filiatiei fata de mama

Actiunea in stabilirea maternitatii Art. 422
In cazul in care, din orice motiv, dovada filiatiei fata de mama nu se poate face prin certificatul constatator al nasterii ori in cazul in care se contesta realitatea celor
cuprinse in certificatul constatator al nasterii, filiatia fata de mama se poate stabili printr-o actiune in stabilirea maternitatii, in cadrul careia pot fi administrate orice
mijloace de proba.

Regimul juridic al actiunii in stabilirea maternitatii Art. 423
(1) Dreptul la actiunea in stabilirea filiatiei fata de mama apartine copilului si se porneste, in numele acestuia, de catre reprezentantul sau legal.
(2) Actiunea poate sa fie pornita sau, dupa caz, continuata si de mostenitorii copilului, in conditiile legii.
(3) Actiunea poate fi introdusa si impotriva mostenitorilor pretinsei mame.
(4) Dreptul la actiune este imprescriptibil.
(5) Daca insa copilul a decedat inainte de a introduce actiunea, mostenitorii sai pot sa o introduca in termen de un an de la data decesului.

III. Actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei

Stabilirea paternitatii prin hotarare judecatoreasca Art. 424
Daca tatal din afara casatoriei nu il recunoaste pe copil, paternitatea acestuia se poate stabili prin hotarare judecatoreasca.

Actiunea in stabilirea paternitatii Art. 425
(1) Actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei apartine copilului si se porneste in numele lui de catre mama, chiar daca este minora, sau de catre
reprezentantul lui legal.
(2) Ea poate fi pornita sau, dupa caz, continuata si de mostenitorii copilului, in conditiile legii.
(3) Actiunea in stabilirea paternitatii poate fi pornita si impotriva mostenitorilor pretinsului tata.

Prezumtia filiatiei fata de pretinsul tata Art. 426
(1) Paternitatea se prezuma daca se dovedeste ca pretinsul tata a convietuit cu mama copilului in perioada timpului legal al conceptiunii.
(2) Prezumtia este inlaturata daca pretinsul tata dovedeste ca este exclus ca el sa il fi conceput pe copil.

Termenul de prescriptie Art. 427
(1) Dreptul la actiunea in stabilirea paternitatii nu se prescrie in timpul vietii copilului.
(2) Dispozitiile art. 423 alin. (5) se aplica in mod corespunzator.

Despagubiri Art. 428
(1) Mama copilului poate cere pretinsului tata sa ii plateasca jumatate din:
a) cheltuielile nasterii si ale lehuziei;
b) cheltuielile facute cu intretinerea ei in timpul sarcinii si in perioada de lehuzie.
(2) Mama poate solicita aceste despagubiri chiar si atunci cand copilul s-a nascut mort sau a murit inainte de pronuntarea hotararii privind stabilirea paternitatii.
(3) Dreptul la actiune al mamei se prescrie in termen de 3 ani de la nasterea copilului.
(4) Mama nu poate cere aceste despagubiri daca nu a formulat si actiune pentru stabilirea paternitatii.
(5) In afara cheltuielilor prevazute la alin. (1), mama si mostenitorii ei au dreptul la despagubiri pentru orice alte prejudicii, potrivit dreptului comun.

IV. Actiuni privind filiatia fata de tatal din casatorie

Actiunea in tagada paternitatii Art. 429
(1) Actiunea in tagada paternitatii poate fi pornita de sotul mamei, de mama, de tatal biologic, precum si de copil. Ea poate fi pornita sau, dupa caz, continuata si de
mostenitorii acestora, in conditiile legii.
(2) Actiunea se introduce de catre sotul mamei impotriva copilului; cand acesta este decedat, actiunea se porneste impotriva mamei sale si, daca este cazul, a altor
mostenitori ai sai.
(3) Daca sotul este pus sub interdictie, actiunea poate fi pornita de tutore, iar in lipsa, de un curator numit de instanta judecatoreasca.
(4) Mama sau copilul poate introduce actiunea impotriva sotului. Daca acesta este decedat, actiunea se porneste impotriva mostenitorilor lui.
(5) Tatal biologic poate introduce actiunea impotriva sotului mamei si a copilului.
Daca acestia sunt decedati, actiunea se porneste impotriva mostenitorilor.

Tagada paternitatii de catre sotul mamei Art. 430
(1) Sotul mamei poate introduce actiunea in tagada paternitatii in termen de 3 ani, care curge fie de la data la care sotul a cunoscut ca este prezumat tata al copilului,
fie de la o data ulterioara, cand a aflat ca prezumtia nu corespunde realitatii.
(2) Termenul nu curge impotriva sotului pus sub interdictie judecatoreasca si, chiar daca actiunea nu a fost pornita de tutore, ea poate fi introdusa de sot in termen de
3 ani de la data ridicarii interdictiei.
(3) Daca sotul a murit inainte de implinirea termenul mentionat la alin. (1), fara a porni actiunea, aceasta poate fi pornita de catre mostenitori in termen de un an de la
data decesului.

Tagada paternitatii de catre mama Art. 431
(1) Actiunea in tagada paternitatii poate fi pornita de catre mama in termen de 3 ani de la data nasterii copilului.
(2) Dispozitiile art. 429 alin. (3) si art. 430 alin. (2) si (3) se aplica in mod corespunzator.

Tagada paternitatii de catre pretinsul tata biologic Art. 432
(1) Actiunea in tagada paternitatii introdusa de catre cel care se pretinde tata biologic poate fi admisa numai daca acesta face dovada paternitatii sale fata de copil.
(2) Dreptul la actiune nu se prescrie in timpul vietii tatalui biologic. Daca acesta a decedat, actiunea poate fi formulata de mostenitorii sai in termen de cel mult un an
de la data decesului.
(3) Dispozitiile art. 429 alin. (3) se aplica in mod corespunzator.

Tagada paternitatii de catre copil si de catre mostenitori Art. 433
(1) Actiunea in tagada paternitatii se porneste de copil, in timpul minoritatii sale, prin reprezentantul sau legal.
(2) Dreptul la actiune nu se prescrie in timpul vietii copilului.
(3) Dispozitiile art. 423 alin. (5) si art. 429 alin. (3) se aplica in mod corespunzator.

Contestarea filiatiei fata de tatal din casatorie Art. 434
Orice persoana interesata poate cere, oricand, instantei sa constate ca nu sunt intrunite conditiile pentru ca prezumtia de paternitate sa se aplice unui copil inregistrat in
actele de stare civila ca fiind nascut din casatorie.

V. Dispozitii comune privind actiunile referitoare la filiatie

Filiatia legal stabilita Art. 435
(1) Atat timp cat o legatura de filiatie legal stabilita nu a fost contestata in justitie, nu se poate stabili, pe nicio cale, o alta filiatie.
(2) Dispozitiile art. 99 alin. (4) raman aplicabile.

Citarea parintilor si a copilului Art. 436
Parintii si copilul vor fi citati in toate cauzele referitoare la filiatie, chiar si atunci cand nu au calitatea de reclamant sau de parat.

Inadmisibilitatea renuntarii Art. 437
(1) In actiunile privitoare la filiatie nu se poate renunta la drept.
(2) De asemenea, cel care introduce o actiune privitoare la filiatie in numele unui copil sau al unei persoane puse sub interdictie judecatoreasca, precum si copilul
minor care a introdus singur, potrivit legii, o astfel de actiune nu pot renunta la judecarea ei.

Situatia copilului Art. 438
(1) Prin hotararea de admitere a actiunii instanta se pronunta si cu privire la stabilirea numelui copilului, exercitarea autoritatii parintesti si obligatia parintilor de a-l
intretine pe copil.
(2) In cazul in care admite o actiune in contestarea filiatiei, instanta poate stabili, daca este cazul, modul in care copilul pastreaza legaturi personale cu acela care l-a
crescut.

Actiunea formulata in caz de mostenire vacanta Art. 439
In cazul in care, potrivit legii, o actiune privitoare la filiatie poate fi pornita impotriva mostenitorilor, iar mostenirea este vacanta, actiunea poate fi introdusa impotriva
comunei, orasului sau, dupa caz, municipiului de la locul deschiderii mostenirii. Citarea in proces a renuntatorilor, daca exista, este obligatorie.

Efectele stabilirii filiatiei asupra unui proces penal Art. 440
In cazul infractiunilor a caror calificare presupune existenta unui raport de filiatie care nu este legal stabilit, hotararea penala nu poate fi pronuntata inainte de
ramanerea definitiva a hotararii civile privitoare la raportul de filiatie.

Sectiunea 2 – Reproducerea umana asistata medical cu tert donator
Regimul filiatiei Art. 441
(1) Reproducerea umana asistata medical cu tert donator nu determina nicio legatura de filiatie intre copil si donator.
(2) In acest caz, nicio actiune in raspundere nu poate fi pornita impotriva donatorului.
(3) Parinti, in sensul dat de prezenta sectiune, nu pot fi decat un barbat si o femeie sau o femeie singura.

Conditii Art. 442
(1) Parintii care, pentru a avea un copil, doresc sa recurga la reproducerea asistata medical cu tert donator trebuie sa isi dea consimtamantul in prealabil, in conditii
care sa asigure deplina confidentialitate, in fata unui notar public care sa le explice, in mod expres, consecintele actului lor cu privire la filiatie.
(2) Consimtamantul ramane fara efect in cazul decesului, al formularii unei cereri de divort sau al separatiei in fapt, survenite anterior momentului conceptiunii realizate
in cadrul reproducerii umane asistate medical. El poate fi revocat oricand, in scris, inclusiv in fata medicului chemat sa asigure asistenta pentru reproducerea cu tert
donator.

Contestarea filiatiei Art. 443
(1) Nimeni nu poate contesta filiatia copilului pentru motive ce tin de reproducerea asistata medical si nici copilul astfel nascut nu poate contesta filiatia sa.
(2) Cu toate acestea, sotul mamei poate tagadui paternitatea copilului, in conditiile legii, daca nu a consimtit la reproducerea asistata medical realizata cu ajutorul unui
tert donator.
(3) In cazul in care copilul nu a fost conceput in acest mod, dispozitiile privind tagaduirea paternitatii raman aplicabile.

Raspunderea tatalui Art. 444
Cel care, dupa ce a consimtit la reproducerea asistata medical cu tert donator, nu recunoaste copilul astfel nascut in afara casatoriei raspunde fata de mama si fata de
copil. In acest caz, paternitatea copilului este stabilita pe cale judecatoreasca in conditiile art. 411 si 423.

Confidentialitatea informatiilor Art. 445
(1) Orice informatii privind reproducerea umana asistata medical sunt confidentiale.
(2) Cu toate acestea, in cazul in care, in lipsa unor astfel de informatii, exista riscul unui prejudiciu grav pentru sanatatea unei persoane astfel concepute sau a
descendentilor acesteia, instanta poate autoriza transmiterea lor, in mod confidential, medicului sau autoritatilor competente.
(3) De asemenea, oricare dintre descendentii persoanei astfel concepute poate sa se prevaleze de acest drept, daca faptul de a fi privat de informatiile pe care le cere
poate sa prejudicieze grav sanatatea sa ori pe cea a unei persoane care ii este apropiata.

Raporturile dintre tata si copil Art. 446
Tatal are aceleasi drepturi si obligatii fata de copilul nascut prin reproducere asistata medical cu tert donator ca si fata de un copil nascut prin conceptiune naturala.

Reguli aplicabile Art. 447
Reproducerea umana asistata medical cu tert donator, regimul sau juridic, asigurarea confidentialitatii informatiilor care tin de aceasta, precum si modul de transmitere
a lor se stabilesc prin lege speciala.

Sectiunea 3 – Situatia legala a copilului
Egalitatea in drepturi a copiilor Art. 448
Copilul din afara casatoriei a carui filiatie a fost stabilita potrivit legii are, fata de fiecare parinte si rudele acestuia, aceeasi situatie ca si aceea a unui copil din casatorie.

Numele copilului din casatorie Art. 449
(1) Copilul din casatorie ia numele de familie comun al parintilor sai.
(2) Daca parintii nu au un nume comun, copilul ia numele unuia dintre ei sau numele lor reunite. In acest caz numele copilului se stabileste prin acordul parintilor si se
declara, odata cu nasterea copilului, la serviciul de stare civila.
(3) In lipsa acordului parintilor, instanta de tutela hotaraste si comunica de indata hotararea ramasa definitiva la serviciul de stare civila unde a fost inregistrata
nasterea.

Numele copilului din afara casatoriei Art. 450
(1) Copilul din afara casatoriei ia numele de familie al aceluia dintre parinti fata de care filiatia a fost mai intai stabilita.
(2) In cazul in care filiatia a fost stabilita ulterior si fata de celalalt parinte, copilul, prin acordul parintilor, poate lua numele de familie al parintelui fata de care si-a
stabilit filiatia ulterior sau numele reunite ale acestora. Noul nume de familie al copilului se declara de catre parinti, impreuna, la serviciul de stare civila la care a fost
inregistrata nasterea. In lipsa acordului parintilor se aplica dispozitiile art. 449 alin. (3).
(3) In cazul in care copilul si-a stabilit filiatia in acelasi timp fata de ambii parinti, se aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 449 alin. (2) si (3).
Capitolul III – Adoptia
Sectiunea 1 – Dispozitii generale
Notiune Art. 451
Adoptia este operatiunea juridica prin care se creeaza legatura de filiatie intre adoptator si adoptat, precum si legaturi de rudenie intre adoptat si rudele adoptatorului.

Principiile adoptiei Art. 452
Adoptia este supusa cumulativ urmatoarelor principii:
a) interesul superior al copilului;
b) necesitatea de a asigura cresterea si educarea copilului intr-un mediu familial;
c) continuitatea cresterii si educarii copilului, tinandu-se seama de originea sa etnica, lingvistica, religioasa si culturala;
d) celeritatea in indeplinirea oricaror acte referitoare la procedura adoptiei.

Adoptia internationala Art. 453
Conditiile si procedura adoptiei internationale, ca si efectele acesteia asupra cetateniei copilului se stabilesc prin lege speciala.

Procedura adoptiei Art. 454
(1) Adoptia se incuviinteaza de catre instanta de tutela, daca este in interesul superior al copilului si sunt indeplinite toate celelalte conditii prevazute de lege.
(2) Procedura adoptiei este reglementata prin lege speciala.

Sectiunea 2 – Conditiile de fond ale adoptiei
§1. Persoanele care pot fi adoptate

Varsta adoptatului Art. 455
(1) Copilul poate fi adoptat pana la dobandirea capacitatii depline de exercitiu.
(2) Cu toate acestea, poate fi adoptata, in conditiile legii, si persoana care a dobandit capacitate deplina de exercitiu, daca a fost crescuta in timpul minoritatii de catre
cel care doreste sa o adopte.

Pluralitatea de adoptati — frati si surori Art. 456
Adoptia fratilor, indiferent de sex, de catre persoane sau familii diferite se poate face numai daca acest lucru este in interesul lor superior.

Interzicerea adoptiei intre frati Art. 457
Adoptia intre frati, indiferent de sex, este interzisa.

Situatia sotilor Art. 458
Adoptia a 2 soti sau fosti soti de catre acelasi adoptator sau familie adoptatoare, precum si adoptia intre soti sau fosti soti sunt interzise.

§2. Persoanele care pot adopta

Capacitatea si starea de sanatate Art. 459
Persoanele care nu au capacitate deplina de exercitiu, precum si persoanele cu boli psihice si handicap mintal nu pot adopta.

Diferenta de varsta Art. 460
(1) Adoptatorul trebuie sa fie cu cel putin 18 ani mai in varsta decat adoptatul.
(2) Pentru motive temeinice, instanta de tutela poate incuviinta adoptia chiar daca diferenta de varsta dintre adoptat si adoptator este mai mica decat 18 ani, dar nu
mai putin de 16 ani.

Conditiile morale si materiale Art. 461
(1) Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie sa indeplineasca garantiile morale si conditiile materiale necesare cresterii, educarii si dezvoltarii armonioase a
copilului.
(2) Indeplinirea conditiilor prevazute la alin. (1) se atesta de catre autoritatile competente, potrivit legii speciale.

Adoptia simultana sau succesiva Art. 462
(1) Doua persoane nu pot adopta impreuna, nici simultan si nici succesiv, cu exceptia cazului in care sunt sot si sotie.
(2) Cu toate acestea, o noua adoptie poate fi incuviintata atunci cand:
a) adoptatorul sau sotii adoptatori au decedat; in acest caz, adoptia anterioara se considera desfacuta pe data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de
incuviintare a noii adoptii;
b) adoptia anterioara a incetat din orice alt motiv.
(3) Doua persoane de acelasi sex nu pot adopta impreuna.

§3. Consimtamantul la adoptie

Persoanele care consimt la adoptie Art. 463
(1) Pentru incheierea unei adoptii este necesar consimtamantul urmatoarelor persoane:
a) parintii firesti ori, dupa caz, tutorele copilului ai carui parinti firesti sunt decedati, necunoscuti, declarati morti sau disparuti ori pusi sub interdictie, in conditiile legii;
b) adoptatul care a implinit 10 ani;
c) adoptatorul sau, dupa caz, sotii din familia adoptatoare, cand acestia adopta impreuna;
d) sotul celui care adopta, cu exceptia cazului in care lipsa discernamantului il pune in imposibilitatea de a-si manifesta vointa.
(2) Nu este valabil consimtamantul dat in considerarea promisiunii sau obtinerii efective a unor foloase, indiferent de natura acestora.

Situatii speciale privind consimtamantul parintilor Art. 464
(1) Daca unul dintre parintii firesti este necunoscut, mort, declarat mort, precum si daca se afla, din orice motiv, in imposibilitate de a-si manifesta vointa,
consimtamantul celuilalt parinte este indestulator. Cand ambii parinti se afla in una dintre aceste situatii, adoptia se poate incheia fara consimtamantul lor
(2) Parintele sau parintii decazuti din exercitiul drepturilor parintesti ori carora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti pastreaza dreptul de a consimti la
adoptia copilului. In aceste cazuri, consimtamantul celui care exercita autoritatea parinteasca este si el obligatoriu.
(3) Persoana casatorita care a adoptat un copil trebuie sa consimta la adoptia aceluiasi copil de catre sotul sau. Consimtamantul parintilor firesti nu mai este necesar in
acest caz.

Libertatea consimtamantului parintilor Art. 465
Parintii firesti ai copilului sau, dupa caz, tutorele trebuie sa consimta la adoptie in mod liber, neconditionat si numai dupa ce au fost informati in mod corespunzator
asupra consecintelor adoptiei, in special asupra incetarii legaturilor de rudenie ale copilului cu familia sa de origine.

Darea si revocarea consimtamantului parintilor Art. 466
(1) Consimtamantul la adoptie al parintilor firesti sau, dupa caz, al tutorelui poate fi dat numai dupa trecerea unui termen de 60 de zile de la data nasterii copilului.
(2) Consimtamantul dat in conditiile alin. (1) poate fi revocat in termen de 30 de zile de la data exprimarii lui.

Refuzul parintilor de a-si da consimtamantul Art. 467
In mod exceptional, instanta de tutela poate trece peste refuzul parintilor firesti sau, dupa caz, al tutorelui de a consimti la adoptie, daca se dovedeste, cu orice mijloc
de proba, ca acesta este abuziv si instanta apreciaza ca adoptia este in interesul superior al copilului, tinand seama si de opinia acestuia, data in conditiile legii, cu
motivarea expresa a hotararii in aceasta privinta.

Conditiile exprimarii consimtamantului Art. 468
Conditiile in care isi exprima consimtamantul persoanele chemate sa consimta la adoptie sunt reglementate prin lege speciala.

Sectiunea 3 – Efectele adoptiei
Data adoptiei Art. 469
Adoptia produce efecte de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care a fost incuviintata.

Efectele asupra rudeniei Art. 470
(1) Prin adoptie se stabilesc filiatia dintre adoptat si cel care adopta, precum si legaturi de rudenie intre adoptat si rudele adoptatorului.
(2) Raporturile de rudenie inceteaza intre adoptat si descendentii sai, pe de o parte, si parintii firesti si rudele acestora, pe de alta parte.
(3) Cand adoptator este sotul parintelui firesc sau adoptiv, legaturile de rudenie ale adoptatului inceteaza numai in raport cu parintele firesc si rudele parintelui firesc
care nu este casatorit cu adoptatorul.

Raporturile dintre adoptator si adoptat Art. 471
(1) Adoptatorul are fata de copilul adoptat drepturile si indatoririle parintelui fata de copilul sau firesc.
(2) In cazul in care cel care adopta este sotul parintelui firesc al adoptatului, drepturile si indatoririle parintesti se exercita de catre adoptator si parintele firesc casatorit
cu acesta.
(3) Adoptatul are fata de adoptator drepturile si indatoririle pe care le are orice persoana fata de parintii sai firesti.

Decaderea adoptatorului din exercitiul drepturilor parintesti Art. 472
Daca adoptatorul este decazut din exercitiul drepturilor parintesti, instanta de tutela, tinand seama de interesul superior al copilului, poate sa instituie tutela sau una
dintre masurile de protectie prevazute de lege. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.

Numele adoptatului Art. 473
(1) Copilul adoptat dobandeste prin adoptie numele de familie al celui care adopta.
(2) Daca adoptia se face de catre 2 soti ori de catre sotul care adopta copilul celuilalt sot, iar sotii au nume comun, copilul adoptat poarta acest nume. In cazul in care
sotii nu au nume de familie comun, ei sunt obligati sa declare instantei care incuviinteaza adoptia numele pe care acesta urmeaza sa il poarte. Daca sotii nu se inteleg,
hotaraste instanta. Dispozitiile art. 264 raman aplicabile.
(3) Pentru motive temeinice, instanta, incuviintand adoptia, la cererea adoptatorului sau a familiei adoptatoare si cu consimtamantul copilului care a implinit varsta de
10 ani, poate dispune schimbarea prenumelui copilului adoptat.
(4) In cazul adoptiei unei persoane casatorite, care poarta un nume comun cu celalalt sot, sotul adoptat poate lua numele adoptatorului, cu consimtamantul celuilalt
sot, dat in fata instantei care incuviinteaza adoptia.
(5) Pe baza hotararii definitive de incuviintare a adoptiei, serviciul de stare civila competent intocmeste, in conditiile legii, un nou act de nastere al copilului, in care
adoptatorii vor fi trecuti ca fiind parintii sai firesti. Vechiul act de nastere se pastreaza, mentionandu-se pe marginea acestuia intocmirea noului act.

Informatiile cu privire la adoptie Art. 474
Informatiile cu privire la adoptie sunt confidentiale. Modul in care adoptatul este informat cu privire la adoptie si la familia sa de origine, precum si regimul juridic
general al informatiilor privind adoptia se stabilesc prin lege speciala.

Sectiunea 4 – Incetarea adoptiei
Incetarea adoptiei Art. 475
Adoptia inceteaza prin desfacere sau ca urmare a anularii ori a constatarii nulitatii sale.

Desfacerea adoptiei Art. 476
(1) Adoptia este desfacuta de drept in cazul prevazut la art. 462 alin. (2) lit. a).
(2) De asemenea, adoptia poate fi desfacuta in cazul in care fata de adoptat este necesara luarea unei masuri de protectie prevazute de lege, daca desfacerea adoptiei
este in interesul superior al copilului. In acest caz, adoptia se considera desfacuta la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care se dispune masura de
protectie, in conditiile legii.

Desfacerea adoptiei la cererea adoptatorului Art. 477
(1) Adoptia poate fi desfacuta la cererea adoptatorului sau a familiei adoptatoare, daca adoptatul a atentat la viata lor sau a ascendentilor ori descendentilor lor,
precum si atunci cand adoptatul s-a facut vinovat fata de adoptatori de fapte penale pedepsite cu o pedeapsa privativa de libertate de cel putin 2 ani.
(2) Daca adoptatorul a decedat ca urmare a faptelor adoptatului, adoptia poate fi desfacuta la cererea celor care ar fi venit la mostenire impreuna cu adoptatul sau in
lipsa acestuia.
(3) Adoptia poate fi desfacuta la cererea adoptatorului numai dupa ce adoptatul a dobandit capacitate deplina de exercitiu, in conditiile legii, chiar daca faptele au fost
savarsite anterior acestei date.

Desfacerea adoptiei la cererea adoptatului Art. 478
Adoptia poate fi desfacuta la cererea adoptatului daca adoptatorul s-a facut vinovat fata de adoptat de faptele prevazute la art. 477.

Anularea adoptiei Art. 479
(1) Adoptia poate fi anulata la cererea oricarei persoane chemate sa consimta la incheierea ei si al carei consimtamant a fost viciat prin eroare asupra identitatii
adoptatului, dol sau violenta.
(2) Actiunea poate fi formulata in termen de 6 luni de la descoperirea erorii sau a dolului ori de la data incetarii violentei, dar nu mai tarziu de 2 ani de la incheierea
adoptiei.

Nulitatea absoluta a adoptiei Art. 480
(1) Sunt nule adoptia fictiva, precum si cea incheiata cu incalcarea conditiilor de forma sau de fond, daca, in acest din urma caz, legea nu o sanctioneaza cu nulitatea
relativa.
(2) Adoptia este fictiva daca a fost incheiata in alt scop decat cel al ocrotirii interesului superior al copilului.
(3) Actiunea in constatarea nulitatii adoptiei poate fi formulata de orice persoana interesata.

Mentinerea adoptiei Art. 481
Instanta poate respinge cererea privind nulitatea daca mentinerea adoptiei este in interesul celui adoptat. Acesta este intotdeauna ascultat, dispozitiile art. 264
aplicandu-se in mod corespunzator.

Efectele incetarii adoptiei Art. 482
(1) La incetarea adoptiei, parintii firesti ai copilului redobandesc drepturile si indatoririle parintesti, cu exceptia cazului cand instanta hotaraste ca este in interesul
superior al copilului sa instituie tutela sau o alta masura de protectie a copilului, in conditiile legii.
(2) De asemenea, adoptatul redobandeste numele de familie si, dupa caz, prenumele avut inainte de incuviintarea adoptiei. Cu toate acestea, pentru motive temeinice,
instanta poate incuviinta ca acesta sa pastreze numele dobandit prin adoptie.
(3) Adoptatul este intotdeauna ascultat in conditiile art. 264.
Titlul IV – Autoritatea parinteasca

Capitolul I – Dispozitii generale
Autoritatea parinteasca Art. 483
(1) Autoritatea parinteasca este ansamblul de drepturi si indatoriri care privesc atat persoana, cat si bunurile copilului si apartin in mod egal ambilor parinti.
(2) Parintii exercita autoritatea parinteasca numai in interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, si il asociaza pe copil la toate deciziile care il
privesc, tinand cont de varsta si de gradul sau de maturitate.
(3) Ambii parinti raspund pentru cresterea copiilor lor minori.

Durata autoritatii parintesti Art. 484
Autoritatea parinteasca se exercita pana la data cand copilul dobandeste capacitatea deplina de exercitiu.

Indatorirea de respect Art. 485
Copilul datoreaza respect parintilor sai indiferent de varsta sa.

Neintelegerile dintre parinti Art. 486
Ori de cate ori exista neintelegeri intre parinti cu privire la exercitiul drepturilor sau la indeplinirea indatoririlor parintesti, instanta de tutela, dupa ce ii asculta pe parinti
si luand in considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosociala, hotaraste potrivit interesului superior al copilului. Ascultarea copilului este obligatorie,
dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.
Capitolul II – Drepturile si indatoririle parintesti
Continutul autoritatii parintesti Art. 487
Parintii au dreptul si indatorirea de a creste copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, psihica si intelectuala, de educatia, invatatura si pregatirea
profesionala a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, insusirilor si nevoilor copilului; ei sunt datori sa dea copilului orientarea si sfaturile necesare exercitarii
corespunzatoare a drepturilor pe care legea le recunoaste acestuia.

Indatoririle specifice Art. 488
(1) Parintii au indatorirea de a creste copilul in conditii care sa asigure dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala in mod armonios.
(2) In acest scop, parintii sunt obligati:
a) sa coopereze cu copilul si sa ii respecte viata intima, privata si demnitatea;
b) sa prezinte si sa permita informarea si lamurirea copilului despre toate actele si faptele care l-ar putea afecta si sa ia in considerare opinia acestuia;
c) sa ia toate masurile necesare pentru protejarea si realizarea drepturilor copilului;
d) sa coopereze cu persoanele fizice si persoanele juridice cu atributii in domeniul ingrijirii, educarii si formarii profesionale a copilului.

Masurile disciplinare Art. 489
Masurile disciplinare nu pot fi luate de parinti decat cu respectarea demnitatii copilului. Sunt interzise luarea unor masuri, precum si aplicarea unor pedepse fizice, de
natura a afecta dezvoltarea fizica, psihica sau starea emotionala a copilului.

Drepturile parintelui minor Art. 490
(1) Parintele minor care a implinit varsta de 14 ani are numai drepturile si indatoririle parintesti cu privire la persoana copilului.
(2) Drepturile si indatoririle cu privire la bunurile copilului revin tutorelui sau, dupa caz, altei persoane, in conditiile legii.

Religia copilului Art. 491
(1) Parintii indruma copilul, potrivit propriilor convingeri, in alegerea unei religii, in conditiile legii, tinand seama de opinia, varsta si de gradul de maturitate ale acestuia,
fara a-l putea obliga sa adere la o anumita religie sau la un anumit cult religios.
(2) Copilul care a implinit varsta de 14 ani are dreptul sa isi aleaga liber confesiunea religioasa.

Numele copilului Art. 492
Parintii aleg prenumele si, cand este cazul, numele de familie al copilului, in conditiile legii.

Supravegherea copilului Art. 493
Parintii au dreptul si indatorirea de supraveghere a copilului minor.

Relatiile sociale ale copilului Art. 494
Parintii sau reprezentantii legali ai copilului pot, numai in baza unor motive temeinice, sa impiedice corespondenta si legaturile personale ale copilului in varsta de pana
la 14 ani. Neintelegerile se solutioneaza de catre instanta de tutela, cu ascultarea copilului, in conditiile art. 264.

Inapoierea copilului de la alte persoane Art. 495
(1) Parintii pot cere oricand instantei de tutela inapoierea copilului de la orice persoana care il tine fara drept.
(2) Instanta de tutela poate respinge cererea numai daca inapoierea este vadit contrara interesului superior al copilului.
(3) Ascultarea copilului este obligatorie, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.

Locuinta copilului Art. 496
(1) Copilul minor locuieste la parintii sai.
(2) Daca parintii nu locuiesc impreuna, acestia vor stabili, de comun acord, locuinta copilului.
(3) In caz de neintelegere intre parinti, instanta de tutela hotaraste, luand in considerare concluziile raportului de ancheta psihosociala si ascultandu-i pe parinti si pe
copil, daca a implinit varsta de 10 ani. Dispozitiile art. 264 raman aplicabile.
(4) Locuinta copilului, stabilita potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbata fara acordul parintilor decat in cazurile prevazute expres de lege.
(5) Parintele la care copilul nu locuieste in mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, la locuinta acestuia. Instanta de tutela poate limita
exercitiul acestui drept, daca aceasta este in interesul superior al copilului.

Schimbarea locuintei copilului Art. 497
(1) Daca afecteaza exercitiul autoritatii sau al unor drepturi parintesti, schimbarea locuintei copilului, impreuna cu parintele la care locuieste, nu poate avea loc decat
cu acordul prealabil al celuilalt parinte.
(2) In caz de neintelegere intre parinti, hotaraste instanta de tutela potrivit interesului superior al copilului, luand in considerare concluziile raportului de ancheta
psihosociala si ascultandu-i pe parinti. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.

Schimbarea felului invataturii ori al pregatirii profesionale Art. 498
(1) Copilul care a implinit varsta de 14 ani poate cere parintilor sa isi schimbe felul invataturii sau al pregatirii profesionale ori locuinta necesara desavarsirii invataturii
ori pregatirii sale profesionale.
(2) Daca parintii se opun, copilul poate sesiza instanta de tutela, iar aceasta hotaraste pe baza raportului de ancheta psihosociala. Ascultarea copilului este obligatorie,
dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.

Obligatia de intretinere Art. 499
(1) Tatal si mama sunt obligati, in solidar, sa dea intretinere copilului lor minor, asigurandu-i cele necesare traiului, precum si educatia, invatatura si pregatirea sa
profesionala.
(2) Daca minorul are un venit propriu care nu este indestulator, parintii au obligatia de a-i asigura conditiile necesare pentru cresterea, educarea si pregatirea sa
profesionala.
(3) Parintii sunt obligati sa il intretina pe copilul devenit major, daca se afla in continuarea studiilor, pana la terminarea acestora, dar fara a depasi varsta de 26 de ani.
(4) In caz de neintelegere, intinderea obligatiei de intretinere, felul si modalitatile executarii, precum si contributia fiecaruia dintre parinti se stabilesc de instanta de
tutela pe baza raportului de ancheta psihosociala.

Independenta patrimoniala Art. 500
Parintele nu are niciun drept asupra bunurilor copilului si nici copilul asupra bunurilor parintelui, in afara de dreptul la mostenire si la intretinere.

Administrarea bunurilor copilului Art. 501
(1) Parintii au dreptul si indatorirea de a administra bunurile copilului lor minor, precum si de a-l reprezenta in actele juridice civile ori de a-i incuviinta aceste acte,
dupa caz.
(2) Dupa implinirea varstei de 14 ani minorul isi exercita drepturile si isi executa obligatiile singur, in conditiile legii, insa numai cu incuviintarea parintilor si, dupa caz, a
instantei de tutela.

Alte dispozitii aplicabile Art. 502
(1) Drepturile si indatoririle parintilor cu privire la bunurile copilului sunt aceleasi cu cele ale tutorelui, dispozitiile care reglementeaza tutela fiind aplicabile in mod
corespunzator.
(2) Cu toate acestea, nu se intocmeste inventarul prevazut la art. 140, in cazul in care copilul nu are alte bunuri decat cele de uz personal.
Capitolul III – Exercitarea autoritatii parintesti
Modul de exercitare a autoritatii parintesti Art. 503
(1) Parintii exercita impreuna si in mod egal autoritatea parinteasca.
(2) Fata de tertii de buna-credinta, oricare dintre parinti, care indeplineste singur un act curent pentru exercitarea drepturilor si indeplinirea indatoririlor parintesti, este
prezumat ca are si consimtamantul celuilalt parinte.

Exercitarea autoritatii parintesti in caz de divort Art. 504
Daca parintii sunt divortati, autoritatea parinteasca se exercita potrivit dispozitiilor referitoare la efectele divortului in raporturile dintre parinti si copii.

Copilul din afara casatoriei Art. 505
(1) In cazul copilului din afara casatoriei a carui filiatie a fost stabilita concomitent sau, dupa caz, succesiv fata de ambii parinti, autoritatea parinteasca se exercita in
comun si in mod egal de catre parinti, daca acestia convietuiesc.
(2) Daca parintii copilului din afara casatoriei nu convietuiesc, modul de exercitare a autoritatii parintesti se stabileste de catre instanta de tutela, fiind aplicabile prin
asemanare dispozitiile privitoare la divort.
(3) Instanta sesizata cu o cerere privind stabilirea filiatiei este obligata sa dispuna asupra modului de exercitare a autoritatii parintesti, fiind aplicabile prin asemanare
dispozitiile privitoare la divort.

Invoiala parintilor Art. 506
Cu incuviintarea instantei de tutela parintii se pot intelege cu privire la exercitarea autoritatii parintesti sau cu privire la luarea unei masuri de protectie a copilului, daca
este respectat interesul superior al acestuia. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozitiile art. 264 fiind aplicabile.

Exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte Art. 507
Daca unul dintre parinti este decedat, declarat mort prin hotarare judecatoreasca, pus sub interdictie, decazut din exercitiul drepturilor parintesti sau daca, din orice
motiv, se afla in neputinta de a-si exprima vointa, celalalt parinte exercita singur autoritatea parinteasca.
Capitolul IV – Decaderea din exercitiul drepturilor parintesti
Conditii Art. 508
(1) Instanta de tutela, la cererea autoritatilor administratiei publice cu atributii in domeniul protectiei copilului, poate pronunta decaderea din exercitiul drepturilor
parintesti daca parintele pune in pericol viata, sanatatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin
purtarea abuziva, prin neglijenta grava in indeplinirea obligatiilor parintesti ori prin atingerea grava a interesului superior al copilului.
(2) Cererea se judeca de urgenta, cu citarea parintilor si pe baza raportului de ancheta psihosociala. Participarea procurorului este obligatorie.

Intinderea decaderii Art. 509
(1) Decaderea din exercitiul drepturilor parintesti este totala si se intinde asupra tuturor copiilor nascuti la data pronuntarii hotararii.
(2) Cu toate acestea, instanta poate dispune decaderea numai cu privire la anumite drepturi parintesti ori la anumiti copii, dar numai daca, in acest fel, nu sunt
primejduite cresterea, educarea, invatatura si pregatirea profesionala a copiilor.

Obligatia de intretinere Art. 510
Decaderea din exercitiul drepturilor parintesti nu scuteste parintele de obligatia sa de a da intretinere copilului.

Instituirea tutelei Art. 511
In cazul in care, dupa decaderea din exercitiul drepturilor parintesti, copilul se afla in situatia de a fi lipsit de ingrijirea ambilor parinti, se instituie tutela.

Redarea exercitiului drepturilor parintesti Art. 512
(1) Instanta reda parintelui exercitiul drepturilor parintesti, daca au incetat imprejurarile care au dus la decaderea din exercitiul acestora si daca parintele nu mai pune
in pericol viata, sanatatea si dezvoltarea copilului.
(2) Pana la solutionarea cererii, instanta poate ingadui parintelui sa aiba legaturi personale cu copilul, daca aceasta este in interesul superior al copilului.
Titlul V – Obligatia de intretinere

Capitolul I – Dispozitii generale
Caracterul legal al obligatiei de intretinere Art. 513
Obligatia de intretinere exista numai intre persoanele prevazute de lege. Ea se datoreaza numai daca sunt intrunite conditiile cerute de lege.

Caracterul personal al obligatiei de intretinere Art. 514
(1) Obligatia de intretinere are caracter personal.
(2) Ea se stinge prin moartea debitorului sau a creditorului obligatiei de intretinere, daca prin lege nu se prevede altfel.
(3) Dreptul la intretinere nu poate fi cedat si nu poate fi urmarit decat in conditiile prevazute de lege.

Inadmisibilitatea renuntarii la intretinere Art. 515
Nimeni nu poate renunta pentru viitor la dreptul sau la intretinere.
Capitolul II – Persoanele intre care exista obligatia de intretinere si ordinea in care aceasta se datoreaza
Subiectele obligatiei de intretinere Art. 516
(1) Obligatia de intretinere exista intre sot si sotie, rudele in linie dreapta, intre frati si surori, precum si intre celelalte persoane anume prevazute de lege.
(2) Dispozitiile alin. (1) privind obligatia de intretinere intre rudele in linie dreapta, precum si intre frati si surori sunt aplicabile si in cazul adoptiei.
(3) Obligatia de intretinere exista intre fostii soti, in conditiile prevazute de lege.

Intretinerea copilului de catre sotul parintelui sau Art. 517
(1) Sotul care a contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot este obligat sa presteze intretinere copilului cat timp acesta este minor, insa numai daca parintii sai firesti
au murit, sunt disparuti ori sunt in nevoie.
(2) La randul sau, copilul poate fi obligat sa dea intretinere celui care l-a intretinut astfel timp de 10 ani.

Obligatia de intretinere apartinand mostenitorilor Art. 518
(1) Mostenitorii persoanei care a fost obligata la intretinerea unui minor sau care i-a dat intretinere fara a avea obligatia legala sunt tinuti, in masura valorii bunurilor
mostenite, sa continue intretinerea, daca parintii minorului au murit, sunt disparuti sau sunt in nevoie, insa numai cat timp cel intretinut este minor.
(2) In cazul in care sunt mai multi mostenitori, obligatia este solidara, fiecare dintre ei contribuind la intretinerea minorului proportional cu valoarea bunurilor mostenite.

Ordinea de plata a intretinerii Art. 519
Intretinerea se datoreaza in ordinea urmatoare:
a) sotii si fostii soti isi datoreaza intretinere inaintea celorlalti obligati;
b) descendentul este obligat la intretinere inaintea ascendentului, iar daca sunt mai multi descendenti sau mai multi ascendenti, cel in grad mai apropiat inaintea celui
mai indepartat;
c) fratii si surorile isi datoreaza intretinere dupa parinti, insa inaintea bunicilor.

Intretinerea in cazul desfacerii adoptiei Art. 520
Dupa incetarea adoptiei, adoptatul poate cere intretinere numai de la rudele sale firesti sau, dupa caz, de la sotul sau.

Pluralitatea de debitori Art. 521
(1) In cazul in care mai multe dintre persoanele prevazute la art. 516 sunt obligate sa intretina aceeasi persoana, ele vor contribui la plata intretinerii, proportional cu
mijloacele pe care le au.
(2) Daca parintele are drept la intretinere de la mai multi copii, el poate, in caz de urgenta, sa porneasca actiunea numai impotriva unuia dintre ei. Cel care a platit
intretinerea se poate intoarce impotriva celorlalti obligati pentru partea fiecaruia.

Obligatia subsidiara Art. 522
In cazul in care cel obligat in primul rand la intretinere nu are mijloace indestulatoare pentru a acoperi nevoile celui care o cere, instanta de tutela le poate obliga pe
celelalte persoane indatorate la intretinere sa o completeze, in ordinea stabilita la art. 519.

Divizibilitatea intretinerii Art. 523
Cand cel obligat nu poate presta, in acelasi timp, intretinere tuturor celor indreptatiti sa o ceara, instanta de tutela, tinand seama de nevoile fiecareia dintre aceste
persoane, poate hotari fie ca intretinerea sa se plateasca numai uneia dintre ele, fie ca intretinerea sa se imparta intre mai multe sau toate persoanele indreptatite sa o
ceara. In acest caz, instanta hotaraste, totodata, modul in care se imparte intretinerea intre persoanele care urmeaza a o primi.
Capitolul III – Conditiile obligatiei de intretinere
Creditorul intretinerii Art. 524
Are drept la intretinere numai cel care se afla in nevoie, neputandu-se intretine din munca sau din bunurile sale.

Dreptul la intretinere al minorului Art. 525
(1) Minorul care cere intretinere de la parintii sai se afla in nevoie daca nu se poate intretine din munca sa, chiar daca ar avea bunuri.
(2) Cu toate acestea, in cazul in care parintii n-ar putea presta intretinerea fara a-si primejdui propria lor existenta, instanta de tutela poate incuviinta ca intretinerea sa
se asigure prin valorificarea bunurilor pe care acesta le are, cu exceptia celor de stricta necesitate.

Comportamentul necorespunzator Art. 526
(1) Nu poate pretinde intretinere acela care s-a facut vinovat fata de cel obligat la intretinere de fapte grave, contrare legii sau bunelor moravuri.
(2) Acela care se afla in stare de nevoie din culpa sa poate cere numai intretinerea de stricta necesitate.

Debitorul intretinerii Art. 527
(1) Poate fi obligat la intretinere numai cel care are mijloacele pentru a o plati sau are posibilitatea de a dobandi aceste mijloace.
(2) La stabilirea mijloacelor celui care datoreaza intretinerea se tine seama de veniturile si bunurile acestuia, precum si de posibilitatile de realizare a acestora; de
asemenea, vor fi avute in vedere celelalte obligatii ale sale.

Dovada starii de nevoie Art. 528
Starea de nevoie a persoanei indreptatite la intretinere, precum si mijloacele celui care datoreaza intretinere pot fi dovedite prin orice mijloc de proba.
Capitolul IV – Stabilirea si executarea obligatiei de intretinere
Cuantumul intretinerii Art. 529
(1) Intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati.
(2) Cand intretinerea este datorata de parinte, ea se stabileste pana la o patrime din venitul sau lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii si o jumatate pentru 3
sau mai multi copii.
(3) Cuantumul intretinerii datorate copiilor, impreuna cu intretinerea datorata altor persoane, potrivit legii, nu poate depasi jumatate din venitul net lunar al celui obligat.

Modalitatile de executare Art. 530
(1) Obligatia de intretinere se executa in natura, prin asigurarea celor necesare traiului si, dupa caz, a cheltuielilor pentru educare, invatatura si pregatire profesionala.
(2) Daca obligatia de intretinere nu se executa de bunavoie, in natura, instanta de tutela dispune executarea ei prin plata unei pensii de intretinere, stabilita in bani.
(3) Pensia de intretinere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau intr-o cota procentuala din venitul net lunar al celui care datoreaza intretinere. Dispozitiile art.
529 alin. (2) si (3) raman aplicabile.

Modificarea si incetarea pensiei de intretinere Art. 531
(1) Daca se iveste o schimbare in ceea ce priveste mijloacele celui care presteaza intretinerea si nevoia celui care o primeste, instanta de tutela, potrivit imprejurarilor,
poate mari sau micsora pensia de intretinere sau poate hotari incetarea platii ei.
(2) Pensia de intretinere stabilita intr-o suma fixa se indexeaza de drept, trimestrial, in functie de rata inflatiei.

Data de la care se datoreaza pensia de intretinere Art. 532
(1) Pensia de intretinere se datoreaza de la data cererii de chemare in judecata.
(2) Cu toate acestea, pensia poate fi acordata si pentru o perioada anterioara, daca introducerea cererii de chemare in judecata a fost intarziata din culpa debitorului.

Plata pensiei de intretinere Art. 533
(1) Pensia de intretinere se plateste in rate periodice, la termenele convenite de parti sau, in lipsa acordului lor, la cele stabilite prin hotarare judecatoreasca.
(2) Chiar daca creditorul intretinerii a decedat in perioada corespunzatoare unei rate, intretinerea este datorata in intregime pentru acea perioada.
(3) De asemenea, partile pot conveni sau, daca sunt motive temeinice, instanta de tutela poate hotari ca intretinerea sa se execute prin plata anticipata a unei sume
globale care sa acopere nevoile de intretinere ale celui indreptatit pe o perioada mai indelungata sau pe intreaga perioada in care se datoreaza intretinerea, in masura
in care debitorul intretinerii are mijloacele necesare acoperirii acestei obligatii.

Restituirea intretinerii nedatorate Art. 534
Daca, din orice motiv, se dovedeste ca intretinerea prestata, de bunavoie sau ca urmare a unei hotarari judecatoresti, nu era datorata, cel care a executat obligatia
poate sa ceara restituirea de la cel care a primit-o sau de la cel care avea, in realitate, obligatia sa o presteze, in acest din urma caz, pe temeiul imbogatirii fara justa
cauza.
CARTEA III – Despre bunuri *)

————-
*) Dispozitiile tranzitorii si de punere in aplicare a cartii a III-a sunt cuprinse in art. 55—82 din Legea nr. 71/2011.
Titlul I – Bunurile si drepturile reale in general

Capitolul I – Despre bunuri in general
Sectiunea 1 – Despre distinctia bunurilor
Notiune Art. 535
Sunt bunuri lucrurile, corporale sau necorporale, care constituie obiectul unui drept patrimonial.

Bunurile mobile si imobile Art. 536
Bunurile sunt mobile sau imobile.

Bunurile imobile Art. 537
Sunt imobile terenurile, izvoarele si cursurile de apa, plantatiile prinse in radacini, constructiile si orice alte lucrari fixate in pamant cu caracter permanent, platformele si
alte instalatii de exploatare a resurselor submarine situate pe platoul continental, precum si tot ceea ce, in mod natural sau artificial, este incorporat in acestea cu
caracter permanent.

Bunurile care raman sau devin imobile Art. 538
(1) Raman bunuri imobile materialele separate in mod provizoriu de un imobil, pentru a fi din nou intrebuintate, atat timp cat sunt pastrate in aceeasi forma, precum si
partile integrante ale unui imobil care sunt temporar detasate de acesta, daca sunt destinate spre a fi reintegrate.
(2) Materialele aduse pentru a fi intrebuintate in locul celor vechi devin bunuri imobile din momentul in care au dobandit aceasta destinatie.

Bunurile mobile Art. 539
(1) Bunurile pe care legea nu le considera imobile sunt bunuri mobile.
(2) Sunt bunuri mobile si undele electromagnetice sau asimilate acestora, precum si energia de orice fel produse, captate si transmise, in conditiile legii, de orice
persoana si puse in serviciul sau, indiferent de natura mobiliara sau imobiliara a sursei acestora.

Bunurile mobile prin anticipatie Art. 540
(1) Bogatiile de orice natura ale solului si subsolului, fructele neculese inca, plantatiile si constructiile incorporate in sol devin mobile prin anticipatie, atunci cand, prin
vointa partilor, sunt privite in natura lor individuala in vederea detasarii lor.
(2) Pentru opozabilitate fata de terti, este necesara notarea in cartea funciara.

Universalitatea de fapt Art. 541
(1) Constituie o universalitate de fapt ansamblul bunurilor care apartin aceleiasi persoane si au o destinatie comuna stabilita prin vointa acesteia sau prin lege.
(2) Bunurile care alcatuiesc universalitatea de fapt pot, impreuna sau separat, sa faca obiectul unor acte sau raporturi juridice distincte.

Regulile aplicabile drepturilor purtand asupra bunurilor Art. 542
(1) Daca nu se prevede altfel, sunt supuse regulilor referitoare la bunurile imobile si drepturile reale asupra acestora.
(2) Celelalte drepturi patrimoniale sunt supuse, in limitele prevazute de lege, regulilor referitoare la bunurile mobile.

Bunurile fungibile si bunurile nefungibile Art. 543
(1) Bunurile sunt fungibile sau nefungibile.
(2) Sunt fungibile bunurile determinabile dupa numar, masura sau greutate, astfel incat pot fi inlocuite unele prin altele in executarea unei obligatii.
(3) Prin act juridic, un bun fungibil prin natura sa poate fi considerat ca nefungibil.

Bunurile consumptibile si bunurile neconsumptibile Art. 544
(1) Bunurile sunt consumptibile sau neconsumptibile.
(2) Sunt consumptibile bunurile mobile a caror intrebuintare obisnuita implica instrainarea sau consumarea substantei.
(3) Un bun consumptibil prin natura sa poate deveni neconsumptibil daca, prin act juridic, i se schimba intrebuintarea.

Bunurile divizibile si bunurile indivizibile Art. 545
(1) Bunurile sunt divizibile sau indivizibile.
(2) Bunurile care nu pot fi impartite in natura fara a li se schimba destinatia sunt bunuri indivizibile.
(3) Prin act juridic, un bun divizibil prin natura lui poate fi considerat indivizibil.

Bunurile principale si bunurile accesorii Art. 546
(1) Bunul care a fost destinat, in mod stabil si exclusiv, intrebuintarii economice a altui bun este accesoriu atat timp cat satisface aceasta utilizare.
(2) Destinatia comuna poate sa fie stabilita numai de proprietarul ambelor bunuri.
(3) Daca nu se prevede altfel, bunul accesoriu urmeaza situatia juridica a bunului principal, inclusiv in caz de instrainare sau de grevare a bunului principal.
(4) Incetarea calitatii de bun accesoriu nu poate fi insa opusa unui tert care a dobandit anterior drepturi privitoare la bunul principal.
(5) Separarea temporara a unui bun accesoriu de bunul principal nu ii inlatura aceasta calitate.
(6) Drepturile unui tert privitoare la un bun nu pot fi incalcate prin transformarea acestuia in bun accesoriu.

Sectiunea 2 – Produsele bunurilor
Produsele bunurilor Art. 547
Produsele bunurilor sunt fructele si productele.

Fructele Art. 548
(1) Fructele reprezinta acele produse care deriva din folosirea unui bun, fara a diminua substanta acestuia. Fructele sunt: naturale, industriale si civile.
Fructele civile se numesc si venituri.
(2) Fructele naturale sunt produsele directe si periodice ale unui bun, obtinute fara interventia omului, cum ar fi acelea pe care pamantul le produce de la sine,
productia si sporul animalelor.
(3) Fructele industriale sunt produsele directe si periodice ale unui bun, obtinute ca rezultat al interventiei omului, cum ar fi recoltele de orice fel.
(4) Fructele civile sunt veniturile rezultate din folosirea bunului de catre o alta persoana in virtutea unui act juridic, precum chiriile, arenzile, dobanzile, venitul rentelor si
dividendele.

Productele Art. 549
Productele sunt produsele obtinute dintr-un bun cu consumarea sau diminuarea substantei acestuia, precum copacii unei paduri, piatra dintr-o cariera si altele
asemenea.

Dobandirea fructelor si a productelor Art. 550
(1) Fructele si productele se cuvin proprietarului, daca prin lege nu se dispune altfel.
(2) Dreptul de proprietate asupra fructelor naturale si industriale se dobandeste la data separarii de bunul care le-a produs.
(3) Dreptul de proprietate asupra fructelor civile se dobandeste zi cu zi.
(4) Cel care, fara acordul proprietarului, avanseaza cheltuielile necesare pentru producerea si perceperea fructelor sau productelor poate cere restituirea cheltuielilor.
(5) In acest caz, produsele sau contravaloarea acestora pot fi retinute pana la restituirea cheltuielilor. Cu toate acestea, proprietarul poate cere obligarea posesorului
la predarea produselor ori a contravalorii acestora daca furnizeaza o garantie indestulatoare.
Capitolul II – Drepturile reale in general
Drepturile reale Art. 551
Sunt drepturi reale:
1. dreptul de proprietate;
2. dreptul de superficie;
3. dreptul de uzufruct;
4. dreptul de uz;
5. dreptul de abitatie;
6. dreptul de servitute;
7. dreptul de administrare;
8. dreptul de concesiune;
9. dreptul de folosinta;
10. drepturile reale de garantie;
11. alte drepturi carora legea le recunoaste acest caracter.

Formele de proprietate Art. 552
Proprietatea este publica sau privata.

Proprietatea privata Art. 553
(1) Sunt obiect al proprietatii private toate bunurile de uz sau de interes privat apartinand persoanelor fizice, persoanelor juridice de drept privat sau de drept public,
inclusiv bunurile care alcatuiesc domeniul privat al statului si al unitatilor administrativ-teritoriale.
(2) Mostenirile vacante se constata prin certificat de vacanta succesorala si intra in domeniul privat al comunei, orasului sau municipiului, dupa caz, fara inscriere in
cartea funciara. Imobilele cu privire la care s-a renuntat la dreptul de proprietate conform art. 562 alin. (2) se dobandesc, fara inscriere in cartea funciara, de comuna,
oras sau municipiu, dupa caz, si intra in domeniul privat al acestora prin hotararea consiliului local.
(3) Mostenirile vacante si imobilele mentionate la alin. (2), aflate in strainatate, se cuvin statului roman.
(4) Bunurile obiect al proprietatii private, indiferent de titular, sunt si raman in circuitul civil, daca prin lege nu se dispune altfel. Ele pot fi instrainate, pot face obiectul
unei urmariri silite si pot fi dobandite prin orice mod prevazut de lege.

Proprietatea publica Art. 554
(1) Bunurile statului si ale unitatilor administrativ-teritoriale care, prin natura lor sau prin declaratia legii, sunt de uz sau de interes public formeaza obiectul proprietatii
publice, insa numai daca au fost legal dobandite de catre acestea.
(2) Daca prin lege nu se prevede altfel, dispozitiile aplicabile dreptului de proprietate privata se aplica si dreptului de proprietate publica, insa numai in masura in care
sunt compatibile cu acesta din urma.
Titlul II – Proprietatea privata

Capitolul I – Dispozitii generale
Sectiunea 1 – Continutul, intinderea si stingerea dreptului de proprietate privata
Continutul dreptului de proprietate privata Art. 555
(1) Proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege.
(2) In conditiile legii, dreptul de proprietate privata este susceptibil de modalitati si dezmembraminte, dupa caz.

Limitele exercitarii dreptului de proprietate privata Art. 556
(1) Dreptul de proprietate poate fi exercitat in limitele materiale ale obiectului sau. Acestea sunt limitele corporale ale bunului care formeaza obiectul dreptului de
proprietate, cu ingradirile stabilite prin lege.
(2) Prin lege poate fi limitata exercitarea atributelor dreptului de proprietate.
(3) Exercitarea dreptului de proprietate poate fi limitata si prin vointa proprietarului, cu exceptiile prevazute de lege.

Dobandirea dreptului de proprietate Art. 557
(1) Dreptul de proprietate se poate dobandi, in conditiile legii, prin conventie, mostenire legala sau testamentara, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesiei de buna-
credinta in cazul bunurilor mobile si al fructelor, prin ocupatiune, traditiune, precum si prin hotarare judecatoreasca, atunci cand ea este translativa de proprietate prin
ea insasi.
(2) In cazurile prevazute de lege, proprietatea se poate dobandi prin efectul unui act administrativ.
(3) Prin lege se pot reglementa si alte moduri de dobandire a dreptului de proprietate.
(4) Cu exceptia cazurilor anume prevazute de lege, in cazul bunurilor imobile dreptul de proprietate se dobandeste prin inscriere in cartea funciara, cu respectarea
dispozitiilor prevazute la art. 888.

Riscul pieirii bunului Art. 558
Proprietarul suporta riscul pieirii bunului, daca acesta n-a fost asumat de o alta persoana sau daca prin lege nu se dispune altfel.

Intinderea dreptului de proprietate asupra terenurilor Art. 559
(1) Proprietatea terenului se intinde si asupra subsolului si a spatiului de deasupra terenului, cu respectarea limitelor legale.
(2) Proprietarul poate face, deasupra si in subsolul terenului, toate constructiile, plantatiile si lucrarile pe care le gaseste de cuviinta, in afara de exceptiile stabilite de
lege, si poate trage din ele toate foloasele pe care acestea le-ar produce. El este tinut sa respecte, in conditiile si in limitele determinate de lege, drepturile tertilor
asupra resurselor minerale ale subsolului, izvoarelor si apelor subterane, lucrarilor si instalatiilor subterane si altora asemenea.
(3) Apele de suprafata si albiile acestora apartin proprietarului terenului pe care se formeaza sau curg, in conditiile prevazute de lege. Proprietarul unui teren are, de
asemenea, dreptul de a apropria si de a utiliza, in conditiile legii, apa izvoarelor si a lacurilor aflate pe terenul respectiv, apa freatica, precum si apele pluviale.

Obligatia de granituire Art. 560
Proprietarii terenurilor invecinate sunt obligati sa contribuie la granituire prin reconstituirea hotarului si fixarea semnelor corespunzatoare, suportand, in mod egal,
cheltuielile ocazionate de aceasta.

Dreptul de ingradire Art. 561
Orice proprietar poate sa isi ingradeasca proprietatea, suportand, in conditiile legii, cheltuielile ocazionate.

Stingerea dreptului de proprietate Art. 562
(1) Dreptul de proprietate privata se stinge prin pieirea bunului, dar nu se stinge prin neuz. El poate fi insa dobandit de altul prin uzucapiune sau intr-un alt mod, in
cazurile si conditiile anume determinate de lege.
(2) Proprietarul poate abandona bunul sau mobil sau poate renunta, prin declaratie autentica, la dreptul de proprietate asupra bunului imobil, inscris in cartea funciara.
Dreptul se stinge in momentul parasirii bunului mobil, iar daca bunul este imobil, prin inscrierea in cartea funciara, in conditiile legii, a declaratiei de renuntare.
(3) Exproprierea se poate face numai pentru o cauza de utilitate publica stabilita potrivit legii, cu justa si prealabila despagubire, fixata de comun acord intre proprietar
si expropriator. In caz de divergenta asupra cuantumului despagubirilor, acesta se stabileste pe cale judecatoreasca.
(4) Nu pot fi supuse confiscarii decat bunurile destinate sau folosite pentru savarsirea unei infractiuni ori contraventii sau cele rezultate din acestea.

Sectiunea 2 – Apararea dreptului de proprietate privata
Actiunea in revendicare Art. 563
(1) Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o alta persoana care il detine fara drept. El are, de asemenea, dreptul la despagubiri,
daca este cazul.
(2) Dreptul la actiunea in revendicare este imprescriptibil, cu exceptia cazurilor in care prin lege se dispune altfel.
(3) Dreptul de proprietate dobandit cu buna-credinta, in conditiile legii, este pe deplin recunoscut.
(4) Hotararea judecatoreasca prin care s-a admis actiunea in revendicare este opozabila si poate fi executata si impotriva tertului dobanditor, in conditiile Codului de
procedura civila.

Actiunea negatorie Art. 564
(1) Proprietarul poate intenta actiunea negatorie contra oricarei persoane care pretinde ca este titularul vreunui drept real, altul decat cel de proprietate, asupra
bunului sau.
(2) Dreptul la actiunea negatorie este imprescriptibil.

Proba dreptului de proprietate asupra imobilelor inscrise in cartea funciara Art. 565
In cazul imobilelor inscrise in cartea funciara, dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciara.

Efectele admiterii actiunii in revendicare Art. 566
(1) Paratul va fi obligat la restituirea bunului sau la despagubiri daca bunul a pierit din culpa sa ori a fost instrainat. In aceleasi conditii, paratul va fi obligat la restituirea
productelor sau a contravalorii acestora. In toate cazurile, despagubirile vor fi evaluate in raport cu momentul restituirii.
(2) Posesorul de rea-credinta sau detentorul precar va fi obligat, la cerere, si la restituirea fructelor produse de bun pana la inapoierea acestuia catre proprietar.
(3) Proprietarul poate fi obligat, la cerere, sa restituie posesorului cheltuielile necesare pe care acesta le-a facut.
(4) Cheltuielile utile se restituie, la cerere, in limita sporului de valoare, daca prin lege nu se prevede altfel.
(5) De asemenea, proprietarul va putea fi obligat, la cerere, la restituirea cheltuielilor necesare pentru producerea si culegerea fructelor sau a productelor.
(6) Paratul are un drept de retentie asupra produselor pana la restituirea cheltuielilor facute pentru producerea si culegerea acestora, cu exceptia cazului in care
proprietarul furnizeaza paratului o garantie indestulatoare.
(7) Dreptul de retentie nu poate fi exercitat in niciun caz asupra bunului frugifer sau cand intrarea in stapanirea materiala a bunului s-a facut prin violenta ori frauda sau
cand produsele sunt bunuri perisabile ori sunt supuse, ca urmare a trecerii unei perioade scurte de timp, unei scaderi semnificative a valorii lor.
(8) Proprietarul nu este dator sa acopere cheltuielile voluptuare. Posesorul are dreptul de a-si insusi lucrarile efectuate cu aceste cheltuieli numai daca prin aceasta
bunul nu se deterioreaza.
(9) Dispozitiile alin. (3), (4) si (8) se aplica numai in acele situatii in care cheltuielile nu se concretizeaza intr-o lucrare noua, caz in care sunt incidente dispozitiile
corespunzatoare din materia accesiunii imobiliare artificiale.
Capitolul II – Accesiunea
Sectiunea 1 – Dispozitii generale
Dobandirea dreptului de proprietate prin accesiune Art. 567
Prin accesiune, proprietarul unui bun devine proprietarul a tot ce se alipeste cu bunul ori se incorporeaza in acesta, daca legea nu prevede altfel.

Formele accesiunii Art. 568
Accesiunea este naturala, cand unirea sau incorporarea este urmarea unui eveniment natural, ori artificiala, cand rezulta din fapta proprietarului ori a unei alte
persoane.

Sectiunea 2 – Accesiunea imobiliara naturala
Aluviunile Art. 569
Adaugirile de teren la malurile apelor curgatoare revin proprietarului fondului riveran, numai daca ele se formeaza treptat.

Terenul lasat de apele curgatoare Art. 570
Proprietarul fondului riveran dobandeste, de asemenea, terenul lasat de apele curgatoare care s-au retras treptat de la tarmul respectiv.

Terenul lasat de apele statatoare Art. 571
(1) Proprietarul terenului inconjurat de helesteie, iazuri, canale si alte asemenea ape statatoare nu devine proprietarul terenurilor aparute prin scaderea temporara a
acestor ape sub inaltimea de scurgere.
(2) Tot astfel, proprietarul acestor ape nu dobandeste niciun drept asupra terenului acoperit ca urmare a unor revarsari sporadice.

Avulsiunea Art. 572
Proprietarul terenului de la care o apa curgatoare a smuls brusc o portiune de mal din teren, alipind-o la terenul altui proprietar riveran, nu pierde dreptul de
proprietate asupra partii desprinse daca o revendica in termen de un an de la data faptului.

Albiile raurilor, insulele si prundisurile Art. 573
(1) Albiile raurilor apartin proprietarilor riverani, cu exceptia acelora care, potrivit legii, fac obiectul proprietatii publice.
(2) Insulele si prundisurile care nu sunt in legatura cu terenurile avand malul la nivelul mediu al apei revin proprietarului albiei.
(3) Daca insula apartine proprietarilor riverani si trece peste jumatatea apei, fiecare dintre ei are dreptul de proprietate asupra partii de insula ce se intinde spre el
pornind de la jumatatea apei.

Dreptul de proprietate asupra insulelor nou-formate Art. 574
In cazul in care o apa curgatoare, formandu-si un brat nou, inconjoara terenul unui proprietar riveran, el ramane proprietar asupra insulei astfel create.

Albiile parasite de apele curgatoare Art. 575
Albia parasita de o apa curgatoare care si-a format un nou curs va avea regimul juridic stabilit in legea speciala.

Accesiunea naturala asupra animalelor Art. 576
(1) Animalele domestice ratacite pe terenul altuia ii revin acestuia din urma daca proprietarul nu le revendica in termen de 30 de zile de la data declaratiei facute la
primarie de catre proprietarul terenului.
(2) Porumbeii, iepurii, pestii si alte asemenea animale care trec pe fondul altui proprietar apartin acestuia cat timp raman pe fond, cu exceptia cazului in care trecerea a
fost provocata prin frauda sau prin artificii.
(3) Roiul de albine trecut pe terenul altuia revine proprietarului acestuia numai daca proprietarul roiului nu il urmareste sau inceteaza sa il urmareasca timp de doua zile.

Sectiunea 3 – Accesiunea imobiliara artificiala
§1. Dispozitii comune

Dobandirea lucrarii de catre proprietarul imobilului Art. 577
(1) Constructiile, plantatiile si orice alte lucrari efectuate asupra unui imobil, denumite in continuare lucrari, revin proprietarului acelui imobil daca prin lege sau act
juridic nu se prevede altfel.
(2) Cand lucrarea este realizata de proprietarul imobilului cu materialele sale sau cu materialele altuia, dreptul de proprietate asupra lucrarii se naste in favoarea
proprietarului imobilului din momentul inceperii lucrarii, pe masura realizarii ei, daca prin lege sau act juridic nu se prevede altfel.

Categoriile de lucrari Art. 578
(1) Lucrarile pot fi autonome sau adaugate, cu caracter durabil sau provizoriu.
(2) Lucrarile autonome sunt constructiile, plantatiile si orice alte lucrari cu caracter de sine statator realizate asupra unui imobil.
(3) Lucrarile adaugate nu au caracter de sine statator. Ele pot fi:
a) necesare, atunci cand in lipsa acestora imobilul ar pieri sau s-ar deteriora;
b) utile, atunci cand sporesc valoarea economica a imobilului;
c) voluptuare, atunci cand sunt facute pentru simpla placere a celui care le-a realizat, fara a spori valoarea economica a imobilului.

Prezumtiile in favoarea proprietarului imobilului Art. 579
(1) Orice lucrare este prezumata a fi facuta de proprietarul imobilului, cu cheltuiala sa si ca este a lui, pana la proba contrara.
(2) Proba contrara se poate face cand s-a constituit un drept de superficie, cand proprietarul imobilului nu si-a intabulat dreptul de proprietate asupra lucrarii noi sau
in alte cazuri prevazute de lege.

§2. Realizarea lucrarii cu materialele altuia

Regimul juridic Art. 580
(1) In cazul in care a realizat lucrarea cu materialele altuia, proprietarul imobilului devine proprietarul lucrarii, neputand fi obligat la desfiintarea acesteia si nici la
restituirea materialelor intrebuintate.
(2) Proprietarul materialelor are numai dreptul la contravaloarea materialelor, precum si la repararea, in conditiile legii, a oricaror alte prejudicii cauzate.

§3. Realizarea unei lucrari autonome cu caracter durabil asupra imobilului altuia

Lucrarile autonome cu caracter durabil efectuate cu buna-credinta Art. 581
In cazul in care autorul lucrarii autonome cu caracter durabil asupra imobilului altuia este de buna-credinta, proprietarul imobilului are dreptul:
a) sa ceara instantei sa dispuna inscrierea sa in cartea funciara ca proprietar al lucrarii, platind, la alegerea sa, autorului lucrarii fie valoarea materialelor si a manoperei,
fie sporul de valoare adus imobilului prin efectuarea lucrarii; sau
b) sa ceara obligarea autorului lucrarii sa cumpere imobilul la valoarea de circulatie pe care acesta ar fi avut-o daca lucrarea nu s-ar fi efectuat.

Lucrarile autonome cu caracter durabil efectuate cu rea-credinta Art. 582
(1) In cazul in care autorul lucrarii autonome cu caracter durabil asupra imobilului altuia este de rea-credinta, proprietarul imobilului are dreptul:
a) sa ceara instantei sa dispuna inscrierea sa in cartea funciara ca proprietar al lucrarii, cu plata, la alegerea sa, catre autorul lucrarii, a jumatate din valoarea
materialelor si a manoperei ori din sporul de valoare adus imobilului; sau
b) sa ceara obligarea autorului lucrarii la desfiintarea acesteia; sau
c) sa ceara obligarea autorului lucrarii sa cumpere imobilul la valoarea de circulatie pe care acesta ar fi avut-o daca lucrarea nu s-ar fi efectuat.
(2) Desfiintarea lucrarii se face, cu respectarea dispozitiilor legale in materie, pe cheltuiala autorului acesteia, care este tinut totodata sa repare orice prejudicii cauzate,
inclusiv pentru lipsa de folosinta.

§4. Realizarea unei lucrari adaugate cu caracter durabil asupra imobilului altuia

Lucrarile adaugate necesare Art. 583
(1) Proprietarul imobilului dobandeste dreptul de proprietate asupra lucrarii adaugate necesare din momentul efectuarii acesteia, platind autorului cheltuielile rezonabile
facute de acesta, chiar daca imobilul nu mai exista.
(2) In cazul in care lucrarea a fost efectuata cu rea-credinta, din suma datorata de proprietarul imobilului se va putea deduce valoarea fructelor imobilului diminuata cu
costurile necesare obtinerii acestora.

Lucrarile adaugate utile Art. 584
(1) In cazul in care autorul lucrarii utile este de buna-credinta, proprietarul imobilului devine proprietarul lucrarii din momentul efectuarii acesteia, cu plata, la alegerea
sa:
a) a valorii materialelor si a manoperei; sau
b) a sporului de valoare adus imobilului.
(2) In cazul in care autorul lucrarii utile este de rea-credinta, proprietarul imobilului are dreptul:
a) sa devina proprietarul lucrarii, in functie de regimul acesteia, cu sau fara inscriere in cartea funciara, dupa caz, platind, la alegerea sa, autorului lucrarii fie jumatate
din valoarea materialelor si a manoperei, fie jumatate din sporul de valoare adus imobilului; sau
b) sa ceara obligarea autorului lucrarii la desfiintarea acesteia, cu repunerea imobilului in situatia anterioara si plata de daune-interese.
(3) In ambele cazuri, cand valoarea lucrarii este considerabila, proprietarul imobilului poate cere obligarea autorului sa il cumpere la valoarea de circulatie pe care
imobilul ar fi avut-o daca lucrarea nu s-ar fi efectuat.

Lucrarile adaugate voluptuare Art. 585
(1) In cazul lucrarii voluptuare, proprietarul imobilului are dreptul:
a) sa devina proprietarul lucrarii, fara inscriere in cartea funciara si fara nicio obligatie catre autorul lucrarii;
b) sa ceara obligarea autorului de rea-credinta al lucrarii la desfiintarea acesteia, cu readucerea imobilului in situatia anterioara si plata de daune-interese.
(2) Autorul de buna-credinta al lucrarii poate sa o ridice inainte de restituirea imobilului catre proprietar, cu conditia de a readuce imobilul in situatia anterioara.

§5. Intelesul unor termeni

Buna-credinta a autorului lucrarii Art. 586
(1) Autorul lucrarii este de buna-credinta daca se intemeiaza fie pe cuprinsul cartii funciare in care, la data realizarii lucrarii, era inscris ca proprietar al imobilului, fie pe
un mod de dobandire nesupus inscrierii in cartea funciara, daca, in ambele cazuri, nu rezulta din cartea funciara si nu a cunoscut pe nicio alta cale viciul titlului sau.
(2) Cu toate acestea, nu poate invoca buna-credinta cel care construieste in lipsa sau cu nerespectarea autorizatiilor cerute de lege.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) sunt aplicabile si autorului lucrarii care se intemeiaza pe un drept de superficie sau pe orice alt drept care, potrivit legii, ii permite,
realizand o lucrare asupra imobilului altuia, sa devina proprietarul acesteia.

§6. Dispozitii speciale

Lucrarile realizate partial asupra imobilului autorului Art. 587
(1) In cazul lucrarii cu caracter durabil realizate cu buna-credinta partial asupra imobilului autorului si partial pe terenul proprietarului vecin, acesta din urma poate cere
inscrierea intr-o noua carte funciara a unui drept de coproprietate al vecinilor asupra imobilului rezultat, incluzand terenul aferent, in raport cu valoarea contributiei
fiecaruia.
(2) Daca lucrarea a fost realizata cu rea-credinta, proprietarul terenului vecin poate opta intre a cere ridicarea lucrarii de pe teren, cu obligarea autorului acesteia la
plata de daune-interese, daca este cazul, si a cere inscrierea in cartea funciara a unui drept de coproprietate al vecinilor. La stabilirea cotelor-parti se va tine seama de
valoarea terenului proprietarului vecin si de jumatate din valoarea contributiei autorului lucrarii.
(3) In caz de neintelegere intre parti, instanta de judecata va stabili valoarea contributiei fiecareia la imobilul rezultat, respectiv a cotelor-parti din dreptul de
proprietate.

Lucrarile provizorii Art. 588
Cand lucrarea are caracter provizoriu, in absenta unei intelegeri contrare, autorul ei va fi obligat sa o desfiinteze, cu respectarea dispozitiilor legale in materie, si, daca
este de rea-credinta, sa plateasca despagubiri pentru prejudiciile cauzate, inclusiv pentru lipsa de folosinta.

Inscrierea dreptului de proprietate in cartea funciara Art. 589
Ori de cate ori dobandirea dreptului de proprietate, exclusiva sau pe cote-parti, este conditionata, potrivit reglementarilor din prezenta sectiune, de inscrierea in cartea
funciara, inscrierea se face in temeiul conventiei partilor, incheiata in forma autentica, sau, dupa caz, al hotararii judecatoresti.

Dreptul autorului lucrarii la ridicarea materialelor Art. 590
(1) Pana la data incheierii conventiei sau a introducerii actiunii de catre cel indreptatit la inscrierea in cartea funciara, autorul lucrarii isi poate ridica materialele.
(2) Daca lucrarea a fost efectuata cu rea-credinta, autorul acesteia va putea fi obligat, daca este cazul, la plata de daune-interese.

Regulile privind exercitarea dreptului autorului lucrarii la indemnizatie Art. 591
(1) Prescriptia dreptului la actiune al autorului lucrarii privind plata indemnizatiei nu curge cat timp el este lasat de proprietar sa detina imobilul.
(2) Autorul lucrarii de buna-credinta are un drept de ipoteca legala asupra imobilului pentru plata indemnizatiei si poate cere inscrierea dreptului de ipoteca in baza
conventiei incheiate in forma autentica sau a unei hotarari judecatoresti, potrivit dispozitiilor art. 589.

Regulile privind obligarea autorului lucrarii la cumpararea imobilului Art. 592
(1) Ori de cate ori proprietarul opteaza pentru obligarea autorului lucrarii la cumpararea imobilului, in absenta intelegerii partilor, proprietarul poate cere instantei
judecatoresti stabilirea pretului si pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare.
(2) Proprietarul initial al imobilului are un drept de ipoteca legala asupra acestuia pentru plata pretului de catre autorul lucrarii.

Pasivitatea proprietarului pe durata realizarii lucrarii Art. 593
Autorul de rea-credinta al lucrarii nu poate sa opuna proprietarului terenului pasivitatea pe care ar fi vadit-o pe durata realizarii lucrarii.

Autorul lucrarii care foloseste materialele altuia Art. 594
Daca nu sunt indeplinite conditiile legale pentru dobandirea bunurilor mobile prin posesia de buna-credinta, cel care realizeaza o lucrare asupra imobilului altuia
folosind materialele unui tert este obligat la plata contravalorii materialelor, precum si la repararea, in conditiile legii, a oricaror alte prejudicii cauzate.

Stabilirea indemnizatiei sau a despagubirii Art. 595
Ori de cate ori, in aplicarea unei dispozitii din prezenta sectiune, instanta este investita sa stabileasca intinderea indemnizatiei sau a despagubirii, ea va tine seama de
valoarea de circulatie a bunului calculata la data hotararii judecatoresti.

Cazurile speciale de accesiune Art. 596
(1) Titularul dreptului de superficie ori al altui drept real asupra imobilului altuia care ii permite sa dobandeasca proprietatea asupra lucrarii realizate asupra acelui
imobil va avea, in caz de accesiune, in mod corespunzator, drepturile si obligatiile reglementate pentru proprietarul imobilului, daca nu s-a prevazut altfel in momentul
constituirii dreptului real.
(2) Dispozitiile art. 582 si art. 587 alin. (2) se aplica, in mod corespunzator, si lucrarilor autonome cu caracter durabil efectuate de titularul unui drept real asupra
imobilului altuia care nu ii permite sa dobandeasca proprietatea asupra lucrarii realizate asupra acelui imobil.
(3) Pentru lucrarile adaugate efectuate de titularul unui drept real asupra imobilului altuia care nu ii permite sa dobandeasca proprietatea lucrarii realizate asupra acelui
imobil se aplica, in mod corespunzator, dispozitiile art. 716, in lipsa unei prevederi contrare.

Lucrarile efectuate de un detentor precar Art. 597
Lucrarile facute de un detentor precar sunt supuse, in mod corespunzator, regulilor aplicabile autorului de rea-credinta.

Sectiunea 4 – Accesiunea mobiliara
Accesiunea mobiliara Art. 598
(1) Bunul mobil produs cu materialele altuia apartine celui care l-a confectionat sau, dupa caz, proprietarului materialelor, in functie de raportul dintre manopera si
valoarea materialelor, determinat la data confectionarii bunului.
(2) Proprietarul bunului datoreaza despagubiri egale cu valoarea manoperei sau, dupa caz, cu valoarea materialelor.

Raportul dintre valoarea manoperei si valoarea materialelor Art. 599
In toate cazurile in care valoarea materialelor este egala cu manopera sau exista o diferenta nesemnificativa, proprietatea asupra bunului este comuna si se exercita in
conditiile sectiunii a 2-a a cap. IV din prezentul titlu.

Unirea a doua bunuri mobile Art. 600
In cazul in care se unesc doua bunuri mobile avand proprietari diferiti, fiecare poate pretinde separarea bunurilor daca prin aceasta celalalt proprietar nu ar suferi un
prejudiciu mai mare de o zecime din valoarea bunului sau.

Regulile aplicabile in cazul imposibilitatii de separare a bunurilor unite Art. 601
Daca nu se poate obtine separarea bunurilor mobile unite sunt aplicabile, in mod corespunzator, dispozitiile art. 598 si 599.
Capitolul III – Limitele juridice ale dreptului de proprietate privata
Sectiunea 1 – Limite legale
§1. Dispozitii comune

Interesul public si interesul privat Art. 602
(1) Legea poate limita exercitarea dreptului de proprietate fie in interes public, fie in interes privat.
(2) Limitele legale in interes privat pot fi modificate ori desfiintate temporar prin acordul partilor. Pentru opozabilitate fata de terti este necesara indeplinirea
formalitatilor de publicitate prevazute de lege.

Regulile privind protectia mediului si buna vecinatate Art. 603
Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit
legii sau obiceiului, revin proprietarului.

§2. Folosirea apelor

Regulile privind curgerea fireasca a apelor Art. 604
(1) Proprietarul fondului inferior nu poate impiedica in niciun fel curgerea fireasca a apelor provenite de pe fondul superior.
(2) Daca aceasta curgere cauzeaza prejudicii fondului inferior, proprietarul acestuia poate cere autorizarea justitiei spre a face pe fondul sau lucrarile necesare
schimbarii directiei apelor, suportand toate cheltuielile ocazionate.
(3) La randul sau, proprietarul fondului superior este obligat sa nu efectueze nicio lucrare de natura sa agraveze situatia fondului inferior.

Regulile privind curgerea provocata a apelor Art. 605
(1) Proprietarul fondului inferior nu poate impiedica nici curgerea provocata de proprietarul fondului superior sau de alte persoane, asa cum este cazul apelor care
tasnesc pe acest din urma fond datorita unor lucrari subterane intreprinse de proprietarul acestuia, al apelor provenite din secarea terenurilor mlastinoase, al apelor
folosite intr-un scop casnic, agricol sau industrial, insa numai daca aceasta curgere preceda varsarea intr-un curs de apa sau intr-un sant.
(2) In acest caz, proprietarul fondului superior este obligat sa aleaga calea si mijloacele de scurgere de natura sa aduca prejudicii minime fondului inferior, ramanand
dator la plata unei despagubiri juste si prealabile catre proprietarul acestui din urma fond.
(3) Dispozitiile prezentului articol nu se aplica atunci cand pe fondul inferior se afla o constructie, impreuna cu gradina si curtea aferenta, sau un cimitir.

Cheltuielile referitoare la irigatii Art. 606
(1) Proprietarul care vrea sa foloseasca pentru irigarea terenului sau apele naturale si artificiale de care poate dispune in mod efectiv are dreptul ca, pe cheltuiala sa
exclusiva, sa faca pe terenul riveranului opus lucrarile necesare pentru captarea apei.
(2) Dispozitiile art. 605 alin. (2) si (3) se aplica in mod corespunzator.

Obligatia proprietarului caruia ii prisoseste apa Art. 607
(1) Proprietarul caruia ii prisoseste apa pentru necesitatile curente este obligat ca, in schimbul unei juste si prealabile compensatii, sa ofere acest surplus pentru
proprietarul care nu si-ar putea procura apa necesara pentru fondul sau decat cu o cheltuiala excesiva.
(2) Proprietarul nu poate fi scutit de obligatia prevazuta la alin. (1) pretinzand ca ar putea acorda surplusului de apa o alta destinatie decat satisfacerea necesitatilor
curente. El poate insa cere despagubiri suplimentare proprietarului aflat in nevoie, cu conditia de a dovedi existenta reala a destinatiei pretinse.

Intrebuintarea izvoarelor Art. 608
(1) Proprietarul poate acorda orice intrebuintare izvorului ce ar exista pe fondul sau, sub rezerva de a nu aduce atingere drepturilor dobandite de proprietarul fondului
inferior.
(2) Proprietarul fondului pe care se afla izvorul nu poate sa ii schimbe cursul daca prin aceasta schimbare ar lipsi locuitorii unei localitati de apa necesara pentru
satisfacerea nevoilor curente.

Despagubirile datorate proprietarului fondului pe care se afla izvorul Art. 609
(1) Proprietarul fondului pe care se afla izvorul poate cere repararea prejudiciilor cauzate de persoana care, prin lucrarile efectuate, a secat, a micsorat ori a alterat
apele sale.
(2) Daca starea de fapt o permite, proprietarul fondului poate pretinde restabilirea situatiei anterioare atunci cand apa era indispensabila pentru exploatarea fondului
sau.
(3) In cazul in care izvorul se intinde pe doua fonduri invecinate, dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator, tinand seama de intinderea izvorului pe
fiecare fond.

Regulile speciale privind folosirea apelor Art. 610
Dispozitiile prezentului paragraf se completeaza cu reglementarile speciale in materia regimului apelor.

§3. Picatura stresinii

Picatura stresinii Art. 611
Proprietarul este obligat sa isi faca streasina casei sale astfel incat apele provenind de la ploi sa nu se scurga pe fondul proprietarului vecin.

§4. Distanta si lucrarile intermediare cerute pentru anumite constructii, lucrari si plantatii

Distanta minima in constructii Art. 612
Orice constructii, lucrari sau plantatii se pot face de catre proprietarul fondului numai cu respectarea unei distante minime de 60 de cm fata de linia de hotar, daca nu
se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel incat sa nu se aduca atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanta minima
se poate face prin acordul partilor exprimat printr-un inscris autentic.

Distanta minima pentru arbori Art. 613
(1) In lipsa unor dispozitii cuprinse in lege, regulamentul de urbanism sau a obiceiului locului, arborii trebuie saditi la o distanta de cel putin 2 metri de linia de hotar, cu
exceptia acelora mai mici de 2 metri, a plantatiilor si a gardurilor vii.
(2) In caz de nerespectare a distantei, proprietarul vecin este indreptatit sa ceara scoaterea ori, dupa caz, taierea, la inaltimea cuvenita, a arborilor, plantatiilor ori a
gardurilor vii, pe cheltuiala proprietarului fondului pe care acestea sunt ridicate.
(3) Proprietarul fondului peste care se intind radacinile sau ramurile arborilor apartinand proprietarului vecin are dreptul de a le taia, precum si dreptul de a pastra
fructele cazute in mod natural pe fondul sau.

§5. Vederea asupra proprietatii vecinului

Fereastra sau deschiderea in zidul comun Art. 614
Nu este permis sa se faca fereastra sau deschidere in zidul comun decat cu acordul proprietarilor.

Distanta minima pentru fereastra de vedere Art. 615
(1) Este obligatorie pastrarea unei distante de cel putin 2 metri intre fondul, ingradit sau neingradit, apartinand proprietarului vecin si fereastra pentru vedere, balconul
ori alte asemenea lucrari ce ar fi orientate catre acest fond.
(2) Fereastra pentru vedere, balconul ori alte asemenea lucrari neparalele cu linia de hotar spre fondul invecinat sunt interzise la o distanta mai mica de un metru.
(3) Distanta se calculeaza de la punctul cel mai apropiat de linia de hotar, existent pe fata zidului in care s-a deschis vederea sau, dupa caz, pe linia exterioara a
balconului, pana la linia de hotar. Distanta, si in cazul lucrarilor neparalele, se masoara tot perpendicular, de la punctul cel mai apropiat al lucrarii de linia de hotar si
pana la aceasta linie.

Fereastra de lumina Art. 616
Dispozitiile art. 615 nu exclud dreptul proprietarului de a-si deschide, fara limita de distanta, ferestre de lumina daca sunt astfel construite incat sa impiedice vederea
spre fondul invecinat.

§6. Dreptul de trecere

Dreptul de trecere Art. 617
(1) Proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publica are dreptul sa i sa permita trecerea pe fondul vecinului sau pentru exploatarea fondului propriu.
(2) Trecerea trebuie sa se faca in conditii de natura sa aduca o minima stanjenire exercitarii dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publica; in
cazul in care mai multe fonduri vecine au acces la calea publica, trecerea se va face pe fondul caruia i s-ar aduce cele mai putine prejudicii.
(3) Dreptul de trecere este imprescriptibil. El se stinge in momentul in care fondul dominant dobandeste un alt acces la calea publica.

Exercitarea dreptului de trecere in situatii speciale Art. 618
(1) Daca lipsa accesului provine din vanzare, schimb, partaj sau dintr-un alt act juridic, trecerea nu va putea fi ceruta decat celor care au dobandit partea de teren pe
care se facea anterior trecerea.
(2) Cand lipsa accesului este imputabila proprietarului care pretinde trecerea, aceasta poate fi stabilita numai cu consimtamantul proprietarului fondului care are acces
la calea publica si cu plata dublului despagubirii.

Intinderea si modul de stabilire a dreptului de trecere Art. 619
Intinderea si modul de exercitare a dreptului de trecere sunt determinate prin intelegerea partilor, prin hotarare judecatoreasca sau printr-o folosinta continua pe timp
de 10 ani.

Prescriptia actiunii in despagubire si restituirea despagubirii incasate Art. 620
(1) Termenul de prescriptie pentru dreptul la actiunea in despagubire pe care o are proprietarul fondului aservit impotriva proprietarului fondului dominant incepe sa
curga din momentul stabilirii dreptului de trecere.
(2) In cazul in care inceteaza dreptul de trecere, proprietarul fondului aservit este dator sa restituie despagubirea incasata, cu deducerea pagubei suferite in raport cu
durata efectiva a dreptului de trecere.

§7. Alte limite legale

Dreptul de trecere pentru utilitati Art. 621
(1) Proprietarul este obligat sa permita trecerea prin fondul sau a retelelor edilitare ce deservesc fonduri invecinate sau din aceeasi zona, de natura conductelor de
apa, gaz sau altele asemenea, a canalelor si a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, dupa caz, precum si a oricaror alte instalatii sau materiale cu acelasi scop.
(2) Aceasta obligatie subzista numai pentru situatia in care trecerea prin alta parte ar fi imposibila, periculoasa sau foarte costisitoare.
(3) In toate cazurile, proprietarul are dreptul la plata unei despagubiri juste. Daca este vorba despre utilitati noi, despagubirea trebuie sa fie si prealabila.
(4) Cladirile, curtile si gradinile acestora sunt exceptate de la acest drept de trecere, daca ea are ca obiect conducte si canale subterane, in cazul in care acestea sunt
utilitati noi.

Dreptul de trecere pentru efectuarea unor lucrari Art. 622
(1) De asemenea, proprietarul este obligat sa permita folosirea fondului sau pentru efectuarea unor lucrari necesare fondului invecinat, precum si accesul vecinului pe
terenul sau pentru taierea crengilor si culegerea fructelor, in schimbul unei despagubiri, daca este cazul.
(2) Dispozitiile art. 621 alin. (2) sunt aplicabile.

Dreptul de trecere pentru reintrarea in posesie Art. 623
(1) Proprietarul unui fond nu poate impiedica accesul altuia pentru a redobandi posesia unui bun al sau, ajuns intamplator pe fondul respectiv, daca a fost instiintat in
prealabil.
(2) In toate cazurile, proprietarul fondului are dreptul la o justa despagubire pentru prejudiciile ocazionate de reintrarea in posesie, precum si pentru cele pe care bunul
le-a cauzat fondului.

Starea de necesitate Art. 624
(1) In cazul in care o persoana a folosit sau a distrus un bun al altuia pentru a se apara pe sine ori pe altul de un pericol iminent, proprietarul bunului are dreptul sa
ceara o despagubire echitabila numai de la cel care a fost salvat.
(2) Nu poate pretinde nicio despagubire proprietarul care a provocat sau a favorizat aparitia pericolului.

Reguli speciale Art. 625
Ingradirile cuprinse in prezenta sectiune se completeaza cu dispozitiile legilor speciale privind regimul juridic al anumitor bunuri, cum ar fi terenurile si constructiile de
orice fel, padurile, bunurile din patrimoniul national-cultural, bunurile sacre ale cultelor religioase, precum si altele asemenea.

Sectiunea 2 – Limite conventionale
Limitarea dreptului de proprietate prin acte juridice Art. 626
Proprietarul poate sa consimta la limitarea dreptului sau prin acte juridice, daca nu incalca ordinea publica si bunele moravuri.

Clauza de inalienabilitate. Conditii. Domeniu de aplicare Art. 627
(1) Prin conventie sau testament se poate interzice instrainarea unui bun, insa numai pentru o durata de cel mult 49 de ani si daca exista un interes serios si legitim.
Termenul incepe sa curga de la data dobandirii bunului.
(2) Dobanditorul poate fi autorizat de catre instanta sa dispuna de bun daca interesul care a justificat clauza de inalienabilitate a bunului a disparut sau daca un interes
superior o impune.
(3) Nulitatea clauzei de inalienabilitate stipulate intr-un contract atrage nulitatea intregului contract daca a fost determinanta la incheierea acestuia. In contractele cu titlu
oneros, caracterul determinant se prezuma, pana la proba contrara.
(4) Clauza de inalienabilitate este subinteleasa in conventiile din care se naste obligatia de a transmite in viitor proprietatea catre o persoana determinata sau
determinabila.
(5) Transmiterea bunului pe cale de succesiune nu poate fi oprita prin stipularea inalienabilitatii.

Conditii de opozabilitate Art. 628
(1) Clauza de inalienabilitate nu poate fi invocata impotriva dobanditorilor bunului sau a creditorilor proprietarului care s-a obligat sa nu instraineze decat daca este
valabila si indeplineste conditiile de opozabilitate.
(2) Pentru opozabilitate, clauza de inalienabilitate trebuie sa fie supusa formalitatilor de publicitate prevazute de lege, daca este cazul.
(3) In cazul bunurilor mobile, sunt aplicabile, in mod corespunzator, regulile prevazute pentru dobandirea proprietatii prin posesia de buna-credinta.
(4) In cazul in care clauza de inalienabilitate a fost prevazuta intr-un contract cu titlu gratuit, ea este opozabila si creditorilor anteriori ai dobanditorului.
(5) Neindeplinirea conditiilor de opozabilitate nu il lipseste pe beneficiarul clauzei de inalienabilitate de dreptul de a pretinde daune-interese proprietarului care nu se
conformeaza acestei obligatii.

Sanctiunile pentru nerespectarea clauzei de inalienabilitate Art. 629
(1) Instrainatorul poate sa ceara rezolutiunea contractului in cazul incalcarii clauzei de inalienabilitate de catre dobanditor.
(2) Atat instrainatorul, cat si tertul, daca inalienabilitatea s-a stipulat in favoarea acestuia, pot sa ceara anularea actului de instrainare subsecvent incheiat cu
nerespectarea clauzei.
(3) Nu pot fi supuse urmaririi bunurile pentru care s-a stipulat inalienabilitatea, cat timp clauza produce efecte, daca prin lege nu se prevede altfel.

Sectiunea 3 – Limite judiciare
Depasirea inconvenientelor normale ale vecinatatii Art. 630
(1) Daca proprietarul cauzeaza, prin exercitarea dreptului sau, inconveniente mai mari decat cele normale in relatiile de vecinatate, instanta de judecata poate, din
considerente de echitate, sa il oblige la despagubiri in folosul celui vatamat, precum si la restabilirea situatiei anterioare atunci cand acest lucru este posibil.
(2) In cazul in care prejudiciul cauzat ar fi minor in raport cu necesitatea sau utilitatea desfasurarii activitatii prejudiciabile de catre proprietar, instanta va putea
incuviinta desfasurarea acelei activitati. Cel prejudiciat va avea insa dreptul la despagubiri.
(3) Daca prejudiciul este iminent sau foarte probabil, instanta poate sa incuviinteze, pe cale de ordonanta presedintiala, masurile necesare pentru prevenirea pagubei.
Capitolul IV – Proprietatea comuna
Sectiunea 1 – Dispozitii generale
Notiune Art. 631
Dispozitiile prezentului capitol se aplica ori de cate ori, in temeiul unui act juridic sau al altui mod de dobandire prevazut de lege, dreptul de proprietate privata are 2
sau mai multi titulari.

Formele proprietatii comune Art. 632
(1) Formele proprietatii comune sunt urmatoarele:
a) proprietatea pe cote-parti (coproprietatea);
b) proprietatea in devalmasie (devalmasia).
(2) Coproprietatea poate fi obisnuita sau fortata.
(3) Coproprietatea fortata nu poate inceta prin partaj judiciar.

Prezumtia de coproprietate Art. 633
Daca bunul este stapanit in comun, coproprietatea se prezuma, pana la proba contrara.

Sectiunea 2 – Coproprietatea obisnuita
Intinderea cotelor-parti Art. 634
(1) Fiecare coproprietar este titularul exclusiv al unei cote-parti din dreptul de proprietate si poate dispune in mod liber de aceasta in lipsa de stipulatie contrara.
(2) Cotele-parti sunt prezumate a fi egale, pana la proba contrara. Daca bunul a fost dobandit prin act juridic, proba contrara nu se va putea face decat prin inscrisuri.

Repartizarea beneficiilor si a sarcinilor intre coproprietari Art. 635
Coproprietarii vor imparti beneficiile si vor suporta sarcinile coproprietatii, proportional cu cota lor parte din drept.

Exercitarea in comun a dreptului de folosinta Art. 636
(1) Fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul comun in masura in care nu schimba destinatia si nu aduce atingere drepturilor celorlalti coproprietari.
(2) Cel care, impotriva vointei celorlalti proprietari, exercita in mod exclusiv folosinta bunului comun poate fi obligat la despagubiri.

Fructele bunului comun Art. 637
Fructele produse de bunul comun se cuvin tuturor coproprietarilor, proportional cu cota lor parte din drept.

Dreptul la restituirea cheltuielilor Art. 638
(1) Coproprietarul care a suportat singur cheltuielile producerii sau culegerii fructelor are dreptul la restituirea acestor cheltuieli de catre coproprietari, in proportie cu
cotele lor parti.
(2) Fructele naturale sau fructele industriale ale bunului comun insusite de un coproprietar fac parte din masa partajabila cat timp ele nu au fost consumate ori
instrainate sau nu au pierit si pot fi identificate distinct. In caz contrar, coproprietarul interesat are dreptul la despagubiri, cu exceptia cazului in care fructele au pierit in
mod fortuit. Dreptul la actiunea in despagubiri este supus prescriptiei, potrivit dreptului comun.
(3) Dreptul de a reclama fructele civile ale bunului comun insusite de un coproprietar este supus prescriptiei, potrivit dreptului comun.

Modul de folosire a bunului comun Art. 639
Modul de folosire a bunului comun se stabileste prin acordul coproprietarilor, iar in caz de neintelegere, prin hotarare judecatoreasca.

Actele de conservare Art. 640
Fiecare coproprietar poate sa faca acte de conservare cu privire la bunul comun fara acordul celorlalti coproprietari.

Actele de administrare si de dispozitie Art. 641
(1) Actele de administrare, precum incheierea sau denuntarea unor contracte de locatiune, cesiunile de venituri imobiliare si altele asemenea, cu privire la bunul comun
pot fi facute numai cu acordul coproprietarilor ce detin majoritatea cotelor-parti.
(2) Actele de administrare care limiteaza in mod substantial posibilitatea unui coproprietar de a folosi bunul comun in raport cu cota sa parte ori care impun acestuia o
sarcina excesiva prin raportare la cota sa parte sau la cheltuielile suportate de catre ceilalti coproprietari nu vor putea fi efectuate decat cu acordul acestuia.
(3) Coproprietarul sau coproprietarii interesati pot cere instantei sa suplineasca acordul coproprietarului aflat in imposibilitate de a-si exprima vointa sau care se
opune in mod abuziv la efectuarea unui act de administrare indispensabil mentinerii utilitatii sau valorii bunului.
(4) Orice acte juridice de dispozitie cu privire la bunul comun, actele de folosinta cu titlu gratuit, cesiunile de venituri imobiliare si locatiunile incheiate pe termen mai
mare de 3 ani, precum si actele care urmaresc exclusiv infrumusetarea bunului nu se pot incheia decat cu acordul tuturor coproprietarilor. Orice act juridic cu titlu
gratuit va fi considerat act de dispozitie.

Sanctiunile Art. 642
(1) Actele juridice facute cu nerespectarea regulilor prevazute la art. 641 sunt inopozabile coproprietarului care nu a consimtit, expres ori tacit, la incheierea actului.
(2) Coproprietarului vatamat i se recunoaste dreptul ca, inainte de partaj, sa exercite actiunile posesorii impotriva tertului care ar fi intrat in posesia bunului comun in
urma incheierii actului. In acest caz, restituirea posesiei bunului se va face in folosul tuturor coproprietarilor, cu daune-interese, daca este cazul, in sarcina celor care au
participat la incheierea actului.

Actiunile in justitie Art. 643
(1) Fiecare coproprietar poate sta singur in justitie, indiferent de calitatea procesuala, in orice actiune privitoare la coproprietate, inclusiv in cazul actiunii in
revendicare.
(2) Hotararile judecatoresti pronuntate in folosul coproprietatii profita tuturor coproprietarilor. Hotararile judecatoresti potrivnice unui coproprietar nu sunt opozabile
celorlalti coproprietari.
(3) Cand actiunea nu este introdusa de toti coproprietarii, paratul poate cere instantei de judecata introducerea in cauza a celorlalti coproprietari in calitate de
reclamanti, in termenul si conditiile prevazute in Codul de procedura civila pentru chemarea in judecata a altor persoane.

Contractele de administrare a coproprietatii Art. 644
(1) Se poate deroga de la dispozitiile art. 635, 636, 641 si art. 642 alin. (1) printr-un contract de administrare a coproprietatii incheiat cu acordul tuturor
coproprietarilor.
(2) In cazul in care oricare dintre coproprietari denunta contractul de administrare, acesta isi inceteaza existenta, ramanand aplicabile regulile din prezenta sectiune.
(3) In cazul in care, printre bunurile aflate in coproprietate, se afla si bunuri imobile, contractele de administrare a coproprietatii si declaratiile de denuntare a acestora
vor fi notate in cartea funciara, la cererea oricaruia dintre coproprietari.

Regulile aplicabile in cazul cotitularilor altor drepturi reale Art. 645
Dispozitiile prezentei sectiuni se aplica in mod corespunzator si in cazul exercitarii impreuna, de catre doua sau mai multe persoane, a unui alt drept real principal.

Sectiunea 3 – Coproprietatea fortata
§1. Dispozitii comune

Cazurile de coproprietate fortata Art. 646
Se afla in coproprietate fortata:
1. bunurile prevazute la art. 649, 660, 687 si 1.141;
2. bunurile comune necesare sau utile pentru folosirea a doua imobile vecine, situate pe linia de hotar intre acestea, cum ar fi potecile, fantanile, drumurile si izvoarele;
3. bunurile comune afectate utilizarii a doua sau a mai multor fonduri, cum ar fi o centrala termica sau alte instalatii care deservesc doua sau mai multe cladiri, un drum
comun intr-un cartier de locuinte sau alte asemenea bunuri;
4. orice alt bun comun prevazut de lege.

Regimul juridic general Art. 647
(1) Fiecare coproprietar poate exercita folosinta bunului comun, cu conditia sa respecte destinatia acestuia si sa permita exercitarea folosintei de catre ceilalti
coproprietari.
(2) Cand bunul comun are caracter accesoriu in raport cu un bun principal, fiecare coproprietar poate sa dispuna cu privire la cota sa parte din dreptul de proprietate
asupra bunului comun numai odata cu exercitarea dreptului de dispozitie asupra bunului principal.
(3) Cheltuielile pentru intretinerea si conservarea bunului comun se suporta in mod proportional cu cota-parte din drept a fiecarui coproprietar. Cand bunul comun are
caracter accesoriu, in absenta unei conventii contrare, cota-parte din drept a fiecarui coproprietar se stabileste in functie de intinderea bunului principal.

§2. Coproprietatea asupra partilor comune din cladirile cu mai multe etaje sau apartamente

I. Partile comune

Notiune Art. 648
(1) Daca intr-o cladire sau intr-un ansamblu rezidential exista spatii cu destinatie de locuinta sau cu alta destinatie avand proprietari diferiti, partile din cladire care,
fiind destinate intrebuintarii spatiilor respective, nu pot fi folosite decat in comun sunt obiectul unui drept de coproprietate fortata.
(2) Partile comune sunt bunuri accesorii in raport cu spatiile locative, care constituie bunurile principale in sensul art. 546.

Partile comune Art. 649
(1) Sunt considerate parti comune, in masura in care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel:
a) terenul pe care se afla cladirea, compus atat din suprafata construita, cat si din cea neconstruita necesara, potrivit naturii sau destinatiei constructiei, pentru a asigura
exploatarea normala a acesteia; pentru eventuala suprafata excedentara proprietarii sunt titularii unei coproprietati obisnuite;
b) fundatia, curtea interioara, structura, structura de rezistenta, peretii perimetrali si despartitori dintre proprietati si/sau spatiile comune, acoperisul, terasele, scarile si
casa scarilor, holurile, pivnitele si subsolurile necompartimentate, rezervoarele de apa, centralele termice proprii si ascensoarele;
c) instalatiile de apa si canalizare, electrice, de telecomunicatii, de incalzire si de gaze de la bransament/racord pana la punctul de distributie catre partile aflate in
proprietate exclusiva, canalele pluviale, paratrasnetele, antenele colective, precum si alte asemenea parti;
d) alte bunuri care, potrivit legii sau vointei partilor, sunt in folosinta comuna.
(2) Cosurile de fum si de aerisire, precum si spatiile pentru spalatorii si uscatorii sunt considerate parti comune exclusiv pentru coproprietarii care utilizeaza aceste
utilitati in conformitate cu proiectul cladirii.

Atribuirea in folosinta exclusiva a partilor comune Art. 650
(1) Partile comune pot fi atribuite coproprietarilor in folosinta exclusiva numai daca prin aceasta nu sunt lezate drepturile celorlalti coproprietari.
(2) Decizia de atribuire in folosinta exclusiva trebuie adoptata cu o majoritate de doua treimi din numarul coproprietarilor si al cotelor-parti. In cladirile unde sunt
constituite asociatii de proprietari, decizia se adopta de catre adunarea generala, cu aceeasi majoritate.

Actele juridice privind cotele-parti Art. 651
Cota-parte din dreptul de proprietate asupra partilor comune are caracter accesoriu in raport cu dreptul de proprietate asupra spatiului din cladire care constituie
bunul principal; instrainarea sau ipotecarea cotei-parti nu se va putea face decat odata cu dreptul asupra spatiului care constituie bunul principal.

Stabilirea cotelor-parti Art. 652
In lipsa unei stipulatii contrare existente in titlurile de proprietate, cotele-parti se stabilesc prin raportarea suprafetei utile a fiecarui spatiu locativ la totalul suprafetei
utile a spatiilor locative din cladire.

II. Drepturile si obligatiile coproprietarilor

Exercitarea dreptului de folosinta Art. 653
Fiecare coproprietar poate folosi, in conditiile acordului de asociere, atat spatiul care constituie bunul principal, cat si partile comune, fara a aduce atingere drepturilor
celorlalti proprietari si fara a schimba destinatia cladirii. In lipsa acordului de asociere, dispozitiile art. 647 raman aplicabile.

Cheltuielile legate de intretinerea, repararea si exploatarea partilor comune Art. 654
(1) In lipsa unor prevederi legale sau intelegeri contrare, fiecare coproprietar suporta cheltuielile legate de intretinerea, repararea si exploatarea partilor comune, in
proportie cu cota sa parte.
(2) Cu toate acestea, cheltuielile legate de partile comune folosite exclusiv de catre unii dintre coproprietari cad in sarcina acestora din urma.

Obligatia de conservare a cladirii Art. 655
Proprietarul este obligat sa asigure intretinerea spatiului care constituie bunul principal, astfel incat cladirea sa se pastreze in stare buna.

Obligatia de a permite accesul in spatiile care constituie bunurile principale Art. 656
(1) Coproprietarii sunt obligati sa permita accesul in spatiile care constituie bunuri principale pentru efectuarea lucrarilor necesare conservarii cladirii si intretinerii
partilor comune.
(2) In aceasta situatie, pentru prejudiciile cauzate, ei vor fi despagubiti de catre asociatia de proprietari sau, dupa caz, de catre proprietarul in interesul caruia au fost
efectuate lucrarile.

Regulile aplicabile in cazul distrugerii cladirii Art. 657
(1) In cazul in care cladirea a fost distrusa in intregime ori intr-o proportie mai mare de jumatate din valoarea ei, orice coproprietar poate, in lipsa unei intelegeri
contrare, sa solicite vanzarea la licitatie publica a terenului si a materialelor de constructie care au rezultat.
(2) In caz de distrugere a unei parti mai mici decat cea prevazuta la alin. (1), coproprietarii vor contribui la refacerea partilor comune, proportional cu cotele-parti.
Daca unul sau mai multi coproprietari refuza sau nu pot sa participe la refacere, ei sunt obligati sa cedeze celorlalti coproprietari cotele lor parti din dreptul de
proprietate. Pretul se stabileste de parti ori, in caz de neintelegere, de catre instanta judecatoreasca.

Incetarea destinatiei folosintei comune Art. 658
(1) Incetarea destinatiei de folosinta comuna pentru partile comune din cladirile cu mai multe etaje sau apartamente se poate hotari motivat cu o majoritate de doua
treimi din numarul coproprietarilor.
(2) In acest caz, devin aplicabile dispozitiile privitoare la coproprietatea obisnuita si temporara. Cu toate acestea, instrainarea sau ipotecarea se poate realiza daca
exista o majoritate de doua treimi din numarul coproprietarilor.
(3) In cazurile prevazute la alin. (1) si (2), coproprietarii care nu au votat ori, dupa caz, s-au opus la instrainare sau ipotecare au dreptul la o despagubire justa stabilita
pe cale conventionala ori, in caz de neintelegere, pe cale judecatoreasca.
(4) Constatarea incetarii destinatiei de folosinta comuna pentru aceste parti se face prin hotarare a adunarii generale a asociatiei de proprietari adoptata cu o
majoritate de doua treimi din numarul coproprietarilor.
(5) Imobilul, respectiv partea din imobil care rezulta din incetarea destinatiei folosintei comune se inscrie in mod corespunzator in cartea funciara pe baza
documentatiei cadastrale intocmite in acest scop.

III. Asociatia de proprietari

Constituirea asociatiilor de proprietari Art. 659
In cazul cladirilor cu mai multe etaje ori apartamente sau in cazul ansamblurilor rezidentiale formate din locuinte individuale, amplasate izolat, insiruit sau cuplat, in care
exista proprietati comune si proprietati individuale, se constituie asociatia de proprietari, care se organizeaza si functioneaza in conditiile legii.

§3. Coproprietatea asupra despartiturilor comune

Prezumtia de coproprietate asupra despartiturilor comune Art. 660
(1) Zidul, santul, precum si orice alta despartitura intre doua fonduri sunt prezumate a fi in proprietatea comuna a vecinilor, daca nu rezulta contrariul din titlul de
proprietate, dintr-un semn de necomunitate ori daca proprietatea comuna nu a devenit proprietate exclusiva prin uzucapiune, in conditiile legii.
(2) Dispozitiile art. 651 sunt aplicabile in mod corespunzator.

Semnele de necomunitate Art. 661
(1) Exista semn de necomunitate a zidului atunci cand culmea acestuia este dreapta si perpendiculara spre un fond si inclinata spre celalalt fond. Zidul este prezumat a
fi in proprietatea exclusiva a proprietarului fondului catre care este inclinata coama zidului.
(2) Exista semn de necomunitate a santului atunci cand pamantul este aruncat ori inaltat exclusiv pe o parte a santului. ?antul este prezumat a fi in proprietatea
exclusiva a proprietarului fondului pe care este aruncat pamantul.
(3) Vor fi considerate semne de necomunitate orice alte semne care fac sa se prezume ca zidul a fost construit exclusiv de unul dintre proprietari.

Obligatia de construire a despartiturilor comune Art. 662
(1) Oricare dintre vecini ii poate obliga pe proprietarii fondurilor invecinate sa contribuie la construirea unei despartituri comune.
(2) In lipsa unor dispozitii legale, a regulilor de urbanism sau a obiceiului locului, inaltimea zidului comun se stabileste de parti, dar fara a depasi 2 metri, socotindu-se
si coama zidului.

Cheltuielile de intretinere si reparare a despartiturilor comune Art. 663
(1) Coproprietarii sunt tinuti sa suporte cheltuielile ocazionate de intretinerea si repararea despartiturii comune, proportional cu dreptul fiecaruia.
(2) Cu toate acestea, fiecare coproprietar poate sa nu participe la cheltuielile de intretinere si reparare, renuntand la dreptul sau de proprietate asupra despartiturii
comune, dispozitiile in materie de carte funciara fiind aplicabile. Coproprietarul nu va putea fi aparat de a participa la cheltuieli, in cazul in care are o constructie
sprijinita de zidul comun ori in cazul in care trage un alt folos din exploatarea despartiturii comune.