NOUL COD CIVIL IN VIGOARE DIN 01 OCTOMBRIE 2011 (2)

Constructiile si instalatiile aflate in legatura cu zidul comun Art. 664
(1) Oricare dintre coproprietari are dreptul sa sprijine constructii ori sa instaleze grinzi in zidul comun cu obligatia de a lasa 6 centimetri spre celalalt coproprietar si
fara a afecta dreptul acestuia de a sprijini constructiile sale ori de a instala propriile grinzi in zidul comun.
(2) Un coproprietar va avea dreptul de a scurta grinzile puse de vecinul sau pana in jumatatea zidului, in cazul in care ar dori sa instaleze el insusi grinzi ori sa
construiasca un cos de fum in acelasi loc.

Inaltarea zidului comun Art. 665
(1) Oricare dintre coproprietari poate sa inalte zidul, cu indatorirea de a suporta singur cheltuielile de inaltare peste limita zidului comun, precum si cheltuielile de
reparare a partii comune a zidului ca urmare a inaltarii acestuia.
(2) In cazul in care zidul nu poate rezista inaltarii, proprietarul care doreste sa faca aceasta inaltare este dator sa reconstruiasca zidul in intregime luand din fondul sau
suprafata pentru a asigura grosimea necesara zidului nou-ridicat.
(3) Vecinul care nu a contribuit la inaltare poate dobandi coproprietatea, platind jumatate din valoarea actualizata a materialelor si manoperei folosite, precum si, daca
este cazul, jumatate din valoarea terenului intrebuintat pentru ingrosarea zidului.

Dobandirea coproprietatii asupra despartiturilor Art. 666
Vecinul care nu a contribuit la realizarea despartiturii comune poate dobandi un drept de coproprietate asupra despartiturii, platind jumatate din valoarea actualizata a
materialelor si manoperei folosite si, dupa caz, jumatate din valoarea terenului pe care despartitura a fost construita. Dispozitiile in materie de carte funciara raman
aplicabile.

Sectiunea 4 – Proprietatea comuna in devalmasie
Proprietatea comuna in devalmasie Art. 667
Exista proprietate in devalmasie atunci cand, prin efectul legii sau in temeiul unui act juridic, dreptul de proprietate apartine concomitent mai multor persoane fara ca
vreuna dintre acestea sa fie titularul unei cote-parti determinate din dreptul de proprietate asupra bunului sau bunurilor comune.

Regulile aplicabile proprietatii devalmase Art. 668
(1) Daca se naste prin efectul legii, proprietatea in devalmasie este supusa dispozitiilor acelei legi care se completeaza, in mod corespunzator, cu cele privind regimul
comunitatii legale.
(2) In cazul in care izvorul proprietatii in devalmasie este un act juridic, dispozitiile privitoare la regimul comunitatii legale se aplica in mod corespunzator.

Sectiunea 5 – Partajul
Imprescriptibilitatea actiunii de partaj Art. 669
Incetarea coproprietatii prin partaj poate fi ceruta oricand, afara de cazul in care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotarare judecatoreasca.

Felurile partajului Art. 670
Partajul poate fi facut prin buna invoiala sau prin hotarare judecatoreasca, in conditiile legii.

Imparteala partilor comune ale cladirilor Art. 671
(1) Partajul este inadmisibil in cazurile prevazute de sectiunile a 3-a si a 4-a din prezentul capitol, precum si in alte cazuri prevazute de lege.
(2) Cu toate acestea, partajul poate fi cerut in cazul partilor comune din cladirile cu mai multe etaje sau apartamente atunci cand aceste parti inceteaza de a mai fi
destinate folosintei comune.
(3) In cazul proprietatii periodice si in celelalte cazuri de coproprietate fortata, partajul este posibil numai prin buna invoiala.

Conventiile privitoare la suspendarea partajului Art. 672
Conventiile privind suspendarea partajului nu pot fi incheiate pentru o perioada mai mare de 5 ani. In cazul imobilelor, conventiile trebuie incheiate in forma autentica si
supuse formalitatilor de publicitate prevazute de lege.

Suspendarea pronuntarii partajului prin hotarare judecatoreasca Art. 673
Instanta sesizata cu cererea de partaj poate suspenda pronuntarea partajului, pentru cel mult un an, pentru a nu se aduce prejudicii grave intereselor celorlalti
coproprietari. Daca pericolul acestor prejudicii este inlaturat inainte de implinirea termenului, instanta, la cererea partii interesate, va reveni asupra masurii.

Conditiile speciale privind capacitatea de exercitiu Art. 674
Daca un coproprietar este lipsit de capacitate de exercitiu ori are capacitate de exercitiu restransa, partajul va putea fi facut prin buna invoiala numai cu autorizarea
instantei de tutela, precum si, daca este cazul, a ocrotitorului legal.

Inadmisibilitatea partajului in cazul uzucapiunii Art. 675
Partajul poate fi cerut chiar atunci cand unul dintre coproprietari a folosit exclusiv bunul, afara de cazul cand acesta l-a uzucapat, in conditiile legii.

Regulile privitoare la modul de impartire Art. 676
(1) Partajul bunurilor comune se va face in natura, proportional cu cota-parte a fiecarui coproprietar.
(2) Daca bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil in natura, partajul se va face in unul dintre urmatoarele moduri:
a) atribuirea intregului bun, in schimbul unei sulte, in favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora;
b) vanzarea bunului in modul stabilit de coproprietari ori, in caz de neintelegere, la licitatie publica, in conditiile legii, si distribuirea pretului catre coproprietari
proportional cu cota-parte a fiecaruia dintre ei.

Datoriile nascute in legatura cu bunul comun Art. 677
(1) Oricare dintre coproprietari poate cere stingerea datoriilor nascute in legatura cu coproprietatea si care sunt scadente ori devin scadente in cursul anului in care
are loc partajul.
(2) Suma necesara pentru stingerea acestor obligatii va fi preluata, in lipsa unei stipulatii contrare, din pretul vanzarii bunului comun cu ocazia partajului si va fi
suportata de catre coproprietari proportional cu cota-parte a fiecaruia.

Executarea silita privitoare la bunul comun Art. 678
(1) Creditorii unui coproprietar pot urmari silit cota lui parte din dreptul asupra bunului comun sau pot cere instantei imparteala bunului, caz in care urmarirea se va
face asupra partii de bun sau, dupa caz, asupra sumei de bani cuvenite debitorului.
(2) In cazul vanzarii silite a unei cote-parti din dreptul de proprietate asupra unui bun, executorul judecatoresc ii va notifica pe ceilalti coproprietari cu cel putin doua
saptamani inainte de data stabilita pentru vanzare, instiintandu-i despre ziua, ora si locul licitatiei. La pret egal, coproprietarii vor fi preferati la adjudecarea cotei-parti.
(3) Creditorii care au un drept de garantie asupra bunului comun ori cei a caror creanta s-a nascut in legatura cu conservarea sau administrarea acestuia au dreptul sa
urmareasca silit bunul, in mainile oricui s-ar gasi, atat inainte, cat si dupa partaj.
(4) Conventiile de suspendare a impartelii pot fi opuse creditorilor numai daca, inainte de nasterea creantelor, au dobandit data certa in cazul bunurilor mobile sau au
fost autentificate in cazul bunurilor imobile si s-au indeplinit formalitatile de publicitate prevazute de lege, daca este cazul.

Drepturile creditorilor personali ai coproprietarului Art. 679
(1) Creditorii personali ai unui coproprietar vor putea, de asemenea, sa intervina, pe cheltuiala lor, in partajul cerut de coproprietari ori de un alt creditor.
Ei nu pot insa sa atace un partaj efectuat, afara numai daca acesta s-a facut in lipsa lor si fara sa se tina seama de opozitia pe care au facut-o, precum si in cazurile
cand partajul a fost simulat ori s-a facut astfel incat creditorii nu au putut sa intervina in proces.
(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile si in cazul creditorilor care au un drept de garantie asupra bunului comun ori al celor a caror creanta s-a nascut in legatura cu
conservarea sau administrarea acestuia.

Efectele juridice ale partajului Art. 680
(1) Fiecare coproprietar devine proprietarul exclusiv al bunurilor sau, dupa caz, al sumelor de bani ce i-au fost atribuite numai cu incepere de la data stabilita in actul
de partaj, dar nu mai devreme de data incheierii actului, in cazul impartelii voluntare, sau, dupa caz, de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti.
(2) In cazul imobilelor, efectele juridice ale partajului se produc numai daca actul de partaj incheiat in forma autentica sau hotararea judecatoreasca ramasa definitiva,
dupa caz, au fost inscrise in cartea funciara.

Opozabilitatea unor acte juridice Art. 681
Actele incheiate, in conditiile legii, de un coproprietar cu privire la bunul comun raman valabile si sunt opozabile celui caruia i-a fost atribuit bunul in urma partajului.

Stramutarea garantiilor Art. 682
Garantiile constituite de un coproprietar asupra cotei sale parti se stramuta de drept asupra bunului atribuit acestuia sau, dupa caz, a sumelor de bani care i-au fost
atribuite prin partaj.

Garantia pentru evictiune si vicii ascunse Art. 683
(1) Coproprietarii isi datoreaza, in limita cotelor-parti, garantie pentru evictiune si vicii ascunse, dispozitiile legale privitoare la obligatia de garantie a vanzatorului
aplicandu-se in mod corespunzator.
(2) Fiecare este obligat sa il despagubeasca pe coproprietarul prejudiciat prin efectul evictiunii sau al viciului ascuns. Daca unul dintre coproprietari este insolvabil,
partea datorata de acesta se va suporta, proportional, de catre ceilalti coproprietari, inclusiv de coproprietarul prejudiciat.
(3) Coproprietarii nu datoreaza garantie daca prejudiciul este urmarea faptei savarsite de un alt coproprietar sau daca au fost scutiti prin actul de partaj.

Desfiintarea partajului Art. 684
(1) Partajul prin buna invoiala poate fi desfiintat pentru aceleasi cauze ca si contractele.
(2) Partajul facut fara participarea tuturor coproprietarilor este lovit de nulitate absoluta.
(3) Partajul este insa valabil chiar daca nu cuprinde toate bunurile comune; pentru bunurile omise se poate face oricand un partaj suplimentar.

Instrainarea bunurilor atribuite Art. 685
Nu poate invoca nulitatea relativa a partajului prin buna invoiala coproprietarul care, cunoscand cauza de nulitate, instraineaza in tot sau in parte bunurile atribuite.

Regulile aplicabile bunurilor aflate in coproprietate si in devalmasie Art. 686
Prevederile prezentei sectiuni sunt aplicabile bunurilor aflate in coproprietate, indiferent de izvorul sau, precum si celor aflate in devalmasie.
Capitolul V – Proprietatea periodica
Proprietatea periodica Art. 687
Dispozitiile prezentului capitol se aplica, in absenta unei reglementari speciale, ori de cate ori mai multe persoane exercita succesiv si repetitiv atributul folosintei
specific dreptului de proprietate asupra unui bun mobil sau imobil, in intervale de timp determinate, egale sau inegale.

Temeiul proprietatii periodice Art. 688
Proprietatea periodica se naste in temeiul unui act juridic, dispozitiile in materie de carte funciara aplicandu-se in mod corespunzator.

Valabilitatea actelor incheiate de coproprietar Art. 689
(1) In privinta intervalului de timp ce ii revine, orice coproprietar poate incheia, in conditiile legii, acte precum inchirierea, vanzarea, ipotecarea si altele asemenea.
(2) Actele de administrare sau de dispozitie privind cota-parte din dreptul de proprietate aferenta unui alt interval de timp sunt inopozabile titularului cotei-parti
respective. Dispozitiile art. 642 alin. (2) si art. 643 se aplica in mod corespunzator.
(3) In raporturile cu tertii cocontractanti de buna-credinta, actele de administrare sau de dispozitie mentionate la alin. (2) sunt anulabile.

Drepturile si obligatiile coproprietarilor Art. 690
(1) Fiecare coproprietar este obligat sa faca toate actele de conservare, in asa fel incat sa nu impiedice ori sa nu ingreuneze exercitarea drepturilor celorlalti
coproprietari. Pentru reparatiile mari, coproprietarul care avanseaza cheltuielile necesare are dreptul la despagubiri in raport cu valoarea drepturilor celorlalti
coproprietari.
(2) Actele prin care se consuma in tot sau in parte substanta bunului pot fi facute numai cu acordul celorlalti coproprietari.
(3) La incetarea intervalului, coproprietarul este dator sa predea bunul coproprietarului indreptatit sa il foloseasca in urmatorul interval.
(4) Coproprietarii pot incheia un contract de administrare, dispozitiile art. 644 alin. (2) aplicandu-se in mod corespunzator.

Obligatia de despagubire si excluderea Art. 691
(1) Nerespectarea obligatiilor prevazute in prezentul capitol atrage plata de despagubiri.
(2) In cazul in care unul dintre coproprietari tulbura in mod grav exercitarea proprietatii periodice, acesta va putea fi exclus, prin hotarare judecatoreasca, la cererea
coproprietarului vatamat.
(3) Excluderea va putea fi dispusa numai daca unul dintre ceilalti coproprietari sau un tert cumpara cota-parte a celui exclus.
(4) In acest scop, se va pronunta, mai intai, o incheiere de admitere in principiu a cererii de excludere, prin care se va stabili ca sunt indeplinite conditiile excluderii,
incheiere care va putea fi atacata cu recurs pe cale separata.
(5) Dupa ramanerea definitiva a incheierii de admitere in principiu, in absenta intelegerii partilor, se va stabili pretul vanzarii silite pe baza de expertiza. Dupa
consemnarea pretului la institutia de credit stabilita de instanta, se va pronunta hotararea care va tine loc de contract de vanzare-cumparare.
(6) Dupa ramanerea definitiva a acestei hotarari, dobanditorul isi va putea inscrie dreptul in cartea funciara, iar transmitatorul va putea sa ridice suma consemnata la
institutia de credit stabilita de instanta.

Incetarea proprietatii periodice Art. 692
Proprietatea periodica inceteaza prin radiere din cartea funciara in temeiul dobandirii de catre o singura persoana a tuturor cotelor-parti din dreptul de proprietate
periodica, precum si in alte cazuri prevazute de lege.
Titlul III – Dezmembramintele dreptului de proprietate privata

Capitolul I – Superficia
Notiune Art. 693
(1) Superficia este dreptul de a avea sau de a edifica o constructie pe terenul altuia, deasupra ori in subsolul acelui teren, asupra caruia superficiarul dobandeste un
drept de folosinta.
(2) Dreptul de superficie se dobandeste in temeiul unui act juridic, precum si prin uzucapiune sau prin alt mod prevazut de lege. Dispozitiile in materie de carte funciara
raman aplicabile.
(3) Superficia se poate inscrie si in temeiul unui act juridic prin care proprietarul intregului fond a transmis exclusiv constructia ori a transmis terenul si constructia, in
mod separat, catre doua persoane, chiar daca nu s-a stipulat expres constituirea superficiei.
(4) In situatia in care s-a construit pe terenul altuia, superficia se poate inscrie pe baza renuntarii proprietarului terenului la dreptul de a invoca accesiunea, in favoarea
constructorului. De asemenea, ea se poate inscrie in favoarea unui tert pe baza cesiunii dreptului de a invoca accesiunea.

Durata dreptului de superficie Art. 694
Dreptul de superficie se poate constitui pe o durata de cel mult 99 de ani. La implinirea termenului, dreptul de superficie poate fi reinnoit.

Intinderea si exercitarea dreptului de superficie Art. 695
(1) Dreptul de superficie se exercita in limitele si in conditiile actului constitutiv. In lipsa unei stipulatii contrare, exercitarea dreptului de superficie este delimitata de
suprafata de teren pe care urmeaza sa se construiasca si de cea necesara exploatarii constructiei sau, dupa caz, de suprafata de teren aferenta si de cea necesara
exploatarii constructiei edificate.
(2) In cazul prevazut la art. 693 alin. (3), in absenta unei stipulatii contrare, titularul dreptului de superficie nu poate modifica structura constructiei. El o poate insa
demola, dar cu obligatia de a o reconstrui in forma initiala.
(3) In cazul in care superficiarul modifica structura constructiei, proprietarul terenului poate sa ceara, in termen de 3 ani, incetarea dreptului de superficie sau
repunerea in situatia anterioara. In al doilea caz, curgerea termenului de prescriptie de 3 ani este suspendata pana la expirarea duratei superficiei.
(4) Titularul poate dispune in mod liber de dreptul sau. Cat timp constructia exista, dreptul de folosinta asupra terenului se poate instraina ori ipoteca numai odata cu
dreptul de proprietate asupra constructiei.

Actiunea confesorie de superficie Art. 696
(1) Actiunea confesorie de superficie poate fi intentata impotriva oricarei persoane care impiedica exercitarea dreptului, chiar si a proprietarului terenului.
(2) Dreptul la actiune este imprescriptibil.

Evaluarea prestatiei superficiarului Art. 697
(1) In cazul in care superficia s-a constituit cu titlu oneros, daca partile nu au prevazut alte modalitati de plata a prestatiei de catre superficiar, titularul dreptului de
superficie datoreaza, sub forma de rate lunare, o suma egala cu chiria stabilita pe piata libera, tinand seama de natura terenului, de destinatia constructiei in cazul in
care aceasta exista, de zona in care se afla terenul, precum si de orice alte criterii de determinare a contravalorii folosintei.
(2) In caz de neintelegere intre parti, suma datorata proprietarului terenului va fi stabilita pe cale judecatoreasca.

Cazurile de incetare a superficiei Art. 698
Dreptul de superficie se stinge prin radierea din cartea funciara, pentru una dintre urmatoarele cauze:
a) la expirarea termenului;
b) prin consolidare, daca terenul si constructia devin proprietatea aceleiasi persoane;
c) prin pieirea constructiei, daca exista stipulatie expresa in acest sens;
d) in alte cazuri prevazute de lege.

Efectele incetarii superficiei prin expirarea termenului Art. 699
(1) In cazul prevazut la art. 698 lit. a), in absenta unei stipulatii contrare, proprietarul terenului dobandeste dreptul de proprietate asupra constructiei edificate de
superficiar prin accesiune, cu obligatia de a plati valoarea de circulatie a acesteia de la data expirarii termenului.
(2) Cand constructia nu exista in momentul constituirii dreptului de superficie, iar valoarea acesteia este egala sau mai mare decat aceea a terenului, proprietarul
terenului poate cere obligarea constructorului sa cumpere terenul la valoarea de circulatie pe care acesta ar fi avut-o daca nu ar fi existat constructia. Constructorul
poate refuza sa cumpere terenul daca ridica, pe cheltuiala sa, constructia cladita pe teren si repune terenul in situatia anterioara.
(3) In absenta unei intelegeri contrare incheiate cu proprietarul terenului, dezmembramintele consimtite de superficiar se sting in momentul incetarii dreptului de
superficie. Ipotecile care greveaza dreptul de superficie se stramuta de drept asupra sumei primite de la proprietarul terenului in cazul prevazut la alin. (1), se extind de
drept asupra terenului in cazul prevazut la alin. (2) teza I sau se stramuta de drept asupra materialelor in cazul prevazut la alin. (2) teza a II-a.
(4) Ipotecile constituite cu privire la teren pe durata existentei superficiei nu se extind cu privire la intregul imobil in momentul incetarii dreptului de superficie in cazul
prevazut la alin. (1). Ele se stramuta de drept asupra sumei de bani primite de proprietarul terenului in cazul prevazut la alin. (2) teza I sau se extind de drept cu privire
la intregul teren in cazul prevazut la alin. (2) teza a II-a.

Efectele incetarii superficiei prin consolidare Art. 700
(1) In cazul in care dreptul de superficie s-a stins prin consolidare, in absenta unei stipulatii contrare, dezmembramintele consimtite de superficiar se mentin pe durata
pentru care au fost constituite, dar nu mai tarziu de implinirea termenului initial al superficiei.
(2) Ipotecile nascute pe durata existentei superficiei se mentin fiecare in functie de obiectul asupra caruia s-au constituit.

Efectele incetarii superficiei prin pieirea constructiei Art. 701
(1) In cazul stingerii dreptului de superficie prin pieirea constructiei, drepturile reale care greveaza dreptul de superficie se sting, daca legea nu prevede altfel.
(2) Ipotecile nascute cu privire la nuda proprietate asupra terenului pe durata existentei dreptului de superficie se mentin asupra dreptului de proprietate reintregit.

Alte dispozitii aplicabile Art. 702
Dispozitiile prezentului capitol sunt aplicabile si in cazul plantatiilor, precum si al altor lucrari autonome cu caracter durabil.
Capitolul II – Uzufructul
Sectiunea 1 – Dispozitii generale
Notiune Art. 703
Uzufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoane si de a culege fructele acestuia, intocmai ca proprietarul, insa cu indatorirea de a-i conserva substanta.

Constituirea uzufructului Art. 704
(1) Uzufructul se poate constitui prin act juridic, uzucapiune sau alte moduri prevazute de lege, dispozitiile in materie de carte funciara fiind aplicabile.
(2) Uzufructul se poate constitui numai in favoarea unei persoane existente.

Actiunea confesorie de uzufruct Art. 705
Dispozitiile art. 696 alin. (1) se aplica uzufructului in mod corespunzator.

Obiectul uzufructului Art. 706
Pot fi date in uzufruct orice bunuri mobile sau imobile, corporale ori incorporale, inclusiv o masa patrimoniala, o universalitate de fapt ori o cota-parte din acestea.

Accesoriile bunurilor ce formeaza obiectul uzufructului Art. 707
Uzufructul poarta asupra tuturor accesoriilor bunului dat in uzufruct, precum si asupra a tot ce se uneste sau se incorporeaza in acesta.

Durata uzufructului Art. 708
(1) Uzufructul in favoarea unei persoane fizice este cel mult viager.
(2) Uzufructul constituit in favoarea unei persoane juridice poate avea durata de cel mult 30 de ani. Atunci cand este constituit cu depasirea acestui termen, uzufructul
se reduce de drept la 30 de ani.
(3) Daca nu s-a prevazut durata uzufructului, se prezuma ca este viager sau, dupa caz, ca este constituit pe o durata de 30 de ani.
(4) Uzufructul constituit pana la data la care o alta persoana va ajunge la o anumita varsta dureaza pana la acea data, chiar daca acea persoana ar muri inainte de
implinirea varstei stabilite.

Sectiunea 2 – Drepturile si obligatiile uzufructuarului si ale nudului proprietar
§1. Drepturile uzufructuarului si ale nudului proprietar

Drepturile uzufructuarului Art. 709
In lipsa de stipulatie contrara, uzufructuarul are folosinta exclusiva a bunului, inclusiv dreptul de a culege fructele acestuia.

Fructele naturale si industriale Art. 710
Fructele naturale si industriale percepute dupa constituirea uzufructului apartin uzufructuarului, iar cele percepute dupa stingerea uzufructului revin nudului proprietar,
fara a putea pretinde unul altuia despagubiri pentru cheltuielile ocazionate de producerea lor.

Fructele civile Art. 711
Fructele civile se cuvin uzufructuarului proportional cu durata uzufructului, dreptul de a le pretinde dobandindu-se zi cu zi.

Cvasiuzufructul Art. 712
Daca uzufructul cuprinde, printre altele, si bunuri consumptibile, cum ar fi bani, grane, bauturi, uzufructuarul are dreptul de a dispune de ele, insa cu obligatia de a
restitui bunuri de aceeasi cantitate, calitate si valoare sau, la alegerea proprietarului, contravaloarea lor la data stingerii uzufructului.

Uzufructul asupra bunurilor neconsumptibile Art. 713
(1) Daca uzufructul poarta asupra unor bunuri care, fara a fi consumptibile, se uzeaza ca urmare a utilizarii lor, uzufructuarul are dreptul de a le folosi ca un bun
proprietar si potrivit destinatiei lor.
(2) In acest caz, el nu va fi obligat sa le restituie decat in starea in care se vor afla la data stingerii uzufructului.
(3) Uzufructuarul poate sa dispuna, ca un bun proprietar, de bunurile care, fara a fi consumptibile, se deterioreaza rapid prin utilizare. In acest caz, la sfarsitul
uzufructului, uzufructuarul va restitui valoarea pe care ar fi avut-o bunul la aceasta din urma data.

Cesiunea uzufructului Art. 714
(1) In absenta unei prevederi contrare, uzufructuarul poate ceda dreptul sau unei alte persoane fara acordul nudului proprietar, dispozitiile in materie de carte funciara
fiind aplicabile.
(2) Uzufructuarul ramane dator exclusiv fata de nudul proprietar numai pentru obligatiile nascute inainte de cesiune. Pana la notificarea cesiunii, uzufructuarul si
cesionarul raspund solidar pentru indeplinirea tuturor obligatiilor fata de nudul proprietar.
(3) Dupa notificarea cesiunii, cesionarul este dator fata de nudul proprietar pentru toate obligatiile nascute dupa notificarea cesiunii. In acest caz, uzufructuarului i se
aplica, in mod corespunzator, dispozitiile legale din materia fideiusiunii.
(4) Dupa cesiune, dreptul de uzufruct continua, dupa caz, pana la implinirea termenului initial sau pana la decesul uzufructuarului initial.

Contractele de locatiune Art. 715
(1) Uzufructuarul are dreptul de a inchiria sau, dupa caz, de a arenda bunul primit in uzufruct.
(2) Locatiunile de imobile incheiate de uzufructuar, inscrise in cartea funciara, sunt opozabile proprietarului sau mostenitorilor acestuia, dupa stingerea uzufructului prin
decesul sau, dupa caz, incetarea existentei juridice a uzufructuarului, pana la implinirea termenului lor, dar nu mai mult de 3 ani de la incetarea uzufructului.
(3) Reinnoirile de inchirieri de imobile sau de arendari facute de uzufructuar si inscrise in cartea funciara inainte de expirarea contractelor initiale sunt opozabile
proprietarului si mostenitorilor sai pe o perioada de cel mult 6 luni ori, dupa caz, de un an, daca la data stingerii uzufructului nu au fost puse in executare. In niciun caz,
locatiunile nu pot dura mai mult de 3 ani de la data stingerii uzufructului.
(4) In cazul in care uzufructul s-a stins prin expirarea termenului, locatiunile inceteaza, in toate cazurile, odata cu stingerea uzufructului.

Lucrarile si imbunatatirile Art. 716
(1) La incetarea uzufructului, uzufructuarul nu poate pretinde vreo despagubire pentru lucrarile adaugate unui bun imobil, cu exceptia celor necesare, sau pentru
imbunatatirile aduse unui bun mobil, chiar atunci cand prin acestea s-a sporit valoarea bunului.
(2) Daca lucrarile sau imbunatatirile au fost facute fara incuviintarea proprietarului, acesta poate cere obligarea uzufructuarului la ridicarea lor si la readucerea bunului
in starea in care i-a fost incredintat.
(3) Uzufructuarul va putea cere o indemnizatie echitabila pentru lucrarile necesare adaugate. De asemenea, el va putea cere o indemnizatie echitabila si pentru celelalte
lucrari adaugate sau pentru imbunatatirile facute cu incuviintarea proprietarului, daca prin acestea s-a sporit valoarea bunului.
(4) In cazul lucrarilor autonome facute de uzufructuar asupra unui bun imobil, vor fi aplicabile, in mod corespunzator, in lipsa de stipulatie sau dispozitie legala
contrara, dispozitiile din materia accesiunii imobiliare artificiale.

Exploatarea padurilor tinere Art. 717
(1) Daca uzufructul cuprinde paduri tinere destinate de proprietarul lor unor taieri periodice, uzufructuarul este dator sa pastreze ordinea si catimea taierii, potrivit
regulilor stabilite de proprietar in conformitate cu dispozitiile legale, fara ca uzufructuarul sa poata pretinde vreo despagubire pentru partile lasate netaiate in timpul
uzufructului.
(2) Arborii care se scot din pepiniere fara degradarea acestora nu fac parte din uzufruct decat cu obligatia uzufructuarului de a se conforma dispozitiilor legale in ce
priveste inlocuirea lor.

Exploatarea padurilor inalte Art. 718
(1) Uzufructuarul poate, conformandu-se dispozitiilor legale si folosintei obisnuite a proprietarului, sa exploateze partile de paduri inalte care au fost destinate taierii
regulate, fie ca aceste taieri se fac periodic pe o intindere de pamant determinata, fie ca se fac numai pentru un numar de arbori alesi pe toata suprafata fondului.
(2) In celelalte cazuri, uzufructuarul nu poate taia arborii inalti; va putea insa intrebuinta, pentru a face reparatiile la care este obligat, arbori cazuti accidental; in acest
scop poate chiar sa taie arborii trebuinciosi, cu indatorirea insa de a constata, in prezenta nudului proprietar, aceasta trebuinta.

Alte drepturi ale uzufructuarului asupra padurilor ce fac obiectul uzufructului Art. 719
Uzufructuarul poate lua din paduri araci pentru vii; poate, de asemenea, lua produsele anuale sau periodice ale arborilor, cu respectarea folosintei obisnuite a
proprietarului, in limitele dispozitiilor legale.

Dreptul asupra pomilor fructiferi Art. 720
Pomii fructiferi ce se usuca si cei cazuti accidental se cuvin uzufructuarului cu indatorirea de a-i inlocui cu altii.

Dreptul asupra carierelor de piatra si de nisip aflate in exploatare Art. 721
In conditiile legii, uzufructuarul se foloseste intocmai ca nudul proprietar de carierele de piatra si de nisip ce sunt in exploatare la constituirea dreptului de uzufruct.

Situatia carierelor de piatra si de nisip nedeschise si a comorilor Art. 722
Uzufructuarul nu are niciun drept asupra carierelor nedeschise inca si nici asupra comorii ce s-ar putea descoperi in timpul uzufructului.

§2. Obligatiile uzufructuarului si ale nudului proprietar

Inventarierea bunurilor Art. 723
(1) Uzufructuarul preia bunurile in starea in care se afla la data constituirii uzufructului; acesta nu va putea intra insa in posesia lor decat dupa inventarierea bunurilor
mobile si constatarea starii in care se afla imobilele, cu exceptia cazului in care uzufructul unui bun mobil este dobandit prin uzucapiune.
(2) Inventarul se intocmeste numai in prezenta nudului proprietar ori dupa notificarea acestuia.

Respectarea destinatiei bunurilor Art. 724
In exercitarea dreptului sau, uzufructuarul este tinut sa respecte destinatia data bunurilor de nudul proprietar, cu exceptia cazului in care se asigura o crestere a valorii
bunului sau cel putin nu se prejudiciaza in niciun fel interesele proprietarului.

Raspunderea uzufructuarului pentru prejudicii Art. 725
Uzufructuarul este obligat sa il despagubeasca pe nudul proprietar pentru orice prejudiciu cauzat prin folosirea necorespunzatoare a bunurilor date in uzufruct.

Constituirea garantiei pentru indeplinirea obligatiilor uzufructuarului Art. 726
(1) In lipsa unei stipulatii contrare, uzufructuarul este obligat sa depuna o garantie pentru indeplinirea obligatiilor sale.
(2) Sunt scutiti sa depuna garantie vanzatorul si donatorul care si-au rezervat dreptul de uzufruct.
(3) In cazul in care uzufructuarul este scutit de garantie, instanta poate dispune depunerea unei garantii sau luarea unei masuri conservatorii atunci cand uzufructuarul,
prin fapta sa ori prin starea de insolvabilitate in care se afla, pune in pericol drepturile nudului proprietar.

Numirea administratorului Art. 727
(1) Daca uzufructuarul nu poate oferi o garantie, instanta, la cererea nudului proprietar, va numi un administrator al imobilelor si va dispune ca fructele civile incasate si
sumele ce reprezinta contravaloarea fructelor naturale si industriale percepute sa fie depuse la o institutie de credit aleasa de parti. In acest caz, uzufructuarul va incasa
numai dobanzile aferente.
(2) Nudul proprietar poate cere vanzarea bunurilor ce se uzeaza prin folosinta si depunerea sumelor la o institutie de credit aleasa de parti. Dobanzile produse in
cursul uzufructului revin uzufructuarului.
(3) Cu toate acestea, uzufructuarul va putea cere sa ii fie lasate o parte din bunurile mobile necesare folosintei sale sau familiei sale, cu obligatia de a le restitui la
stingerea uzufructului.

Intarzierea in depunerea garantiei Art. 728
Intarzierea in depunerea garantiei nu afecteaza dreptul uzufructuarului de a percepe fructele care i se cuvin de la data constituirii uzufructului.

Modul de suportare a reparatiilor de catre uzufructuar si nudul proprietar Art. 729
(1) Uzufructuarul este obligat sa efectueze reparatiile de intretinere a bunului.
(2) Reparatiile mari sunt in sarcina nudului proprietar.
(3) Sunt reparatii mari acelea ce au ca obiect o parte importanta din bun si care implica o cheltuiala exceptionala, cum ar fi cele referitoare la consolidarea ori
reabilitarea constructiilor privind structura de rezistenta, zidurile interioare si/sau exterioare, acoperisul, instalatiile electrice, termice ori sanitare aferente acestora, la
inlocuirea sau repararea motorului ori caroseriei unui automobil sau a unui sistem electronic in ansamblul sau.
(4) Reparatiile mari sunt in sarcina uzufructuarului atunci cand sunt determinate de neefectuarea reparatiilor de intretinere.

Efectuarea reparatiilor mari Art. 730
(1) Uzufructuarul este obligat sa il instiinteze pe nudul proprietar despre necesitatea reparatiilor mari.
(2) Atunci cand nudul proprietar nu efectueaza la timp reparatiile mari, uzufructuarul le poate face pe cheltuiala sa, nudul proprietar fiind obligat sa restituie
contravaloarea lor pana la sfarsitul anului in curs, actualizata la data platii.

Distrugerile datorate vechimii ori cazului fortuit Art. 731
Uzufructuarul si nudul proprietar nu sunt obligati sa reconstruiasca ceea ce s-a distrus datorita vechimii ori dintr-un caz fortuit.

Uzufructul cu titlu particular Art. 732
Uzufructuarul cu titlu particular nu este obligat la plata datoriilor pentru care fondul este ipotecat, iar daca le va plati, are actiune contra nudului proprietar.

Suportarea sarcinilor si a cheltuielilor in caz de litigiu Art. 733
(1) Uzufructuarul suporta toate sarcinile si cheltuielile ocazionate de litigiile privind folosinta bunului, culegerea fructelor ori incasarea veniturilor.
(2) Daca bunul este asigurat, pe durata uzufructului primele de asigurare sunt platite de uzufructuar.

Instiintarea nudului proprietar Art. 734
Uzufructuarul este obligat sa aduca de indata la cunostinta nudului proprietar orice uzurpare a fondului si orice contestare a dreptului de proprietate, sub sanctiunea
obligarii la plata de daune-interese.

Suportarea sarcinilor si a cheltuielilor proprietatii Art. 735
(1) Cheltuielile si sarcinile proprietatii revin nudului proprietar.
(2) Atunci cand sarcinile si cheltuielile proprietarului au fost suportate de uzufructuar, nudul proprietar este obligat la rambursarea acestora, iar cand uzufructul este cu
titlu oneros, nudul proprietar datoreaza acestuia si dobanda legala.

Obligatiile in caz de pieire a turmei Art. 736
(1) Daca turma data in uzufruct a pierit in intregime din cauze neimputabile uzufructuarului, acesta va restitui numai pieile ori valoarea acestora.
(2) Daca turma nu a pierit in intregime, uzufructuarul este obligat sa inlocuiasca animalele pierite cu cele de prasila.

§3. Dispozitii speciale

Opozabilitatea uzufructului asupra creantelor Art. 737
Uzufructul asupra unei creante este opozabil tertilor in aceleasi conditii ca si cesiunea de creanta si cu indeplinirea formalitatilor de publicitate prevazute de lege.

Drepturile si obligatiile in cazul uzufructului asupra creantelor Art. 738
(1) Uzufructuarul are dreptul sa incaseze capitalul si sa perceapa dobanzile creantei si sa indeplineasca toate actele necesare pentru conservarea ori incasarea
dobanzilor. Titularul dreptului de creanta poate face toate actele de dispozitie care nu aduc atingere drepturilor uzufructuarului.
(2) Dupa plata creantei, uzufructul continua asupra capitalului, cu obligatia uzufructuarului de a-l restitui creditorului la stingerea uzufructului.
(3) Uzufructuarul suporta toate cheltuielile si sarcinile referitoare la dobanzi.

Uzufructul rentei viagere Art. 739
Uzufructuarul rentei viagere are dreptul de a percepe, pe durata uzufructului sau, veniturile dobandite zi cu zi. Acesta va fi obligat numai la restituirea veniturilor
incasate cu anticipatie.

Dreptul de a spori capitalul Art. 740
(1) Dreptul de a spori capitalul care face obiectul uzufructului, cum ar fi cel de a dobandi valori mobiliare, apartine nudului proprietar, iar uzufructuarul are numai
dreptul de a exercita uzufructul asupra bunurilor astfel dobandite.
(2) Daca nudul proprietar cedeaza dreptul sau, bunul dobandit in urma instrainarii este predat uzufructuarului, care va da socoteala la sfarsitul uzufructului.

Dreptul de vot Art. 741
(1) Dreptul de vot aferent unei actiuni sau altei valori mobiliare, unei parti indivize, unei cote-parti din dreptul de proprietate sau oricarui alt bun apartine
uzufructuarului.
(2) Cu toate acestea, apartine nudului proprietar votul care are ca efect modificarea substantei bunului principal, cum ar fi capitalul social sau bunul detinut in
coproprietate, ori schimbarea destinatiei acestui bun sau incetarea societatii, reorganizarea ori incetarea persoanei juridice sau, dupa caz, a unei intreprinderi.
(3) Repartizarea exercitarii dreptului de vot in alte conditii decat cele prevazute la alin. (1) si (2) nu este opozabila tertilor, afara de cazul in care acestia au cunoscut-o
in mod expres.

Dreptul la dividende Art. 742
Dividendele a caror distribuire a fost aprobata, in conditiile legii, de adunarea generala in timpul uzufructului se cuvin uzufructuarului de la data stabilita prin hotararea
adunarii generale.

Obligatia nudului proprietar de a restitui sumele avansate de uzufructuar Art. 743
(1) Daca uzufructuarul universal ori cu titlu universal plateste datoriile aferente masei patrimoniale sau partii din masa patrimoniala date in uzufruct, nudul proprietar
trebuie sa restituie sumele avansate, la stingerea uzufructului, fara nicio dobanda.
(2) In cazul in care uzufructuarul nu plateste datoriile prevazute la alin. (1), nudul proprietar poate, la alegere, sa le plateasca el insusi sau sa vanda o parte suficienta
din bunurile date in uzufruct. Daca insa nudul proprietar plateste aceste datorii, uzufructuarul datoreaza dobanzi pe toata durata uzufructului.
(3) Legatarul uzufructului universal ori cu titlu universal este obligat sa achite, in proportie cu obiectul uzufructului si fara niciun drept de restituire, legatele cu titlu
particular avand ca obiect obligatii de intretinere sau, dupa caz, rente viagere.

Dreptul creditorilor asupra bunurilor uzufructului Art. 744
Daca plata datoriilor nu se va face in modul prevazut la art. 743, creditorii pot sa urmareasca bunurile date in uzufruct.

Uzufructul fondului de comert Art. 745
In lipsa de stipulatie contrara, uzufructuarul unui fond de comert nu poate sa dispuna de bunurile ce il compun. In situatia in care dispune de aceste bunuri are obligatia
de a le inlocui cu altele similare si de valoare egala.

Sectiunea 3 – Stingerea uzufructului
Cazurile de stingere a uzufructului Art. 746
(1) Uzufructul se stinge pe cale principala prin:
a) moartea uzufructuarului ori, dupa caz, incetarea personalitatii juridice;
b) ajungerea la termen;
c) consolidare, atunci cand calitatea de uzufructuar si de nud proprietar se intrunesc in aceeasi persoana;
d) renuntarea la uzufruct;
e) neuzul timp de 10 de ani sau, dupa caz, timp de 2 ani in cazul uzufructului unei creante.
(2) Uzufructul se stinge prin decesul ori, dupa caz, incetarea existentei juridice a uzufructuarului chiar daca termenul nu s-a implinit.
(3) In cazul imobilelor sunt aplicabile dispozitiile in materie de carte funciara.

Stingerea uzufructului in caz de abuz de folosinta Art. 747
(1) Uzufructul poate inceta la cererea nudului proprietar atunci cand uzufructuarul abuzeaza de folosinta bunului, aduce stricaciuni acestuia ori il lasa sa se degradeze.
(2) Creditorii uzufructuarului pot interveni in proces pentru conservarea drepturilor lor; ei se pot angaja sa repare stricaciunile si pot oferi garantii pentru viitor.
(3) Instanta poate dispune, dupa imprejurari, fie stingerea uzufructului, fie preluarea folosintei bunului de catre nudul proprietar, cu obligatia acestuia de a plati
uzufructuarului o renta pe durata uzufructului. Cand bunul este imobil, pentru garantarea rentei, instanta poate dispune inscrierea unei ipoteci in cartea funciara.

Stingerea uzufructului in caz de pieire a bunului Art. 748
(1) Uzufructul se stinge in cazul in care bunul a fost distrus in intregime dintr-un caz fortuit. Cand bunul a fost distrus in parte, uzufructul continua asupra partii ramase.
(2) In toate cazurile, uzufructul va continua asupra despagubirii platite de tert sau, dupa caz, asupra indemnizatiei de asigurare, daca aceasta nu este folosita pentru
repararea bunului. Dispozitiile art. 712 se aplica in mod corespunzator.
Capitolul III – Uzul si abitatia
Dreptul de uz Art. 749
Uzul este dreptul unei persoane de a folosi lucrul altuia si de a-i culege fructele naturale si industriale numai pentru nevoile proprii si ale familiei sale.

Dreptul de abitatie Art. 750
Titularul dreptului de abitatie are dreptul de a locui in locuinta nudului proprietar impreuna cu sotul si copiii sai, chiar daca nu a fost casatorit sau nu avea copii la data
la care s-a constituit abitatia, precum si cu parintii ori alte persoane aflate in intretinere.

Constituirea uzului si a abitatiei Art. 751
Uzul si abitatia se constituie in temeiul unui act juridic sau prin alte moduri prevazute de lege.

Limitele dreptului de uz si abitatie Art. 752
Dreptul de uz ori de abitatie nu poate fi cedat, iar bunul ce face obiectul acestor drepturi nu poate fi inchiriat sau, dupa caz, arendat.

Obligatia uzuarului si a titularului dreptului de abitatie Art. 753
(1) Daca titularul dreptului de uz sau de abitatie este indreptatit sa perceapa toate fructele naturale si industriale produse de bun ori, dupa caz, sa ocupe intreaga
locuinta, este dator sa plateasca toate cheltuielile de cultura si reparatiile de intretinere intocmai ca si uzufructuarul.
(2) Daca titularul dreptului de uz sau de abitatie nu este indreptatit sa perceapa decat o parte din fructe ori sa ocupe decat o parte din locuinta, va suporta cheltuielile
de cultura sau de intretinere in proportie cu partea de care se foloseste.

Alte dispozitii aplicabile Art. 754
Dispozitiile prezentului capitol se completeaza, in mod corespunzator, cu cele privitoare la uzufruct.
Capitolul IV – Servitutile
Sectiunea 1 – Dispozitii generale
Notiune Art. 755
(1) Servitutea este sarcina care greveaza un imobil, pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar.
(2) Utilitatea rezulta din destinatia economica a fondului dominant sau consta intr-o sporire a confortului acestuia.

Constituirea servitutii Art. 756
Servitutea se poate constitui in temeiul unui act juridic ori prin uzucapiune, dispozitiile in materie de carte funciara ramanand aplicabile.

Actiunea confesorie de servitute Art. 757
Dispozitiile art. 696 alin. (1) se aplica in mod corespunzator.

Constituirea servitutii in vederea utilitatii viitoare Art. 758
Servitutea se poate constitui in vederea unei utilitati viitoare a fondului dominant.

Obligatiile in sarcina proprietarului fondului aservit Art. 759
(1) Prin actul de constituire se pot impune in sarcina proprietarului fondului aservit anumite obligatii pentru asigurarea uzului si utilitatii fondului dominant.
(2) In acest caz, sub conditia notarii in cartea funciara, obligatia se transmite dobanditorilor subsecventi ai fondului aservit.

Servitutile aparente si neaparente Art. 760
(1) Servitutile sunt aparente sau neaparente.
(2) Servitutile aparente sunt acelea a caror existenta este atestata de un semn vizibil de servitute, cum ar fi o usa, o fereastra, un apeduct.
(3) Servitutile neaparente sunt acelea a caror existenta nu este atestata de vreun semn vizibil de servitute, cum ar fi servitutea de a nu construi ori de a nu construi
peste o anumita inaltime.

Servitutile continue si necontinue Art. 761
(1) Servitutile sunt continue sau necontinue.
(2) Servitutile continue sunt acelea al caror exercitiu este sau poate fi continuu fara a fi necesar faptul actual al omului, cum ar fi servitutea de vedere ori servitutea de a
nu construi.
(3) Servitutile necontinue sunt acelea pentru a caror existenta este necesar faptul actual al omului, cum ar fi servitutea de trecere cu piciorul ori cu mijloace de
transport.

Servitutile pozitive si negative Art. 762
(1) Servitutile sunt pozitive sau negative.
(2) Servitutile pozitive sunt acelea prin care proprietarul fondului dominant exercita o parte din prerogativele dreptului de proprietate asupra fondului aservit, cum ar fi
servitutea de trecere.
(3) Servitutile negative sunt acelea prin care proprietarul fondului aservit este obligat sa se abtina de la exercitarea unora dintre prerogativele dreptului sau de
proprietate, cum ar fi servitutea de a nu construi.

Dobandirea servitutii prin uzucapiune Art. 763
Prin uzucapiune tabulara poate fi dobandita orice servitute, iar prin uzucapiune extratabulara pot fi dobandite numai servitutile pozitive.

Alte dispozitii aplicabile Art. 764
Modul de exercitiu al servitutii se dobandeste in aceleasi conditii ca si dreptul de servitute.

Sectiunea 2 – Drepturile si obligatiile proprietarilor
Regulile privind exercitarea si conservarea servitutii Art. 765
(1) In lipsa vreunei prevederi contrare, proprietarul fondului dominant poate lua toate masurile si poate face, pe cheltuiala sa, toate lucrarile pentru a exercita si
conserva servitutea.
(2) Cheltuielile legate de conservarea acestor lucrari revin celor 2 proprietari, proportional cu avantajele pe care le obtin, in masura in care lucrarile efectuate pentru
exercitiul servitutii sunt necesare si profita inclusiv fondului aservit.

Exonerarea de raspundere Art. 766
In toate cazurile in care cheltuielile lucrarilor necesare pentru exercitarea si conservarea servitutilor revin proprietarului fondului aservit, acesta se va putea exonera de
obligatie renuntand la dreptul de proprietate asupra fondului aservit in intregime sau asupra partii din fondul aservit necesare pentru exercitarea servitutii in favoarea
proprietarului fondului dominant. Dispozitiile in materie de carte funciara raman aplicabile.

Schimbarea locului de exercitare a servitutii Art. 767
(1) Proprietarul fondului aservit este obligat sa se abtina de la orice act care limiteaza ori impiedica exercitiul servitutii. Astfel, el nu va putea schimba starea locurilor
ori stramuta exercitarea servitutii in alt loc.
(2) Daca are un interes serios si legitim, proprietarul fondului aservit va putea schimba locul prin care se exercita servitutea in masura in care exercitarea servitutii
ramane la fel de comoda pentru proprietarul fondului dominant.

Obligatia de a nu agrava situatia fondului aservit Art. 768
Proprietarul fondului dominant nu poate agrava situatia fondului aservit si nu poate produce prejudicii proprietarului fondului aservit prin exercitarea servitutii.

Exercitarea servitutii in caz de impartire a fondurilor Art. 769
(1) Daca fondul dominant se imparte, servitutea va putea fi exercitata pentru uzul si utilitatea fiecarei parti, fara ca situatia fondului aservit sa poata fi agravata.
(2) Daca fondul aservit se imparte, servitutea se poate exercita, pentru uzul si utilitatea fondului dominant, pe toate partile rezultate din impartire, sub rezerva
prevederilor art. 768.
(3) Cu toate acestea, daca servitutea este exercitata pentru uzul si utilitatea exclusiva a uneia dintre partile despartite din fondul dominant ori nu se poate exercita
decat pe una dintre partile despartite din fondul aservit, servitutea asupra celorlalte parti se stinge.

Sectiunea 3 – Stingerea servitutilor
Cauzele de stingere a servitutilor Art. 770
(1) Servitutile se sting pe cale principala prin radierea lor din cartea funciara pentru una dintre urmatoarele cauze:
a) consolidarea, atunci cand ambele fonduri ajung sa aiba acelasi proprietar;
b) renuntarea proprietarului fondului dominant;
c) ajungerea la termen;
d) rascumpararea;
e) imposibilitatea definitiva de exercitare;
f) neuzul timp de 10 de ani;
g) disparitia oricarei utilitati a acestora.
(2) Servitutea se stinge, de asemenea, prin exproprierea fondului aservit, daca servitutea este contrara utilitatii publice careia ii va fi afectat bunul expropriat.

Stingerea servitutii prin neuz Art. 771
(1) Termenul de 10 de ani prevazut la art. 770 alin. (1) lit. f) curge de la data ultimului act de exercitiu al servitutilor necontinue ori de la data primului act contrar
servitutilor continue.
(2) Exercitarea servitutii de catre un coproprietar ori de catre uzufructuar profita si celorlalti coproprietari, respectiv nudului proprietar.

Rascumpararea servitutii de trecere Art. 772
(1) Servitutea de trecere va putea fi rascumparata de proprietarul fondului aservit daca exista o disproportie vadita intre utilitatea care o procura fondului dominant si
inconvenientele sau deprecierea provocata fondului aservit.
(2) In caz de neintelegere intre parti, instanta poate suplini consimtamantul proprietarului fondului dominant. La stabilirea pretului de rascumparare, instanta va tine
cont de vechimea servitutii si de schimbarea valorii celor doua fonduri.
Titlul IV – Fiducia
Notiune Art. 773
Fiducia este operatiunea juridica prin care unul sau mai multi constituitori transfera drepturi reale, drepturi de creanta, garantii ori alte drepturi patrimoniale sau un
ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, catre unul sau mai multi fiduciari care le exercita cu un scop determinat, in folosul unuia sau mai multor
beneficiari. Aceste drepturi alcatuiesc o masa patrimoniala autonoma, distincta de celelalte drepturi si obligatii din patrimoniile fiduciarilor.

Izvoarele fiduciei Art. 774
(1) Fiducia este stabilita prin lege sau prin contract incheiat in forma autentica. Ea trebuie sa fie expresa.
(2) Legea in temeiul careia este stabilita fiducia se completeaza cu dispozitiile prezentului titlu, in masura in care nu cuprinde dispozitii contrare.

Interdictia liberalitatii indirecte Art. 775
Contractul de fiducie este lovit de nulitate absoluta daca prin el se realizeaza o liberalitate indirecta in folosul beneficiarului.

Partile contractului de fiducie Art. 776
(1) Orice persoana fizica sau juridica poate fi constituitor in contractul de fiducie.
(2) Pot avea calitatea de fiduciari in acest contract numai institutiile de credit, societatile de investitii si de administrare a investitiilor, societatile de servicii de investitii
financiare, societatile de asigurare si de reasigurare legal infiintate.
(3) De asemenea, pot avea calitatea de fiduciari notarii publici si avocatii, indiferent de forma de exercitare a profesiei.

Beneficiarul fiduciei Art. 777
Beneficiarul fiduciei poate fi constituitorul, fiduciarul sau o terta persoana.

Reprezentarea intereselor constituitorului Art. 778
In absenta unei stipulatii contrare, constituitorul poate, in orice moment, sa desemneze un tert care sa ii reprezinte interesele in executarea contractului si care sa ii
exercite drepturile nascute din contractul de fiducie.

Continutul contractului de fiducie Art. 779
Contractul de fiducie trebuie sa mentioneze, sub sanctiunea nulitatii absolute:
a) drepturile reale, drepturile de creanta, garantiile si orice alte drepturi patrimoniale transferate;
b) durata transferului, care nu poate depasi 33 de ani incepand de la data incheierii sale;
c) identitatea constituitorului sau a constituitorilor;
d) identitatea fiduciarului sau a fiduciarilor;
e) identitatea beneficiarului sau a beneficiarilor ori cel putin regulile care permit determinarea acestora;
f) scopul fiduciei si intinderea puterilor de administrare si de dispozitie ale fiduciarului ori ale fiduciarilor.

Inregistrarea fiscala Art. 780
(1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, contractul de fiducie si modificarile sale trebuie sa fie inregistrate la cererea fiduciarului, in termen de o luna de la data incheierii
acestora, la organul fiscal competent sa administreze sumele datorate de fiduciar bugetului general consolidat al statului.
(2) Cand masa patrimoniala fiduciara cuprinde drepturi reale imobiliare, acestea sunt inregistrate, in conditiile prevazute de lege, sub aceeasi sanctiune, la
compartimentul de specialitate al autoritatii administratiei publice locale competent pentru administrarea sumelor datorate bugetelor locale ale unitatilor
administrativteritoriale in raza carora se afla imobilul, dispozitiile de carte funciara ramanand aplicabile.
(3) Desemnarea ulterioara a beneficiarului, in cazul in care acesta nu este precizat chiar in contractul de fiducie, trebuie sa fie facuta, sub aceeasi sanctiune, printr-un
act scris inregistrat in aceleasi conditii.
(4) Daca pentru transmiterea unor drepturi este necesara indeplinirea unor cerinte speciale de forma, se va incheia un act separat cu respectarea cerintelor legale. In
aceste cazuri, lipsa inregistrarii fiscale atrage aplicarea sanctiunilor administrative prevazute de lege.

Opozabilitatea fiduciei Art. 781
(1) Fiducia este opozabila tertilor de la data mentionarii sale in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.
(2) Inscrierea drepturilor reale imobiliare, inclusiv a garantiilor reale imobiliare, care fac obiectul contractului de fiducie se face si in cartea funciara, pentru fiecare
drept in parte.

Precizarea calitatii fiduciarului Art. 782
(1) Cand fiduciarul actioneaza in contul masei patrimoniale fiduciare, el poate sa faca mentiune expresa in acest sens, cu exceptia cazurilor in care acest lucru este
interzis prin contractul de fiducie.
(2) De asemenea, cand masa patrimoniala fiduciara cuprinde drepturi a caror transmitere este supusa publicitatii, in registrul de publicitate fiduciarul poate solicita sa
se mentioneze denumirea fiduciarului si calitatea in care actioneaza.
(3) In toate cazurile in care constituitorul sau beneficiarul solicita acest lucru in conformitate cu contractul de fiducie, fiduciarul va trebui sa isi precizeze calitatea in
care actioneaza. In caz contrar, daca actul este pagubitor pentru constituitor, se va considera ca actul a fost incheiat de fiduciar in nume propriu.

Obligatia de a da socoteala Art. 783
Contractul de fiducie trebuie sa cuprinda conditiile in care fiduciarul da socoteala constituitorului cu privire la indeplinirea obligatiilor sale. De asemenea, fiduciarul
trebuie sa dea socoteala, la intervale precizate in contractul de fiducie, beneficiarului si reprezentantului constituitorului, la cererea acestora.

Puterile si remunerarea fiduciarului Art. 784
(1) In raporturile cu tertii, se considera ca fiduciarul are puteri depline asupra masei patrimoniale fiduciare, actionand ca un veritabil si unic titular al drepturilor in
cauza, cu exceptia cazului in care se dovedeste ca tertii aveau cunostinta de limitarea acestor puteri.
(2) Fiduciarul va fi remunerat potrivit intelegerii partilor, iar in lipsa acesteia, potrivit regulilor care carmuiesc administrarea bunurilor altuia.

Insolventa fiduciarului Art. 785
Deschiderea procedurii insolventei impotriva fiduciarului nu afecteaza masa patrimoniala fiduciara.

Limitarea raspunderii in functie de separatia maselor patrimoniale Art. 786
(1) Bunurile din masa patrimoniala fiduciara pot fi urmarite, in conditiile legii, de titularii de creante nascute in legatura cu aceste bunuri sau de acei creditori ai
constituitorului care au o garantie reala asupra bunurilor acestuia si a carei opozabilitate este dobandita, potrivit legii, anterior stabilirii fiduciei. Dreptul de urmarire
poate fi exercitat si de ceilalti creditori ai constituitorului, insa numai in temeiul hotararii judecatoresti definitive de admitere a actiunii prin care a fost desfiintat sau a
devenit inopozabil, in orice mod, cu efect retroactiv, contractul de fiducie.
(2) Titularii creantelor nascute in legatura cu bunurile din masa patrimoniala fiduciara nu pot urmari decat aceste bunuri, cu exceptia cazului in care, prin contractul de
fiducie, s-a prevazut obligatia fiduciarului sau/si a constituitorului de a raspunde pentru o parte sau pentru tot pasivul fiduciei. In acest caz, va fi urmarit mai intai activul
masei patrimoniale fiduciare, iar apoi, daca este necesar, bunurile fiduciarului sau/si ale constituitorului, in limita si in ordinea prevazute in contractul de fiducie.

Raspunderea fiduciarului pentru prejudiciile cauzate Art. 787
Pentru prejudiciile cauzate prin actele de conservare sau administrare a masei patrimoniale fiduciare, fiduciarul raspunde numai cu celelalte drepturi cuprinse in
patrimoniul sau.

Inlocuirea fiduciarului Art. 788
(1) Daca fiduciarul nu isi indeplineste obligatiile sau pune in pericol interesele care i-au fost incredintate, constituitorul, reprezentantul sau sau beneficiarul poate cere in
justitie inlocuirea fiduciarului.
(2) Pana la solutionarea cererii de inlocuire, constituitorul, reprezentantul sau sau, in lipsa acestora, beneficiarul va numi un administrator provizoriu al masei
patrimoniale fiduciare. In cazul in care constituitorul, reprezentantul sau sau beneficiarul desemneaza concomitent un administrator provizoriu, va prevala desemnarea
facuta de constituitorul ori de reprezentantul sau legal.
(3) Mandatul administratorului provizoriu inceteaza in momentul inlocuirii fiduciarului sau in momentul respingerii definitive a cererii de inlocuire. Solutionarea cererii de
inlocuire a fiduciarului se realizeaza de urgenta si cu precadere.
(4) Numirea noului fiduciar si a administratorului provizoriu poate fi dispusa de instanta de judecata numai cu acordul acestora.
(5) In cazul in care instanta de judecata a numit un nou fiduciar, acesta va avea toate drepturile si obligatiile prevazute in contractul de fiducie.
(6) Constituitorul, reprezentatul acestuia, noul fiduciar sau administratorul provizoriu poate sa inregistreze aceasta modificare a fiduciei, aplicandu-se in mod
corespunzator dispozitiile art. 780 si 781. Inlocuirea fiduciarului se produce numai dupa aceasta inregistrare.

Denuntarea, modificarea si revocarea contractului de fiducie Art. 789
(1) Cat timp nu a fost acceptat de catre beneficiar, contractul de fiducie poate fi denuntat unilateral de catre constituitor.
(2) Dupa acceptarea de catre beneficiar, contractul nu poate fi modificat sau revocat de catre parti ori denuntat unilateral de catre constituitor decat cu acordul
beneficiarului sau, in absenta acestuia, cu autorizarea instantei judecatoresti.

Incetarea contractului de fiducie Art. 790
(1) Contractul de fiducie inceteaza prin implinirea termenului sau prin realizarea scopului urmarit cand aceasta intervine inainte de implinirea termenului.
(2) El inceteaza, de asemenea, in cazul in care toti beneficiarii renunta la fiducie, iar in contract nu s-a precizat cum vor continua raporturile fiduciare intr-o asemenea
situatie. Declaratiile de renuntare sunt supuse acelorasi formalitati de inregistrare ca si contractul de fiducie. Incetarea se produce la data finalizarii formalitatilor de
inregistrare pentru ultima declaratie de renuntare.
(3) Contractul de fiducie inceteaza si in momentul in care s-a dispus deschiderea procedurii insolventei impotriva fiduciarului sau in momentul in care se produc,
potrivit legii, efectele reorganizarii persoanei juridice.

Efectele incetarii contractului de fiducie Art. 791
(1) Cand contractul de fiducie inceteaza, masa patrimoniala fiduciara existenta in acel moment se transfera la beneficiar, iar in absenta acestuia, la constituitor.
(2) Contopirea masei patrimoniale fiduciare in patrimoniul beneficiarului sau al constituitorului se va produce numai dupa plata datoriilor fiduciare.
Titlul V – Administrarea bunurilor altuia

Capitolul I – Dispozitii generale
Calitatea de administrator al bunurilor altuia Art. 792
(1) Persoana care este imputernicita, prin legat sau conventie, cu administrarea unuia sau mai multor bunuri, a unei mase patrimoniale sau a unui patrimoniu care nu ii
apartine are calitatea de administrator al bunurilor altuia.
(2) Imputernicirea prin legat produce efecte daca este acceptata de administratorul desemnat.
(3) Prevederile prezentului titlu sunt aplicabile oricarei administrari a bunurilor altuia, cu exceptia cazului in care legea, actul constitutiv sau imprejurarile concrete
impun aplicarea unui alt regim juridic de administrare.
(4) Administratorul persoana fizica trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu.

Remuneratia administratorului Art. 793
(1) Cu exceptia cazului in care, potrivit legii, actului constitutiv sau intelegerii ulterioare a partilor ori imprejurarilor concrete, administrarea se realizeaza cu titlu gratuit,
administratorul are dreptul la o remuneratie stabilita prin actul constitutiv sau prin intelegerea ulterioara a partilor, prin lege ori, in lipsa, prin hotarare judecatoreasca. In
acest ultim caz, se va tine seama de uzante si, in lipsa unui asemenea criteriu, de valoarea serviciilor prestate de administrator.
(2) Persoana care actioneaza fara a avea acest drept sau fara a fi autorizata in acest sens nu are dreptul la remuneratie, ramanand aplicabile, daca este cazul, regulile
de la gestiunea de afaceri.

Domeniul de aplicare Art. 794
In absenta unor dispozitii legale speciale, prevederile prezentului titlu se aplica in toate cazurile de administrare a bunurilor altuia.
Capitolul II – Formele de administrare
Sectiunea 1 – Administrarea simpla
Notiune Art. 795
Persoana imputernicita cu administrarea simpla este tinuta sa efectueze toate actele necesare pentru conservarea bunurilor, precum si actele utile pentru ca acestea sa
poata fi folosite conform destinatiei lor obisnuite.

Atributiile administratorului Art. 796
(1) Cel imputernicit cu administrarea simpla este tinut sa culeaga fructele bunurilor si sa exercite drepturile aferente administrarii acestora.
(2) Administratorul incaseaza creantele administrate, eliberand in mod valabil chitantele corespunzatoare, si exercita drepturile aferente valorilor mobiliare pe care le
are in administrare, precum dreptul de vot, de conversie si de rascumparare.

Mentinerea destinatiei bunurilor Art. 797
Administratorul este obligat sa continue modul de folosire sau de exploatare a bunurilor frugifere fara a schimba destinatia acestora, cu exceptia cazului in care este
autorizat de catre beneficiar sau, in caz de impiedicare a acestuia, de catre instanta judecatoreasca.

Investirea sumelor de bani Art. 798
(1) Administratorul este obligat sa investeasca sumele de bani aflate in administrarea sa in conformitate cu dispozitiile prezentului titlu referitoare la plasamentele
considerate sigure.
(2) Administratorul poate, totodata, sa modifice investitiile efectuate anterior dobandirii de catre acesta a calitatii sale ori efectuate de el insusi in calitate de
administrator.

Autorizarea actelor de dispozitie Art. 799
(1) Cand administrarea are ca obiect un bun individual determinat, administratorul va putea sa instraineze cu titlu oneros bunul sau sa il greveze cu o garantie reala,
atunci cand este necesar pentru conservarea valorii bunului, achitarea datoriilor ori mentinerea modului de folosinta potrivit destinatiei obisnuite a bunului, numai cu
autorizarea beneficiarului sau, in caz de impiedicare a acestuia ori in cazul in care acesta nu a fost inca determinat, a instantei judecatoresti.
(2) Un bun supus pericolului deprecierii sau pieirii imediate poate fi instrainat fara aceasta autorizare.
(3) Cand administrarea are ca obiect o masa patrimoniala sau un patrimoniu, administratorul poate sa instraineze un bun individual determinat sau sa il greveze cu o
garantie reala ori de cate ori este necesar pentru buna administrare a universalitatii. In celelalte cazuri, este necesara autorizarea prealabila a beneficiarului sau, dupa
caz, a instantei judecatoresti.
(4) Incheierea actului de instrainare in lipsa autorizarii prealabile cerute potrivit prezentului articol atrage, in cazul in care cauzeaza prejudicii, obligatia de reparare
integrala si reprezinta motiv de inlocuire a administratorului.

Sectiunea 2 – Administrarea deplina
Atributiile administratorului Art. 800
Persoana imputernicita cu administrarea deplina este tinuta sa conserve si sa exploateze in mod profitabil bunurile, sa sporeasca patrimoniul sau sa realizeze
afectatiunea masei patrimoniale, in masura in care aceasta este in interesul beneficiarului.

Intinderea puterilor administratorului Art. 801
Pentru aducerea la indeplinire a obligatiilor sale, administratorul va putea sa instraineze, cu titlu oneros, bunurile sau sa le greveze cu un drept real ori chiar sa le
schimbe destinatia, precum si sa efectueze orice alte acte necesare sau utile, inclusiv orice forma de investitie.
Capitolul III – Regimul juridic al administrarii
Sectiunea 1 – Obligatiile administratorului fata de beneficiar
Limitele raspunderii administratorului Art. 802
(1) Administratorul bunurilor altuia actioneaza numai in limitele puterilor ce ii sunt conferite si este tinut, in exercitarea atributiilor sale, sa respecte obligatiile ce ii
incumba potrivit legii, actului constitutiv sau intelegerii ulterioare a partilor.
(2) Administratorul nu va fi raspunzator pentru pieirea bunurilor pricinuita de forta majora, vechimea sau natura perisabila a bunurilor ori de folosirea obisnuita si
autorizata a acestora.

Obligatia de diligenta, onestitate si loialitate Art. 803
(1) Administratorul trebuie sa actioneze cu diligenta pe care un bun proprietar o depune in administrarea bunurilor sale.
(2) Administratorul trebuie, totodata, sa actioneze cu onestitate si loialitate in vederea realizarii optime a intereselor beneficiarului sau a scopului urmarit.

Evitarea conflictului de interese Art. 804
(1) Administratorul nu isi poate exercita atributiile in interesul sau propriu sau al unei terte persoane.
(2) Administratorul este obligat sa evite aparitia unui conflict intre interesul sau propriu si obligatiile sale de administrator.
(3) In masura in care administratorul insusi este si beneficiar, acesta este tinut sa isi exercite atributiile in interesul comun al tuturor beneficiarilor, prin acordarea unui
tratament egal interesului sau si celui al celorlalti beneficiari.

Anuntarea conflictului de interese Art. 805
Administratorul este obligat sa il anunte de indata pe beneficiar despre orice interes pe care l-ar avea intr-o anumita activitate si care este de natura sa il puna intr-o
situatie de conflict de interese, precum si drepturile pe care le-ar putea invoca impotriva beneficiarului sau a bunurilor administrate, indicand, dupa caz, natura si
valoarea drepturilor respective, cu exceptia intereselor si drepturilor nascute din actul constitutiv al administrarii.

Interdictia dobandirii de drepturi in legatura cu bunurile administrate Art. 806
(1) In timpul exercitarii calitatii sale, administratorul nu va putea deveni parte la niciun contract avand ca obiect bunurile administrate sau sa dobandeasca, altfel decat
prin succesiune, orice fel de drepturi asupra bunurilor respective sau impotriva beneficiarului.
(2) Prin exceptie de la dispozitiile alin. (1), administratorul va putea incheia actele mentionate, cu imputernicirea expresa a beneficiarului sau, in caz de impiedicare a
acestuia sau in cazul in care acesta nu a fost inca determinat, a instantei judecatoresti.

Separatia bunurilor administrate Art. 807
Administratorul este obligat sa tina o evidenta a bunurilor sale proprii distincta de cea a bunurilor preluate in administrare. Aceasta obligatie subzista si in cazul in care,
la preluarea bunurilor beneficiarului administrarii, nu a fost intocmit un inventar.

Interdictia folosirii bunurilor administrate in interes propriu Art. 808
In absenta acordului beneficiarului sau a imputernicirii conferite prin lege, prin actul constitutiv ori prin intelegerea ulterioara a partilor, administratorul este obligat a nu
folosi in propriul sau avantaj bunurile administrate, precum si datele sau informatiile care ii parvin in virtutea administrarii.

Interdictia actelor de dispozitie cu titlu gratuit Art. 809
Administratorul nu va putea dispune cu titlu gratuit de bunurile sau drepturile care ii sunt incredintate, cu exceptia cazului in care interesul unei bune administrari o
impune.

Dreptul de a reprezenta in justitie Art. 810
Administratorul poate sta in justitie pentru orice cerere sau actiune referitoare la administrarea bunurilor si poate interveni in orice cerere sau actiune avand drept
obiect bunurile administrate.

Impartialitatea administratorului Art. 811
Daca exista mai multi beneficiari, concomitenti sau succesivi, administratorul este tinut sa actioneze cu impartialitate, tinand cont de drepturile si interesele fiecaruia
dintre ei.

Atenuarea raspunderii administratorului Art. 812
In aprecierea limitelor raspunderii administratorului si a despagubirilor datorate de acesta, instanta judecatoreasca va putea reduce intinderea acestora, tinand cont de
circumstantele asumarii administrarii sau de caracterul gratuit al serviciului administratorului.

Sectiunea 2 – Obligatiile administratorului si ale beneficiarului in raporturile cu tertii
Raspunderea personala a administratorului Art. 813
(1) Administratorul care, in limitele puterilor conferite, isi asuma obligatii in numele beneficiarului sau al fiduciarului, pentru masa patrimoniala fiduciara, nu va fi tinut
personal raspunzator fata de tertii contractanti.
(2) Administratorul este personal raspunzator fata de tertii cu care contracteaza daca se obliga in nume propriu, sub rezerva drepturilor detinute de acestia impotriva
beneficiarului sau, dupa caz, a fiduciarului, pentru masa patrimoniala fiduciara.

Raspunderea personala a administratorului in cazul depasirii puterilor conferite Art. 814
Administratorul care isi depaseste puterile este tinut personal fata de tertii cu care a contractat, in masura in care acestia nu au cunoscut faptul depasirii puterilor ori
beneficiarul nu a ratificat in mod expres sau tacit actul incheiat de administrator cu depasirea puterilor conferite.

Depasirea puterilor incredintate mai multor persoane Art. 815
(1) Se considera o depasire a puterilor conferite fapta administratorului de a exercita in mod individual atributiile pe care trebuie sa le exercite impreuna cu altcineva.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), nu constituie o incalcare a puterilor exercitarea acestora intr-un mod mai avantajos decat acela care ii era impus prin actul
de imputernicire.

Limitarea raspunderii beneficiarului fata de terti Art. 816
(1) Beneficiarul raspunde fata de terti pentru prejudiciile pricinuite in mod culpabil de administrator in exercitarea atributiilor sale numai pana la concurenta castigului
obtinut.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica, in mod corespunzator, in cazul masei patrimoniale fiduciare.

Administratorul aparent Art. 817
Orice persoana care, avand capacitate deplina de exercitiu, creeaza aparenta despre o alta persoana ca este administratorul bunurilor sale va fi tinuta de toate
contractele pe care aceasta din urma persoana le incheie cu tertii de bunacredinta.

Sectiunea 3 – Inventar, garantii si asigurare
Izvorul obligatiei privind inventarul, garantiile si asigurarea Art. 818
(1) Administratorul nu este obligat sa faca inventarul, sa subscrie o polita de asigurare sau sa furnizeze o alta garantie pentru buna executare a indatoririlor sale, in
absenta unei clauze a actului constitutiv, a intelegerii ulterioare a partilor, a unei dispozitii legale contrare sau a unei hotarari judecatoresti pronuntate la cererea
beneficiarului sau a oricarei persoane interesate.
(2) In cazul in care o asemenea obligatie a fost stabilita in sarcina administratorului prin lege sau prin hotarare judecatoreasca, administratorul va putea solicita instantei
judecatoresti, pentru motive temeinice, sa fie dispensat de indeplinirea ei.

Criteriile pentru aprecierea motivelor temeinice Art. 819
(1) In solutionarea cererilor prevazute la art. 818, instanta judecatoreasca va tine seama de valoarea bunurilor, de situatia partilor, precum si de alte circumstante.
(2) Instanta nu va putea admite cererea de stabilire a obligatiei administratorului privind inventarul, garantiile sau asigurarea, daca pe aceasta cale s-ar incalca o clauza
contrara din actul constitutiv sau din intelegerea ulterioara a partilor.

Cuprinsul inventarului Art. 820
(1) In cazurile in care administratorul este obligat sa intocmeasca un inventar, acesta trebuie sa cuprinda o enumerare completa a bunurilor incredintate sau a
continutului masei patrimoniale ori a patrimoniului supus administrarii.
(2) Inventarul contine, ori de cate ori este cazul:
a) datele de identificare a bunurilor imobile si descrierea bunurilor mobile, cu indicarea valorii acestora, iar in cazul unei universalitati de bunuri mobile, o identificare
corespunzatoare a universalitatii respective;
b) identificarea sumelor de bani;
c) lista instrumentelor financiare.
(3) De asemenea, in cazul administrarii unei mase patrimoniale sau a unui patrimoniu, inventarul cuprinde lista datoriilor si se incheie cu o recapitulatie a activului si
pasivului.
(4) Administratorul are obligatia sa notifice beneficiarului, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, data si locul intocmirii inventarului.
(5) Inventarul se intocmeste fie prin inscris autentic, fie prin inscris sub semnatura privata cuprinzand data si locul intocmirii si semnat de autor si de beneficiar, iar in
absenta acestuia din urma, de 2 martori. Constatarile cu privire la care beneficiarul nu a facut obiectiuni au deplina forta probanta fata de acesta din urma.

Bunurile de uz personal Art. 821
In masura in care patrimoniul administrat cuprinde bunuri de uz personal ale titularului sau, dupa caz, ale defunctului, in inventar se face o mentiune de ordin general cu
privire la acestea, descriindu-se doar obiectele de imbracaminte, inscrisurile personale, bijuteriile sau obiectele de uz curent a caror valoare individuala depaseste
echivalentul in lei al sumei de 100 euro.

Starea bunurilor indicate in inventar Art. 822
Bunurile indicate in inventar sunt prezumate a fi in buna stare la data intocmirii acestuia, cu exceptia cazului in care inventarul cuprinde o mentiune contrara agreata de
beneficiar sau, in absenta acordului beneficiarului, mentiunea este insotita de un document doveditor.

Comunicarea si contestarea inventarului Art. 823
(1) O copie a inventarului va fi predata de administrator persoanei care l-a desemnat si beneficiarului, precum si oricarei alte persoane interesate despre care acesta
are cunostinta.
(2) Inventarul poate fi facut public numai in cazurile si potrivit procedurii prevazute de lege.
(3) Orice persoana interesata poate contesta in justitie inventarul sau oricare dintre mentiunile continute de acesta si va putea solicita intocmirea unui nou inventar, cu
participarea unui expert judiciar.

Asigurarea facultativa Art. 824
(1) Chiar in absenta unei obligatii stabilite prin lege, prin actul constitutiv sau prin intelegerea partilor ori prin hotarare judecatoreasca, administratorul poate asigura
bunurile incredintate impotriva riscurilor obisnuite, precum furtul sau incendiul, pe cheltuiala beneficiarului sau a patrimoniului fiduciar.
(2) Administratorul poate subscrie totodata o polita de asigurare profesionala pentru buna executare a obligatiilor sale.
(3) Cheltuielile prilejuite de asigurarea prevazuta la alin. (2) sunt in sarcina beneficiarului sau a patrimoniului fiduciar, in cazul in care administrarea este efectuata cu titlu
gratuit.

Sectiunea 4 – Administrarea colectiva si delegarea
Adoptarea hotararilor Art. 825
In cazul in care sunt desemnate mai multe persoane in calitate de administratori, daca legea sau actul de desemnare nu prevede altfel, hotararile se iau prin vointa
majoritatii acestora.

Adoptarea hotararilor in situatii speciale Art. 826
(1) Administratorii vor putea efectua in mod individual acte de conservare.
(2) In cazul in care nu se pot lua hotarari in mod valabil din cauza opunerii constante a unora dintre administratori, celelalte acte de administrare a bunurilor altuia vor
putea fi facute, in caz de urgenta, cu autorizarea instantei judecatoresti.
(3) In masura in care neintelegerile dintre administratori persista, iar administrarea este serios afectata, instanta va putea dispune, la solicitarea oricarei persoane
interesate, una sau mai multe dintre urmatoarele masuri:
a) stabilirea unui mecanism simplificat de adoptare a hotararilor;
b) repartizarea atributiilor intre administratori;
c) conferirea votului decisiv, in caz de paritate de voturi, unuia dintre administratori;
d) inlocuirea administratorului sau, dupa caz, a administratorilor carora le este imputabila situatia creata.

Raspunderea solidara Art. 827
(1) Administratorii sunt raspunzatori in mod solidar pentru indeplinirea atributiilor lor.
(2) Cu toate acestea, in cazul in care atributiile sunt repartizate prin lege, actul de desemnare sau hotarare judecatoreasca, iar repartizarea a fost respectata, fiecare
administrator este raspunzator doar pentru partea sa de administrare.

Prezumtia de aprobare a hotararilor Art. 828
(1) Se prezuma ca administratorul a aprobat toate hotararile adoptate de ceilalti administratori si va raspunde pentru acestea in solidar cu ei in masura in care nu s-a
opus in momentul adoptarii hotararii si nu a notificat aceasta opozitie beneficiarului intr-un termen rezonabil.
(2) Se prezuma ca administratorul a aprobat hotararea adoptata in absenta sa in masura in care nu isi face cunoscuta opozitia celorlalti administratori si beneficiarului
intr-un termen rezonabil de la data la care a luat cunostinta de hotararea respectiva.
(3) Administratorul nu va raspunde in situatia in care nu a putut, pentru motive temeinice, sa notifice opozitia sa in conditiile alin. (1).

Delegarea Art. 829
(1) Administratorul isi poate delega partial atributiile sau poate imputernici un tert sa il reprezinte la incheierea unui act determinat.
(2) Administratorul nu poate delega unei terte persoane administrarea generala sau exercitiul unei puteri discretionare, cu exceptia cazului in care delegarea se face
catre un coadministrator.
(3) Administratorul raspunde pentru faptele celui substituit in masura in care beneficiarul nu a autorizat in mod expres substituirea, iar in cazul in care autorizarea exista,
raspunde numai pentru lipsa de diligenta in alegerea si indrumarea inlocuitorului.

Raspunderea reprezentantului administratorului Art. 830
(1) Actele prin care reprezentantul administratorului a incalcat prevederile actului de desemnare sau uzantele sunt inopozabile beneficiarului.
(2) De asemenea, beneficiarul se poate indrepta impotriva reprezentantului administratorului pentru prejudiciile suferite, chiar daca era autorizat expres sa incredinteze
reprezentarea.

Sectiunea 5 – Plasamentele considerate sigure
Categoriile de plasamente considerate sigure Art. 831
Sunt prezumate a fi sigure plasamentele stabilite periodic de Banca Nationala a Romaniei si de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare.

Limitele prudentiale ale efectuarii plasamentelor Art. 832
(1) Administratorul hotaraste cu privire la efectuarea plasamentelor in functie de randament si de cresterea estimata a valorii. Administratorul va cauta sa realizeze un
portofoliu diversificat, care sa produca venituri fixe si, respectiv, variabile, intr-o proportie stabilita in functie de conjunctura economica.
(2) Administratorul nu va putea achizitiona mai mult de 5% din actiunile aceleiasi societati comerciale si nici nu va putea achizitiona actiuni, obligatiuni sau alte valori
mobiliare ale unei persoane juridice care nu si-a indeplinit obligatia de plata a dividendelor ori dobanzilor sau acorda imprumuturi persoanei juridice respective.

Plasarea sumelor de bani Art. 833
(1) Administratorul va putea depozita sumele de bani care ii sunt incredintate la o institutie de credit sau de asigurare ori la un organism de plasament colectiv, in
masura in care depozitul este rambursabil la vedere sau in urma unui aviz de maximum 30 de zile.
(2) Administratorul va putea efectua totodata depuneri pe perioade mai lungi in masura in care acestea sunt garantate integral de Fondul de garantare a depozitelor in
sistemul bancar sau, dupa caz, de Fondul de protejare a asiguratilor.
(3) In lipsa garantiei prevazute la alin. (2), administratorul nu va putea efectua depuneri pe perioade mai lungi, cu exceptia cazului in care instanta il autorizeaza in acest
sens si in conformitate cu regulile determinate de aceasta.

Mentinerea plasamentelor anterioare Art. 834
(1) Administratorul va putea mentine plasamentele existente la data preluarii functiei chiar daca acestea nu sunt considerate sigure.
(2) Administratorul va putea totodata sa detina valori mobiliare care le inlocuiesc pe cele detinute anterior ca urmare a reorganizarii, lichidarii sau fuziunii persoanei
juridice emitente.

Obligatia de reparare a prejudiciului pentru plasamentele nesigure Art. 835
(1) Se prezuma ca un administrator actioneaza prudent daca isi indeplineste atributiile in conformitate cu prevederile prezentei sectiuni.
(2) Administratorul care efectueaza un alt plasament decat cele mentionate la art. 831 si care nu a fost autorizat expres de catre beneficiar va fi tinut sa repare
prejudiciul rezultat fara a se tine seama de existenta vreunei culpe.

Obligatia administratorului de a-si arata calitatea Art. 836
(1) Administratorul trebuie sa indice calitatea sa si persoana beneficiarului pentru plasamentele facute in cursul administrarii.
(2) In caz contrar, plasamentul si profitul aferent vor reveni tot beneficiarului. Daca plasamentele sunt nerentabile, administratorul va acoperi personal pierderile
cauzate beneficiarului.

Sectiunea 6 – Repartitia profiturilor si a pierderilor
Repartitia profitului si a pierderilor Art. 837
(1) Repartitia profitului si a pierderilor intre beneficiarul fructelor si cel al capitalului se va realiza in conformitate cu prevederile actului constitutiv.
(2) In lipsa unei indicatii exprese in act, repartitia se face echitabil, tinand seama de obiectul administrarii, de circumstantele care au dat nastere la administrare,
precum si de practicile contabile general acceptate.

Debitarea contului de venituri Art. 838
(1) Contul de venituri se va debita cu sumele reprezentand urmatoarele cheltuieli si alte cheltuieli de natura similara, in urmatoarea ordine:
a) impozitele si taxele platite, aferente bunurilor administrate;
b) jumatate din remuneratia administratorului si din cheltuielile rezonabile efectuate de acesta pentru administrarea comuna a capitalului si a dobanzilor;
c) primele de asigurare, costurile reparatiilor minore, precum si celelalte cheltuieli obisnuite ale administrarii;
d) cheltuielile efectuate pentru conservarea drepturilor beneficiarului fructelor si jumatate din costurile prilejuite de descarcarea judiciara de gestiune, in masura in care
instanta judecatoreasca nu dispune altfel;
e) costurile amortizarii bunurilor, cu exceptia celor utilizate in scop personal de catre beneficiar.
(2) Administratorul va putea repartiza cheltuielile importante pe o perioada de timp rezonabila, pentru a mentine veniturile la un nivel constant.

Debitarea contului de capital Art. 839
(1) Contul de capital se va debita cu sumele reprezentand cheltuieli care nu sunt trecute in debitul contului de venituri, precum cheltuielile referitoare la investitiile de
capital, instrainarea de bunuri, conservarea drepturilor beneficiarului capitalului sau a dreptului de proprietate a bunurilor administrate.
(2) Contul de capital se va debita totodata cu sumele reprezentand taxe si impozite platite asupra castigurilor din capital, chiar si atunci cand legea speciala le califica
impozite pe venit.

Momentul nasterii dreptului beneficiarului la venitul net Art. 840
Beneficiarul fructelor este indreptatit la venitul net rezultat din administrarea bunurilor incepand cu data prevazuta in actul constitutiv sau, in lipsa unei asemenea date,
de la momentul inceperii administrarii ori, dupa caz, al decesului testatorului.

Dobandirea fructelor Art. 841
(1) Cand beneficiarul este proprietarul bunului frugifer, fructele se dobandesc potrivit regulilor prevazute la art. 550 alin. (2) si (3). In cazul in care beneficiarul este o
terta persoana, se aplica in mod corespunzator regulile prevazute la art. 710 si 711.
(2) Dividendele si distributiile unei persoane juridice se datoreaza de la data indicata in hotararea de distributie sau, in lipsa acesteia, de la data hotararii respective.
Beneficiarul nu va avea dreptul la plata dividendelor stabilite ulterior momentului incetarii dreptului sau.

Sectiunea 7 – Darea de seama anuala
Obligatia privind darea de seama Art. 842
Cel putin o data pe an administratorul ii va prezenta beneficiarului o dare de seama a gestiunii sale.

Continutul si auditarea darii de seama Art. 843
(1) Darea de seama trebuie sa cuprinda toate informatiile necesare verificarii exactitatii acesteia.
(2) La cererea persoanei interesate, darea de seama poate fi auditata de catre un expert independent.
(3) In cazul in care administratorul se opune auditarii, persoana interesata poate sa solicite instantei judecatoresti desemnarea unui expert independent pentru a verifica
darea de seama.

Darea de seama in ipoteza in care sunt mai multi administratori Art. 844
Daca sunt mai multi administratori, acestia vor intocmi o singura dare de seama, cu exceptia cazului in care atributiile lor au fost repartizate prin lege, prin actul
constitutiv sau de catre instanta judecatoreasca, iar aceasta repartizare a fost respectata.

Examinarea registrelor Art. 845
Administratorul este obligat sa ii permita beneficiarului, in orice moment, examinarea registrelor si a documentelor justificative ce au legatura cu gestiunea sa.
Capitolul IV – Incetarea administrarii
Sectiunea 1 – Cauzele de incetare
Cazurile de incetare Art. 846
Administrarea inceteaza:
a) prin stingerea dreptului beneficiarului asupra bunurilor administrate;
b) prin expirarea termenului sau implinirea conditiei stipulate in actul constitutiv;
c) prin indeplinirea scopului administrarii sau prin incetarea cauzei care a dat nastere administrarii;
d) prin denuntarea de catre beneficiar a actului de desemnare, ca urmare a solicitarii comunicate administratorului, prin scrisoare recomandata cu confirmare de
primire, de a restitui bunurile de indata;
e) prin inlocuirea administratorului de catre beneficiar sau de catre instanta judecatoreasca, la cererea altei persoane interesate;
f) prin decesul, punerea sub interdictie judecatoreasca, renuntarea administratorului ori supunerea acestuia la procedura insolventei;
g) prin punerea sub interdictie judecatoreasca a beneficiarului sau supunerea acestuia la procedura insolventei, in masura in care aceasta afecteaza bunurile
administrate.

Notificarea renuntarii Art. 847
(1) Administratorul poate renunta la atributiile sale, pe baza notificarii adresate, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, beneficiarului si, dupa caz,
celorlalti administratori sau persoanei imputernicite sa desemneze un inlocuitor.
(2) Notificarea va cuprinde un termen de preaviz rezonabil, care sa ii permita beneficiarului sa numeasca un alt administrator sau sa preia el insusi administrarea
bunurilor. In caz contrar, administratorul va repara prejudiciul cauzat prin renuntarea sa intempestiva.
(3) Renuntarea administratorului produce efecte de la data expirarii termenului de preaviz.

Moartea sau punerea sub interdictie a administratorului Art. 848
(1) Moartea sau punerea sub interdictie a administratorului va fi comunicata beneficiarului si, dupa caz, celorlalti administratori, de catre mostenitorii acestuia sau
executorul testamentar ori de catre tutorele administratorului.
(2) Mostenitorii, executorul testamentar si tutorele, dupa caz, sunt obligati sa intreprinda, in privinta oricarei afaceri incepute, orice masura imediata care este necesara
pentru prevenirea producerii unei pierderi, precum si sa dea socoteala si sa predea bunurile catre persoana indreptatita.

Obligatiile asumate ulterior incetarii administrarii Art. 849
(1) Obligatiile asumate fata de terti, ulterior incetarii administrarii, de un administrator de buna-credinta sunt pe deplin valabile si il obliga pe beneficiar sau, dupa caz,
pe fiduciar.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica si in cazul obligatiilor asumate de administrator ulterior incetarii administrarii, atunci cand aceasta este o consecinta necesara sau o
masura necesara pentru prevenirea pierderilor.
(3) Beneficiarul sau fiduciarul este de asemenea tinut de obligatiile asumate fata de tertii care nu au cunoscut faptul incetarii administrarii.
(4) Fiduciarul raspunde numai in limitele activului masei patrimoniale fiduciare.

Sectiunea 2 – Darea de seama si predarea bunurilor
Darea de seama finala Art. 850
(1) La incetarea raporturilor de administrare, administratorul va prezenta o dare de seama finala beneficiarului si, dupa caz, administratorului inlocuitor sau celorlalti
administratori. In cazul incetarii simultane a raporturilor de administrare ale mai multor administratori, acestia vor prezenta o singura dare de seama, cu exceptia
cazului in care atributiile acestora sunt separate.
(2) Darea de seama va cuprinde toate datele necesare pentru a permite verificarea exactitatii sale. Registrele si celelalte documente justificative vor putea fi consultate
de persoanele interesate.
(3) Acceptarea darii de seama de catre beneficiar il descarca pe administrator.

Descarcarea judiciara de gestiune Art. 851
(1) In cazul in care oricare dintre beneficiari nu accepta darea de seama, administratorul poate cere instantei judecatoresti sa o incuviinteze.
(2) Ori de cate ori se considera necesar, instanta judecatoreasca va dispune efectuarea unei expertize de specialitate.

Locul predarii bunurilor Art. 852
In lipsa unei stipulatii contrare, administratorul preda bunurile administrate la locul unde se gasesc acestea.

Intinderea obligatiei de restituire Art. 853
(1) Administratorul este obligat sa predea tot ce a primit in exercitarea atributiilor sale, chiar daca plata primita de la tert este nedatorata beneficiarului sau, dupa caz,
fiduciarului, pentru masa patrimoniala fiduciara.
(2) Administratorul este, de asemenea, obligat sa restituie orice profit sau orice alt avantaj patrimonial realizat in folos personal prin utilizarea, fara permisiune, a
datelor si a informatiilor obtinute in virtutea calitatii sale.
(3) Administratorul care a folosit, fara permisiune, un bun este obligat sa il indemnizeze pe beneficiar sau, dupa caz, pe fiduciar, in contul masei patrimoniale fiduciare
cu echivalentul folosintei bunului.

Suportarea cheltuielilor administrarii Art. 854
(1) Cheltuielile administrarii, inclusiv cele ocazionate de prezentarea darii de seama si de predarea bunurilor, sunt in sarcina beneficiarului sau, dupa caz, a fiduciarului,
pentru masa patrimoniala fiduciara.
(2) In cazul renuntarii, denuntarii actului de desemnare sau al inlocuirii administratorului, beneficiarul ori fiduciarul, in contul masei patrimoniale fiduciare, are in sarcina,
pe langa cheltuielile mentionate la alin. (1), si plata remuneratiei cuvenite administratorului in raport cu durata activitatii sale.

Data curgerii dobanzilor Art. 855
(1) Administratorul datoreaza dobanzi asupra soldului de la data acceptarii ori a incuviintarii judiciare a darii de seama sau, dupa caz, de la data notificarii prin
scrisoare recomandata cu confirmare de primire sau prin orice alt mijloc prevazut de lege.
(2) Beneficiarul sau fiduciarul, pentru masa patrimoniala fiduciara, datoreaza dobanzi pentru sumele cuvenite administratorului doar de la punerea in intarziere potrivit
alin. (1).

Deducerea remuneratiei Art. 856
(1) Administratorul poate deduce din soldul administrarii remuneratia care ii este datorata de beneficiar sau de fiduciar, in contul masei patrimoniale fiduciare, pentru
activitatea sa.
(2) Administratorul are drept de retentie asupra bunului administrat pana la plata integrala a datoriei fata de el.

Solidaritatea beneficiarilor Art. 857
In caz de pluralitate de beneficiari, acestia sunt tinuti solidar la indeplinirea obligatiilor fata de administrator.
Titlul VI – Proprietatea publica

Capitolul I – Dispozitii generale
Definitia dreptului de proprietate publica Art. 858
Proprietatea publica este dreptul de proprietate ce apartine statului sau unei unitati administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin declaratia
legii, sunt de uz ori de interes public, cu conditia sa fie dobandite prin unul dintre modurile prevazute de lege.

Obiectul proprietatii publice. Delimitarea de domeniul privat Art. 859
(1) Constituie obiect exclusiv al proprietatii publice bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national,
plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite prin lege organica.
(2) Celelalte bunuri care apartin statului ori unitatilor administrativ-teritoriale fac parte, dupa caz, din domeniul public sau din domeniul privat al acestora, insa numai
daca au fost, la randul lor, dobandite prin unul dintre modurile prevazute de lege.

Domeniul public national, judetean si local Art. 860
(1) Bunurile proprietate publica fac parte din domeniul public national, judetean sau, dupa caz, local.
(2) Delimitarea dintre domeniul public national, judetean si local se face in conditiile legii.
(3) Bunurile care formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale potrivit unei legi organice nu pot fi trecute din
domeniul public al statului in domeniul public al unitatii administrativ-teritoriale sau invers decat ca urmare a modificarii legii organice. In celelalte cazuri, trecerea unui
bun din domeniul public al statului in domeniul public al unitatii administrativ-teritoriale si invers se face in conditiile legii.

Caracterele dreptului de proprietate publica Art. 861
(1) Bunurile proprietate publica sunt inalienabile, imprescriptibile si insesizabile.
(2) Proprietatea asupra acestor bunuri nu se stinge prin neuz si nu poate fi dobandita de terti prin uzucapiune sau, dupa caz, prin posesia de buna-credinta asupra
bunurilor mobile.
(3) In conditiile legii, bunurile proprietate publica pot fi date in administrare sau in folosinta si pot fi concesionate ori inchiriate.

Limitele exercitarii dreptului de proprietate publica Art. 862
(1) Dreptul de proprietate publica este susceptibil de orice limite reglementate de lege sau de prezentul cod pentru dreptul de proprietate privata, in masura in care
acestea sunt compatibile cu uzul sau interesul public caruia ii sunt destinate bunurile afectate.
(2) Incompatibilitatea se constata prin acordul dintre titularul proprietatii publice si persoana interesata sau, in caz de divergenta, pe cale judecatoreasca.
(3) In aceste cazuri, persoana interesata are dreptul la o justa si prompta despagubire din partea titularului proprietatii publice.

Cazurile de dobandire a dreptului de proprietate publica Art. 863
Dreptul de proprietate publica se dobandeste:
a) prin achizitie publica, efectuata in conditiile legii;
b) prin expropriere pentru cauza de utilitate publica, in conditiile legii;
c) prin donatie sau legat, acceptat in conditiile legii, daca bunul, prin natura lui sau prin vointa dispunatorului, devine de uz ori de interes public; d) prin conventie cu
titlu oneros, daca bunul, prin natura lui sau prin vointa dobanditorului, devine de uz ori de interes public;
e) prin transferul unui bun din domeniul privat al statului in domeniul public al acestuia sau din domeniul privat al unei unitati administrativ-teritoriale in domeniul public
al acesteia, in conditiile legii;
f) prin alte moduri stabilite de lege.

Stingerea dreptului de proprietate publica Art. 864
Dreptul de proprietate publica se stinge daca bunul a pierit ori a fost trecut in domeniul privat, daca a incetat uzul sau interesul public, cu respectarea conditiilor
prevazute de lege.

Apararea dreptului de proprietate publica Art. 865
(1) Obligatia apararii in justitie a proprietatii publice revine titularului.
(2) Titularii drepturilor corespunzatoare proprietatii publice sunt obligati:
a) sa il informeze pe proprietar cu privire la orice tulburare adusa dreptului de proprietate publica;
b) sa il introduca in proces pe titularul dreptului de proprietate publica, in conditiile prevazute de Codul de procedura civila.
(3) Dispozitiile art. 563 se aplica in mod corespunzator.
Capitolul II – Drepturile reale corespunzatoare proprietatii publice
Sectiunea 1 – Dispozitii generale
Drepturile reale corespunzatoare proprietatii publice Art. 866
Drepturile reale corespunzatoare proprietatii publice sunt dreptul de administrare, dreptul de concesiune si dreptul de folosinta cu titlu gratuit.

Sectiunea 2 – Dreptul de administrare
Constituirea dreptului de administrare Art. 867
(1) Dreptul de administrare se constituie prin hotarare a Guvernului, a consiliului judetean sau, dupa caz, a consiliului local.
(2) Autoritatile prevazute la alin. (1) controleaza modul de exercitare a dreptului de administrare.

Exercitarea dreptului de administrare Art. 868
(1) Dreptul de administrare apartine regiilor autonome sau, dupa caz, autoritatilor administratiei publice centrale sau locale si altor institutii publice de interes national,
judetean ori local.
(2) Titularul dreptului de administrare poate folosi si dispune de bunul dat in administrare in conditiile stabilite de lege si, daca este cazul, de actul de constituire.

Stingerea dreptului de administrare Art. 869
Dreptul de administrare inceteaza odata cu incetarea dreptului de proprietate publica sau prin actul de revocare emis, in conditiile legii, daca interesul public o impune,
de organul care l-a constituit.

Apararea dreptului de administrare Art. 870
(1) Apararea in justitie a dreptului de administrare revine titularului dreptului.
(2) Dispozitiile art. 696 alin. (1) se aplica in mod corespunzator.

Sectiunea 3 – Dreptul de concesiune
Continutul dreptului de concesiune Art. 871
(1) Concesionarul are dreptul si, in acelasi timp, obligatia de exploatare a bunului, in schimbul unei redevente si pentru o durata determinata, cu respectarea conditiilor
prevazute de lege si a contractului de concesiune.
(2) Calitatea de concesionar o poate avea orice persoana fizica sau persoana juridica.
(3) Procedura de concesionare, precum si incheierea, executarea si incetarea contractului de concesiune sunt supuse conditiilor prevazute de lege.

Exercitarea dreptului de concesiune Art. 872
(1) Concesionarul poate efectua orice acte materiale sau juridice necesare pentru a asigura exploatarea bunului. Cu toate acestea, sub sanctiunea nulitatii absolute,
concesionarul nu poate instraina si nici greva bunul dat in concesiune sau, dupa caz, bunurile destinate ori rezultate din realizarea concesiunii si care trebuie, potrivit
legii sau actului constitutiv, sa fie predate concedentului la incetarea, din orice motive, a concesiunii.
(2) Fructele, precum si, in limitele prevazute de lege si in actul de constituire, productele bunului concesionat revin concesionarului.
(3) In toate cazurile, exercitarea dreptului de concesiune este supusa controlului din partea concedentului, in conditiile legii si ale contractului de concesiune.

Apararea dreptului de concesiune Art. 873
(1) Apararea in justitie a dreptului de concesiune revine concesionarului.
(2) Dispozitiile art. 696 alin. (1) se aplica in mod corespunzator.

Sectiunea 4 – Dreptul de folosinta cu titlu gratuit
Continutul si limitele dreptului de folosinta cu titlu gratuit Art. 874
(1) Dreptul de folosinta asupra bunurilor proprietate publica se acorda, cu titlu gratuit, pe termen limitat, in favoarea institutiilor de utilitate publica.
(2) In lipsa unor dispozitii contrare in actul de constituire, titularul nu beneficiaza de fructele civile ale bunului.
(3) Dispozitiile privind constituirea si incetarea dreptului de administrare se aplica in mod corespunzator.

Apararea dreptului de folosinta cu titlu gratuit Art. 875
(1) Apararea in justitie a dreptului de folosinta cu titlu gratuit revine titularului dreptului.
(2) Dispozitiile art. 696 alin. (1) se aplica in mod corespunzator.
Titlul VII – Cartea funciara

Capitolul I – Dispozitii generale
Scopul si obiectul cartii funciare Art. 876
(1) Cartea funciara descrie imobilele si arata drepturile reale ce au ca obiect aceste bunuri.
(2) In cazurile prevazute de lege pot fi inscrise in cartea funciara si alte drepturi, fapte sau raporturi juridice, daca au legatura cu imobilele cuprinse in cartea funciara.
(3) Prin imobil, in sensul prezentului titlu, se intelege una sau mai multe parcele de teren alaturate, indiferent de categoria de folosinta, cu sau fara constructii,
apartinand aceluiasi proprietar, situate pe teritoriul unei unitati administrativ-teritoriale si care sunt identificate printr-un numar cadastral unic.

Drepturile tabulare Art. 877
Drepturile reale imobiliare inscrise in cartea funciara sunt drepturi tabulare. Ele se dobandesc, se modifica si se sting numai cu respectarea regulilor de carte funciara.

Obiectul drepturilor tabulare Art. 878
(1) Obiectul drepturilor tabulare este imobilul, definit la art. 876 alin. (3), care dupa inscrierea in cartea funciara nu mai poate sa fie modificat decat cu respectarea
regulilor de carte funciara.
(2) Aceeasi carte funciara nu poate cuprinde decat un singur imobil.
(3) Mai multi proprietari nu pot fi inscrisi in aceeasi carte funciara decat daca se afla in coproprietate pe cote-parti ori in devalmasie.

Modificarea imobilului inscris in cartea funciara Art. 879
(1) Imobilul inscris in cartea funciara se poate modifica prin alipiri, daca mai multe imobile alaturate se unesc intr-un singur imobil sau daca se adauga o parte dintr-un
imobil la un alt imobil ori, dupa caz, se mareste intinderea acestuia.
(2) De asemenea, imobilul inscris in cartea funciara se modifica si prin dezlipiri, daca se desparte o parte din imobil sau se micsoreaza intinderea acestuia.
(3) Alipirea sau dezlipirea unui imobil grevat cu sarcini nu se poate face decat cu consimtamantul titularilor acelor sarcini. Refuzul titularilor sarcinilor nu trebuie sa fie
abuziv, el putand fi cenzurat de catre instanta judecatoreasca.
(4) Daca insa creditorii ipotecari consimt la alipirea sau, dupa caz, atat la dezlipirea, cat si la alipirea imobilului grevat la un alt imobil, in lipsa de conventie contrara,
ipotecile vor lua rang dupa cele ce greveaza imobilul la care s-a facut alipirea.
(5) Operatiunile de modificare a imobilului inscris in cartea funciara, prin alipiri sau dezlipiri, au caracter material si nu implica niciun transfer de proprietate.

Inscrierile in caz de alipire sau dezlipire Art. 880
(1) In caz de alipire sau dezlipire, imobilele rezultate se vor transcrie in carti funciare noi, cu mentionarea noului numar cadastral pentru fiecare imobil, iar cartea
funciara sau, dupa caz, vechile carti funciare se vor inchide, fara a se mai putea redeschide pentru alte inscrieri.
(2) Daca intregul imobil inscris in cartea funciara a fost transcris, aceasta se va inchide si nu va mai putea fi redeschisa pentru noi inscrieri.

Felurile inscrierilor Art. 881
(1) Inscrierile sunt de 3 feluri: intabularea, inscrierea provizorie si notarea.
(2) Intabularea si inscrierea provizorie au ca obiect drepturile tabulare, iar notarea se refera la inscrierea altor drepturi, acte, fapte sau raporturi juridice in legatura cu
imobilele cuprinse in cartea funciara.
(3) Inscrierea provizorie si notarea se fac numai in cazurile anume prevazute de lege.

Inscrierea drepturilor reale afectate de modalitati Art. 882
(1) Drepturile reale sub conditie suspensiva sau rezolutorie nu se intabuleaza. Ele se pot insa inscrie provizoriu.
(2) Termenul extinctiv sau sarcina liberalitatii se va putea arata atat in cuprinsul intabularii, cat si al inscrierii provizorii.

Cercetarea cartii funciare Art. 883
(1) Orice persoana, fara a fi tinuta sa justifice vreun interes, poate cerceta orice carte funciara, precum si celelalte documente cu care aceasta se intregeste, potrivit
legii. Mapa cu inscrisurile care au stat la baza efectuarii inscrierilor in cartea funciara poate fi consultata de orice persoana interesata, cu respectarea dispozitiilor legale
cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date.
(2) La cerere, se vor elibera extrase sau copii certificate, conforme cu exemplarul original aflat in arhiva.
(3) Nimeni nu va putea invoca faptul ca nu a avut cunostinta de existenta vreunei inscrieri efectuate in cartea funciara sau, dupa caz, a unei cereri de inscriere
inregistrate la biroul de cadastru si publicitate imobiliara.

Procedura de inscriere Art. 884
Procedura de inscriere in cartea funciara se va stabili prin lege speciala.
Capitolul II – Inscrierea drepturilor tabulare
Dobandirea si stingerea drepturilor reale asupra imobilelor Art. 885
(1) Sub rezerva unor dispozitii legale contrare, drepturile reale asupra imobilelor cuprinse in cartea funciara se dobandesc, atat intre parti, cat si fata de terti, numai
prin inscrierea lor in cartea funciara, pe baza actului sau faptului care a justificat inscrierea.
(2) Drepturile reale se vor pierde sau stinge numai prin radierea lor din cartea funciara, cu consimtamantul titularului, dat prin inscris autentic notarial. Acest
consimtamant nu este necesar daca dreptul se stinge prin implinirea termenului aratat in inscriere ori prin decesul sau, dupa caz, prin incetarea existentei juridice a
titularului, daca acesta era o persoana juridica.
(3) Daca dreptul ce urmeaza sa fie radiat este grevat in folosul unei terte persoane, radierea se va face cu pastrarea dreptului acestei persoane, cu exceptia cazurilor
anume prevazute de lege.
(4) Hotararea judecatoreasca definitiva sau, in cazurile prevazute de lege, actul autoritatii administrative va inlocui acordul de vointa sau, dupa caz, consimtamantul
titularului.

Modificarea drepturilor reale asupra imobilelor Art. 886
Modificarea unui drept real imobiliar se face potrivit regulilor stabilite pentru dobandirea sau stingerea drepturilor reale, daca prin lege nu se dispune altfel.

Dobandirea unor drepturi reale fara inscriere Art. 887
(1) Drepturile reale se dobandesc fara inscriere in cartea funciara cand provin din mostenire, accesiune naturala, vanzare silita, expropriere pentru cauza de utilitate
publica, precum si in alte cazuri expres prevazute de lege.
(2) Cu toate acestea, in cazul vanzarii silite, daca urmarirea imobilului nu a fost in prealabil notata in cartea funciara, drepturile reale astfel dobandite nu vor putea fi
opuse tertilor dobanditori de buna-credinta.
(3) In cazurile prevazute la alin. (1), titularul drepturilor astfel dobandite nu va putea insa dispune de ele prin cartea funciara decat dupa ce s-a facut inscrierea.

Conditii de inscriere Art. 888
Inscrierea in cartea funciara se efectueaza in baza inscrisului autentic notarial, a hotararii judecatoresti ramase definitiva, a certificatului de mostenitor sau in baza unui
alt act emis de autoritatile administrative, in cazurile in care legea prevede aceasta.

Renuntarea la dreptul de proprietate Art. 889
(1) Proprietarul poate renunta la dreptul sau printr-o declaratie autentica notariala inregistrata la biroul de cadastru si publicitate imobiliara pentru a se inscrie radierea
dreptului.
(2) In acest caz, comuna, orasul sau municipiul, dupa caz, poate cere inscrierea dreptului de proprietate in folosul sau, in baza hotararii consiliului local, cu respectarea
dispozitiilor legale privind transferul drepturilor reale imobiliare, daca o alta persoana nu a solicitat inscrierea in temeiul uzucapiunii.
(3) In situatia bunurilor grevate de sarcini reale, unitatea administrativ-teritoriala care a preluat bunul este tinuta in limita valorii bunului.

Data producerii efectelor inscrierilor Art. 890
(1) Daca prin lege nu se prevede altfel, inscrierile in cartea funciara isi vor produce efectele de la data inregistrarii cererilor, tinandu-se insa cont de data, ora si minutul
inregistrarii acestora in toate cazurile in care cererea a fost depusa personal, prin mandatar ori notar public sau, dupa caz, comunicata prin telefax, posta electronica
ori prin alte mijloace ce asigura transmiterea textului si confirmarea primirii cererii de inscriere cu toate documentele justificative.
(2) In cazul drepturilor de ipoteca, ordinea inregistrarii cererilor va determina si rangul acestora.
(3) Daca mai multe cereri s-au primit in aceeasi zi prin posta sau curier, drepturile de ipoteca vor avea acelasi rang, iar celelalte drepturi vor dobandi numai provizoriu
rang egal, urmand ca instanta sa se pronunte, la cererea oricarei persoane interesate, asupra rangului si, daca va fi cazul, asupra radierii inscrierii nevalabile.
(4) In cazul in care doua sau mai multe drepturi au primit provizoriu rang egal, potrivit dispozitiilor alin. (3), va fi preferat, indiferent de data certa a titlurilor aflate in
concurs, cel care a fost pus in posesia bunului sau, dupa caz, cel fata de care debitorul si-a executat cel dintai obligatiile ce ii incumba, cu exceptia drepturilor de
ipoteca care vor avea acelasi rang. In situatia in care niciunul din dobanditori n-a fost pus in posesia bunului sau, dupa caz, debitorul nu si-a executat obligatiile fata de
niciunul dintre ei, va fi preferat cel care a sesizat cel dintai instanta de judecata in temeiul dispozitiilor prezentului articol.
(5) Dispozitiile alin. (3) si (4) se aplica si atunci cand, in aceeasi zi, o cerere de inscriere a fost depusa ori comunicata in conditiile alin. (1), iar alta primita prin posta
sau curier.

Conflictul dintre tertii dobanditori de la un autor comun Art. 891
In cazul in care doua sau mai multe persoane au fost indreptatite sa dobandeasca, prin acte incheiate cu acelasi autor, drepturi asupra aceluiasi imobil care se exclud
reciproc, cel care si-a inscris primul dreptul va fi socotit titularul dreptului tabular, indiferent de data titlului in temeiul caruia s-a savarsit inscrierea in cartea funciara.

Situatia tertului dobanditor de rea-credinta Art. 892
(1) Cel care a fost indreptatit, printr-un act juridic valabil incheiat, sa inscrie un drept real in folosul sau poate cere radierea din cartea funciara a unui drept concurent
sau, dupa caz, acordarea de rang preferential fata de inscrierea efectuata de alta persoana, insa numai daca sunt intrunite urmatoarele 3 conditii:
a) actul juridic in temeiul caruia se solicita radierea sau acordarea rangului preferential sa fie anterior aceluia in baza caruia tertul si-a inscris dreptul;
b) dreptul reclamantului si cel al tertului dobanditor sa provina de la un autor comun;
c) inscrierea dreptului in folosul reclamantului sa fi fost impiedicata de tertul dobanditor prin violenta sau viclenie, dupa caz.
(2) Radierea sau acordarea rangului preferential poate fi ceruta si daca violenta ori viclenia a provenit de la o alta persoana decat tertul dobanditor, dar numai daca
acesta din urma a cunoscut sau, dupa caz, trebuia sa cunoasca aceasta imprejurare la data incheierii contractului in baza caruia a dobandit dreptul intabulat in folosul
sau.
(3) Dreptul la actiune se prescrie in termen de 3 ani de la data inscrierii de catre tert a dreptului in folosul sau.

Persoanele impotriva carora se poate face inscrierea drepturilor tabulare Art. 893
Inscrierea unui drept real se poate efectua numai:
a) impotriva aceluia care, la data inregistrarii cererii, este inscris ca titular al dreptului asupra caruia inscrierea urmeaza sa fie facuta;
b) impotriva aceluia care, inainte de a fi fost inscris, si-a grevat dreptul, daca amandoua inscrierile se cer deodata.

Inscrierea drepturilor reale in cazul actelor juridice succesive Art. 894
In cazul in care un drept supus inscrierii in cartea funciara a facut obiectul unor cesiuni succesive fara ca inscrierile sa fi fost efectuate, cel din urma indreptatit nu va
putea cere inscrierea dreptului in folosul sau decat daca solicita, odata cu inscrierea acestuia, si inscrierea dobandirilor succesive anterioare pe care le va dovedi cu
inscrisuri originale sau copii legalizate, dupa caz.

Inscrierile intemeiate pe obligatiile defunctului Art. 895
Inscrierile intemeiate pe obligatiile defunctului se vor putea savarsi si dupa ce dreptul a fost inscris pe numele mostenitorului, insa numai in masura in care mostenitorul
este tinut de aceste obligatii.

Actiunea in prestatie tabulara Art. 896
(1) In cazurile in care cel obligat sa transmita, sa constituie ori sa modifice in folosul altuia un drept real asupra unui imobil nu isi executa obligatiile necesare pentru
inscrierea in cartea funciara, se va putea cere instantei judecatoresti sa dispuna inscrierea; dreptul la actiune este prescriptibil in conditiile legii.
(2) Daca actiunea in prestatie tabulara a fost notata in cartea funciara, hotararea judecatoreasca se va inscrie, din oficiu, si impotriva acelora care au dobandit vreun
drept tabular dupa notare.

Efectele actiunii in prestatie tabulara fata de tertul dobanditor de rea-credinta Art. 897
(1) Actiunea in prestatie tabulara se va putea indrepta si impotriva tertului dobanditor inscris anterior in cartea funciara, daca actul juridic invocat de reclamant este
anterior celui in temeiul caruia a fost inscris dreptul tertului dobanditor, iar acesta a fost de rea-credinta la data incheierii actului.
(2) Dreptul la actiune impotriva tertului se prescrie in termen de 3 ani de la data inscrierii de catre acesta a dreptului in folosul sau, cu exceptia cazului in care dreptul
la actiune al reclamantului contra antecesorului tabular s-a prescris mai inainte.

Inscrierea provizorie Art. 898
In afara altor cazuri prevazute de lege, inscrierea provizorie in cartea funciara se va putea cere:
1. daca dreptul real dobandit este afectat de o conditie suspensiva ori rezolutorie sau daca priveste ori greveaza o constructie viitoare; in cazul inscrierii provizorii
avand ca obiect o constructie viitoare, justificarea acesteia se face in conditiile legii;
2. daca, in temeiul unei hotarari care nu este inca definitiva, partea cazuta in pretentii a fost obligata la stramutarea, constituirea sau stingerea unui drept tabular ori cel
care administreaza bunurile unei alte persoane a fost obligat sa dea o garantie ipotecara;
3. daca debitorul a consemnat sumele pentru care a fost inscrisa ipoteca;
4. daca se dobandeste un drept tabular inscris provizoriu;
5. daca ambele parti consimt doar pentru efectuarea unei inscrieri provizorii.

Efectele inscrierii provizorii Art. 899
(1) Inscrierea provizorie are ca efect dobandirea, modificarea sau stingerea unui drept tabular de la data inregistrarii cererii, sub conditia si in masura justificarii ei.
(2) Justificarea unei inscrieri provizorii se face cu consimtamantul celui impotriva caruia s-a efectuat inscrierea provizorie, dat in forma autentica, sau in temeiul unei
hotarari judecatoresti definitive. In acest din urma caz, dispozitiile art. 896 si 897 se aplica, in mod corespunzator, si actiunii in justificare tabulara.
(3) Justificarea radierii dreptului de ipoteca se face in temeiul hotararii judecatoresti de validare ramase definitiva, al consimtamantului creditorului dat in forma
autentica, al procesului-verbal intocmit de executorul judecatoresc prin care se constata acceptarea platii sau, dupa caz, al incheierii intocmite de acesta prin care se
constata efectuarea platii, ramasa definitiva.
(4) Justificarea unei inscrieri provizorii isi intinde efectul asupra tuturor inscrierilor care s-au facut conditionat de justificarea ei; nejustificarea unei inscrieri provizorii
atrage, la cererea celui interesat, radierea ei si a tuturor inscrierilor care s-au facut conditionat de justificarea ei.

Prezumtia existentei sau inexistentei unui drept tabular Art. 900
(1) Daca in cartea funciara s-a inscris un drept real in folosul unei persoane, se prezuma ca dreptul exista in folosul ei.
(2) Daca un drept real s-a radiat din cartea funciara, se prezuma ca acel drept nu exista.
(3) Dovada contrara se poate face numai in cazurile prevazute la art. 887, precum si pe calea actiunii in rectificare.

Dobandirea cu buna-credinta a unui drept tabular Art. 901
(1) Sub rezerva unor dispozitii legale contrare, oricine a dobandit cu buna-credinta vreun drept real inscris in cartea funciara, in temeiul unui act juridic cu titlu oneros,
va fi socotit titularul dreptului inscris in folosul sau, chiar daca, la cererea adevaratului titular, dreptul autorului sau este radiat din cartea funciara.
(2) Tertul dobanditor este considerat de buna-credinta numai daca, la data inregistrarii cererii de inscriere a dreptului in folosul sau, sunt indeplinite urmatoarele
conditii:
a) nu a fost inregistrata nicio actiune prin care se contesta cuprinsul cartii funciare;
b) din cuprinsul cartii funciare nu rezulta nicio cauza care sa justifice rectificarea acesteia in favoarea altei persoane; si
c) nu a cunoscut, pe alta cale, inexactitatea cuprinsului cartii funciare.
(3) Dispozitiile prezentului articol sunt aplicabile si tertului care a dobandit cu bunacredinta un drept de ipoteca in temeiul unui act juridic incheiat cu titularul de carte
funciara ori cu succesorul sau in drepturi, dupa caz.
(4) Dispozitiile prezentului articol nu pot fi insa opuse de o parte contractanta celeilalte si nici de succesorii lor universali sau cu titlu universal, dupa caz.
Capitolul III – Notarea unor drepturi, fapte si raporturi juridice
Actele sau faptele supuse notarii Art. 902
(1) Drepturile, faptele sau alte raporturi juridice prevazute la art. 876 alin. (2) devin opozabile tertelor persoane exclusiv prin notare, daca nu se dovedeste ca au fost
cunoscute pe alta cale, in afara cazului in care din lege rezulta ca simpla cunoastere a acestora nu este suficienta pentru a suplini lipsa de publicitate. In caz de conflict
de drepturi care provin de la un autor comun, dispozitiile art. 890—892, 896 si 897 se aplica in mod corespunzator.
(2) In afara altor cazuri prevazute de lege, sunt supuse notarii in cartea funciara:
1. punerea sub interdictie judecatoreasca si ridicarea acestei masuri;
2. cererea de declarare a mortii unei persoane fizice, hotararea judecatoreasca de declarare a mortii si cererea de anulare sau de rectificare a hotararii judecatoresti
de declarare a mortii;
3. calitatea de bun comun a unui imobil;
4. conventia matrimoniala, precum si modificarea sau, dupa caz, inlocuirea ei;
5. destinatia unui imobil de locuinta a familiei;
6. locatiunea si cesiunea de venituri;
7. aportul de folosinta la capitalul social al unei societati;
8. interdictia conventionala de instrainare sau de grevare a unui drept inscris;
9. vanzarea facuta cu rezerva dreptului de proprietate;
10. dreptul de a revoca sau denunta unilateral contractul;
11. pactul comisoriu si declaratia de rezolutiune sau de reziliere unilaterala a contractului;
12. antecontractul si pactul de optiune;
13. dreptul de preemptiune nascut din conventii;
14. intentia de a instraina sau de a ipoteca;
15. schimbarea rangului ipotecii, poprirea, gajul sau constituirea altei garantii reale asupra creantei ipotecare;
16. deschiderea procedurii insolventei, ridicarea dreptului de administrare al debitorului supus acestei masuri, precum si inchiderea acestei proceduri;
17. sechestrul, urmarirea imobilului, a fructelor ori veniturilor sale;
18. actiunea in prestatie tabulara, actiunea in justificare si actiunea in rectificare;
19. actiunile pentru apararea drepturilor reale inscrise in cartea funciara, actiunea in partaj, actiunile in desfiintarea actului juridic pentru nulitate, rezolutiune ori alte
cauze de ineficacitate, actiunea revocatorie, precum si orice alte actiuni privitoare la alte drepturi, fapte, alte raporturi juridice in legatura cu imobilele inscrise;
20. punerea in miscare a actiunii penale pentru o inscriere in cartea funciara savarsita printr-o fapta prevazuta de legea penala.
(3) In sensul prezentului articol, prin terti se intelege orice persoana care a dobandit un drept real sau un alt drept in legatura cu imobilul inscris in cartea funciara.

Actele sau faptele care pot fi notate in cartea funciara Art. 903
Se vor putea nota in cartea funciara, fara insa ca opozabilitatea fata de terti sa depinda de aceasta inscriere:
1. incapacitatea sau restrangerea, prin efectul legii, a capacitatii de exercitiu ori de folosinta;
2. declaratia de utilitate publica in vederea exproprierii unui imobil;
3. orice alte fapte sau raporturi juridice care au legatura cu imobilul si care sunt prevazute in acest scop de lege.

Notarea intentiei de a instraina sau de a ipoteca Art. 904
(1) Proprietarul unui imobil poate cere ca intentia sa de a instraina sau de a ipoteca in folosul unei anumite persoane sa fie notata, aratand in acest din urma caz si
suma ce corespunde obligatiei garantate.
(2) Daca instrainarea sau ipotecarea se realizeaza in termen de 3 luni de la notarea intentiei de a instraina sau de a ipoteca, dreptul inscris va avea rangul notarii.

Pierderea efectului notarii Art. 905
(1) Notarea intentiei de a instraina sau de a ipoteca isi pierde efectul prin trecerea unui termen de 3 luni de la data inregistrarii cererii.
(2) Anul, luna si ziua in care notarea isi pierde efectul vor fi mentionate atat in notare, cat si in incheierea ce a dispus-o.

Notarea antecontractelor si a pactelor de optiune Art. 906
(1) Promisiunea de a incheia un contract avand ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului sau un alt drept in legatura cu acesta se poate nota in cartea
funciara, daca promitentul este inscris in cartea funciara ca titularul dreptului care face obiectul promisiunii, iar antecontractul, sub sanctiunea respingerii cererii de
notare, prevede termenul in care urmeaza a fi incheiat contractul. Notarea se poate efectua oricand in termenul stipulat in antecontract pentru executarea sa, dar nu
mai tarziu de 6 luni de la expirarea lui.
(2) Promisiunea se va putea radia, daca cel indreptatit nu a cerut instantei pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract, in termen de 6 luni de la trecerea
termenului fixat pentru incheierea lui sau daca, intre timp, imobilul a fost definitiv adjudecat in cadrul vanzarii silite de catre un tert care nu este tinut sa raspunda de
obligatiile promitentului.
(3) Radierea se va dispune din oficiu, daca, pana la expirarea termenului de 6 luni prevazut la alin. (2), n-a fost ceruta inscrierea dreptului care a facut obiectul
promisiunii, cu exceptia cazului cand cel indreptatit a cerut notarea in cartea funciara a actiunii prevazute la alin. (2). De asemenea, promisiunea se va radia din oficiu
in toate cazurile cand, pana la incheierea contractului amintit mai sus ori pana la solutionarea definitiva a actiunii prevazute la alin. (2), imobilul a fost definitiv adjudecat
in cadrul vanzarii silite de catre un tert care nu este tinut sa raspunda de obligatiile promitentului.
(4) Dispozitiile prezentului articol se aplica prin asemanare si pactelor de optiune notate in cartea funciara. In aceste cazuri, daca, pana la expirarea termenului stipulat
in contract pentru exercitarea optiunii, beneficiarul pactului nu solicita, in baza declaratiei de optiune si a dovezii comunicarii sale catre cealalta parte, intabularea
dreptului ce urmeaza a fi dobandit, se va dispune din oficiu radierea pactului inscris in folosul sau.
Capitolul IV – Rectificarea inscrierilor de carte funciara
Notiune Art. 907
(1) Cand o inscriere facuta in cartea funciara nu corespunde cu situatia juridica reala, se poate cere rectificarea acesteia.
(2) Prin rectificare se intelege radierea, indreptarea sau corectarea oricarei inscrieri inexacte efectuate in cartea funciara.
(3) Situatia juridica reala trebuie sa rezulte dintr-o recunoastere facuta de titularul inscrierii a carei rectificare se solicita, prin declaratie data in forma autentica
notariala, ori dintr-o hotarare judecatoreasca definitiva pronuntata impotriva acestuia, prin care s-a admis actiunea de fond. Actiunea de fond poate fi, dupa caz, o
actiune in anulare, rezolutiune, reductiune sau orice alta actiune intemeiata pe o cauza de ineficacitate a actului juridic.

Rectificarea intabularii sau inscrierii provizorii Art. 908
(1) Orice persoana interesata poate cere rectificarea unei intabulari sau inscrieri provizorii, daca:
1. inscrierea sau incheierea nu este valabila ori actul in temeiul caruia a fost efectuata inscrierea a fost desfiintat, in conditiile legii, pentru cauze ori motive anterioare
sau concomitente incheierii ori, dupa caz, emiterii lui;
2. dreptul inscris a fost gresit calificat;
3. nu mai sunt intrunite conditiile de existenta a dreptului inscris sau au incetat efectele actului juridic in temeiul caruia s-a facut inscrierea;
4. inscrierea in cartea funciara nu mai este, din orice alte motive, in concordanta cu situatia juridica reala a imobilului.
(2) Rectificarea inscrierilor in cartea funciara se poate face fie pe cale amiabila, prin declaratia autentica notariala a titularului dreptului ce urmeaza a fi radiat sau
modificat, fie, in caz de litigiu, prin hotarare judecatoreasca definitiva.
(3) Cand dreptul inscris in cartea funciara urmeaza a fi rectificat, titularul lui este obligat sa predea celui indreptatit, odata cu consimtamantul dat in forma autentica
notariala pentru efectuarea rectificarii, si inscrisurile necesare, iar in caz contrar, persoana interesata va putea solicita instantei sa dispuna inscrierea in cartea funciara.
In acest din urma caz, hotararea instantei de judecata va suplini consimtamantul la inscriere al partii care are obligatia de a preda inscrisurile necesare rectificarii.
(4) Actiunea in rectificare poate fi introdusa concomitent sau separat, dupa ce a fost admisa actiunea de fond, cand este cazul. Ea poate fi formulata atat impotriva
dobanditorului nemijlocit, cat si impotriva tertilor dobanditori, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, in conditiile prevazute la art. 909, cu exceptia actiunii intemeiate pe
dispozitiile alin. (1) pct. 3 si 4, care nu poate fi pornita impotriva tertilor care si-au inscris vreun drept real, dobandit cu buna-credinta si printr-un act juridic cu titlu
oneros sau, dupa caz, in temeiul unui contract de ipoteca, intemeindu-se pe cuprinsul cartii funciare.

Termenele de exercitare a actiunii in rectificare Art. 909
(1) Sub rezerva prescriptiei dreptului la actiunea in fond, actiunea in rectificare este imprescriptibila fata de dobanditorul nemijlocit, precum si fata de tertul care a
dobandit cu rea-credinta dreptul inscris in folosul sau. Daca actiunea de fond introdusa pe cale separata a fost admisa, actiunea in rectificare este, de asemenea,
imprescriptibila atat impotriva celor care au fost chemati in judecata, cat si impotriva tertilor care au dobandit un drept real dupa ce actiunea de fond a fost notata in
cartea funciara.
(2) Fata de tertele persoane care au dobandit cu buna-credinta un drept real prin donatie sau legat cu titlu particular, actiunea in rectificare, sub rezerva prescriptiei
dreptului la actiunea de fond, nu se va putea introduce decat in termen de 5 ani, socotiti de la inregistrarea cererii lor de inscriere.
(3) De asemenea, sub rezerva prescriptiei dreptului la actiunea in fond, actiunea in rectificare, intemeiata exclusiv pe dispozitiile art. 908 alin. (1) pct. 1 si 2, se va
putea indrepta si impotriva tertelor persoane care si-au inscris vreun drept real, dobandit cu buna-credinta si printr-un act juridic cu titlu oneros sau, dupa caz, in
temeiul unui contract de ipoteca, intemeindu-se pe cuprinsul cartii funciare. In aceste cazuri, termenul va fi de 3 ani, socotiti de la data inregistrarii cererii de inscriere
formulate de catre dobanditorul nemijlocit al dreptului a carui rectificare se cere, cu exceptia cazului cand incheierea, prin care s-a ordonat inscrierea care face
obiectul actiunii in rectificare, a fost comunicata celui indreptatit, caz in care termenul va fi de un an de la comunicarea acesteia.
(4) Termenele prevazute la alin. (2) si (3) sunt termene de decadere.

Efectele admiterii actiunii in rectificare Art. 910
(1) Hotararea prin care se admite rectificarea unei inscrieri nu va aduce atingere drepturilor inscrise in folosul celor care nu au fost parti in cauza.
(2) Daca insa actiunea in rectificare a fost notata in cartea funciara, hotararea judecatoreasca de admitere se va inscrie, din oficiu, si impotriva acelora care au
dobandit vreun drept tabular dupa notare, care se va radia odata cu dreptul autorului lor.

Rectificarea notarii in cartea funciara Art. 911
(1) In lipsa consimtamantul titularului, orice persoana interesata va putea cere rectificarea unei notari in cazurile prevazute la art. 908, precum si ori de cate ori, din alte
cauze, notarea nu este sau a incetat sa fie exacta.
(2) Rectificarea se va incuviinta in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive; dreptul la actiune este imprescriptibil.
(3) Dispozitiile art. 910 raman aplicabile.

Radierea drepturilor conditionale Art. 912
(1) Dreptul afectat de o conditie suspensiva se va radia din oficiu, daca nu se dovedeste indeplinirea conditiei care afecteaza dreptul, in termen de 5 ani de la
inscriere.
(2) Tot astfel se va radia conditia rezolutorie, daca nu s-a cerut, in temeiul ei, radierea dreptului inscris sub o asemenea modalitate, timp de 10 ani de la inscriere.

Indreptarea erorilor materiale Art. 913
Erorile materiale savarsite cu prilejul inscrierilor efectuate in cartea funciara, altele decat cele care constituie cazuri de rectificare, se pot indrepta la cerere sau din
oficiu. Dispozitiile art. 909—911 sunt aplicabile in mod corespunzator.

Modificarea descrierii imobilului Art. 914
Proprietarul imobilului inscris in cartea funciara va putea cere oricand modificarea mentiunilor din cartea funciara privitoare la descrierea, destinatia sau suprafata
acestuia, in conditiile legii.

Raspunderea pentru tinerea defectuoasa a cartii funciare Art. 915
(1) Cel prejudiciat printr-o fapta savarsita, chiar din culpa, in pastrarea si administrarea cartii funciare va putea cere obligarea, in solidar, la plata de despagubiri a
oficiului teritorial de cadastru si publicitate imobiliara de la locul situarii imobilului si a persoanei raspunzatoare de prejudiciul astfel cauzat, daca prejudiciul nu a putut fi
inlaturat, in tot sau in parte, prin exercitarea actiunilor si cailor de atac prevazute de lege.
(2) Dreptul la actiune se prescrie intr-un termen de un an, socotit din ziua in care cel vatamat a cunoscut faptul pagubitor, insa nu mai tarziu de 3 ani de la data cand
s-a savarsit fapta prin care s-a cauzat prejudiciul. Prescriptia este suspendata prin exercitarea actiunilor si cailor de atac prevazute de lege pentru inlaturarea efectelor
faptei pagubitoare.
Titlul VIII – Posesia

Capitolul I – Dispozitii generale
Notiune Art. 916
(1) Posesia este exercitarea in fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun de catre persoana care il stapaneste si care se comporta ca un proprietar.
(2) Dispozitiile prezentului titlu se aplica, in mod corespunzator, si in privinta posesorului care se comporta ca un titular al altui drept real, cu exceptia drepturilor reale
de garantie.

Exercitarea posesiei Art. 917
(1) Posesorul poate exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra bunului fie in mod nemijlocit, prin putere proprie, fie prin intermediul unei alte persoane.
(2) Persoanele lipsite de capacitate de exercitiu si persoanele juridice exercita posesia prin reprezentantul lor legal.

Cazurile care nu constituie posesie Art. 918
(1) Nu constituie posesie stapanirea unui bun de catre un detentor precar, precum:
a) locatarul, comodatarul, depozitarul, creditorul gajist;
b) titularul dreptului de superficie, uzufruct, uz, abitatie sau servitute, fata de nuda proprietate;
c) fiecare coproprietar, in proportie cu cotele-parti ce revin celorlalti coproprietari;
d) orice alta persoana care, detinand temporar un bun al altuia, este obligata sa il restituie sau care il stapaneste cu ingaduinta acestuia.
(2) Detentorul precar poate invoca efectele recunoscute posesiei numai in cazurile si limitele prevazute de lege.

Prezumtia de posesie si prezumtia de proprietate Art. 919
(1) Pana la proba contrara, acela care stapaneste bunul este prezumat posesor.
(2) Detentia precara, odata dovedita, este prezumata ca se mentine pana la proba intervertirii sale.
(3) Pana la proba contrara, posesorul este considerat proprietar, cu exceptia imobilelor inscrise in cartea funciara.

Intervertirea precaritatii in posesie Art. 920
(1) Intervertirea detentiei precare in posesie nu se poate face decat in urmatoarele cazuri:
a) daca detentorul precar incheie cu buna-credinta un act translativ de proprietate cu titlu particular cu alta persoana decat cu proprietarul bunului;
b) daca detentorul precar savarseste impotriva posesorului acte de rezistenta neechivoce in privinta intentiei sale de a incepe sa se comporte ca un proprietar; in acest
caz, intervertirea nu se va produce insa mai inainte de implinirea termenului prevazut pentru restituirea bunului;
c) daca detentorul precar instraineaza bunul, printr-un act translativ de proprietate cu titlu particular, cu conditia ca dobanditorul sa fie de buna-credinta.
(2) In cazul imobilelor inscrise in cartea funciara, dobanditorul este de bunacredinta daca inscrie dreptul in folosul sau intemeindu-se pe cuprinsul cartii funciare.
In celelalte cazuri, este de buna-credinta dobanditorul care nu cunostea si nici nu trebuia, dupa imprejurari, sa cunoasca lipsa calitatii de proprietar a celui de la care a
dobandit bunul.

Incetarea posesiei Art. 921
Posesia inceteaza prin:
a) transformarea sa in detentie precara;
b) instrainarea bunului;
c) abandonarea bunului mobil sau inscrierea in cartea funciara a declaratiei de renuntare la dreptul de proprietate asupra unui bun imobil;
d) pieirea bunului;
e) trecerea bunului in proprietate publica;
f) inscrierea dreptului de proprietate al comunei, orasului sau municipiului, dupa caz, conform art. 889 alin. (2);
g) deposedare, daca posesorul ramane lipsit de posesia bunului mai mult de un an.
Capitolul II – Viciile posesiei
Viciile posesiei Art. 922
(1) In afara situatiilor prevazute de lege, nu poate produce efecte juridice decat posesia utila.
(2) Nu este utila posesia discontinua, tulburata sau clandestina. Pana la proba contrara, posesia este prezumata a fi utila.

Discontinuitatea Art. 923
Posesia este discontinua atat timp cat posesorul o exercita cu intermitente anormale in raport cu natura bunului.

Violenta Art. 924
Posesia este tulburata atat timp cat este dobandita sau conservata prin acte de violenta, fizica sau morala, care nu au fost provocate de o alta persoana.

Clandestinitatea Art. 925
Posesia este clandestina, daca se exercita astfel incat nu poate fi cunoscuta.

Invocarea viciilor posesiei Art. 926
(1) Discontinuitatea poate fi opusa posesorului de catre orice persoana interesata.
(2) Numai persoana fata de care posesia este tulburata sau clandestina poate invoca aceste vicii.

Incetarea viciilor posesiei Art. 927
Posesia viciata devine utila indata ce viciul inceteaza.
Capitolul III – Efectele posesiei
Sectiunea 1 – Dispozitii generale
Uzucapiunea si dobandirea fructelor Art. 928
In conditiile prezentului capitol, posesorul poate dobandi proprietatea asupra bunului posedat sau, dupa caz, asupra fructelor produse de acesta.

Bunurile care nu pot fi uzucapate Art. 929
Nu pot fi uzucapate bunurile care, inainte sau dupa intrarea in posesie, au fost declarate prin lege inalienabile.

Sectiunea 2 – Uzucapiunea imobiliara
Uzucapiunea extratabulara Art. 930
(1) Dreptul de proprietate asupra unui imobil si dezmembramintele sale pot fi inscrise in cartea funciara, in temeiul uzucapiunii, in folosul celui care l-a posedat timp de
10 ani, daca: a) proprietarul inscris in cartea funciara a decedat ori, dupa caz, si-a incetat existenta; b) a fost inscrisa in cartea funciara declaratia de renuntare la
proprietate; c) imobilul nu era inscris in nicio carte funciara.
(2) In toate cazurile, uzucapantul poate dobandi dreptul numai daca si-a inregistrat cererea de inscriere in cartea funciara inainte ca o terta persoana sa isi fi inregistrat
propria cerere de inscriere a dreptului in folosul sau, pe baza unei cauze legitime, in cursul sau chiar dupa implinirea termenului de uzucapiune.

Uzucapiunea tabulara Art. 931
(1) Drepturile celui care a fost inscris, fara cauza legitima, in cartea funciara, ca proprietar al unui imobil sau titular al unui alt drept real, nu mai pot fi contestate cand
cel inscris cu buna-credinta a posedat imobilul timp de 5 ani dupa momentul inregistrarii cererii de inscriere, daca posesia sa a fost neviciata.
(2) Este suficient ca buna-credinta sa existe in momentul inregistrarii cererii de inscriere si in momentul intrarii in posesie.

Curgerea termenului uzucapiunii Art. 932
(1) In cazurile prevazute la art. 930 alin. (1) lit. a) si b), termenul uzucapiunii nu incepe sa curga inainte de data decesului sau, dupa caz, a incetarii existentei juridice a
proprietarului, respectiv inainte de data inscrierii declaratiei de renuntare la proprietate, chiar daca intrarea in posesie s-a produs la o data anterioara.
(2) Viciile posesiei suspenda cursul uzucapiunii.

Jonctiunea posesiilor Art. 933
(1) Fiecare posesor este considerat ca incepe in persoana sa o noua posesie, indiferent daca bunul a fost transmis cu titlu universal sau particular.
(2) Cu toate acestea, pentru a invoca uzucapiunea, posesorul actual poate sa uneasca propria posesie cu aceea a autorului sau.

Alte dispozitii aplicabile Art. 934
Dispozitiile prezentei sectiuni se completeaza, in mod corespunzator, cu cele privitoare la prescriptia extinctiva.

Sectiunea 3 – Dobandirea proprietatii mobiliare prin posesia de buna-credinta
Prezumtia de titlu de proprietate Art. 935
Oricine se afla la un moment dat in posesia unui bun mobil este prezumat ca are un titlu de dobandire a dreptului de proprietate asupra bunului.

Opozabilitatea fata de terti Art. 936
Cu exceptia cazurilor prevazute de lege, posesia de buna-credinta a bunului mobil asigura opozabilitatea fata de terti a actelor juridice constitutive sau translative de
drepturi reale.

Dobandirea proprietatii mobiliare prin posesia de buna-credinta Art. 937
(1) Persoana care, cu buna-credinta, incheie cu un neproprietar un act translativ de proprietate cu titlu oneros avand ca obiect un bun mobil devine proprietarul acelui
bun din momentul luarii sale in posesie efectiva.
(2) Cu toate acestea, bunul pierdut sau furat poate fi revendicat de la posesorul de buna-credinta, daca actiunea este intentata, sub sanctiunea decaderii, in termen de
3 ani de la data la care proprietarul a pierdut stapanirea materiala a bunului.
(3) Daca bunul pierdut sau furat a fost cumparat dintr-un loc ori de la o persoana care vinde in mod obisnuit bunuri de acelasi fel ori daca a fost adjudecat la o licitatie
publica, iar actiunea in revendicare a fost introdusa inauntrul termenului de 3 ani, posesorul de buna-credinta poate retine bunul pana la indemnizarea sa integrala
pentru pretul platit vanzatorului.
(4) Dispozitiile prezentului articol nu se aplica bunurilor mobile care sunt accesorii unui imobil.
(5) Dispozitiile prezentului articol se aplica in mod corespunzator si in legatura cu dobandirea dreptului de uzufruct si a dreptului de uz asupra unui bun mobil.

Buna-credinta Art. 938
(1) Este de buna-credinta posesorul care nu cunostea si nici nu trebuia, dupa imprejurari, sa cunoasca lipsa calitatii de proprietar a instrainatorului.
(2) Buna-credinta trebuie sa existe la data intrarii in posesia efectiva a bunului.

Dobandirea bunului mobil in temeiul uzucapiunii Art. 939
Acela care poseda bunul altuia timp de 10 ani, in alte conditii decat cele prevazute in prezenta sectiune, poate dobandi dreptul de proprietate, in temeiul uzucapiunii.
Dispozitiile art. 932 alin. (2), art. 933 si 934 se aplica in mod corespunzator.

Posesia titlurilor la purtator Art. 940
Dispozitiile prezentei sectiuni se aplica si titlurilor la purtator, in masura in care prin legi speciale nu se dispune altfel.

Sectiunea 4 – Ocupatiunea
Dobandirea bunului prin ocupatiune Art. 941
(1) Posesorul unui lucru mobil care nu apartine nimanui devine proprietarul acestuia, prin ocupatiune, de la data intrarii in posesie, insa numai daca aceasta se face in
conditiile legii.
(2) Sunt lucruri fara stapan bunurile mobile abandonate, precum si bunurile care, prin natura lor, nu au un proprietar, cum sunt animalele salbatice, pestele si resursele
acvatice vii din bazinele piscicole naturale, fructele de padure, ciupercile comestibile din flora spontana, plantele medicinale si aromatice si altele asemenea.
(3) Lucrurile mobile de valoare foarte mica sau foarte deteriorate care sunt lasate intr-un loc public, inclusiv pe un drum public sau intr-un mijloc de transport in
comun, sunt considerate lucruri abandonate.

Proprietatea bunului gasit Art. 942
(1) Bunul mobil pierdut continua sa apartina proprietarului sau.
(2) Gasitorul bunului este obligat ca, in termen de 10 zile, sa il restituie proprietarului ori, daca acesta nu poate fi cunoscut, sa il predea organului de politie din
localitatea in care a fost gasit. Acesta are obligatia de a pastra bunul timp de 6 luni, fiind aplicabile in acest sens dispozitiile privitoare la depozitul necesar.
(3) Organul de politie va afisa la sediul sau si pe pagina de internet un anunt privitor la pierderea bunului, cu mentionarea tuturor elementelor de descriere a acestuia.

Proprietatea asupra bunului gasit in loc public Art. 943
Daca bunul a fost gasit intr-un loc public, el va fi predat, pe baza de proces-verbal, persoanei care detine un titlu, altul decat titlul de proprietate publica, asupra
locului respectiv. In termen de 3 zile de la data preluarii bunului pierdut, aceasta persoana este obligata sa il predea, pe baza de proces-verbal, organelor de politie din
localitate. In acelasi termen, anuntul mentionat la art. 942 alin. (3) se va afisa la locul unde a fost gasit bunul.

Vanzarea bunului gasit Art. 944
Daca, datorita imprejurarilor sau naturii bunului, pastrarea sa tinde sa ii diminueze valoarea ori devine prea costisitoare, el va fi vandut prin licitatie publica, conform
legii. In acest caz, drepturile si obligatiile legate de bun se vor exercita in legatura cu pretul obtinut in urma vanzarii.

Restituirea bunului gasit catre proprietar Art. 945
(1) Bunul sau pretul obtinut din valorificarea lui se va remite proprietarului, daca acesta il pretinde, sub sanctiunea decaderii, in termenul prevazut la art. 942 alin. (2)
teza a II-a, insa nu mai inainte de a se achita cheltuielile legate de pastrarea bunului.
(2) De asemenea, in cazul bunurilor cu valoare comerciala, proprietarul este obligat sa plateasca gasitorului o recompensa reprezentand a zecea parte din pret sau din
valoarea actuala a bunului. Obligatia de plata a recompensei nu exista in cazul prevazut la art. 943, daca gasitorul este persoana care detine spatiul ori un reprezentant
sau un angajat al acesteia.
(3) In cazul in care proprietarul a facut o oferta publica de recompensa, gasitorul are dreptul de a opta intre suma la care s-a obligat proprietarul prin aceasta oferta si
recompensa fixata de lege ori stabilita de catre instanta judecatoreasca.
(4) Daca bunul ori pretul nu este pretins de proprietarul originar, el va fi considerat lucru fara stapan si remis gasitorului pe baza de proces-verbal. In acest caz,
gasitorul dobandeste dreptul de proprietate prin ocupatiune. Dovada ocupatiunii se poate face prin procesul-verbal mentionat sau prin orice alt mijloc de proba.
(5) Daca gasitorul refuza sa preia bunul sau pretul, acesta revine comunei, orasului sau municipiului pe teritoriul caruia a fost gasit si intra in domeniul privat al acestuia.

Drepturile asupra tezaurului gasit Art. 946
(1) Tezaurul este orice bun mobil ascuns sau ingropat, chiar involuntar, in privinta caruia nimeni nu poate dovedi ca este proprietar.
(2) Dreptul de proprietate asupra tezaurului descoperit intr-un bun imobil sau intr-un bun mobil apartine, in cote egale, proprietarului bunului imobil sau al bunului
mobil in care a fost descoperit si descoperitorului.
(3) Dispozitiile prezentului articol nu se aplica bunurilor mobile culturale, calificate astfel potrivit legii, care sunt descoperite fortuit sau ca urmare a unor cercetari
arheologice sistematice, si nici acelor bunuri care, potrivit legii, fac obiectul proprietatii publice.

Alte dispozitii aplicabile Art. 947
Dispozitiile prezentei sectiuni se aplica in mod corespunzator si persoanelor care, pe un alt temei, au dreptul la restituirea bunului pierdut.

Sectiunea 5 – Dobandirea fructelor prin posesia de buna-credinta
Conditiile dobandirii fructelor bunului posedat Art. 948
(1) Posesorul de buna-credinta dobandeste dreptul de proprietate asupra fructelor bunului posedat.
(2) Posesorul trebuie sa fie de buna-credinta la data perceperii fructelor. Fructele civile percepute anticipat revin posesorului in masura in care buna sa credinta se
mentine la data scadentei acestora.
(3) In cazul fructelor produse de imobile inscrise in cartea funciara, buna-credinta se apreciaza in raport cu conditiile cerute tertilor dobanditori pentru a respinge
actiunea in rectificare.
(4) In celelalte cazuri, posesorul este de buna-credinta atunci cand are convingerea ca este proprietarul bunului in temeiul unui act translativ de proprietate ale carui
cauze de ineficacitate nu le cunoaste si nici nu ar trebui, dupa imprejurari, sa le cunoasca. Buna-credinta inceteaza din momentul in care cauzele de ineficacitate ii sunt
cunoscute.
(5) Posesorul de rea-credinta trebuie sa restituie fructele percepute, precum si contravaloarea acelora pe care a omis sa le perceapa.
Capitolul IV – Actiunile posesorii
Actiunile posesorii Art. 949
(1) Cel care a posedat un bun cel putin un an poate solicita instantei de judecata prevenirea ori inlaturarea oricarei tulburari a posesiei sale sau, dupa caz, restituirea
bunului. De asemenea, posesorul este indreptatit sa pretinda despagubiri pentru prejudiciile cauzate.
(2) Exercitiul actiunilor posesorii este recunoscut si detentorului precar.

Persoanele impotriva carora se pot introduce actiunile posesorii Art. 950
(1) Actiunile posesorii pot fi introduse si impotriva proprietarului.
(2) Actiunea posesorie nu poate fi insa introdusa impotriva persoanei fata de care exista obligatia de restituire a bunului.

Termenul de exercitare a actiunii posesorii Art. 951
(1) In caz de tulburare ori de deposedare, pasnica sau violenta, actiunea se introduce in termenul de prescriptie de un an de la data tulburarii sau deposedarii.
(2) Daca tulburarea ori deposedarea este violenta, actiunea poate fi introdusa si de cel care exercita o posesie viciata, indiferent de durata posesiei sale.

Luarea masurilor pentru conservarea bunului posedat Art. 952
(1) Daca exista motive temeinice sa se considere ca bunul posedat poate fi distrus ori deteriorat de un lucru aflat in posesia unei alte persoane sau ca urmare a unor
lucrari, precum ridicarea unei constructii, taierea unor arbori ori efectuarea unor sapaturi pe fondul invecinat, posesorul poate sa ceara luarea masurilor necesare
pentru evitarea pericolului sau, daca este cazul, incetarea lucrarilor.
(2) Pana la solutionarea cererii, posesorul ori, dupa caz, cealalta persoana poate fi obligata la plata unei cautiuni, lasate la aprecierea instantei, numai in urmatoarele
situatii:
a) daca instanta dispune, in mod provizoriu, deplasarea lucrului ori incetarea lucrarilor, cautiunea se stabileste in sarcina posesorului, astfel incat sa se poata repara
prejudiciul ce s-ar cauza paratului prin aceasta masura;
b) daca instanta incuviinteaza mentinerea lucrului in starea sa actuala ori continuarea lucrarilor, cautiunea se stabileste in sarcina paratului astfel incat sa se asigure
posesorului sumele necesare pentru restabilirea situatiei anterioare.
CARTEA IV – Despre mostenire si liberalitati *)

———–
*) Dispozitiile tranzitorii si de punere in aplicare a cartii a IV-a sunt cuprinse in art. 91—98 din Legea nr. 71/2011.
Titlul I – Dispozitii referitoare la mostenire in general

Capitolul I – Dispozitii generale
Notiune Art. 953
Mostenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate catre una sau mai multe persoane in fiinta.

Deschiderea mostenirii Art. 954
(1) Mostenirea unei persoane se deschide in momentul decesului acesteia.
(2) Mostenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, dupa caz, cu hotararea judecatoreasca
declarativa de moarte ramasa definitiva.
(3) Daca ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se afla pe teritoriul Romaniei, mostenirea se deschide la locul din tara aflat in circumscriptia notarului
public celui dintai sesizat, cu conditia ca in aceasta circumscriptie sa existe cel putin un bun imobil al celui care lasa mostenirea. In cazul in care in patrimoniul
succesoral nu exista bunuri imobile, locul deschiderii mostenirii este in circumscriptia notarului public celui dintai sesizat, cu conditia ca in aceasta circumscriptie sa se
afle bunuri mobile ale celui ce lasa mostenirea. Atunci cand in patrimoniul succesoral nu exista bunuri situate in Romania, locul deschiderii mostenirii este in
circumscriptia notarului public celui dintai sesizat.
(4) Dispozitiile alin. (3) se aplica in mod corespunzator atunci cand primul organ sesizat in vederea desfasurarii procedurii succesorale este instanta judecatoreasca.

Felurile mostenirii Art. 955
(1) Patrimoniul defunctului se transmite prin mostenire legala, in masura in care cel care lasa mostenirea nu a dispus altfel prin testament.
(2) O parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin mostenire testamentara, iar cealalta parte prin mostenire legala.

Actele juridice asupra mostenirii nedeschise Art. 956
Daca prin lege nu se prevede altfel, sunt lovite de nulitate absoluta actele juridice avand ca obiect drepturi eventuale asupra unei mosteniri nedeschise inca, precum
actele prin care se accepta mostenirea sau se renunta la aceasta, inainte de deschiderea ei, ori actele prin care se instraineaza sau se promite instrainarea unor drepturi
care s-ar putea dobandi la deschiderea mostenirii.
Capitolul II – Conditiile generale ale dreptului de a mosteni
Capacitatea de a mosteni Art. 957
(1) O persoana poate mosteni daca exista la momentul deschiderii mostenirii. Dispozitiile art. 36, 53 si 208 sunt aplicabile.
(2) Daca, in cazul mortii mai multor persoane, nu se poate stabili ca una a supravietuit alteia, acestea nu au capacitatea de a se mosteni una pe alta.

Nedemnitatea de drept Art. 958
(1) Este de drept nedemna de a mosteni: a) persoana condamnata penal pentru savarsirea unei infractiuni cu intentia de a-l ucide pe cel care lasa mostenirea; b)
persoana condamnata penal pentru savarsirea, inainte de deschiderea mostenirii, a unei infractiuni cu intentia de a-l ucide pe un alt succesibil care, daca mostenirea ar
fi fost deschisa la data savarsirii faptei, ar fi inlaturat sau ar fi restrans vocatia la mostenire a faptuitorului.
(2) In cazul in care condamnarea pentru faptele mentionate la alin. (1) este impiedicata prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescriptia raspunderii
penale, nedemnitatea opereaza daca acele fapte au fost constatate printr-o hotarare judecatoreasca civila definitiva.
(3) Nedemnitatea de drept poate fi constatata oricand, la cererea oricarei persoane interesate sau din oficiu de catre instanta de judecata ori de catre notarul public,
pe baza hotararii judecatoresti din care rezulta nedemnitatea.

Nedemnitatea judiciara Art. 959
(1) Poate fi declarata nedemna de a mosteni: a) persoana condamnata penal pentru savarsirea, cu intentie, impotriva celui care lasa mostenirea a unor fapte grave de
violenta, fizica sau morala, ori, dupa caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei; b) persoana care, cu rea-credinta, a ascuns, a alterat, a distrus sau a
falsificat testamentul defunctului; c) persoana care, prin dol sau violenta, l-a impiedicat pe cel care lasa mostenirea sa intocmeasca, sa modifice sau sa revoce
testamentul.
(2) Sub sanctiunea decaderii, orice succesibil poate cere instantei judecatoresti sa declare nedemnitatea in termen de un an de la data deschiderii mostenirii.
Introducerea actiunii constituie un act de acceptare tacita a mostenirii de catre succesibilul reclamant.
(3) Daca hotararea de condamnare pentru faptele prevazute la alin. (1) lit. a) se pronunta ulterior datei deschiderii mostenirii, termenul de un an se calculeaza de la
data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.
(4) Atunci cand condamnarea pentru faptele mentionate la alin. (1) lit. a) este impiedicata prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescriptia raspunderii
penale, nedemnitatea se poate declara daca acele fapte au fost constatate printr-o hotarare judecatoreasca civila definitiva. In acest caz, termenul de un an curge de la
aparitia cauzei de impiedicare a condamnarii, daca aceasta a intervenit dupa deschiderea mostenirii.
(5) In cazurile prevazute la alin. (1) lit. b) si c), termenul de un an curge de la data cand succesibilul a cunoscut motivul de nedemnitate, daca aceasta data este
ulterioara deschiderii mostenirii.
(6) Comuna, orasul sau, dupa caz, municipiul in a carui raza teritoriala se aflau bunurile la data deschiderii mostenirii poate introduce actiunea prevazuta la alin. (2), in
cazul in care, cu exceptia autorului uneia dintre faptele prevazute la alin. (1), nu mai exista alti succesibili. Dispozitiile alin. (2)—
(5) se aplica in mod corespunzator.

Efectele nedemnitatii Art. 960
(1) Nedemnul este inlaturat atat de la mostenirea legala, cat si de la cea testamentara.
(2) Posesia exercitata de nedemn asupra bunurilor mostenirii este considerata posesie de rea-credinta.
(3) Actele de conservare, precum si actele de administrare, in masura in care profita mostenitorilor, incheiate intre nedemn si terti, sunt valabile. De asemenea, se
mentin si actele de dispozitie cu titlu oneros incheiate intre nedemn si tertii dobanditori de buna-credinta, regulile din materia cartii funciare fiind insa aplicabile.

Inlaturarea efectelor nedemnitatii Art. 961
(1) Efectele nedemnitatii de drept sau judiciare pot fi inlaturate expres prin testament sau printr-un act autentic notarial de catre cel care lasa mostenirea.
Fara o declaratie expresa, nu constituie inlaturare a efectelor nedemnitatii legatul lasat nedemnului dupa savarsirea faptei care atrage nedemnitatea.
(2) Efectele nedemnitatii nu pot fi inlaturate prin reabilitarea nedemnului, amnistie intervenita dupa condamnare, gratiere sau prin prescriptia executarii pedepsei
penale.

Vocatia la mostenire Art. 962
Pentru a putea mosteni, o persoana trebuie sa aiba calitatea ceruta de lege sau sa fi fost desemnata de catre defunct prin testament.
Titlul II – Mostenirea legala

Capitolul I – Dispozitii generale
Mostenitorii legali Art. 963
(1) Mostenirea se cuvine, in ordinea si dupa regulile stabilite in prezentul titlu, sotului supravietuitor si rudelor defunctului, si anume descendentilor, ascendentilor si
colateralilor acestuia, dupa caz.
(2) Descendentii si ascendentii au vocatie la mostenire indiferent de gradul de rudenie cu defunctul, iar colateralii numai pana la gradul al patrulea inclusiv.
(3) In lipsa mostenitorilor legali sau testamentari, patrimoniul defunctului se transmite comunei, orasului sau, dupa caz, municipiului in a carui raza teritoriala se aflau
bunurile la data deschiderii mostenirii.

Principiile generale ale devolutiunii legale a mostenirii Art. 964
(1) Rudele defunctului vin la mostenire in urmatoarea ordine:
a) clasa intai: descendentii;
b) clasa a doua: ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati;
c) clasa a treia: ascendentii ordinari;
d) clasa a patra: colateralii ordinari.
(2) Daca in urma dezmostenirii rudele defunctului din clasa cea mai apropiata nu pot culege intreaga mostenire, atunci partea ramasa se atribuie rudelor din clasa
subsecventa care indeplinesc conditiile pentru a mosteni.
(3) Inauntrul fiecarei clase, rudele de gradul cel mai apropiat cu defunctul inlatura de la mostenire rudele de grad mai indepartat, cu exceptia cazurilor pentru care
legea dispune altfel.
(4) Intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi grad, mostenirea se imparte in mod egal, daca legea nu prevede altfel.
Capitolul II – Reprezentarea succesorala
Notiune Art. 965
Prin reprezentare succesorala, un mostenitor legal de un grad mai indepartat, numit reprezentant, urca, in virtutea legii, in drepturile ascendentului sau, numit
reprezentat, pentru a culege partea din mostenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia daca nu ar fi fost nedemn fata de defunct sau decedat la data deschiderii mostenirii.

Domeniul de aplicare Art. 966
(1) Pot veni la mostenire prin reprezentare succesorala numai descendentii copiilor defunctului si descendentii fratilor sau surorilor defunctului.
(2) In limitele prevazute la alin. (1) si daca sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 967, reprezentarea opereaza in toate cazurile, fara a deosebi dupa cum
reprezentantii sunt rude de acelasi grad ori de grade diferite in raport cu defunctul.

Conditii Art. 967
(1) Poate fi reprezentata persoana lipsita de capacitatea de a mosteni, precum si nedemnul, chiar aflat in viata la data deschiderii mostenirii.
(2) Pentru a veni prin reprezentare succesorala la mostenirea defunctului, reprezentantul trebuie sa indeplineasca toate conditiile generale pentru a-l mosteni pe acesta.
(3) Reprezentarea opereaza chiar daca reprezentantul este nedemn fata de reprezentat sau a renuntat la mostenirea lasata de acesta ori a fost dezmostenit de el.

Efectul general al reprezentarii succesorale Art. 968
(1) In cazurile in care opereaza reprezentarea succesorala, mostenirea se imparte pe tulpina.
(2) Prin tulpina se intelege:
— inauntrul clasei intai, descendentul de gradul intai care culege mostenirea sau este reprezentat la mostenire;
— inauntrul clasei a doua, colateralul privilegiat de gradul al doilea care culege mostenirea sau este reprezentat la mostenire.
(3) Daca aceeasi tulpina a produs mai multe ramuri, in cadrul fiecarei ramuri subdivizarea se face tot pe tulpina, partea cuvenita descendentilor de acelasi grad din
aceeasi ramura impartindu-se intre ei in mod egal.

Efectul particular al reprezentarii succesorale Art. 969
(1) Copiii nedemnului conceputi inainte de deschiderea mostenirii de la care nedemnul a fost exclus vor raporta la mostenirea acestuia din urma bunurile pe care le-au
mostenit prin reprezentarea nedemnului, daca vin la mostenirea lui in concurs cu alti copii ai sai, conceputi dupa deschiderea mostenirii de la care a fost inlaturat
nedemnul. Raportul se face numai in cazul si in masura in care valoarea bunurilor primite prin reprezentarea nedemnului a depasit valoarea pasivului succesoral pe care
reprezentantul a trebuit sa il suporte ca urmare a reprezentarii.
(2) Raportul se face potrivit dispozitiilor prevazute in sectiunea a 2-a a cap. IV din titlul IV al prezentei carti.
Capitolul III – Mostenitorii legali
Sectiunea 1 – Sotul supravietuitor
Conditii Art. 970
Sotul supravietuitor il mosteneste pe sotul decedat daca, la data deschiderii mostenirii, nu exista o hotarare de divort definitiva.

Vocatia la mostenire a sotului supravietuitor Art. 971
(1) Sotul supravietuitor este chemat la mostenire in concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori legali.
(2) In absenta persoanelor prevazute la alin. (1) sau daca niciuna dintre ele nu vrea ori nu poate sa vina la mostenire, sotul supravietuitor culege intreaga mostenire.

Cota succesorala a sotului supravietuitor Art. 972
(1) Cota sotului supravietuitor este de:
a) un sfert din mostenire, daca vine in concurs cu descendentii defunctului;
b) o treime din mostenire, daca vine in concurs atat cu ascendenti privilegiati, cat si cu colaterali privilegiati ai defunctului;
c) o jumatate din mostenire, daca vine in concurs fie numai cu ascendenti privilegiati, fie numai cu colaterali privilegiati ai defunctului;
d) trei sferturi din mostenire, daca vine in concurs fie cu ascendenti ordinari, fie cu colaterali ordinari ai defunctului.
(2) Cota sotului supravietuitor in concurs cu mostenitori legali apartinand unor clase diferite se stabileste ca si cand acesta ar fi venit in concurs numai cu cea mai
apropiata dintre ele.
(3) Daca, in urma casatoriei putative, doua sau mai multe persoane au situatia unui sot supravietuitor, cota stabilita potrivit alin. (1) si (2) se imparte in mod egal intre
acestea.

Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor Art. 973
(1) Sotul supravietuitor care nu este titular al niciunui drept real de a folosi o alta locuinta corespunzatoare nevoilor sale beneficiaza de un drept de abitatie asupra
casei in care a locuit pana la data deschiderii mostenirii, daca aceasta casa face parte din bunurile mostenirii.
(2) Dreptul de abitatie este gratuit, inalienabil si insesizabil.
(3) Oricare dintre mostenitori poate cere fie restrangerea dreptului de abitatie, daca locuinta nu este necesara in intregime sotului supravietuitor, fie schimbarea
obiectului abitatiei, daca pune la dispozitia sotului supravietuitor o alta locuinta corespunzatoare.
(4) Dreptul de abitatie se stinge la partaj, dar nu mai devreme de un an de la data deschiderii mostenirii. Acest drept inceteaza, chiar inainte de implinirea termenului
de un an, in caz de recasatorire a sotului supravietuitor.
(5) Toate litigiile cu privire la dreptul de abitatie reglementat prin prezentul articol se solutioneaza de catre instanta competenta sa judece partajul mostenirii, care va
hotari de urgenta, in camera de consiliu.

Dreptul special de mostenire al sotului supravietuitor Art. 974
Cand nu vine in concurs cu descendentii defunctului, sotul supravietuitor mosteneste, pe langa cota stabilita potrivit art. 972, mobilierul si obiectele de uz casnic care
au fost afectate folosintei comune a sotilor.

Sectiunea 2 – Descendentii defunctului
Dreptul de mostenire al descendentilor Art. 975
(1) Descendentii sunt copiii defunctului si urmasii lor in linie dreapta la nesfarsit.
(2) Descendentii defunctului inlatura mostenitorii din celelalte clase si vin la mostenire in ordinea proximitatii gradului de rudenie. Dispozitiile art. 964 alin. (2) se aplica
in mod corespunzator.
(3) In concurs cu sotul supravietuitor, descendentii defunctului, indiferent de numarul lor, culeg impreuna trei sferturi din mostenire.
(4) Mostenirea sau partea din mostenire care li se cuvine descendentilor se imparte intre acestia in mod egal, cand vin la mostenire in nume propriu, ori pe tulpina,
cand vin la mostenire prin reprezentare succesorala.

Sectiunea 3 – Ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati
Vocatia la mostenire a ascendentilor privilegiati si a colateralilor privilegiati Art. 976
(1) Ascendentii privilegiati sunt tatal si mama defunctului.
(2) Colateralii privilegiati sunt fratii si surorile defunctului, precum si descendentii acestora, pana la al patrulea grad inclusiv cu defunctul.
(3) Ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati vin la mostenire daca descendentii nu indeplinesc conditiile necesare pentru a mosteni. Dispozitiile art. 963 alin. (2)
se aplica in mod corespunzator.

Impartirea mostenirii intre sotul supravietuitor, ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati Art. 977
(1) Daca sotul supravietuitor vine la mostenire in concurs atat cu ascendenti privilegiati, cat si cu colaterali privilegiati ai defunctului, partea cuvenita clasei a doua este
de doua treimi din mostenire.
(2) Daca sotul supravietuitor vine la mostenire in concurs fie numai cu ascendenti privilegiati, fie numai cu colaterali privilegiati ai defunctului, partea cuvenita clasei a
doua este de o jumatate din mostenire.

Impartirea mostenirii intre ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati Art. 978
Mostenirea sau partea din mostenire cuvenita ascendentilor privilegiati si colateralilor privilegiati se imparte intre acestia in functie de numarul ascendentilor privilegiati
care vin la mostenire, dupa cum urmeaza:
a) in cazul in care la mostenire vine un singur parinte, acesta va culege un sfert, iar colateralii privilegiati, indiferent de numarul lor, vor culege trei sferturi;
b) in cazul in care la mostenire vin 2 parinti, acestia vor culege impreuna o jumatate, iar colateralii privilegiati, indiferent de numarul lor, vor culege cealalta jumatate.

Absenta ascendentilor privilegiati sau a colateralilor privilegiati Art. 979
(1) In cazul in care colateralii privilegiati nu indeplinesc conditiile necesare pentru a mosteni, ascendentii privilegiati vor culege mostenirea sau partea din mostenire
cuvenita clasei a doua.
(2) In cazul in care ascendentii privilegiati nu indeplinesc conditiile necesare pentru a mosteni, colateralii privilegiati vor culege mostenirea sau partea din mostenire
cuvenita clasei a doua.

Impartirea mostenirii intre ascendentii privilegiati Art. 980
Mostenirea sau partea din mostenire cuvenita ascendentilor privilegiati se imparte intre acestia in mod egal.

Impartirea mostenirii intre colateralii privilegiati Art. 981
(1) Mostenirea sau partea din mostenire cuvenita colateralilor privilegiati se imparte intre acestia in mod egal.
(2) In cazul in care colateralii privilegiati vin la mostenire prin reprezentare succesorala, mostenirea sau partea din mostenire ce li se cuvine se imparte intre ei pe
tulpina.
(3) In cazul in care colateralii privilegiati sunt rude cu defunctul pe linii colaterale diferite, mostenirea sau partea din mostenire ce li se cuvine se imparte, in mod egal,
intre linia materna si cea paterna. In cadrul fiecarei linii, sunt aplicabile dispozitiile alin. (1) si (2).
(4) In ipoteza prevazuta la alin. (3), colateralii privilegiati care sunt rude cu defunctul pe ambele linii vor culege, pe fiecare dintre acestea, partea din mostenire ce li se
cuvine.

Sectiunea 4 – Ascendentii ordinari
Dreptul de mostenire al ascendentilor ordinari Art. 982
(1) Ascendentii ordinari sunt rudele in linie dreapta ascendenta ale defunctului, cu exceptia parintilor acestuia.
(2) Ascendentii ordinari vin la mostenire daca descendentii, ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati nu indeplinesc conditiile necesare pentru a mosteni.
Dispozitiile art. 964 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.
(3) Ascendentii ordinari vin la mostenire in ordinea gradelor de rudenie cu defunctul.
(4) In concurs cu sotul supravietuitor, ascendentii ordinari ai defunctului, indiferent de numarul lor, culeg impreuna un sfert din mostenire.
(5) Mostenirea sau partea din mostenire cuvenita ascendentilor ordinari de acelasi grad se imparte intre acestia in mod egal.

Sectiunea 5 – Colateralii ordinari
Dreptul de mostenire al colateralilor ordinari Art. 983
(1) Colateralii ordinari sunt rudele colaterale ale defunctului pana la gradul al patrulea inclusiv, cu exceptia colateralilor privilegiati.
(2) Colateralii ordinari vin la mostenire daca descendentii, ascendentii privilegiati, colateralii privilegiati si ascendentii ordinari nu indeplinesc conditiile necesare pentru
a mosteni. Dispozitiile art. 964 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.
(3) Colateralii ordinari vin la mostenire in ordinea gradelor de rudenie cu defunctul.
(4) In concurs cu sotul supravietuitor, colateralii ordinari ai defunctului, indiferent de numarul lor, culeg impreuna un sfert din mostenire.
(5) Mostenirea sau partea din mostenire cuvenita colateralilor ordinari de acelasi grad se imparte intre acestia in mod egal.
Titlul III – Liberalitatile

Capitolul I – Dispozitii comune
Sectiunea 1 – Dispozitii preliminare
Notiune si categorii Art. 984
(1) Liberalitatea este actul juridic prin care o persoana dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, in tot sau in parte, in favoarea unei alte persoane.
(2) Nu se pot face liberalitati decat prin donatie sau prin legat cuprins in testament.

Donatia Art. 985
Donatia este contractul prin care, cu intentia de a gratifica, o parte, numita donator, dispune in mod irevocabil de un bun in favoarea celeilalte parti, numita donatar.

Legatul Art. 986
Legatul este dispozitia testamentara prin care testatorul stipuleaza ca, la decesul sau, unul sau mai multi legatari sa dobandeasca intregul sau patrimoniu, o fractiune din
acesta sau anumite bunuri determinate.

Sectiunea 2 – Capacitatea in materie de liberalitati
Capacitatea de folosinta Art. 987
(1) Orice persoana poate face si primi liberalitati, cu respectarea regulilor privind capacitatea.
(2) Conditia capacitatii de a dispune prin liberalitati trebuie indeplinita la data la care dispunatorul isi exprima consimtamantul.
(3) Conditia capacitatii de a primi o donatie trebuie indeplinita la data la care donatarul accepta donatia.
(4) Conditia capacitatii de a primi un legat trebuie indeplinita la data deschiderii mostenirii testatorului.

Lipsa capacitatii depline de exercitiu a dispunatorului Art. 988
(1) Cel lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa nu poate dispune de bunurile sale prin liberalitati, cu exceptia cazurilor prevazute de
lege.
(2) Sub sanctiunea nulitatii relative, nici chiar dupa dobandirea capacitatii depline de exercitiu persoana nu poate dispune prin liberalitati in folosul celui care a avut
calitatea de reprezentant ori ocrotitor legal al sau, inainte ca acesta sa fi primit de la instanta de tutela descarcare pentru gestiunea sa. Se excepteaza situatia in care
reprezentantul ori, dupa caz, ocrotitorul legal este ascendentul dispunatorului.

Desemnarea beneficiarului liberalitatii Art. 989
(1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, dispunatorul trebuie sa il determine pe beneficiarul liberalitatii ori cel putin sa prevada criteriile pe baza carora acest beneficiar sa
poata fi determinat la data la care liberalitatea produce efecte juridice.
(2) Persoana care nu exista la data intocmirii liberalitatii poate beneficia de o liberalitate daca aceasta este facuta in favoarea unei persoane capabile, cu sarcina pentru
aceasta din urma de a transmite beneficiarului obiectul liberalitatii indata ce va fi posibil.
(3) Sub sanctiunea nulitatii absolute, dispunatorul nu poate lasa unui tert dreptul de a-l desemna pe beneficiarul liberalitatii sau de a stabili obiectul acesteia. Cu toate
acestea, repartizarea bunurilor transmise prin legat unor persoane desemnate de testator poate fi lasata la aprecierea unui tert.
(4) Este valabila liberalitatea facuta unei persoane desemnate de dispunator, cu o sarcina in favoarea unei persoane alese fie de gratificat, fie de un tert desemnat, la
randul sau, tot de catre dispunator.

Incapacitatile speciale Art. 990
(1) Sunt anulabile liberalitatile facute medicilor, farmacistilor sau altor persoane, in perioada in care, in mod direct sau indirect, ii acordau ingrijiri de specialitate
dispunatorului pentru boala care este cauza a decesului.
(2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1): a) liberalitatile facute sotului, rudelor in linie dreapta sau colateralilor privilegiati; b) liberalitatile facute altor rude pana la
al patrulea grad inclusiv, daca, la data liberalitatii, dispunatorul nu are sot si nici rude in linie dreapta sau colaterali privilegiati.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) sunt aplicabile si in privinta preotilor sau a altor persoane care acordau asistenta religioasa in timpul bolii care este cauza a decesului.
(4) Daca dispunatorul a decedat din cauza bolii, termenul de prescriptie a dreptului la actiunea in anulare curge de la data la care mostenitorii au luat cunostinta de
existenta liberalitatii.
(5) In cazul in care dispunatorul s-a restabilit, legatul devine valabil, iar actiunea in anularea donatiei poate fi introdusa in termen de 3 ani de la data la care
dispunatorul s-a restabilit.

Incapacitatile speciale in materia legatelor Art. 991
Sunt anulabile legatele in favoarea:
a) notarului public care a autentificat testamentul;
b) interpretului care a participat la procedura de autentificare a testamentului;
c) martorilor, in cazurile prevazute la art. 1.043 alin. (2) si art. 1.047 alin. (3);
d) agentilor instrumentatori, in cazurile prevazute la art. 1.047;
e) persoanelor care au acordat, in mod legal, asistenta juridica la redactarea testamentului.

Simulatia Art. 992
(1) Sanctiunea nulitatii relative prevazute la art. 988 alin. (2), art. 990 si 991 se aplica si liberalitatilor deghizate sub forma unui contract cu titlu oneros sau facute unei
persoane interpuse.
(2) Sunt prezumate pana la proba contrara ca fiind persoane interpuse ascendentii, descendentii si sotul persoanei incapabile de a primi liberalitati, precum si
ascendentii si descendentii sotului acestei persoane.

Sectiunea 3 – Substitutiile fideicomisare
Notiune Art. 993
Dispozitia prin care o persoana, denumita instituit, este insarcinata sa administreze bunul sau bunurile care constituie obiectul liberalitatii si sa le transmita unui tert,
denumit substituit, desemnat de dispunator, nu produce efecte decat in cazul in care este permisa de lege.

Substitutia fideicomisara Art. 994
(1) O liberalitate poate fi grevata de o sarcina care consta in obligatia instituitului, donatar sau legatar, de a administra bunurile care constituie obiectul liberalitatii si de
a le transmite, la decesul sau, substituitului desemnat de dispunator.
(2) Instituitului i se aplica in mod corespunzator dispozitiile din prezentul cod referitoare la fiduciar.
(3) Incapacitatile de a dispune se apreciaza in raport cu dispunatorul, iar cele de a primi, in raport cu instituitul si cu substituitul.

Efectele cu privire la bunuri Art. 995
(1) Sarcina prevazuta la art. 994 produce efecte numai cu privire la bunurile care au constituit obiectul liberalitatii si care la data decesului instituitului pot fi identificate
si se afla in patrimoniul sau.
(2) Atunci cand liberalitatea are ca obiect valori mobiliare, sarcina produce efecte si asupra valorilor mobiliare care le inlocuiesc.
(3) Daca liberalitatea are ca obiect drepturi supuse formalitatilor de publicitate, sarcina trebuie sa respecte aceleasi formalitati. In cazul imobilelor, sarcina este supusa
notarii in cartea funciara.

Drepturile substituitului Art. 996
(1) Drepturile substituitului se nasc la moartea instituitului.
(2) Substituitul dobandeste bunurile care constituie obiectul liberalitatii ca efect al vointei dispunatorului.
(3) Substituitul nu poate fi, la randul sau, supus obligatiei de administrare si de transmitere a bunurilor.

Garantiile si asigurarile Art. 997
In vederea executarii sarcinii, dispunatorul poate impune instituitului constituirea de garantii si incheierea unor contracte de asigurare.

Imputarea sarcinii asupra cotitatii disponibile Art. 998
Daca instituitul este mostenitor rezervatar al dispunatorului, sarcina nu poate incalca rezerva sa succesorala.

Acceptarea donatiei dupa decesul dispunatorului Art. 999
Oferta de donatie facuta substituitului poate fi acceptata de acesta si dupa decesul dispunatorului.

Ineficacitatea substitutiei Art. 1.000
Atunci cand substituitul predecedeaza instituitului sau renunta la beneficiul liberalitatii, bunul revine instituitului, cu exceptia cazului in care s-a prevazut ca bunul va fi
cules de mostenitorii substituitului ori a fost desemnat un al doilea substituit.

Sectiunea 4 – Liberalitatile reziduale
Notiune Art. 1.001
Dispunatorul poate stipula ca substituitul sa fie gratificat cu ceea ce ramane, la data decesului instituitului, din donatiile sau legatele facute in favoarea acestuia din urma.

Dreptul de dispozitie al instituitului Art. 1.002
Liberalitatea reziduala nu il impiedica pe instituit sa incheie acte cu titlu oneros si nici sa retina bunurile ori sumele obtinute in urma incheierii acestora.

Interdictia de a dispune cu titlu gratuit Art. 1.003
(1) Instituitul nu poate dispune prin testament de bunurile care au constituit obiectul unei liberalitati reziduale.
(2) Dispunatorul poate interzice instituitului sa dispuna de bunuri prin donatie. Cu toate acestea, atunci cand este mostenitor rezervatar al dispunatorului, instituitul
pastreaza posibilitatea de a dispune prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte de bunurile care au constituit obiectul donatiilor imputate asupra rezervei sale
succesorale.

Independenta patrimoniala a instituitului Art. 1.004
Instituitul nu este tinut sa dea socoteala dispunatorului ori mostenitorilor acestuia.

Aplicarea regulilor substitutiei fideicomisare Art. 1.005
Dispozitiile prevazute la art. 995, art. 996 alin. (2), art. 997, 999 si 1.000 sunt aplicabile liberalitatilor reziduale.

Sectiunea 5 – Revizuirea conditiilor si sarcinilor
Domeniul de aplicare Art. 1.006
Daca, din cauza unor situatii imprevizibile si neimputabile beneficiarului, survenite acceptarii liberalitatii, indeplinirea conditiilor sau executarea sarcinilor care afecteaza
liberalitatea a devenit extrem de dificila ori excesiv de oneroasa pentru beneficiar, acesta poate cere revizuirea sarcinilor sau a conditiilor.

Solutionarea cererii de revizuire Art. 1.007
(1) Cu respectarea, pe cat posibil, a vointei dispunatorului, instanta de judecata sesizata cu cererea de revizuire poate sa dispuna modificari cantitative sau calitative
ale conditiilor sau ale sarcinilor care afecteaza liberalitatea ori sa le grupeze cu acelea similare provenind din alte liberalitati.
(2) Instanta de judecata poate autoriza instrainarea partiala sau totala a obiectului liberalitatii, stabilind ca pretul sa fie folosit in scopuri conforme cu vointa
dispunatorului, precum si orice alte masuri care sa mentina pe cat posibil destinatia urmarita de acesta.

Inlaturarea efectelor revizuirii Art. 1.008
Daca motivele care au determinat revizuirea conditiilor sau a sarcinilor nu mai subzista, persoana interesata poate cere inlaturarea pentru viitor a efectelor revizuirii.

Sectiunea 6 – Dispozitii speciale
Clauzele considerate nescrise Art. 1.009
(1) Este considerata nescrisa clauza prin care, sub sanctiunea desfiintarii liberalitatii sau restituirii obiectului acesteia, beneficiarul este obligat sa nu conteste validitatea
unei clauze de inalienabilitate ori sa nu solicite revizuirea conditiilor sau a sarcinilor.
(2) De asemenea, este considerata nescrisa dispozitia testamentara prin care se prevede dezmostenirea ca sanctiune pentru incalcarea obligatiilor prevazute la alin. (1)
sau pentru contestarea dispozitiilor din testament care aduc atingere drepturilor mostenitorilor rezervatari ori sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri.

Confirmarea liberalitatilor Art. 1.010
Confirmarea unei liberalitati de catre mostenitorii universali ori cu titlu universal ai dispunatorului atrage renuntarea la dreptul de a opune viciile de forma sau orice alte
motive de nulitate, fara ca prin aceasta renuntare sa se prejudicieze drepturile tertilor.
Capitolul II – Donatia
Sectiunea 1 – Incheierea contractului
Forma donatiei Art. 1.011
(1) Donatia se incheie prin inscris autentic, sub sanctiunea nulitatii absolute.
(2) Nu sunt supuse dispozitiei alin. (1) donatiile indirecte, cele deghizate si darurile manuale.
(3) Bunurile mobile care constituie obiectul donatiei trebuie enumerate si evaluate intr-un inscris, chiar sub semnatura privata, sub sanctiunea nulitatii absolute a
donatiei.
(4) Bunurile mobile corporale cu o valoare de pana la 25.000 lei pot face obiectul unui dar manual, cu exceptia cazurilor prevazute de lege. Darul manual se incheie
valabil prin acordul de vointe al partilor, insotit de traditiunea bunului.

Inregistrarea donatiei autentice Art. 1.012
In scop de informare a persoanelor care justifica existenta unui interes legitim, notarul care autentifica un contract de donatie are obligatia sa inscrie de indata acest
contract in registrul national notarial, tinut in format electronic, potrivit legii. Dispozitiile in materie de carte funciara raman aplicabile.

Formarea contractului Art. 1.013
(1) Oferta de donatie poate fi revocata cat timp ofertantul nu a luat cunostinta de acceptarea destinatarului. Incapacitatea sau decesul ofertantului atrage caducitatea
acceptarii.
(2) Oferta nu mai poate fi acceptata dupa decesul destinatarului ei. Mostenitorii destinatarului pot insa comunica acceptarea facuta de acesta.
(3) Oferta de donatie facuta unei persoane lipsite de capacitate de exercitiu se accepta de catre reprezentantul legal.
(4) Oferta de donatie facuta unei persoane cu capacitate de exercitiu restransa poate fi acceptata de catre aceasta, cu incuviintarea ocrotitorului legal.

Promisiunea de donatie Art. 1.014
(1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, promisiunea de donatie este supusa formei autentice.
(2) In caz de neexecutare din partea promitentului, promisiunea de donatie nu confera beneficiarului decat dreptul de a pretinde daune-interese echivalente cu
cheltuielile pe care le-a facut si avantajele pe care le-a acordat tertilor in considerarea promisiunii.

Principiul irevocabilitatii Art. 1.015
(1) Donatia nu este valabila atunci cand cuprinde clauze ce permit donatorului sa o revoce prin vointa sa.
(2) Astfel, este lovita de nulitate absoluta donatia care:
a) este afectata de o conditie a carei realizare depinde exclusiv de vointa donatorului;
b) impune donatarului plata datoriilor pe care donatorul le-ar contracta in viitor, daca valoarea maxima a acestora nu este determinata in contractul de donatie;
c) confera donatorului dreptul de a denunta unilateral contractul;
d) permite donatorului sa dispuna in viitor de bunul donat, chiar daca donatorul moare fara sa fi dispus de acel bun. Daca dreptul de a dispune vizeaza doar o parte
din bunurile donate, nulitatea opereaza numai in privinta acestei parti.

Intoarcerea conventionala Art. 1.016
(1) Contractul poate sa prevada intoarcerea bunurilor daruite, fie pentru cazul cand donatarul ar predeceda donatorului, fie pentru cazul cand atat donatarul, cat si
descendentii sai ar predeceda donatorului.
(2) In cazul in care donatia are ca obiect bunuri supuse unor formalitati de publicitate, atat dreptul donatarului, cat si dreptul de intoarcere sunt supuse acestor
formalitati.

Sectiunea 2 – Efectele donatiei
Raspunderea donatorului Art. 1.017
In executarea donatiei, dispunatorul raspunde numai pentru dol si culpa grava.

Garantia contra evictiunii Art. 1.018
(1) Donatorul nu raspunde pentru evictiune decat daca a promis expres garantia sau daca evictiunea decurge din fapta sa ori dintr-o imprejurare care afecteaza
dreptul transmis, pe care a cunoscut-o si nu a comunicat-o donatarului la incheierea contractului.
(2) In cazul donatiei cu sarcini, in limita valorii acestora, donatorul raspunde pentru evictiune ca si vanzatorul.

Garantia contra viciilor ascunse Art. 1.019
(1) Donatorul nu raspunde pentru viciile ascunse ale bunului donat.
(2) Totusi, daca a cunoscut viciile ascunse si nu le-a adus la cunostinta donatarului la incheierea contractului, donatorul este tinut sa repare prejudiciul cauzat
donatarului prin aceste vicii.
(3) In cazul donatiei cu sarcini, in limita valorii acestora, donatorul raspunde pentru viciile ascunse ca si vanzatorul.

Sectiunea 3 – Revocarea donatiei
§1. Dispozitii comune

Cauzele de revocare Art. 1.020
Donatia poate fi revocata pentru ingratitudine si pentru neexecutarea fara justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul.

Modul de operare Art. 1.021
Revocarea pentru ingratitudine si pentru neindeplinirea sarcinilor nu opereaza de drept.

Revocarea promisiunii de donatie Art. 1.022
(1) Promisiunea de donatie se revoca de drept daca anterior executarii sale se iveste unul dintre cazurile de revocare pentru ingratitudine prevazute la art. 1023.
(2) De asemenea, promisiunea de donatie se revoca de drept si atunci cand, anterior executarii sale, situatia materiala a promitentului s-a deteriorat intr-o asemenea
masura incat executarea promisiunii a devenit excesiv de oneroasa pentru acesta ori promitentul a devenit insolvabil.

§2. Revocarea pentru ingratitudine

Cazuri Art. 1.023
Donatia se revoca pentru ingratitudine in urmatoarele cazuri:
a) daca donatarul a atentat la viata donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, stiind ca altii intentioneaza sa atenteze, nu l-a instiintat;
b) daca donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave fata de donator;
c) daca donatarul refuza in mod nejustificat sa asigure alimente donatorului ajuns in nevoie, in limita valorii actuale a bunului donat, tinandu-se insa seama de starea in
care se afla bunul la momentul donatiei.

Cererea de revocare Art. 1.024
(1) Dreptul la actiunea prin care se solicita revocarea pentru ingratitudine se prescrie in termen de un an din ziua in care donatorul a stiut ca donatarul a savarsit fapta
de ingratitudine.
(2) Actiunea in revocare pentru ingratitudine poate fi exercitata numai impotriva donatarului. Daca donatarul moare dupa introducerea actiunii, aceasta poate fi
continuata impotriva mostenitorilor.
(3) Cererea de revocare nu poate fi introdusa de mostenitorii donatorului, cu exceptia cazului in care donatorul a decedat in termenul prevazut la alin. (1) fara sa il fi
iertat pe donatar. De asemenea, mostenitorii pot introduce actiunea in revocare in termen de un an de la data mortii donatorului, daca acesta a decedat fara sa fi
cunoscut cauza de revocare.
(4) Actiunea pornita de donator poate fi continuata de mostenitorii acestuia.

Efectele generale ale revocarii Art. 1.025
(1) In caz de revocare pentru ingratitudine, daca restituirea in natura a bunului donat nu este posibila, donatarul va fi obligat sa plateasca valoarea acestuia, socotita la
data solutionarii cauzei.
(2) In urma revocarii donatiei pentru ingratitudine, donatarul va fi obligat sa restituie fructele pe care le-a perceput incepand cu data introducerii cererii de revocare a
donatiei.

Efectele speciale ale revocarii Art. 1.026
Revocarea pentru ingratitudine nu are niciun efect in privinta drepturilor reale asupra bunului donat dobandite de la donatar, cu titlu oneros, de catre tertii de buna-
credinta si nici asupra garantiilor constituite in favoarea acestora. In cazul bunurilor supuse unor formalitati de publicitate, dreptul tertului trebuie sa fi fost inscris
anterior inregistrarii cererii de revocare in registrele de publicitate aferente.

§3. Revocarea pentru neexecutarea sarcinii

Actiunile in caz de neexecutare a sarcinii Art. 1.027
(1) Daca donatarul nu indeplineste sarcina la care s-a obligat, donatorul sau succesorii sai in drepturi pot cere fie executarea sarcinii, fie revocarea donatiei.
(2) In cazul in care sarcina a fost stipulata in favoarea unui tert, acesta poate cere numai executarea sarcinii.
(3) Dreptul la actiunea prin care se solicita executarea sarcinii sau revocarea donatiei se prescrie in termen de 3 ani de la data la care sarcina trebuia executata.

Intinderea obligatiei de executare Art. 1.028
Donatarul este tinut sa indeplineasca sarcina numai in limita valorii bunului donat, actualizata la data la care sarcina trebuia indeplinita.

Efecte Art. 1.029
Cand donatia este revocata pentru neindeplinirea sarcinilor, bunul reintra in patrimoniul donatorului liber de orice drepturi constituite intre timp asupra lui, sub rezerva
dispozitiilor art. 1.648.

Sectiunea 4 – Donatiile facute viitorilor soti in vederea casatoriei si donatiile intre soti
Caducitatea donatiilor Art. 1.030
Donatiile facute viitorilor soti sau unuia dintre ei, sub conditia incheierii casatoriei, nu produc efecte in cazul in care casatoria nu se incheie.

Revocabilitatea donatiei intre soti Art. 1.031
Orice donatie incheiata intre soti este revocabila numai in timpul casatoriei.

Nulitatea donatiei intre soti Art. 1.032
Nulitatea casatoriei atrage nulitatea relativa a donatiei facute sotului de rea-credinta.

Donatiile simulate Art. 1.033
(1) Este lovita de nulitate orice simulatie in care donatia reprezinta contractul secret in scopul de a eluda revocabilitatea donatiilor intre soti.
(2) Este prezumata persoana interpusa, pana la proba contrara, orice ruda a donatarului la a carei mostenire acesta ar avea vocatie in momentul donatiei si care nu a
rezultat din casatoria cu donatorul.
Capitolul III – Testamentul
Sectiunea 1 – Dispozitii generale
Notiune Art. 1.034
Testamentul este actul unilateral, personal si revocabil prin care o persoana, numita testator, dispune, in una dintre formele cerute de lege, pentru timpul cand nu va
mai fi in viata.

Continutul testamentului Art. 1.035
Testamentul contine dispozitii referitoare la patrimoniul succesoral sau la bunurile ce fac parte din acesta, precum si la desemnarea directa sau indirecta a legatarului.
Alaturi de aceste dispozitii sau chiar si in lipsa unor asemenea dispozitii, testamentul poate sa contina dispozitii referitoare la partaj, revocarea dispozitiilor
testamentare anterioare, dezmostenire, numirea de executori testamentari, sarcini impuse legatarilor sau mostenitorilor legali si alte dispozitii care produc efecte dupa
decesul testatorului.

Testamentul reciproc Art. 1.036
Sub sanctiunea nulitatii absolute a testamentului, doua sau mai multe persoane nu pot dispune, prin acelasi testament, una in favoarea celeilalte sau in favoarea unui
tert.

Proba testamentului Art. 1.037
(1) Orice persoana care pretinde un drept ce se intemeiaza pe un testament trebuie sa dovedeasca existenta si continutul lui in una dintre formele prevazute de lege.
(2) Daca testamentul a disparut printr-un caz fortuit sau de forta majora ori prin fapta unui tert, fie dupa moartea testatorului, fie in timpul vietii sale, insa fara ca acesta
sa ii fi cunoscut disparitia, valabilitatea formei si cuprinsul testamentului vor putea fi dovedite prin orice mijloc de proba.

Consimtamantul testatorului Art. 1.038
(1) Testamentul este valabil numai daca testatorul a avut discernamant si consimtamantul sau nu a fost viciat.
(2) Dolul poate atrage anularea testamentului chiar daca manoperele dolosive nu au fost savarsite de beneficiarul dispozitiilor testamentare si nici nu au fost cunoscute
de catre acesta.

Interpretarea testamentului Art. 1.039
(1) Regulile de interpretare a contractelor sunt aplicabile si testamentului, in masura in care sunt compatibile cu caracterele juridice ale acestuia.
(2) Elementele extrinseci inscrisului testamentar pot fi folosite numai in masura in care se sprijina pe cele intrinseci.
(3) Legatul in favoarea creditorului nu este prezumat a fi facut in compensatia creantei sale.

Sectiunea 2 – Formele testamentului
Formele testamentului ordinar Art. 1.040
Testamentul ordinar poate fi olograf sau autentic.

Testamentul olograf Art. 1.041
Sub sanctiunea nulitatii absolute, testamentul olograf trebuie scris in intregime, datat si semnat de mana testatorului.

Deschiderea testamentului olograf Art. 1.042
(1) Inainte de a fi executat, testamentul olograf se va prezenta unui notar public pentru a fi vizat spre neschimbare.
(2) In cadrul procedurii succesorale, notarul public procedeaza, in conditiile legii speciale, la deschiderea si validarea testamentului olograf si il depune in dosarul
succesoral. Deschiderea testamentului si starea in care se gaseste se constata prin proces-verbal.
(3) Cei interesati pot primi, dupa vizarea spre neschimbare, pe cheltuiala lor, copii legalizate ale testamentului olograf.
(4) Dupa finalizarea procedurii succesorale, originalul testamentului se preda legatarilor, potrivit intelegerii dintre ei, iar in lipsa acesteia, persoanei desemnate prin
hotarare judecatoreasca.

Testamentul autentic Art. 1.043
(1) Testamentul este autentic daca a fost autentificat de un notar public sau de o alta persoana investita cu autoritate publica de catre stat, potrivit legii.
(2) Cu ocazia autentificarii, testatorul poate fi asistat de unul sau de 2 martori.

Intocmirea testamentului autentic Art. 1.044
(1) Testatorul isi dicteaza dispozitiile in fata notarului, care se ingrijeste de scrierea actului si apoi i-l citeste sau, dupa caz, i-l da sa il citeasca, mentionandu-se expres
indeplinirea acestor formalitati. Daca dispunatorul isi redactase deja actul de ultima vointa, testamentul autentic ii va fi citit de catre notar.
(2) Dupa citire, dispunatorul trebuie sa declare ca actul exprima ultima sa vointa.
(3) Testamentul este apoi semnat de catre testator, iar incheierea de autentificare de catre notar.

Autentificarea in situatii particulare Art. 1.045
(1) In cazul acelora care, din pricina infirmitatii, a bolii sau din orice alte cauze, nu pot semna, notarul public, indeplinind actul, va face mentiune despre aceasta
imprejurare in incheierea pe care o intocmeste, mentiunea astfel facuta tinand loc de semnatura. Mentiunea va fi citita testatorului de catre notar, in prezenta a 2
martori, aceasta formalitate suplinind absenta semnaturii testatorului.
(2) Declaratia de vointa a surdului, mutului sau surdomutului, stiutori de carte, se va da in scris in fata notarului public, prin inscrierea de catre parte, inaintea
semnaturii, a mentiunii „consimt la prezentul act, pe care l-am citit”.
(3) Daca surdul, mutul sau surdomutul este, din orice motiv, in imposibilitate de a scrie, declaratia de vointa se va lua prin interpret, dispozitiile alin. (1) aplicandu-se in
mod corespunzator.
(4) Pentru a lua consimtamantul unui nevazator, notarul public va intreba daca a auzit bine cand i s-a citit cuprinsul testamentului, consemnand aceasta in incheierea de
autentificare.

Inregistrarea testamentului autentic Art. 1.046
In scop de informare a persoanelor care justifica existenta unui interes legitim, notarul care autentifica testamentul are obligatia sa il inscrie, de indata, in Registrul
national notarial tinut in format electronic, potrivit legii. Informatii cu privire la existenta unui testament se pot da numai dupa decesul testatorului.

Testamentele privilegiate Art. 1.047
(1) Se poate intocmi in mod valabil un testament in urmatoarele situatii speciale:
a) in fata unui functionar competent al autoritatii civile locale, in caz de epidemii, catastrofe, razboaie sau alte asemenea imprejurari exceptionale;
b) in fata comandantului vasului sau a celui care il inlocuieste, daca testatorul se afla la bordul unui vas sub pavilionul Romaniei, in cursul unei calatorii maritime sau
fluviale. Testamentul intocmit la bordul unei aeronave este supus acelorasi conditii;
c) in fata comandantului unitatii militare ori a celui care il inlocuieste, daca testatorul este militar sau, fara a avea aceasta calitate, este salariat ori presteaza servicii in
cadrul fortelor armate ale Romaniei si nu se poate adresa unui notar public;
d) in fata directorului, medicului sef al institutiei sanitare sau a medicului sef al serviciului ori, in lipsa acestora, in fata medicului de garda, cat timp dispunatorul este
internat intr-o institutie sanitara in care notarul public nu are acces.
(2) In toate cazurile prevazute la alin. (1) este obligatoriu ca testamentul sa se intocmeasca in prezenta a 2 martori.
(3) Testamentul privilegiat se semneaza de testator, de agentul instrumentator si de cei 2 martori. Daca testatorul sau unul dintre martori nu poate semna, se va face
mentiune despre cauza care l-a impiedicat sa semneze.
(4) Dispozitiile alin. (3) sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute.
(5) Prevederile art. 1.042 se aplica in mod corespunzator si in privinta testamentului privilegiat.

Caducitatea testamentelor privilegiate Art. 1.048
(1) Testamentul privilegiat devine caduc la 15 zile de la data cand dispunatorul ar fi putut sa testeze in vreuna dintre formele ordinare. Termenul se suspenda daca
testatorul a ajuns intr-o stare in care nu ii este cu putinta sa testeze.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplica dispozitiei testamentare prin care se recunoaste un copil.

Testamentul sumelor si valorilor depozitate Art. 1.049
(1) Dispozitiile testamentare privind sumele de bani, valorile sau titlurile de valoare depuse la institutii specializate sunt valabile cu respectarea conditiilor de forma
prevazute de legile speciale aplicabile acestor institutii.
(2) Institutiile specializate nu vor putea proceda la predarea legatului avand ca obiect sume de bani, valori sau titluri de valoare decat in baza hotararii judecatoresti ori
a certificatului de mostenitor care constata valabilitatea dispozitiei testamentare si calitatea de legatar, prevederile referitoare la raport si reductiune fiind aplicabile.
(3) Institutiile de credit au obligatia ca, la instituirea de catre clientii acestora a unei dispozitii testamentare, sa comunice, de indata, mentiunea acesteia in registrul
prevazut la art. 1.046.

Conversiunea formei testamentare Art. 1.050
Un testament nul din cauza unui viciu de forma produce efecte daca indeplineste conditiile prevazute de lege pentru alta forma testamentara.

Sectiunea 3 – Revocarea voluntara a testamentului
Revocarea voluntara expresa Art. 1.051
(1) Un testament nu poate fi revocat expres, in tot sau in parte, decat printr-un act autentic notarial sau printr-un testament ulterior.
(2) Testamentul care revoca un testament anterior poate fi intocmit intr-o forma diferita de aceea a testamentului revocat.
(3) Revocarea expresa a testamentului facuta printr-un act autentic notarial sau printr-un testament autentic se va inscrie de indata de catre notar in registrul national
notarial prevazut la art. 1.046.

Revocarea voluntara tacita Art. 1.052
(1) Testatorul poate revoca testamentul olograf si prin distrugerea, ruperea sau stergerea sa. ?tergerea unei dispozitii a testamentului olograf de catre testator implica
revocarea acelei dispozitii. Modificarile realizate prin stergere se semneaza de catre testator.
(2) Distrugerea, ruperea sau stergerea testamentului olograf, cunoscuta de testator, atrage de asemenea revocarea, cu conditia ca acesta sa fi fost in masura sa il
refaca.
(3) Testamentul ulterior nu il revoca pe cel anterior decat in masura in care contine dispozitii contrare sau incompatibile cu acesta. Efectele revocarii nu sunt inlaturate
in caz de caducitate sau revocare a testamentului ulterior.

Retractarea revocarii Art. 1.053
(1) Dispozitia revocatorie poate fi retractata in mod expres prin act autentic notarial sau prin testament.
(2) Retractarea unei dispozitii revocatorii inlatura efectele revocarii, cu exceptia cazului in care testatorul si-a manifestat vointa in sens contrar sau daca aceasta intentie
a testatorului rezulta din imprejurarile concrete. Dispozitiile art. 1.051 alin. (3) raman aplicabile.
(3) Retractarea unei dispozitii revocatorii facuta printr-un act autentic notarial sau printr-un testament autentic se va inscrie de indata de catre notar in registrul national
notarial prevazut la art. 1.046.

Sectiunea 4 – Legatul
§1. Categorii de legate

Clasificarea legatelor Art. 1.054
(1) Legatele sunt universale, cu titlu universal sau cu titlu particular.
(2) Legatul poate fi pur si simplu, cu termen, sub conditie sau cu sarcina.

Legatul universal Art. 1.055
Legatul universal este dispozitia testamentara care confera uneia sau mai multor persoane vocatie la intreaga mostenire.

Legatul cu titlu universal Art. 1.056
(1) Legatul cu titlu universal este dispozitia testamentara care confera uneia sau mai multor persoane vocatie la o fractiune a mostenirii.
(2) Prin fractiune a mostenirii se intelege:
a) fie proprietatea unei cote-parti din aceasta;
b) fie un dezmembramant al proprietatii asupra totalitatii sau a unei cote-parti din mostenire;
c) fie proprietatea sau un dezmembramant asupra totalitatii ori asupra unei coteparti din universalitatea bunurilor determinate dupa natura sau provenienta lor.

Legatul cu titlu particular Art. 1.057
Orice legat care nu este universal sau cu titlu universal este un legat cu titlu particular.

§2. Efectele legatelor

Fructele bunurilor ce constituie obiectul legatului Art. 1.058
Legatarul are dreptul la fructele bunurilor mostenirii care i se cuvin din ziua deschiderii mostenirii sau din ziua in care legatul produce efecte in privinta sa, cu exceptia
cazului in care cel care a posedat bunurile ce constituie obiectul legatului a fost de buna-credinta.

Drepturile legatarului cu titlu particular Art. 1.059
(1) Legatarul cu titlu particular al unui bun individual determinat dobandeste proprietatea acestuia de la data deschiderii mostenirii.
(2) Legatarul cu titlu particular al unor bunuri de gen este titularul unei creante asupra mostenirii. Daca testatorul nu a prevazut altfel, cel insarcinat cu executarea
acestui legat este obligat a preda bunuri de calitate medie.

Sarcina excesiva a legatului cu titlu particular Art. 1.060
(1) Daca legatarul nu poate indeplini sarcina cu care este grevat legatul sau fara a depasi valoarea bunurilor primite in temeiul acestuia, se va putea libera predand
beneficiarului sarcinii bunurile ce i-au fost lasate prin legat sau valoarea lor.
(2) Valoarea bunurilor lasate prin legat si a sarcinilor va fi aceea de la data deschiderii mostenirii.

Accesoriile bunului care constituie obiectul unui legat cu titlu particular Art. 1.061
(1) Bunul care constituie obiectul unui legat cu titlu particular se preda cu accesoriile sale, in starea in care se gaseste la data deschiderii mostenirii.
(2) Legatul cuprinde si dreptul la actiunea in despagubire pentru prejudiciul adus bunului de catre un tert dupa intocmirea testamentului.
(3) Legatul unui bun care, dupa intocmirea testamentului, a cunoscut cresteri cantitative, calitative sau valorice prin alipire, lucrari autonome, lucrari adaugate sau
achizitionarea altor bunuri in cadrul unei universalitati se prezuma, pana la proba contrara, a viza intreg bunul ori universalitatea rezultata.

Legatul rentei viagere sau al unei creante de intretinere Art. 1.062
Cand obiectul legatului cuprinde o renta viagera sau o creanta de intretinere, executarea acestuia este datorata din ziua deschiderii mostenirii.

Legatul alternativ Art. 1.063
In cazul in care legatarului cu titlu particular i-a fost lasat fie un bun, fie altul, dreptul de alegere revine celui tinut sa execute legatul, daca testatorul nu a conferit acest
drept legatarului sau unui tert.

Legatul bunului altuia Art. 1.064
(1) Cand bunul individual determinat care a facut obiectul unui legat cu titlu particular apartine unei alte persoane decat testatorul si nu este cuprins in patrimoniul
acestuia la data deschiderii mostenirii, atunci se aplica dispozitiile prezentului articol.
(2) Daca, la data intocmirii testamentului, testatorul nu a stiut ca bunul nu este al sau, legatul este anulabil.
(3) In cazul in care testatorul a stiut ca bunul nu este al sau, cel insarcinat cu executarea legatului este obligat, la alegerea sa, sa dea fie bunul in natura, fie valoarea
acestuia de la data deschiderii mostenirii.

Legatul conjunctiv Art. 1.065
(1) Legatul cu titlu particular este prezumat a fi conjunctiv atunci cand testatorul a lasat, prin acelasi testament, un bun determinat individual sau generic mai multor
legatari cu titlu particular, fara a preciza partea fiecaruia.
(2) In cazul legatului conjunctiv, daca unul dintre legatari nu vrea sau nu poate sa primeasca legatul, partea lui va profita celorlalti legatari.
(3) Prevederile alin. (2) se aplica si atunci cand obiectul legatului conjunctiv il constituie un dezmembramant al dreptului de proprietate.

Cheltuielile predarii legatului Art. 1.066
In lipsa unei dispozitii testamentare sau legale contrare, cheltuielile predarii legatului sunt in sarcina mostenirii, fara ca prin aceasta sa se aduca atingere rezervei
succesorale.

Dreptul de preferinta al creditorilor mostenirii fata de legatari Art. 1.067
(1) Creditorii mostenirii au dreptul sa fie platiti cu prioritate fata de legatari.
(2) Daca legatele cu titlu particular depasesc activul net al mostenirii, ele vor fi reduse in masura depasirii, la cererea creditorilor mostenirii sau a celui care este obligat
sa le execute.
(3) In cazul in care, fara a se cunoaste anumite datorii sau sarcini ale mostenirii, a fost executat un legat, mostenitorul legal sau testamentar, creditorii sau orice
persoana interesata poate solicita restituirea de la legatarul platit, in masura in care legatul urmeaza a fi redus.

§3. Ineficacitatea legatelor

Revocarea voluntara a legatului Art. 1.068
(1) Legatele sunt supuse dispozitiilor privind revocarea voluntara a testamentului.
(2) Orice instrainare a bunului ce constituie obiectul unui legat cu titlu particular, consimtita de catre testator, chiar daca este afectata de modalitati, revoca implicit
legatul pentru tot ceea ce s-a instrainat.
(3) Ineficacitatea instrainarii nu afecteaza revocarea decat daca:
a) este determinata de incapacitatea sau vicierea vointei testatorului; ori
b) instrainarea reprezinta o donatie in favoarea beneficiarului legatului si nu s-a facut sub conditii sau cu sarcini substantial diferite de acelea care afecteaza legatul.
(4) Distrugerea voluntara de catre testator a bunului ce constituie obiectul legatului cu titlu particular revoca implicit legatul.

Revocarea judecatoreasca Art. 1.069
(1) Revocarea judecatoreasca a legatului poate fi ceruta in cazul neindeplinirii, fara justificare, a sarcinii instituite de testator. Neindeplinirea fortuita a sarcinii poate
atrage revocarea numai daca, potrivit vointei testatorului, eficacitatea legatului este conditionata de executarea sarcinii.
(2) Revocarea judecatoreasca a legatului poate fi solicitata si pentru ingratitudine in urmatoarele cazuri:
a) daca legatarul a atentat la viata testatorului, a unei persoane apropiate lui sau, stiind ca altii intentioneaza sa atenteze, nu l-a instiintat;
b) daca legatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave fata de testator ori de injurii grave la adresa memoriei testatorului.

Termenul de prescriptie Art. 1.070
Dreptul la actiunea in revocarea judecatoreasca a legatului se prescrie in termen de un an de la data la care mostenitorul a cunoscut fapta de ingratitudine sau, dupa
caz, de la data la care sarcina trebuia executata.

Caducitatea legatului Art. 1.071
Orice legat devine caduc atunci cand:
a) legatarul nu mai este in viata la data deschiderii mostenirii;
b) legatarul este incapabil de a primi legatul la data deschiderii mostenirii;
c) legatarul este nedemn;
d) legatarul renunta la legat;
e) legatarul decedeaza inaintea implinirii conditiei suspensive ce afecteaza legatul, daca aceasta avea un caracter pur personal;
f) bunul ce formeaza obiectul legatului cu titlu particular a pierit in totalitate din motive care nu tin de vointa testatorului, in timpul vietii testatorului sau inaintea implinirii
conditiei suspensive ce afecteaza legatul.

Destinatia bunurilor constituind obiectul unui legat ineficace Art. 1.072
Ineficacitatea legatului din cauza nulitatii, revocarii, caducitatii sau desfiintarii pentru nerealizarea conditiei suspensive ori pentru indeplinirea conditiei rezolutorii profita
mostenitorilor ale caror drepturi succesorale ar fi fost micsorate sau, dupa caz, inlaturate prin existenta legatului sau care aveau obligatia sa execute legatul.

Regimul legatului-sarcina Art. 1.073
Cu exceptia cazului prevazut la art. 1.071 lit. f), caducitatea sau revocarea judecatoreasca a unui legat grevat cu un legat-sarcina in favoarea unui tert nu atrage
ineficacitatea acestui din urma legat. Mostenitorii care beneficiaza de ineficacitatea legatului sunt obligati sa execute legatul-sarcina.

Sectiunea 5 – Dezmostenirea
Notiune Art. 1.074
(1) Dezmostenirea este dispozitia testamentara prin care testatorul ii inlatura de la mostenire, in tot sau in parte, pe unul sau mai multi dintre mostenitorii sai legali.
(2) Dezmostenirea este directa atunci cand testatorul dispune prin testament inlaturarea de la mostenire a unuia sau mai multor mostenitori legali si indirecta atunci
cand testatorul instituie unul sau mai multi legatari.

Efectele Art. 1.075
(1) In cazul dezmostenirii sotului supravietuitor, mostenitorii din clasa cu care acesta vine in concurs culeg partea din mostenire ramasa dupa atribuirea cotei cuvenite
sotului supravietuitor ca urmare a dezmostenirii.
(2) Daca, in urma dezmostenirii, pe langa sotul supravietuitor, vin la mostenire atat cel dezmostenit, cat si acela care beneficiaza de dezmostenire, acesta din urma
culege partea ramasa dupa atribuirea cotei sotului supravietuitor si a cotei celui dezmostenit.
(3) Atunci cand, in urma dezmostenirii, un mostenitor primeste o cota inferioara cotei sale legale, mostenitorul cu care vine in concurs culege partea care ar fi revenit
celui dezmostenit.
(4) Daca, in urma dezmostenirii, o persoana este inlaturata total de la mostenire, cota ce i s-ar fi cuvenit se atribuie mostenitorilor cu care ar fi venit in concurs sau, in
lipsa acestora, mostenitorilor subsecventi.
(5) Dispozitiile prevazute la alin. (1)—
(4) nu pot profita persoanelor incapabile de a primi legate.

Nulitatea Art. 1.076
(1) Dispozitia testamentara prin care mostenitorii legali au fost dezmosteniti este supusa cauzelor de nulitate, absoluta sau relativa, prevazute de lege.
(2) Termenul de prescriptie a dreptului la actiunea in anulare curge de la data la care cei dezmosteniti au luat cunostinta de dispozitia testamentara prin care au fost
inlaturati de la mostenire, dar nu mai devreme de data deschiderii mostenirii.

Sectiunea 6 – Executiunea testamentara
Desemnarea si misiunea executorului Art. 1.077
(1) Testatorul poate numi una sau mai multe persoane, conferindu-le imputernicirea necesara executarii dispozitiilor testamentare. Executorul testamentar poate fi
desemnat si de catre un tert determinat prin testament.
(2) Daca au fost desemnati mai multi executori testamentari, oricare dintre ei poate actiona fara concursul celorlalti, cu exceptia cazului in care testatorul a dispus altfel
sau le-a impartit atributiile.
(3) Puterile executorului testamentar pot fi exercitate de la data acceptarii misiunii prin declaratie autentica notariala.

Capacitatea executorului Art. 1.078
Persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa nu poate fi executor testamentar.

Dreptul de administrare Art. 1.079
(1) Executorul testamentar are dreptul sa administreze patrimoniul succesoral pe o perioada de cel mult 2 ani de la data deschiderii mostenirii, chiar daca testatorul nu
i-a conferit in mod expres acest drept.
(2) Prin testament, dreptul de administrare poate fi restrans doar la o parte din patrimoniul succesoral sau la un termen mai scurt.
(3) Termenul de 2 ani poate fi prelungit de instanta de judecata, pentru motive temeinice, prin acordarea unor termene succesive de cate un an.

Puterile executorului Art. 1.080
(1) Executorul testamentar:
a) va cere, in conditiile legii, punerea sigiliilor, daca printre mostenitori sunt si minori, persoane puse sub interdictie judecatoreasca sau disparute;
b) va starui a se face inventarul bunurilor mostenirii in prezenta sau cu citarea mostenitorilor;
c) va cere instantei sa incuviinteze vanzarea bunurilor, in lipsa de sume suficiente pentru executarea legatelor. Instanta va putea incuviinta vanzarea imobilelor
succesorale numai daca nu exista mostenitori rezervatari;
d) va depune diligente pentru executarea testamentului, iar in caz de contestatie, pentru a apara validitatea sa;
e) va plati datoriile mostenirii daca a fost imputernicit in acest sens prin testament.
In lipsa unei asemenea imputerniciri, executorul testamentar va putea achita datoriile numai cu incuviintarea instantei;
f) va incasa creantele mostenirii.
(2) Testatorul poate dispune ca executorul testamentar sa procedeze la partajarea bunurilor mostenirii. Partajul produce efecte numai daca proiectul prezentat de
catre executor a fost aprobat de toti mostenitorii.

Transmiterea executiunii Art. 1.081
(1) Puterile executorului testamentar nu pot fi transmise.
(2) Misiunea executorului testamentar numit in considerarea unei functii determinate poate fi continuata de catre persoana care preia acea functie.

Obligatia de a da socoteala si raspunderea executorului Art. 1.082
(1) La sfarsitul fiecarui an si la incetarea misiunii sale, executorul testamentar este obligat sa dea socoteala pentru gestiunea sa, chiar daca nu exista mostenitori
rezervatari. Aceasta obligatie se transmite mostenitorilor executorului.
(2) Executorul testamentar raspunde ca un mandatar in legatura cu executarea dispozitiilor testamentare.
(3) Daca au fost desemnati mai multi executori testamentari, raspunderea acestora este solidara, cu exceptia cazului in care testatorul le-a impartit atributiile si fiecare
dintre ei s-a limitat la misiunea incredintata.

Remuneratia executorului Art. 1.083
Misiunea executorului testamentar este gratuita, daca testatorul nu a stabilit o remuneratie in sarcina mostenirii.

Suportarea cheltuielilor Art. 1.084
Cheltuielile facute de executorul testamentar in exercitarea puterilor sale sunt in sarcina mostenirii.

Incetarea executiunii Art. 1.085
Executiunea testamentara poate inceta:
a) prin indeplinirea sau imposibilitatea aducerii la indeplinire a misiunii primite;
b) prin renuntare in forma unei declaratii autentice notariale;
c) prin decesul executorului testamentar;
d) prin punerea sub interdictie judecatoreasca a executorului testamentar;
e) prin revocarea de catre instanta a executorului testamentar care nu isi indeplineste misiunea ori o indeplineste in mod necorespunzator;
f) prin expirarea termenului in care se exercita dreptul de administrare, afara de cazul in care instanta decide prelungirea termenului.
Capitolul IV – Rezerva succesorala, cotitatea disponibila si reductiunea liberalitatilor excesive
Sectiunea 1 – Rezerva succesorala si cotitatea disponibila
Notiunea de rezerva succesorala Art. 1.086
Rezerva succesorala este partea din bunurile mostenirii la care mostenitorii rezervatari au dreptul in virtutea legii, chiar impotriva vointei defunctului, manifestata prin
liberalitati ori dezmosteniri.

Mostenitorii rezervatari Art. 1.087
Sunt mostenitori rezervatari sotul supravietuitor, descendentii si ascendentii privilegiati ai defunctului.

Intinderea rezervei succesorale Art. 1.088
Rezerva succesorala a fiecarui mostenitor rezervatar este de jumatate din cota succesorala care, in absenta liberalitatilor sau dezmostenirilor, i s-ar fi cuvenit ca
mostenitor legal.

Notiunea de cotitate disponibila Art. 1.089
Cotitatea disponibila este partea din bunurile mostenirii care nu este rezervata prin lege si de care defunctul putea dispune in mod neingradit prin liberalitati.

Cotitatea disponibila speciala a sotului supravietuitor Art. 1.090
(1) Liberalitatile neraportabile facute sotului supravietuitor, care vine la mostenire in concurs cu alti descendenti decat cei comuni lor, nu pot depasi un sfert din
mostenire si nici partea descendentului care a primit cel mai putin.
(2) Daca defunctul nu a dispus prin liberalitati de diferenta dintre cotitatea disponibila stabilita potrivit art. 1.089 si cotitatea disponibila speciala, atunci aceasta
diferenta revine descendentilor.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator atunci cand descendentul mentionat la alin. (1) a fost dezmostenit direct, iar de aceasta dezmostenire ar
beneficia sotul supravietuitor.

Sectiunea 2 – Reductiunea liberalitatilor excesive
Stabilirea rezervei succesorale si a cotitatii disponibile Art. 1.091
(1) Valoarea masei succesorale, in functie de care se determina rezerva succesorala si cotitatea disponibila, se stabileste astfel:
a) determinarea activului brut al mostenirii, prin insumarea valorii bunurilor existente in patrimoniul succesoral la data deschiderii mostenirii;
b) determinarea activului net al mostenirii, prin scaderea pasivului succesoral din activul brut; c) reunirea fictiva, doar pentru calcul, la activul net, a valorii donatiilor
facute de cel care lasa mostenirea.
(2) In vederea aplicarii alin. (1) lit. c), se ia in considerare valoarea la data deschiderii mostenirii a bunurilor donate, tinandu-se insa cont de starea lor in momentul
donatiei, din care se scade valoarea sarcinilor asumate prin contractele de donatie. Daca bunurile au fost instrainate de donatar, se tine seama de valoarea lor la data
instrainarii. Daca bunurile donate au fost inlocuite cu altele, se tine cont de valoarea, la data deschiderii mostenirii, a bunurilor intrate in patrimoniu si de starea lor la
momentul dobandirii. Totusi, daca devalorizarea bunurilor intrate in patrimoniu era inevitabila la data dobandirii, in virtutea naturii lor, inlocuirea bunurilor nu este luata
in considerare. In masura in care bunul donat sau cel care l-a inlocuit pe acesta a pierit fortuit, indiferent de data pieirii, donatia nu se va supune reunirii fictive. Sumele
de bani sunt supuse indexarii in raport cu indicele inflatiei, corespunzator perioadei cuprinse intre data intrarii lor in patrimoniul donatarului si data deschiderii
mostenirii.
(3) Nu se va tine seama in stabilirea rezervei de darurile obisnuite, de donatiile remuneratorii si, in masura in care nu sunt excesive, nici de sumele cheltuite pentru
intretinerea sau, daca este cazul, pentru formarea profesionala a descendentilor, a parintilor sau a sotului si nici de cheltuielile de nunta.
(4) Pana la dovada contrara, instrainarea cu titlu oneros catre un descendent ori un ascendent privilegiat sau catre sotul supravietuitor este prezumata a fi donatie daca
instrainarea s-a facut cu rezerva uzufructului, uzului ori abitatiei sau in schimbul intretinerii pe viata ori a unei rente viagere. Prezumtia opereaza numai in favoarea
descendentilor, ascendentilor privilegiati si a sotului supravietuitor ai defunctului, daca acestia nu au consimtit la instrainare.
(5) Rezerva succesorala si cotitatea disponibila se calculeaza in functie de valoarea stabilita potrivit alin. (1). La stabilirea rezervei nu se tine seama de cei care au
renuntat la mostenire, cu exceptia celor obligati la raport, potrivit art. 1.147 alin. (2).

Modul de operare Art. 1.092
Dupa deschiderea mostenirii, liberalitatile care incalca rezerva succesorala sunt supuse reductiunii, la cerere.

Persoanele care pot cere reductiunea Art. 1.093
Reductiunea liberalitatilor excesive poate fi ceruta numai de catre mostenitorii rezervatari, de succesorii lor, precum si de catre creditorii chirografari ai mostenitorilor
rezervatari.

Caile de realizare a reductiunii Art. 1.094
(1) Reductiunea liberalitatilor excesive se poate realiza prin buna invoiala a celor interesati.
(2) In lipsa unei asemenea invoieli, reductiunea poate fi invocata in fata instantei de judecata pe cale de exceptie sau pe cale de actiune, dupa caz.
(3) In cazul pluralitatii de mostenitori rezervatari, reductiunea opereaza numai in limita cotei de rezerva cuvenite celui care a cerut-o si profita numai acestuia.

Termenul de prescriptie Art. 1.095
(1) Dreptul la actiunea in reductiune a liberalitatilor excesive se prescrie in termen de 3 ani de la data deschiderii mostenirii sau, dupa caz, de la data la care
mostenitorii rezervatari au pierdut posesia bunurilor care formeaza obiectul liberalitatilor.
(2) In cazul liberalitatilor excesive a caror existenta nu a fost cunoscuta de mostenitorii rezervatari, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand au
cunoscut existenta acestora si caracterul lor excesiv.
(3) Exceptia de reductiune este imprescriptibila extinctiv.

Ordinea reductiunii Art. 1.096
(1) Legatele se reduc inaintea donatiilor.
(2) Legatele se reduc toate deodata si proportional, afara daca testatorul a dispus ca anumite legate vor avea preferinta, caz in care vor fi reduse mai intai celelalte
legate.
(3) Donatiile se reduc succesiv, in ordinea inversa a datei lor, incepand cu cea mai noua.
(4) Donatiile concomitente se reduc toate deodata si proportional, afara daca donatorul a dispus ca anumite donatii vor avea preferinta, caz in care vor fi reduse mai
intai celelalte donatii.
(5) Daca beneficiarul donatiei care ar trebui redusa este insolvabil, se va proceda la reductiunea donatiei anterioare.

Efectele reductiunii Art. 1.097
(1) Reductiunea are ca efect ineficacitatea legatelor sau, dupa caz, desfiintarea donatiilor in masura necesara intregirii rezervei succesorale.
(2) Intregirea rezervei, ca urmare a reductiunii, se realizeaza in natura.
(3) Reductiunea se realizeaza prin echivalent in cazul in care, inainte de deschiderea mostenirii, donatarul a instrainat bunul ori a constituit asupra lui drepturi reale,
precum si atunci cand bunul a pierit dintr-o cauza imputabila donatarului.
(4) Cand donatia supusa reductiunii a fost facuta unui mostenitor rezervatar care nu este obligat la raportul donatiei, acesta va putea pastra in contul rezervei sale
partea care depaseste cotitatea disponibila.
(5) Daca donatarul este un succesibil obligat la raport, iar partea supusa reductiunii reprezinta mai putin de jumatate din valoarea bunului donat, donatarul rezervatar
poate pastra bunul, iar reductiunea necesara intregirii rezervei celorlalti mostenitori rezervatari se va face prin luare mai putin sau prin echivalent banesc.
(6) In cazul intregirii rezervei in natura, gratificatul pastreaza fructele partii din bun care depaseste cotitatea disponibila, percepute pana la data la care cei indreptatiti
au cerut reductiunea.

Reductiunea unor liberalitati speciale Art. 1.098
(1) Daca donatia sau legatul are ca obiect un uzufruct, uz ori abitatie sau o renta ori intretinere viagera, mostenitorii rezervatari au facultatea fie de a executa
liberalitatea astfel cum a fost stipulata, fie de a abandona proprietatea cotitatii disponibile in favoarea beneficiarului liberalitatii, fie de a solicita reductiunea potrivit
dreptului comun.
(2) Daca mostenitorii rezervatari nu se inteleg asupra optiunii, reductiunea se va face potrivit dreptului comun.

Imputarea liberalitatilor Art. 1.099
(1) Daca beneficiarul liberalitatii nu este mostenitor rezervatar, liberalitatea primita se imputa asupra cotitatii disponibile, iar daca o depaseste, este supusa reductiunii.
(2) Daca gratificatul este mostenitor rezervatar si liberalitatea nu este supusa raportului, ea se imputa asupra cotitatii disponibile. Daca este cazul, excedentul se imputa
asupra cotei de rezerva la care are dreptul gratificatul si, daca o depaseste, este supus reductiunii.
(3) Daca gratificatul este mostenitor rezervatar si liberalitatea este supusa raportului, ea se imputa asupra rezervei celui gratificat, iar daca exista, excedentul se imputa
asupra cotitatii disponibile, afara de cazul in care dispunatorul a stipulat imputarea sa asupra rezervei globale. In acest ultim caz, numai partea care excedeaza rezervei
globale se imputa asupra cotitatii disponibile. In toate cazurile, daca se depaseste cotitatea disponibila, liberalitatea este supusa reductiunii.
(4) Daca exista mai multe liberalitati, imputarea se face potrivit alin. (1)—(3), tinand seama si de ordinea reductiunii liberalitatilor excesive.
Titlul IV – Transmisiunea si partajul mostenirii

Capitolul I – Transmisiunea mostenirii
Sectiunea 1 – Dispozitii generale
Notiunile de optiune succesorala si de succesibil Art. 1.100
(1) Cel chemat la mostenire in temeiul legii sau al vointei defunctului poate accepta mostenirea sau poate renunta la ea.
(2) Prin succesibil se intelege persoana care indeplineste conditiile prevazute de lege pentru a putea mosteni, dar care nu si-a exercitat inca dreptul de optiune
succesorala.

Caracterele juridice ale optiunii Art. 1.101
Sub sanctiunea nulitatii absolute, optiunea succesorala este indivizibila si nu poate fi afectata de nicio modalitate.

Vocatia multipla la mostenire Art. 1.102
(1) Mostenitorul care, in baza legii sau a testamentului, cumuleaza mai multe vocatii la mostenire are, pentru fiecare dintre ele, un drept de optiune distinct.
(2) Legatarul chemat la mostenire si ca mostenitor legal isi va putea exercita optiunea in oricare dintre aceste calitati. Daca, desi nu a fost incalcata rezerva, din
testament rezulta ca defunctul a dorit sa diminueze cota ce i s-ar fi cuvenit legatarului ca mostenitor legal, acesta din urma poate opta doar ca legatar.

Termenul de optiune succesorala Art. 1.103
(1) Dreptul de optiune succesorala se exercita in termen de un an de la data deschiderii mostenirii.
(2) Termenul de optiune curge:
a) de la data nasterii celui chemat la mostenire, daca nasterea s-a produs dupa deschiderea mostenirii;
b) de la data inregistrarii mortii in registrul de stare civila, daca inregistrarea se face in temeiul unei hotarari judecatoresti de declarare a mortii celui care lasa
mostenirea, afara numai daca succesibilul a cunoscut faptul mortii sau hotararea de declarare a mortii la o data anterioara, caz in care termenul curge de la aceasta din
urma data;
c) de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca legatul sau, daca testamentul cuprinzand acest legat este descoperit dupa deschiderea mostenirii; d)
de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca legatura de rudenie pe care se intemeiaza vocatia sa la mostenire, daca aceasta data este ulterioara
deschiderii mostenirii.
(3) Termenului prevazut la alin. (1) i se aplica prevederile cuprinse in cartea a VI-a referitoare la suspendarea si repunerea in termenul de prescriptie extinctiva.

Prorogarea termenului Art. 1.104
(1) In cazul in care succesibilul a cerut intocmirea inventarului anterior exercitarii dreptului de optiune succesorala, termenul de optiune nu se va implini mai devreme
de doua luni de la data la care i se comunica procesul-verbal de inventariere.
(2) Pe durata efectuarii inventarului, succesibilul nu poate fi considerat mostenitor, cu exceptia cazului in care a acceptat mostenirea.

Retransmiterea dreptului de optiune Art. 1.105
(1) Mostenitorii celui care a decedat fara a fi exercitat dreptul de optiune succesorala il exercita separat, fiecare pentru partea sa, in termenul aplicabil dreptului de
optiune privind mostenirea autorului lor.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), partea succesibilului care renunta profita celorlalti mostenitori ai autorului sau.

Sectiunea 2 – Acceptarea mostenirii
Libertatea acceptarii mostenirii Art. 1.106
Nimeni nu poate fi obligat sa accepte o mostenire ce i se cuvine.

Acceptarea mostenirii de catre creditori Art. 1.107
Creditorii succesibilului pot accepta mostenirea, pe cale oblica, in limita indestularii creantei lor.

Felurile acceptarii Art. 1.108
(1) Acceptarea poate fi expresa sau tacita.
(2) Acceptarea este expresa cand succesibilul isi insuseste explicit titlul sau calitatea de mostenitor printr-un inscris autentic sau sub semnatura privata.
(3) Acceptarea este tacita cand succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar putea sa il faca decat in calitate de mostenitor.

Inregistrarea actelor de acceptare Art. 1.109
In situatia in care acceptarea este facuta printr-un inscris autentic, declaratia de acceptare se va inscrie in registrul national notarial, tinut in format electronic, potrivit
legii.

Actele cu valoare de acceptare tacita Art. 1.110
(1) Actele de dispozitie juridica privind o parte sau totalitatea drepturilor asupra mostenirii atrag acceptarea tacita a acesteia. Sunt astfel de acte:
a) instrainarea, cu titlu gratuit sau oneros, de catre succesibil a drepturilor asupra mostenirii;
b) renuntarea, chiar gratuita, in folosul unuia sau mai multor mostenitori determinati;
c) renuntarea la mostenire, cu titlu oneros, chiar in favoarea tuturor comostenitorilor sau mostenitorilor subsecventi.
(2) De asemenea, pot avea valoare de acceptare tacita a mostenirii actele de dispozitie, administrare definitiva ori folosinta a unor bunuri din mostenire.
(3) Actele de conservare, supraveghere si de administrare provizorie nu valoreaza acceptare, daca din imprejurarile in care acestea s-au efectuat nu rezulta ca
succesibilul si-a insusit prin ele calitatea de mostenitor.
(4) Sunt considerate a fi de administrare provizorie actele de natura urgenta a caror indeplinire este necesara pentru normala punere in valoare, pe termen scurt, a
bunurilor mostenirii.

Declaratia de neacceptare Art. 1.111
Succesibilul care intentioneaza sa indeplineasca un act ce poate avea semnificatia acceptarii mostenirii, dar care doreste ca prin aceasta sa nu fie considerat acceptant,
trebuie sa dea in acest sens, anterior indeplinirii actului, o declaratie autentica notariala.

Prezumtia de renuntare Art. 1.112
(1) Este prezumat, pana la proba contrara, ca a renuntat la mostenire succesibilul care, desi cunostea deschiderea mostenirii si calitatea lui de succesibil, ca urmare a
citarii sale in conditiile legii, nu accepta mostenirea in termenul prevazut la art. 1.103. Citatia trebuie sa cuprinda, sub sanctiunea nulitatii acesteia, pe langa elementele
prevazute de Codul de procedura civila, si precizarea ca, daca succesibilul nu isi exercita dreptul de a accepta mostenirea in termenul prevazut la art. 1.103, va fi
prezumat ca renunta la mostenire.
(2) Prezumtia de renuntare opereaza numai daca citatia i-a fost comunicata succesibilului cu cel putin 30 de zile inainte de expirarea termenului de optiune
succesorala.

Reducerea termenului de optiune Art. 1.113
(1) Pentru motive temeinice, la cererea oricarei persoane interesate, un succesibil poate fi obligat, cu aplicarea procedurii prevazute de lege pentru ordonanta
presedintiala, sa isi exercite dreptul de optiune succesorala inauntrul unui termen stabilit de instanta judecatoreasca, mai scurt decat cel prevazut la art. 1.103.
(2) Succesibilul care nu opteaza in termenul stabilit de instanta judecatoreasca este considerat ca a renuntat la mostenire.

Efectele acceptarii Art. 1.114
(1) Acceptarea consolideaza transmisiunea mostenirii realizata de plin drept la data decesului.
(2) Mostenitorii legali si legatarii universali sau cu titlu universal raspund pentru datoriile si sarcinile mostenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral,
proportional cu cota fiecaruia.
(3) Legatarul cu titlu particular nu este obligat sa suporte datoriile si sarcinile mostenirii. Prin exceptie, el raspunde pentru pasivul mostenirii, insa numai cu bunul sau
bunurile ce formeaza obiectul legatului, daca:
a) testatorul a dispus in mod expres in acest sens;
b) dreptul lasat prin legat are ca obiect o universalitate, cum ar fi o mostenire culeasa de catre testator si nelichidata inca; in acest caz, legatarul raspunde pentru
pasivul acelei universalitati;
c) celelalte bunuri ale mostenirii sunt insuficiente pentru plata datoriilor si sarcinilor mostenirii.
(4) In cazul instrainarii bunurilor mostenirii dupa deschiderea acesteia, bunurile intrate in patrimoniul succesoral prin efectul subrogatiei pot fi afectate stingerii datoriilor
si sarcinilor mostenirii.

Intocmirea inventarului Art. 1.115
(1) Succesibilii, creditorii mostenirii si orice persoana interesata pot cere notarului competent sa dispuna efectuarea unui inventar al bunurilor din patrimoniul
succesoral, toate cheltuielile care se vor face in acest scop fiind in sarcina mostenirii.
(2) Daca succesibilii sau persoanele care detin bunuri din patrimoniul succesoral se opun, efectuarea inventarului este dispusa de catre instanta judecatoreasca de la
locul deschiderii mostenirii.
(3) Inventarul se efectueaza de catre persoana desemnata prin acordul succesibililor si al creditorilor sau, in lipsa unui asemenea acord, de catre persoana desemnata
fie de notar, fie, dupa caz, de instanta de judecata competenta.

Procesul-verbal de inventariere Art. 1.116
(1) Procesul-verbal de inventariere cuprinde enumerarea, descrierea si evaluarea provizorie a bunurilor ce se aflau in posesia defunctului la data deschiderii mostenirii.
(2) Bunurile a caror proprietate este contestata se vor mentiona separat.
(3) In inventar se cuprind mentiuni privind pasivul succesoral.
(4) Bunurile mostenirii care se gasesc in posesia altei persoane vor fi inventariate cu precizarea locului unde se afla si a motivului pentru care se gasesc acolo.
(5) In cazul in care, cu ocazia inventarierii, se va gasi vreun testament lasat de defunct, acesta va fi vizat spre neschimbare si va fi depus in depozit la biroul notarului
public.
(6) Inventarul se semneaza de cel care l-a intocmit, de succesibilii aflati la locul inventarului, iar in lipsa acestora sau in cazul refuzului lor de a semna, inventarul va fi
semnat de 2 martori.

Masurile speciale de conservare a bunurilor Art. 1.117
(1) Daca exista pericol de instrainare, pierdere, inlocuire sau distrugere a bunurilor, notarul va putea pune bunurile sub sigiliu sau le va preda unui custode.
(2) Poate fi numit custode, cu acordul tuturor celor interesati, unul dintre succesibili, iar in caz contrar, o alta persoana aleasa de catre notar.
(3) In cazul in care conservarea bunurilor mostenirii necesita anumite cheltuieli, acestea vor fi facute, cu incuviintarea notarului, de catre custodele prevazut la alin. (1)
sau, in lipsa custodelui, de un curator special, numit de notar pentru administrarea bunurilor.
(4) Bunurile date in custodie sau in administrare se predau pe baza de procesverbal semnat de notar si de custode sau curator. Daca predarea are loc concomitent cu
inventarierea, se va face mentiune in procesul-verbal, un exemplar al acestuia predandu-se custodelui sau curatorului.
(5) Custodele sau curatorul este obligat sa restituie bunurile si sa dea socoteala notarului asupra cheltuielilor de conservare sau administrare a acestor bunuri la
finalizarea procedurii succesorale sau atunci cand notarul considera necesar.
(6) Oricine se considera vatamat prin inventarul intocmit sau prin masurile de conservare si administrare luate de notarul public poate face plangere la instanta
judecatoreasca competenta.

Masurile speciale privind sumele de bani si alte valori Art. 1.118
(1) Daca in timpul efectuarii inventarului se vor gasi sume de bani, hartii de valoare, cecuri sau alte valori, se vor depune in depozitul notarial sau la o institutie
specializata, facandu-se mentiune despre aceasta si in procesul-verbal de inventariere.
(2) Din sumele de bani gasite la inventariere se vor lasa mostenitorilor sau celor care locuiau cu defunctul si gospodareau impreuna cu acesta sumele necesare pentru:
a) intretinerea persoanelor ce erau in sarcina celui decedat, pentru maximum 6 luni;
b) plata sumelor datorate in baza contractelor individuale de munca sau pentru plata asigurarilor sociale;
c) acoperirea cheltuielilor pentru conservarea si administrarea bunurilor mostenirii.

Acceptarea fortata Art. 1.119
(1) Succesibilul care, cu rea-credinta, a sustras ori a ascuns bunuri din patrimoniul succesoral sau a ascuns o donatie supusa raportului ori reductiunii este considerat
ca a acceptat mostenirea, chiar daca anterior renuntase la ea. El nu va avea insa niciun drept cu privire la bunurile sustrase sau ascunse si, dupa caz, va fi obligat sa
raporteze ori sa reduca donatia ascunsa fara a participa la distribuirea bunului donat.
(2) Mostenitorul aflat in situatia prevazuta la alin. (1) este tinut sa plateasca datoriile si sarcinile mostenirii proportional cu cota sa din mostenire, inclusiv cu propriile
sale bunuri.

Sectiunea 3 – Renuntarea la mostenire
Forma renuntarii Art. 1.120
(1) Renuntarea la mostenire nu se presupune, cu exceptia cazurilor prevazute la art. 1.112 si art. 1.113 alin. (2).
(2) Declaratia de renuntare se face in forma autentica la orice notar public sau, dupa caz, la misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei, in conditiile si
limitele prevazute de lege.
(3) Pentru informarea tertilor, declaratia de renuntare se va inscrie, pe cheltuiala renuntatorului, in registrul national notarial, tinut in format electronic, potrivit legii.

Efectele renuntarii Art. 1.121
(1) Succesibilul care renunta este considerat ca nu a fost niciodata mostenitor.
(2) Partea renuntatorului profita mostenitorilor pe care i-ar fi inlaturat de la mostenire sau celor a caror parte ar fi diminuat-o daca ar fi acceptat mostenirea.

Renuntarea frauduloasa Art. 1.122
(1) Creditorii succesibilului care a renuntat la mostenire in frauda lor pot cere instantei revocarea renuntarii in ceea ce ii priveste, insa numai in termen de 3 luni de la
data la care au cunoscut renuntarea.
(2) Admiterea actiunii in revocare produce efectele acceptarii mostenirii de catre succesibilul debitor numai in privinta creditorului reclamant si in limita creantei
acestuia.

Revocarea renuntarii Art. 1.123
(1) In tot cursul termenului de optiune, renuntatorul poate revoca renuntarea, daca mostenirea nu a fost deja acceptata de alti succesibili care au vocatie la partea care
i-ar reveni, dispozitiile art. 1.120 aplicandu-se in mod corespunzator.
(2) Revocarea renuntarii valoreaza acceptare, bunurile mostenirii fiind preluate in starea in care se gasesc si sub rezerva drepturilor dobandite de terti asupra acelor
bunuri.

Termenul de prescriptie Art. 1.124
Dreptul la actiunea in anularea acceptarii sau renuntarii se prescrie in termen de 6 luni, calculat in caz de violenta de la incetarea acesteia, iar in celelalte cazuri din
momentul in care titularul dreptului la actiune a cunoscut cauza de nulitate relativa.

Sectiunea 4 – Sezina
Notiune Art. 1.125
Pe langa stapanirea de fapt exercitata asupra patrimoniului succesoral, sezina le confera mostenitorilor sezinari si dreptul de a administra acest patrimoniu si de a
exercita drepturile si actiunile defunctului.

Mostenitorii sezinari Art. 1.126
Sunt mostenitori sezinari sotul supravietuitor, descendentii si ascendentii privilegiati.

Dobandirea sezinei de catre mostenitorii legali nesezinari Art. 1.127
(1) Mostenitorii legali nesezinari dobandesc sezina numai prin eliberarea certificatului de mostenitor, dar cu efect retroactiv din ziua deschiderii mostenirii.
(2) Pana la intrarea in stapanirea de fapt a mostenirii, mostenitorul legal nesezinar nu poate fi urmarit in calitate de mostenitor.

Intrarea legatarului universal sau cu titlu universal in stapanirea mostenirii Art. 1.128
(1) Legatarul universal poate cere intrarea in stapanirea de fapt a mostenirii de la mostenitorii rezervatari. Daca asemenea mostenitori nu exista sau refuza, legatarul
universal intra in stapanirea mostenirii prin eliberarea certificatului de mostenitor.
(2) Legatarul cu titlu universal poate cere intrarea in stapanirea de fapt a mostenirii de la mostenitorii rezervatari sau, dupa caz, de la legatarul universal intrat in
stapanirea mostenirii ori de la mostenitorii legali nerezervatari care au intrat in stapanirea mostenirii, fie de drept, fie prin eliberarea certificatului de mostenitor. Daca
asemenea mostenitori nu exista sau refuza, legatarul cu titlu universal intra in stapanirea mostenirii prin eliberarea certificatului de mostenitor.

Predarea legatului cu titlu particular Art. 1.129
Legatarul cu titlu particular intra in posesia obiectului legatului din ziua in care acesta i-a fost predat de bunavoie sau, in lipsa, din ziua depunerii la instanta a cererii de
predare.

Sectiunea 5 – Petitia de ereditate
Persoanele care pot obtine recunoasterea calitatii de mostenitor Art. 1.130
Mostenitorul cu vocatie universala sau cu titlu universal poate obtine oricand recunoasterea calitatii sale de mostenitor contra oricarei persoane care, pretinzand ca se
intemeiaza pe titlul de mostenitor, poseda toate sau o parte din bunurile din patrimoniul succesoral.

Efectele recunoasterii calitatii de mostenitor Art. 1.131
(1) Recunoasterea calitatii de mostenitor il obliga pe detinatorul fara titlu al bunurilor din patrimoniul succesoral la restituirea acestor bunuri cu aplicarea regulilor
prevazute la art. 1.635—1.649.
(2) In privinta actelor juridice incheiate intre detinatorul fara titlu al bunurilor succesorale si terti, dispozitiile art. 960 alin. (3) se aplica in mod corespunzator.

Sectiunea 6 – Certificatul de mostenitor
Notiune Art. 1.132
Certificatul de mostenitor se elibereaza de catre notarul public si cuprinde constatari referitoare la patrimoniul succesoral, numarul si calitatea mostenitorilor si cotele
ce le revin din acest patrimoniu, precum si alte mentiuni prevazute de lege.

Efecte Art. 1.133
(1) Certificatul de mostenitor face dovada calitatii de mostenitor, legal sau testamentar, precum si dovada dreptului de proprietate al mostenitorilor acceptanti asupra
bunurilor din masa succesorala, in cota care se cuvine fiecaruia.
(2) In vederea stabilirii componentei patrimoniului succesoral, notarul public procedeaza, mai intai, la lichidarea regimului matrimonial.

Nulitatea Art. 1.134
Cei care se considera vatamati in drepturile lor prin eliberarea certificatului de mostenitor pot cere instantei judecatoresti constatarea sau, dupa caz, declararea nulitatii
acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii.
Capitolul II – Mostenirea vacanta
Notiune Art. 1.135
(1) Daca nu sunt mostenitori legali sau testamentari, mostenirea este vacanta.
(2) Daca prin legat s-a atribuit numai o parte a mostenirii si nu exista mostenitori legali ori vocatia acestora a fost restransa ca efect al testamentului lasat de defunct,
partea din mostenire ramasa neatribuita este vacanta.

Administrarea provizorie a bunurilor mostenirii Art. 1.136
(1) Cat timp mostenirea nu a fost acceptata sau daca succesibilul nu este cunoscut, notarul public competent poate sa numeasca un curator special al mostenirii,
pentru apararea drepturilor mostenitorului eventual, avand drepturile si indatoririle de administrare prevazute la art. 1.117 alin. (3)—(5).
(2) In cazurile prevazute la alin. (1), actiunile impotriva mostenirii se vor indrepta impotriva unui curator special, numit de notarul public competent, la cererea
reclamantului.
(3) Daca exista indicii ca mostenirea urmeaza a fi declarata vacanta, notarul public competent incunostinteaza si organul care reprezinta comuna, orasul sau, dupa caz,
municipiul.

Somarea succesibililor Art. 1.137
(1) Daca in termen de un an si 6 luni de la deschiderea mostenirii nu s-a infatisat niciun succesibil, notarul, la cererea oricarei persoane interesate, ii va soma pe toti
succesibilii, printr-o publicatie facuta la locul deschiderii mostenirii, la locul unde se afla imobilele din patrimoniul succesoral, precum si intr-un ziar de larga circulatie,
pe cheltuiala mostenirii, sa se infatiseze la biroul sau in termen de cel mult doua luni de la publicare.
(2) Daca niciun succesibil nu se prezinta in termenul fixat in publicatie, notarul va constata ca mostenirea este vacanta.

Dreptul de a culege mostenirea vacanta Art. 1.138
Mostenirile vacante revin comunei, orasului sau, dupa caz, municipiului in a carui raza teritoriala se aflau bunurile la data deschiderii mostenirii si intra in domeniul lor
privat. Este considerata nescrisa orice dispozitie testamentara care, fara a stipula transmiterea bunurilor mostenirii, urmareste sa inlature aceasta regula.

Intrarea in stapanirea mostenirii vacante si raspunderea pentru pasiv Art. 1.139
(1) Comuna, orasul sau, dupa caz, municipiul intra in stapanirea de fapt a mostenirii de indata ce toti succesibilii cunoscuti au renuntat la mostenire ori, la implinirea
termenului prevazut la art. 1.137, daca niciun mostenitor nu este cunoscut. Mostenirea se dobandeste retroactiv de la data deschiderii sale.
(2) Comuna, orasul sau, dupa caz, municipiul suporta pasivul mostenirii vacante numai in limita valorii bunurilor din patrimoniul succesoral.

Desfiintarea vacantei mostenirii Art. 1.140
Daca, desi s-a constatat vacanta mostenirii, exista mostenitori, atunci acestia pot exercita petitia de ereditate impotriva comunei, orasului sau, dupa caz, municipiului.
Capitolul III – Amintirile de familie
Bunurile care constituie amintiri de familie Art. 1.141
(1) Constituie amintiri de familie bunurile ce au apartinut membrilor familiei si stau marturie istoriei acesteia.
(2) Sunt incluse in aceasta categorie bunuri precum corespondenta purtata de membrii familiei, arhivele familiale, decoratiile, armele de colectie, portretele de familie,
documentele, precum si orice alte bunuri cu semnificatie morala deosebita pentru respectiva familie.

Regimul juridic al amintirilor de familie Art. 1.142
(1) Mostenitorii pot iesi din indiviziune cu privire la bunurile care constituie amintiri de familie numai prin partaj voluntar.
(2) In cazul in care nu se realizeaza partajul voluntar, bunurile care constituie amintiri de familie raman in indiviziune.
(3) Pe durata indiviziunii, prin acordul mostenitorilor sau, in lipsa acestuia, prin hotararea instantei, amintirile de familie sunt depozitate in interesul familiei la unul ori
mai multi dintre mostenitori sau in locul convenit de ei.
(4) Mostenitorul desemnat ca depozitar poate revendica bunurile care constituie amintiri de familie de la cel care le detine pe nedrept, dar nu le poate instraina,
imprumuta sau da in locatiune fara acordul unanim al coindivizarilor.
Capitolul IV – Partajul succesoral si raportul
Sectiunea 1 – Dispozitii generale referitoare la partajul succesoral
Starea de indiviziune Art. 1.143
(1) Nimeni nu poate fi obligat a ramane in indiviziune. Mostenitorul poate cere oricand iesirea din indiviziune, chiar si atunci cand exista conventii sau clauze
testamentare care prevad altfel.
(2) Dispozitiile art. 669—686 se aplica si partajului succesoral in masura in care nu sunt incompatibile cu acesta.

Partajul voluntar Art. 1.144
(1) Daca toti mostenitorii sunt prezenti si au capacitate de exercitiu deplina, partajul se poate realiza prin buna invoiala, in forma si prin actul pe care partile le convin.
Daca printre bunurile succesorale se afla imobile, conventia de partaj trebuie incheiata in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute.
(2) Daca nu sunt prezenti toti mostenitorii ori daca printre ei se afla minori sau persoane puse sub interdictie judecatoreasca ori persoane disparute, atunci se vor pune
sigilii pe bunurile mostenirii in cel mai scurt termen, iar partajul voluntar se va realiza cu respectarea regulilor referitoare la protectia persoanelor lipsite de capacitate
de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa ori privitoare la persoanele disparute.

Masuri conservatorii Art. 1.145
Bunurile mostenirii pot sa faca obiectul unor masuri conservatorii, in tot sau in parte, la cererea persoanelor interesate, in conditiile legii.

Sectiunea 2 – Raportul donatiilor
Notiune Art. 1.146
(1) Raportul donatiilor este obligatia pe care o au intre ei sotul supravietuitor si descendentii defunctului care vin efectiv si impreuna la mostenirea legala de a readuce
la mostenire bunurile care le-au fost donate fara scutire de raport de catre cel ce lasa mostenirea.
(2) In lipsa de stipulatie contrara din partea donatorului, cei mentionati la alin. (1) sunt obligati la raport numai daca ar fi avut vocatie concreta la mostenirea
defunctului in cazul in care aceasta s-ar fi deschis la data donatiei.

Scutirea de raport a renuntatorului la mostenirea legala Art. 1.147
(1) In caz de renuntare la mostenirea legala, descendentul sau sotul supravietuitor nu mai are obligatia de raport, putand pastra liberalitatea primita in limitele cotitatii
disponibile.
(2) Prin stipulatie expresa in contractul de donatie, donatarul poate fi obligat la raportul donatiei si in cazul renuntarii la mostenire. In acest caz, donatarul va readuce la
mostenire numai valoarea bunului donat care depaseste partea din bunurile defunctului la care ar fi avut dreptul ca mostenitor legal.

Persoanele care pot cere raportul donatiei Art. 1.148
Dreptul de a cere raportul il au numai descendentii si sotul supravietuitor, precum si, pe cale oblica, creditorii personali ai acestora.

Caracterul personal al obligatiei de raport Art. 1.149
(1) Mostenitorul datoreaza raportul numai pentru donatiile pe care le-a primit personal de la donator.
(2) Daca descendentul donatarului vine in nume propriu la mostenirea donatorului, nu este obligat sa raporteze donatia facuta ascendentului sau, chiar daca a acceptat
mostenirea acestuia din urma.
(3) Descendentul care vine la mostenire prin reprezentare succesorala este obligat sa raporteze donatia primita de la defunct de catre ascendentul sau pe care il
reprezinta, chiar daca nu l-a mostenit pe acesta din urma.

Exceptiile de la obligatia de raport Art. 1.150
(1) Nu sunt supuse raportului:
a) donatiile pe care defunctul le-a facut cu scutire de raport. Scutirea poate fi facuta prin chiar actul de donatie sau printr-un act ulterior, intocmit in una dintre formele
prevazute pentru liberalitati;
b) donatiile deghizate sub forma unor instrainari cu titlu oneros sau efectuate prin persoane interpuse, cu exceptia cazului in care se dovedeste ca cel care a lasat
mostenirea a urmarit un alt scop decat scutirea de raport;
c) darurile obisnuite, donatiile remuneratorii si, in masura in care nu sunt excesive, sumele cheltuite pentru intretinerea sau, daca este cazul, pentru formarea
profesionala a descendentilor, a parintilor sau a sotului si nici cheltuielile de nunta, in masura in care cel care lasa mostenirea nu a dispus altfel;
d) fructele culese, veniturile scadente pana in ziua deschiderii mostenirii si echivalentul banesc al folosintei exercitate de donatar asupra bunului donat.
(2) De asemenea, raportul nu este datorat nici in cazul in care bunul donat a pierit fara culpa donatarului. Cu toate acestea, daca bunul a fost reconstituit prin folosirea
unei indemnizatii incasate ca urmare a pieirii sale, donatarul este tinut sa faca raportul bunului in masura in care indemnizatia a servit la reconstituirea acelui bun. In
cazul in care indemnizatia nu a fost utilizata in acest scop, ea insasi este supusa raportului.
Daca indemnizatia rezulta dintr-un contract de asigurare, aceasta se raporteaza numai in masura in care depaseste cuantumul total al primelor platite de donatar.

Modul de efectuare a raportului Art. 1.151
(1) Raportul se face prin echivalent. Este considerata ca nescrisa dispozitia care impune donatarului raportul in natura.
(2) Cu toate acestea, donatarul poate efectua raportul in natura daca la data cererii de raport este inca proprietarul bunului si nu l-a grevat cu o sarcina reala si nici nu
l-a dat in locatiune pentru o perioada mai mare de 3 ani.
(3) Raportul prin echivalent se poate realiza prin preluare, prin imputatie sau in bani.
(4) Raportul prin preluare se realizeaza prin luarea din masa succesorala de catre mostenitorii indreptatiti la raport a unor bunuri, pe cat posibil de aceeasi natura si
calitate cu cele care au format obiectul donatiei, tinand seama de cotele succesorale ale fiecaruia.
(5) In cazul raportului prin imputatie, valoarea donatiei se scade din partea mostenitorului obligat la raport.
(6) In cazul raportului in bani, cel obligat la raport va depune la dispozitia celorlalti mostenitori o suma de bani care reprezinta diferenta dintre valoarea bunului donat
si partea din aceasta valoare ce corespunde cotei sale succesorale.

Caile de realizare a raportului Art. 1.152
(1) Raportul se realizeaza in cadrul partajului, prin buna invoiala sau pe cale judecatoreasca.
(2) Raportul cerut de unul dintre mostenitori profita si celorlalti mostenitori indreptatiti sa solicite raportul, cu exceptia celor care au renuntat in mod expres la raport.

Evaluarea bunului in cazul raportului prin echivalent Art. 1.153
(1) In vederea efectuarii raportului prin echivalent, se ia in considerare valoarea bunului donat la momentul judecatii, tinandu-se insa cont de starea lui in momentul
donatiei, din care se scade valoarea, la momentul judecatii, a sarcinilor asumate prin contractul de donatie.
(2) Daca bunul a fost instrainat de donatar anterior cererii de raport, se tine seama de valoarea lui la data instrainarii. Daca bunul donat a fost inlocuit cu altul, se tine
cont de valoarea, la data raportului, a bunului intrat in patrimoniu si de starea lui la momentul dobandirii. Totusi, daca devalorizarea bunului intrat in patrimoniu era
inevitabila la data dobandirii, in virtutea naturii sale, inlocuirea bunului nu este luata in considerare.
(3) Sumele de bani sunt supuse indexarii in raport cu indicele inflatiei, corespunzator perioadei cuprinse intre data intrarii lor in patrimoniul donatarului si data realizarii
raportului.

Ameliorarile si degradarile bunului donat in cazul raportului in natura Art. 1.154
(1) Donatarul are dreptul sa recupereze, proportional cu cotele succesorale, cheltuielile rezonabile pe care le-a facut cu lucrarile adaugate, precum si cu lucrarile
autonome necesare si utile pana la data raportului.
(2) Totodata, donatarul este raspunzator de toate degradarile si deteriorarile care au micsorat valoarea bunului ca urmare a faptei sale culpabile.
(3) Donatarul poate retine bunul pana la plata efectiva a sumelor ce ii sunt datorate pentru cheltuielile prevazute la alin. (1), afara de cazul in care creanta lui se
compenseaza cu despagubirile pe care le datoreaza potrivit alin. (2).

Sectiunea 3 – Plata datoriilor
Plata pasivului. Exceptiile de la divizarea de drept a pasivului mostenirii Art. 1.155
(1) Mostenitorii universali si cu titlu universal contribuie la plata datoriilor si sarcinilor mostenirii proportional cu cota succesorala ce ii revine fiecaruia.
(2) Inainte de partajul succesoral, creditorii ale caror creante provin din conservarea sau din administrarea bunurilor mostenirii ori s-au nascut inainte de deschiderea
mostenirii pot cere sa fie platiti din bunurile aflate in indiviziune. De asemenea, ei pot solicita executarea silita asupra acestor bunuri.
(3) Regula divizarii de drept a pasivului succesoral nu se aplica daca:
a) obligatia este indivizibila;
b) obligatia are ca obiect un bun individual determinat ori o prestatie determinata asupra unui astfel de bun;
c) obligatia este garantata cu o ipoteca sau o alta garantie reala, caz in care mostenitorul care primeste bunul afectat garantiei va fi obligat pentru tot, insa numai in
limita valorii acelui bun, iar participarea sa la restul pasivului mostenirii se reduce corespunzator;
d) unul dintre mostenitori este insarcinat, prin titlu, sa execute singur obligatia. In acest caz, daca titlul il reprezinta testamentul, scutirea celorlalti mostenitori constituie
o liberalitate, supusa reductiunii daca este cazul.

Situatia creditorilor personali ai mostenitorilor Art. 1.156
(1) Inainte de partajul succesoral, creditorii personali ai unui mostenitor nu pot urmari partea acestuia din bunurile mostenirii.
(2) Creditorii personali ai mostenitorilor si orice persoana ce justifica un interes legitim pot sa ceara partajul in numele debitorului lor, pot pretinde sa fie prezenti la
partajul prin buna invoiala sau pot sa intervina in procesul de partaj.
(3) Ceilalti mostenitori pot obtine respingerea actiunii de partaj introduse de catre creditor, platind datoria in numele si pe seama mostenitorului debitor.
(4) Creditorii pot solicita revocarea partajului fara a fi obligati sa dovedeasca frauda copartasilor numai daca, desi au cerut sa fie prezenti, partajul s-a realizat in lipsa
lor si fara sa fi fost convocati. In toate celelalte cazuri, actiunea in revocarea partajului ramane supusa dispozitiilor art. 1.562.
(5) Din bunurile mostenirii atribuite la partaj, precum si din cele care le iau locul in patrimoniul mostenitorului, creditorii mostenirii vor fi platiti cu preferinta fata de
creditorii personali ai mostenitorului.
(6) Dispozitiile alin. (5) sunt aplicabile si legatarilor cu titlu particular ori de cate ori obiectul legatului nu consta intr-un bun individual determinat.

Regresul intre mostenitori. Insolvabilitatea unuia dintre mostenitori Art. 1.157
(1) Mostenitorul universal sau cu titlu universal care, din cauza garantiei reale sau din orice alta cauza, a platit din datoria comuna mai mult decat partea sa are drept
de regres impotriva celorlalti mostenitori, insa numai pentru partea din datoria comuna ce revenea fiecaruia, chiar si atunci cand mostenitorul care a platit datoria ar fi
fost subrogat in drepturile creditorilor.
(2) Cand unul dintre mostenitorii universali sau cu titlu universal este insolvabil, partea lui din pasivul mostenirii se imparte intre toti ceilalti in proportie cu cotele
succesorale ale fiecaruia.
(3) Mostenitorul are dreptul de a cere plata creantelor pe care le are fata de mostenire de la ceilalti mostenitori, ca orice alt creditor al mostenirii. In privinta partii din
datorie care ii revine ca mostenitor, dispozitiile art. 1.620—1.624 sunt aplicabile.

Raportul datoriilor Art. 1.158
(1) Daca, la data partajului succesoral, un mostenitor are o datorie certa si lichida fata de mostenire, aceasta se lichideaza prin luare mai putin.
(2) Daca mostenitorul are mai multe datorii fata de mostenire care nu sunt acoperite cu partea sa din bunurile mostenirii, aceste datorii se sting proportional prin raport
in limita partii respective.
(3) Raportul nu opereaza in privinta creantei pe care un mostenitor o are fata de mostenire. Insa mostenitorul care este atat creditor, cat si debitor al mostenirii se
poate prevala de compensatia legala, chiar daca nu ar fi intrunite conditiile acesteia.
(4) Prin acordul tuturor mostenitorilor, raportul datoriilor se poate realiza si inainte de partajul succesoral.

Titlurile executorii obtinute impotriva defunctului Art. 1.159
Titlurile executorii obtinute impotriva defunctului pot fi executate si impotriva mostenitorilor sai, in conditiile prevazute de Codul de procedura civila.

Sectiunea 4 – Partajul de ascendent
Subiecte Art. 1.160
Ascendentii pot face partajul bunurilor lor intre descendenti.

Forme Art. 1.161
(1) Partajul de ascendent se poate realiza prin donatie sau prin testament, cu respectarea formelor, conditiilor si regulilor prevazute de lege pentru aceste acte juridice.
(2) Partajul realizat prin donatie nu poate avea ca obiect decat bunurile prezente.

Cuprins Art. 1.162
Daca in partajul de ascendent nu au fost cuprinse toate bunurile mostenirii, bunurile necuprinse se vor partaja conform legii.

Ineficacitate Art. 1.163
(1) Este lovit de nulitate absoluta partajul in care nu s-au cuprins toti descendentii care indeplinesc conditiile pentru a veni la mostenire, fie in nume propriu, fie prin
reprezentare succesorala.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica partajului in care nu a fost inclus un descendent care vine la mostenire prin reprezentare succesorala, insa a fost cuprins acela pe
care il reprezinta.
(3) Daca prin partajul de ascendent se incalca rezerva succesorala a vreunui descendent sau a sotului supravietuitor, sunt aplicabile dispozitiile privitoare la
reductiunea liberalitatilor excesive.
CARTEA V – Despre obligatii *)

—————–
*) Dispozitiile tranzitorii si de punere in aplicare a cartii a V-a sunt cuprinse in art. 102—189 din Legea nr. 71/2011.
Titlul I – Dispozitii generale
Continutul raportului obligational Art. 1.164
Obligatia este o legatura de drept in virtutea careia debitorul este tinut sa procure o prestatie creditorului, iar acesta are dreptul sa obtina prestatia datorata.

Izvoarele obligatiilor Art. 1.165
Obligatiile izvorasc din contract, act unilateral, gestiunea de afaceri, imbogatirea fara justa cauza, plata nedatorata, fapta ilicita, precum si din orice alt act sau fapt de
care legea leaga nasterea unei obligatii.
Titlul II – Izvoarele obligatiilor

Capitolul I – Contractul
Sectiunea 1 – Dispozitii generale
Notiune Art. 1.166
Contractul este acordul de vointe dintre doua sau mai multe persoane cu intentia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic.

Regulile aplicabile contractelor Art. 1.167
(1) Toate contractele se supun regulilor generale din prezentul capitol.
(2) Regulile particulare privitoare la anumite contracte sunt prevazute in prezentul cod sau in legi speciale.

Regulile aplicabile contractelor nenumite Art. 1.168
Contractelor nereglementate de lege li se aplica prevederile prezentului capitol, iar daca acestea nu sunt indestulatoare, regulile speciale privitoare la contractul cu care
se aseamana cel mai mult.

Libertatea de a contracta Art. 1.169
Partile sunt libere sa incheie orice contracte si sa determine continutul acestora, in limitele impuse de lege, de ordinea publica si de bunele moravuri.

Buna-credinta Art. 1.170
Partile trebuie sa actioneze cu buna-credinta atat la negocierea si incheierea contractului, cat si pe tot timpul executarii sale. Ele nu pot inlatura sau limita aceasta
obligatie.

Sectiunea 2 – Diferite categorii de contracte
Contractul sinalagmatic si contractul unilateral Art. 1.171
Contractul este sinalagmatic atunci cand obligatiile nascute din acesta sunt reciproce si interdependente. In caz contrar, contractul este unilateral chiar daca executarea
lui presupune obligatii in sarcina ambelor parti.

Contractul cu titlu oneros si contractul cu titlu gratuit Art. 1.172
(1) Contractul prin care fiecare parte urmareste sa isi procure un avantaj in schimbul obligatiilor asumate este cu titlu oneros.
(2) Contractul prin care una dintre parti urmareste sa procure celeilalte parti un beneficiu, fara a obtine in schimb vreun avantaj, este cu titlu gratuit.

Contractul comutativ si contractul aleatoriu Art. 1.173
(1) Este comutativ contractul in care, la momentul incheierii sale, existenta drepturilor si obligatiilor partilor este certa, iar intinderea acestora este determinata sau
determinabila.
(2) Este aleatoriu contractul care, prin natura lui sau prin vointa partilor, ofera cel putin uneia dintre parti sansa unui castig si o expune totodata la riscul unei pierderi,
ce depind de un eveniment viitor si incert.

Contractul consensual, solemn sau real Art. 1.174
(1) Contractul poate fi consensual, solemn sau real.
(2) Contractul este consensual atunci cand se formeaza prin simplul acord de vointa al partilor.
(3) Contractul este solemn atunci cand validitatea sa este supusa indeplinirii unor formalitati prevazute de lege.
(4) Contractul este real atunci cand, pentru validitatea sa, este necesara remiterea bunului.

Contractul de adeziune Art. 1.175
Contractul este de adeziune atunci cand clauzele sale esentiale sunt impuse ori sunt redactate de una dintre parti, pentru aceasta sau ca urmare a instructiunilor sale,
cealalta parte neavand decat sa le accepte ca atare.

Contractul-cadru Art. 1.176
(1) Contractul-cadru este acordul prin care partile convin sa negocieze, sa incheie sau sa mentina raporturi contractuale ale caror elemente esentiale sunt determinate
de acesta.
(2) Modalitatea de executare a contractului-cadru, in special termenul si volumul prestatiilor, precum si, daca este cazul, pretul acestora sunt precizate prin conventii
ulterioare.

Contractul incheiat cu consumatorii Art. 1.177
Contractul incheiat cu consumatorii este supus legilor speciale si, in completare, dispozitiilor prezentului cod.

Sectiunea 3 – Incheierea contractului
§1. Dispozitii preliminare

Libertatea formei Art. 1.178
Contractul se incheie prin simplul acord de vointe al partilor daca legea nu impune o anumita formalitate pentru incheierea sa valabila.

Conditiile esentiale pentru validitatea contractului Art. 1.179
(1) Conditiile esentiale pentru validitatea unui contract sunt:
1. capacitatea de a contracta;
2. consimtamantul partilor;
3. un obiect determinat si licit;
4. o cauza licita si morala.
(2) In masura in care legea prevede o anumita forma a contractului, aceasta trebuie respectata, sub sanctiunea prevazuta de dispozitiile legale aplicabile.

§2. Capacitatea partilor

Capacitatea partilor Art. 1.180
Poate contracta orice persoana care nu este declarata incapabila de lege si nici oprita sa incheie anumite contracte.

Reguli aplicabile Art. 1.181
Regulile privitoare la capacitatea de a contracta sunt reglementate in principal in cartea I.

§3. Consimtamantul

I. Formarea contractului

Incheierea contractului Art. 1.182
(1) Contractul se incheie prin negocierea lui de catre parti sau prin acceptarea fara rezerve a unei oferte de a contracta.
(2) Este suficient ca partile sa se puna de acord asupra elementelor esentiale ale contractului, chiar daca lasa unele elemente secundare spre a fi convenite ulterior ori
incredinteaza determinarea acestora unei alte persoane.
(3) In conditiile prevazute la alin. (2), daca partile nu ajung la un acord asupra elementelor secundare ori persoana careia i-a fost incredintata determinarea lor nu ia o
decizie, instanta va dispune, la cererea oricareia dintre parti, completarea contractului, tinand seama, dupa imprejurari, de natura acestuia si de intentia partilor.

Buna-credinta in negocieri Art. 1.183
(1) Partile au libertatea initierii, desfasurarii si ruperii negocierilor si nu pot fi tinute raspunzatoare pentru esecul acestora.
(2) Partea care se angajeaza intr-o negociere este tinuta sa respecte exigentele bunei-credinte. Partile nu pot conveni limitarea sau excluderea acestei obligatii.
(3) Este contrara exigentelor bunei-credinte, intre altele, conduita partii care initiaza sau continua negocieri fara intentia de a incheia contractul.
(4) Partea care initiaza, continua sau rupe negocierile contrar bunei-credinte raspunde pentru prejudiciul cauzat celeilalte parti. Pentru stabilirea acestui prejudiciu se
va tine seama de cheltuielile angajate in vederea negocierilor, de renuntarea de catre cealalta parte la alte oferte si de orice imprejurari asemanatoare.

Obligatia de confidentialitate in negocierile precontractuale Art. 1.184
Cand o informatie confidentiala este comunicata de catre o parte in cursul negocierilor, cealalta parte este tinuta sa nu o divulge si sa nu o foloseasca in interes
propriu, indiferent daca se incheie sau nu contractul. Incalcarea acestei obligatii atrage raspunderea partii in culpa.

Elementele de care depinde incheierea contractului Art. 1.185
Atunci cand, in timpul negocierilor, o parte insista sa se ajunga la un acord asupra unui anumit element sau asupra unei anumite forme, contractul nu se incheie pana nu
se ajunge la un acord cu privire la acestea.

Momentul si locul incheierii contractului Art. 1.186
(1) Contractul se incheie in momentul si in locul in care acceptarea ajunge la ofertant, chiar daca acesta nu ia cunostinta de ea din motive care nu ii sunt imputabile.
(2) De asemenea, contractul se considera incheiat in momentul in care destinatarul ofertei savarseste un act sau un fapt concludent, fara a-l instiinta pe ofertant, daca,
in temeiul ofertei, al practicilor statornicite intre parti, al uzantelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face in acest mod.

Forma ofertei si a acceptarii Art. 1.187
Oferta si acceptarea trebuie emise in forma ceruta de lege pentru incheierea valabila a contractului.

Oferta de a contracta Art. 1.188
(1) O propunere constituie oferta de a contracta daca aceasta contine suficiente elemente pentru formarea contractului si exprima intentia ofertantului de a se obliga in
cazul acceptarii ei de catre destinatar.
(2) Oferta poate proveni de la persoana care are initiativa incheierii contractului, care ii determina continutul sau, dupa imprejurari, care propune ultimul element
esential al contractului.
(3) Dispozitiile art. 1.182—1.203 se aplica in mod corespunzator si atunci cand imprejurarile in care se incheie contractul nu permit identificarea ofertei sau a
acceptarii.

Propunerea adresata unor persoane nedeterminate Art. 1.189
(1) Propunerea adresata unor persoane nedeterminate, chiar daca este precisa, nu valoreaza oferta, ci, dupa imprejurari, solicitare de oferta sau intentie de negociere.
(2) Cu toate acestea, propunerea valoreaza oferta daca aceasta rezulta astfel din lege, din uzante ori, in mod neindoielnic, din imprejurari. In aceste cazuri, revocarea
ofertei adresate unor persoane nedeterminate produce efecte numai daca este facuta in aceeasi forma cu oferta insasi sau intr-o modalitate care permite sa fie
cunoscuta in aceeasi masura cu aceasta.

Solicitarea de oferte Art. 1.190
Solicitarea de a formula oferte, adresata uneia sau mai multor persoane determinate, nu constituie, prin ea insasi, oferta de a contracta.

Oferta irevocabila Art. 1.191
(1) Oferta este irevocabila de indata ce autorul ei se obliga sa o mentina un anumit termen. Oferta este, de asemenea, irevocabila atunci cand poate fi considerata
astfel in temeiul acordului partilor, al practicilor statornicite intre acestea, al negocierilor, al continutului ofertei ori al uzantelor.
(2) Declaratia de revocare a unei oferte irevocabile nu produce niciun efect.

Termenul de acceptare Art. 1.192
Termenul de acceptare curge din momentul in care oferta ajunge la destinatar.

Oferta fara termen adresata unei persoane absente Art. 1.193
(1) Oferta fara termen de acceptare, adresata unei persoane care nu este prezenta, trebuie mentinuta un termen rezonabil, dupa imprejurari, pentru ca destinatarul sa
o primeasca, sa o analizeze si sa expedieze acceptarea.
(2) Revocarea ofertei nu impiedica incheierea contractului decat daca ajunge la destinatar inainte ca ofertantul sa primeasca acceptarea sau, dupa caz, inaintea
savarsirii actului ori faptului care, potrivit prevederilor art. 1.186 alin. (2), determina incheierea contractului.
(3) Ofertantul raspunde pentru prejudiciul cauzat prin revocarea ofertei inaintea expirarii termenului prevazut la alin. (1).

Oferta fara termen adresata unei persoane prezente Art. 1.194
(1) Oferta fara termen de acceptare, adresata unei persoane prezente ramane fara efecte daca nu este acceptata de indata.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si in cazul ofertei transmise prin telefon sau prin alte asemenea mijloace de comunicare la distanta.

Caducitatea ofertei Art. 1.195
(1) Oferta devine caduca daca:
a) acceptarea nu ajunge la ofertant in termenul stabilit sau, in lipsa, in termenul prevazut la art. 1.193 alin. (1);
b) destinatarul o refuza.
(2) Decesul sau incapacitatea ofertantului atrage caducitatea ofertei irevocabile numai atunci cand natura afacerii sau imprejurarile o impun.

Acceptarea ofertei Art. 1.196
(1) Orice act sau fapt al destinatarului constituie acceptare daca indica in mod neindoielnic acordul sau cu privire la oferta, astfel cum aceasta a fost formulata, si
ajunge in termen la autorul ofertei. Dispozitiile art. 1.186 raman aplicabile.
(2) Tacerea sau inactiunea destinatarului nu valoreaza acceptare decat atunci cand aceasta rezulta din lege, din acordul partilor, din practicile statornicite intre acestea,
din uzante sau din alte imprejurari.

Acceptarea necorespunzatoare a ofertei Art. 1.197
(1) Raspunsul destinatarului nu constituie acceptare atunci cand:
a) cuprinde modificari sau completari care nu corespund ofertei primite;
b) nu respecta forma ceruta anume de ofertant;
c) ajunge la ofertant dupa ce oferta a devenit caduca.
(2) Raspunsul destinatarului, exprimat potrivit alin. (1), poate fi considerat, dupa imprejurari, ca o contraoferta.

Acceptarea tardiva Art. 1.198
(1) Acceptarea tardiva produce efecte numai daca autorul ofertei il instiinteaza de indata pe acceptant despre incheierea contractului.
(2) Acceptarea facuta in termen, dar ajunsa la ofertant dupa expirarea termenului, din motive neimputabile acceptantului, produce efecte daca ofertantul nu il
instiinteaza despre aceasta de indata.

Retragerea ofertei sau a acceptarii Art. 1.199
Oferta sau acceptarea poate fi retrasa daca retragerea ajunge la destinatar anterior ori concomitent cu oferta sau, dupa caz, cu acceptarea.

Comunicarea ofertei, acceptarii si revocarii Art. 1.200
(1) Oferta, acceptarea, precum si revocarea acestora produc efecte numai din momentul in care ajung la destinatar, chiar daca acesta nu ia cunostinta de ele din
motive care nu ii sunt imputabile.
(2) Comunicarea acceptarii trebuie facuta prin mijloace cel putin la fel de rapide ca cele folosite de ofertant, daca din lege, din acordul partilor, din practicile
statornicite intre acestea sau din alte asemenea imprejurari nu rezulta contrariul.

Clauze externe Art. 1.201
Daca prin lege nu se prevede altfel, partile sunt tinute de clauzele extrinseci la care contractul face trimitere.

Clauze standard Art. 1.202
(1) Sub rezerva prevederilor art. 1.203, dispozitiile prezentei sectiuni se aplica in mod corespunzator si atunci cand la incheierea contractului sunt utilizate clauze
standard.
(2) Sunt clauze standard stipulatiile stabilite in prealabil de una dintre parti pentru a fi utilizate in mod general si repetat si care sunt incluse in contract fara sa fi fost
negociate cu cealalta parte.
(3) Clauzele negociate prevaleaza asupra clauzelor standard.
(4) Atunci cand ambele parti folosesc clauze standard si nu ajung la o intelegere cu privire la acestea, contractul se incheie totusi pe baza clauzelor convenite si a
oricaror clauze standard comune in substanta lor, cu exceptia cazului in care una dintre parti notifica celeilalte parti, fie anterior momentului incheierii contractului, fie
ulterior si de indata, ca nu intentioneaza sa fie tinuta de un astfel de contract.

Clauze neuzuale Art. 1.203
Clauzele standard care prevad in folosul celui care le propune limitarea raspunderii, dreptul de a denunta unilateral contractul, de a suspenda executarea obligatiilor
sau care prevad in detrimentul celeilalte parti decaderea din drepturi ori din beneficiul termenului, limitarea dreptului de a opune exceptii, restrangerea libertatii de a
contracta cu alte persoane, reinnoirea tacita a contractului, legea aplicabila, clauze compromisorii sau prin care se deroga de la normele privitoare la competenta
instantelor judecatoresti nu produc efecte decat daca sunt acceptate, in mod expres, in scris, de cealalta parte.

II. Valabilitatea consimtamantului

Conditii Art. 1.204
Consimtamantul partilor trebuie sa fie serios, liber si exprimat in cunostinta de cauza.

Lipsa discernamantului Art. 1.205
(1) Este anulabil contractul incheiat de o persoana care, la momentul incheierii acestuia, se afla, fie si numai vremelnic, intr-o stare care o punea in neputinta de a-si da
seama de urmarile faptei sale.
(2) Contractul incheiat de o persoana pusa ulterior sub interdictie poate fi anulat daca, la momentul cand actul a fost facut, cauzele punerii sub interdictie existau si
erau indeobste cunoscute.

III. Viciile consimtamantului

Cazuri Art. 1.206
(1) Consimtamantul este viciat cand este dat din eroare, surprins prin dol sau smuls prin violenta.
(2) De asemenea, consimtamantul este viciat in caz de leziune.

Eroarea Art. 1.207
(1) Partea care, la momentul incheierii contractului, se afla intr-o eroare esentiala poate cere anularea acestuia, daca cealalta parte stia sau, dupa caz, trebuia sa stie
ca faptul asupra caruia a purtat eroarea era esential pentru incheierea contractului.
(2) Eroarea este esentiala:
1. cand poarta asupra naturii sau obiectului contractului;
2. cand poarta asupra identitatii obiectului prestatiei sau asupra unei calitati a acestuia ori asupra unei alte imprejurari considerate esentiale de catre parti in absenta
careia contractul nu s-ar fi incheiat;
3. cand poarta asupra identitatii persoanei sau asupra unei calitati a acesteia in absenta careia contractul nu s-ar fi incheiat.
(3) Eroarea de drept este esentiala atunci cand priveste o norma juridica determinanta, potrivit vointei partilor, pentru incheierea contractului.
(4) Eroarea care priveste simplele motive ale contractului nu este esentiala, cu exceptia cazului in care prin vointa partilor asemenea motive au fost considerate
hotaratoare.

Eroarea nescuzabila Art. 1.208
(1) Contractul nu poate fi anulat daca faptul asupra caruia a purtat eroarea putea fi, dupa imprejurari, cunoscut cu diligente rezonabile.
(2) Eroarea de drept nu poate fi invocata in cazul dispozitiilor legale accesibile si previzibile.

Eroarea asumata Art. 1.209
Nu atrage anularea contractului eroarea care poarta asupra unui element cu privire la care riscul de eroare a fost asumat de cel care o invoca sau, dupa imprejurari,
trebuia sa fie asumat de acesta.

Eroarea de calcul Art. 1.210
Simpla eroare de calcul nu atrage anularea contractului, ci numai rectificarea, afara de cazul in care, concretizandu-se intr-o eroare asupra cantitatii, a fost esentiala
pentru incheierea contractului. Eroarea de calcul trebuie corectata la cererea oricareia dintre parti.

Eroarea de comunicare sau de transmitere Art. 1.211
Dispozitiile privitoare la eroare se aplica in mod corespunzator si atunci cand eroarea poarta asupra declaratiei de vointa ori cand declaratia a fost transmisa inexact
prin intermediul unei alte persoane sau prin mijloace de comunicare la distanta.

Invocarea erorii cu buna-credinta Art. 1.212
Partea care este victima unei erori nu se poate prevala de aceasta contrar exigentelor bunei-credinte.

Adaptarea contractului Art. 1.213
(1) Daca o parte este indreptatita sa invoce anulabilitatea contractului pentru eroare, dar cealalta parte declara ca doreste sa execute ori executa contractul asa cum
acesta fusese inteles de partea indreptatita sa invoce anulabilitatea, contractul se considera ca a fost incheiat asa cum l-a inteles aceasta din urma parte.
(2) In acest caz, dupa ce a fost informata asupra felului in care partea indreptatita sa invoce anulabilitatea a inteles contractul si inainte ca aceasta sa fi obtinut
anularea, cealalta parte trebuie, in termen de cel mult 3 luni de la data cand a fost notificata ori de la data cand i s-a comunicat cererea de chemare in judecata, sa
declare ca este de acord cu executarea sau sa execute fara intarziere contractul, astfel cum a fost inteles de partea aflata in eroare.
(3) Daca declaratia a fost facuta si comunicata partii aflate in eroare in termenul prevazut la alin. (2) sau contractul a fost executat, dreptul de a obtine anularea este
stins si notificarea prevazuta la alin. (2) este considerata lipsita de efecte.

Dolul Art. 1.214
(1) Consimtamantul este viciat prin dol atunci cand partea s-a aflat intr-o eroare provocata de manoperele frauduloase ale celeilalte parti ori cand aceasta din urma a
omis, in mod fraudulos, sa il informeze pe contractant asupra unor imprejurari pe care se cuvenea sa i le dezvaluie.
(2) Partea al carei consimtamant a fost viciat prin dol poate cere anularea contractului, chiar daca eroarea in care s-a aflat nu a fost esentiala.
(3) Contractul este anulabil si atunci cand dolul provine de la reprezentantul, prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte parti.
(4) Dolul nu se presupune.

Dolul comis de un tert Art. 1.215
(1) Partea care este victima dolului unui tert nu poate cere anularea decat daca cealalta parte a cunoscut sau, dupa caz, ar fi trebuit sa cunoasca dolul la incheierea
contractului.
(2) Independent de anularea contractului, autorul dolului raspunde pentru prejudiciile ce ar rezulta.

Violenta Art. 1.216
(1) Poate cere anularea contractului partea care a contractat sub imperiul unei temeri justificate induse, fara drept, de cealalta parte sau de un tert.
(2) Exista violenta cand temerea insuflata este de asa natura incat partea amenintata putea sa creada, dupa imprejurari, ca, in lipsa consimtamantului sau, viata,
persoana, onoarea sau bunurile sale ar fi expuse unui pericol grav si iminent.
(3) Violenta poate atrage anularea contractului si atunci cand este indreptata impotriva unei persoane apropiate, precum sotul, sotia, ascendentii ori descendentii partii
al carei consimtamant a fost viciat.
(4) In toate cazurile, existenta violentei se apreciaza tinand seama de varsta, starea sociala, sanatatea si caracterul celui asupra caruia s-a exercitat violenta, precum si
de orice alta imprejurare ce a putut influenta starea acestuia la momentul incheierii contractului.

Amenintarea cu exercitiul unui drept Art. 1.217
Constituie violenta si temerea insuflata prin amenintarea cu exercitiul unui drept facuta cu scopul de a obtine avantaje injuste.

Starea de necesitate Art. 1.218
Contractul incheiat de o parte aflata in stare de necesitate nu poate fi anulat decat daca cealalta parte a profitat de aceasta imprejurare.

Temerea reverentiara Art. 1.219
Simpla temere izvorata din respect, fara sa fi fost violenta, nu atrage anularea contractului.

Violenta savarsita de un tert Art. 1.220
(1) Violenta atrage anularea contractului si atunci cand este exercitata de un tert, insa numai daca partea al carei consimtamant nu a fost viciat cunostea sau, dupa caz,
ar fi trebuit sa cunoasca violenta savarsita de catre tert.
(2) Independent de anularea contractului, autorul violentei raspunde pentru prejudiciile ce ar rezulta.

Leziunea Art. 1.221
(1) Exista leziune atunci cand una dintre parti, profitand de starea de nevoie, de lipsa de experienta ori de lipsa de cunostinte a celeilalte parti, stipuleaza in favoarea sa
ori a unei alte persoane o prestatie de o valoare considerabil mai mare, la data incheierii contractului, decat valoarea propriei prestatii.
(2) Existenta leziunii se apreciaza si in functie de natura si scopul contractului.
(3) Leziunea poate exista si atunci cand minorul isi asuma o obligatie excesiva prin raportare la starea sa patrimoniala, la avantajele pe care le obtine din contract ori la
ansamblul circumstantelor.

Sanctiune Art. 1.222
(1) Partea al carei consimtamant a fost viciat prin leziune poate cere, la alegerea sa, anularea contractului sau reducerea obligatiilor sale cu valoarea daunelor-interese
la care ar fi indreptatita.
(2) Cu exceptia cazului prevazut de art. 1.221 alin. (3), actiunea in anulare este admisibila numai daca leziunea depaseste jumatate din valoarea pe care o avea, la
momentul incheierii contractului, prestatia promisa sau executata de partea lezata. Disproportia trebuie sa subziste pana la data cererii de anulare.
(3) In toate cazurile, instanta poate sa mentina contractul daca cealalta parte ofera, in mod echitabil, o reducere a propriei creante sau, dupa caz, o majorare a
propriei obligatii. Dispozitiile art. 1.213 privitoare la adaptarea contractului se aplica in mod corespunzator.

Termenul de prescriptie Art. 1.223
(1) Dreptul la actiunea in anulare sau in reducerea obligatiilor pentru leziune se prescrie in termen de un an de la data incheierii contractului.
(2) Anulabilitatea contractului nu poate sa fie opusa pe cale de exceptie cand dreptul la actiune este prescris.

Inadmisibilitatea leziunii Art. 1.224
Nu pot fi atacate pentru leziune contractele aleatorii, tranzactia, precum si alte contracte anume prevazute de lege.

§4. Obiectul contractului

Obiectul contractului Art. 1.225
(1) Obiectul contractului il reprezinta operatiunea juridica, precum vanzarea, locatiunea, imprumutul si altele asemenea, convenita de parti, astfel cum aceasta reiese
din ansamblul drepturilor si obligatiilor contractuale.
(2) Obiectul contractului trebuie sa fie determinat si licit, sub sanctiunea nulitatii absolute.
(3) Obiectul este ilicit atunci cand este prohibit de lege sau contravine ordinii publice ori bunelor moravuri.

Obiectul obligatiei Art. 1.226
(1) Obiectul obligatiei este prestatia la care se angajeaza debitorul.
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, el trebuie sa fie determinat sau cel putin determinabil si licit.

Imposibilitatea initiala a obiectului obligatiei Art. 1.227
Contractul este valabil chiar daca, la momentul incheierii sale, una dintre parti se afla in imposibilitate de a-si executa obligatia, afara de cazul in care prin lege se
prevede altfel.

Bunurile viitoare Art. 1.228
In lipsa unei prevederi legale contrare, contractele pot purta si asupra bunurilor viitoare.

Bunurile care nu sunt in circuitul civil Art. 1.229
Numai bunurile care sunt in circuitul civil pot face obiectul unei prestatii contractuale.

Bunurile care apartin altuia Art. 1.230
Daca prin lege nu se prevede altfel, bunurile unui tert pot face obiectul unei prestatii, debitorul fiind obligat sa le procure si sa le transmita creditorului sau, dupa caz, sa
obtina acordul tertului. In cazul neexecutarii obligatiei, debitorul raspunde pentru prejudiciile cauzate.

Determinarea calitatii obiectului Art. 1.231
Atunci cand nu poate fi stabilita potrivit contractului, calitatea prestatiei sau a obiectului acesteia trebuie sa fie rezonabila sau, dupa imprejurari, cel putin de nivel
mediu.

Determinarea obiectului de catre un tert Art. 1.232
(1) Atunci cand pretul sau orice alt element al contractului urmeaza sa fie determinat de un tert, acesta trebuie sa actioneze in mod corect, diligent si echidistant.
(2) Daca tertul nu poate sau nu doreste sa actioneze ori aprecierea sa este in mod manifest nerezonabila, instanta, la cererea partii interesate, va stabili, dupa caz,
pretul sau elementul nedeterminat de catre parti.

Determinarea pretului intre profesionisti Art. 1.233
Daca un contract incheiat intre profesionisti nu stabileste pretul si nici nu indica o modalitate pentru a-l determina, se presupune ca partile au avut in vedere pretul
practicat in mod obisnuit in domeniul respectiv pentru aceleasi prestatii realizate in conditii comparabile sau, in lipsa unui asemenea pret, un pret rezonabil.

Raportarea la un factor de referinta Art. 1.234
Atunci cand, potrivit contractului, pretul se determina prin raportare la un factor de referinta, iar acest factor nu exista, a incetat sa mai existe ori nu mai este accesibil,
el se inlocuieste, in absenta unei conventii contrare, cu factorul de referinta cel mai apropiat.

§5. Cauza

Notiune Art. 1.235
Cauza este motivul care determina fiecare parte sa incheie contractul.

Conditii Art. 1.236
(1) Cauza trebuie sa existe, sa fie licita si morala.
(2) Cauza este ilicita cand este contrara legii si ordinii publice.
(3) Cauza este imorala cand este contrara bunelor moravuri.

Frauda la lege Art. 1.237
Cauza este ilicita si atunci cand contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative.

Sanctiune Art. 1.238
(1) Lipsa cauzei atrage anulabilitatea contractului, cu exceptia cazului in care contractul a fost gresit calificat si poate produce alte efecte juridice.
(2) Cauza ilicita sau imorala atrage nulitatea absoluta a contractului daca este comuna ori, in caz contrar, daca cealalta parte a cunoscut-o sau, dupa imprejurari,
trebuia s-o cunoasca.

Proba cauzei Art. 1.239
(1) Contractul este valabil chiar atunci cand cauza nu este expres prevazuta.
(2) Existenta unei cauze valabile se prezuma pana la proba contrara.

§6. Forma contractului

Formele de exprimare a consimtamantului Art. 1.240
(1) Vointa de a contracta poate fi exprimata verbal sau in scris.
(2) Vointa poate fi manifestata si printr-un comportament care, potrivit legii, conventiei partilor, practicilor statornicite intre acestea sau uzantelor, nu lasa nicio indoiala
asupra intentiei de a produce efectele juridice corespunzatoare.

Forma scrisa Art. 1.241
Inscrisul care constata incheierea contractului poate fi sub semnatura privata sau autentic, avand forta probanta prevazuta de lege.

Sanctiune Art. 1.242
(1) Este lovit de nulitate absoluta contractul incheiat in lipsa formei pe care, in chip neindoielnic, legea o cere pentru incheierea sa valabila.
(2) Daca partile s-au invoit ca un contract sa fie incheiat intr-o anumita forma, pe care legea nu o cere, contractul se socoteste valabil chiar daca forma nu a fost
respectata.

Modificarea contractului Art. 1.243
Daca prin lege nu se prevede altfel, orice modificare a contractului este supusa conditiilor de forma cerute de lege pentru incheierea sa.

Forma ceruta pentru inscrierea in cartea funciara Art. 1.244
In afara altor cazuri prevazute de lege, trebuie sa fie incheiate prin inscris autentic, sub sanctiunea nulitatii absolute, conventiile care stramuta sau constituie drepturi
reale care urmeaza a fi inscrise in cartea funciara.

Forma contractelor electronice Art. 1.245
Contractele care se incheie prin mijloace electronice sunt supuse conditiilor de forma prevazute de legea speciala.

Sectiunea 4 – Nulitatea contractului
§1. Dispozitii generale

Nulitatea Art. 1.246
(1) Orice contract incheiat cu incalcarea conditiilor cerute de lege pentru incheierea sa valabila este supus nulitatii, daca prin lege nu se prevede o alta sanctiune.
(2) Nulitatea poate fi absoluta sau relativa.
(3) Daca prin lege nu se prevede altfel, nulitatea contractului poate fi constatata sau declarata prin acordul partilor.
(4) Prin acordul partilor nu pot fi instituite si nici suprimate cauze de nulitate. Orice conventie sau clauza contrara este considerata nescrisa.

Nulitatea absoluta Art. 1.247
(1) Este nul contractul incheiat cu incalcarea unei dispozitii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general.
(2) Nulitatea absoluta poate fi invocata de orice persoana interesata, pe cale de actiune sau de exceptie.
(3) Instanta este obligata sa invoce din oficiu nulitatea absoluta.
(4) Contractul lovit de nulitate absoluta nu este susceptibil de confirmare decat in cazurile prevazute de lege.

Nulitatea relativa Art. 1.248
(1) Contractul incheiat cu incalcarea unei dispozitii legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular este anulabil.
(2) Nulitatea relativa poate fi invocata numai de cel al carui interes este ocrotit prin dispozitia legala incalcata.
(3) Nulitatea relativa nu poate fi invocata din oficiu de instanta judecatoreasca.
(4) Contractul anulabil este susceptibil de confirmare.

Prescriptia Art. 1.249
(1) Daca prin lege nu se prevede altfel, nulitatea absoluta poate fi invocata oricand, fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie.
(2) Nulitatea relativa poate fi invocata pe cale actiune numai in termenul de prescriptie stabilit de lege. Cu toate acestea, partea careia i se cere executarea contractului
poate opune oricand nulitatea relativa a contractului, chiar si dupa implinirea termenului de prescriptie a dreptului la actiunea in anulare.

§2. Cauzele de nulitate

Cauzele de nulitate absoluta Art. 1.250
Contractul este lovit de nulitate absoluta in cazurile anume prevazute de lege, precum si atunci cand rezulta neindoielnic din lege ca interesul ocrotit este unul general.

Cauzele de nulitate relativa Art. 1.251
Contractul este anulabil cand au fost nesocotite dispozitiile legale privitoare la capacitatea de exercitiu, cand consimtamantul uneia dintre parti a fost viciat, precum si
in alte cazuri anume prevazute de lege.

Prezumtia de nulitate relativa Art. 1.252
In cazurile in care natura nulitatii nu este determinata ori nu reiese in chip neindoielnic din lege, contractul este anulabil.

Nulitatea virtuala Art. 1.253
In afara cazurilor in care legea prevede sanctiunea nulitatii, contractul se desfiinteaza si atunci cand sanctiunea nulitatii absolute sau, dupa caz, relative trebuie aplicata
pentru ca scopul dispozitiei legale incalcate sa fie atins.

§3. Efectele nulitatii

Desfiintarea contractului si a actelor subsecvente Art. 1.254
(1) Contractul lovit de nulitate absoluta sau anulat este considerat a nu fi fost niciodata incheiat.
(2) Desfiintarea contractului atrage, in conditiile legii, si desfiintarea actelor subsecvente incheiate in baza lui.
(3) In cazul in care contractul este desfiintat, fiecare parte trebuie sa restituie celeilalte, in natura sau prin echivalent, prestatiile primite, potrivit prevederilor art.
1.639—1.647, chiar daca acestea au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu.

Nulitatea partiala Art. 1.255
(1) Clauzele contrare legii, ordinii publice sau bunelor moravuri si care nu sunt considerate nescrise atrag nulitatea contractului in intregul sau numai daca sunt, prin
natura lor, esentiale sau daca, in lipsa acestora, contractul nu s-ar fi incheiat.
(2) In cazul in care contractul este mentinut in parte, clauzele nule sunt inlocuite de drept cu dispozitiile legale aplicabile.
(3) Dispozitiile alin. (2) se aplica in mod corespunzator si clauzelor care contravin unor dispozitii legale imperative si sunt considerate de lege nescrise.

Nulitatea contractului plurilateral Art. 1.256
In cazul contractelor cu mai multe parti in care prestatia fiecarei parti este facuta in considerarea unui scop comun, nulitatea contractului in privinta uneia dintre parti nu
atrage desfiintarea in intregime a contractului, afara de cazul in care participarea acesteia este esentiala pentru existenta contractului.

Daunele-interese. Reducerea prestatiilor Art. 1.257
In caz de violenta sau dol, cel al carui consimtamant este viciat are dreptul de a pretinde, in afara de anulare, si daune-interese sau, daca prefera mentinerea
contractului, de a solicita numai reducerea prestatiei sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi indreptatit.

Repararea prejudiciului in cazul nulitatii contractului incheiat in forma autentica Art. 1.258
In cazul anularii sau constatarii nulitatii contractului incheiat in forma autentica pentru o cauza de nulitate a carei existenta rezulta din insusi textul contractului, partea
prejudiciata poate cere obligarea notarului public la repararea prejudiciilor suferite, in conditiile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.

Refacerea contractului nul Art. 1.259
Contractul nul poate fi refacut, in tot sau in parte, cu respectarea tuturor conditiilor prevazute de lege la data refacerii lui. In toate cazurile, contractul refacut nu va
produce efecte decat pentru viitor, iar nu si pentru trecut.

Conversiunea contractului nul Art. 1.260
(1) Un contract lovit de nulitate absoluta va produce totusi efectele actului juridic pentru care sunt indeplinite conditiile de fond si de forma prevazute de lege.
(2) Cu toate acestea, dispozitiile alin. (1) nu se aplica daca intentia de a exclude aplicarea conversiunii este stipulata in contractul lovit de nulitate sau reiese, in chip
neindoielnic, din scopurile urmarite de parti la data incheierii contractului.

§4. Validarea contractului

Cauzele de validare Art. 1.261
(1) Contractul afectat de o cauza de nulitate este validat atunci cand nulitatea este acoperita.
(2) Nulitatea poate fi acoperita prin confirmare sau prin alte moduri anume prevazute de lege.

Confirmarea contractului Art. 1.262
(1) Confirmarea unui contract anulabil rezulta din vointa, expresa sau tacita, de a renunta la dreptul de a invoca nulitatea.
(2) Vointa de a renunta trebuie sa fie certa.

Conditiile confirmarii Art. 1.263
(1) Un contract anulabil poate fi confirmat daca in momentul confirmarii conditiile sale de validitate sunt intrunite.
(2) Persoana care poate invoca nulitatea poate confirma contractul numai cunoscand cauza de nulitate si, in caz de violenta, numai dupa incetarea acesteia.
(3) Persoana chemata de lege sa incuviinteze actele minorului poate, in numele si in interesul acestuia, cere anularea contractului facut fara incuviintarea sa ori sa
confirme contractul atunci cand aceasta incuviintare era suficienta pentru incheierea valabila a acestuia.
(4) Dispozitiile alin. (3) se aplica in mod corespunzator si in cazul actelor incheiate fara autorizarea instantei de tutela.
(5) In lipsa confirmarii exprese, este suficient ca obligatia sa fie executata in mod voluntar la data la care ea putea fi valabil confirmata de catre partea interesata.
(6) Cel care trebuie sa confirme poate sa fie pus in intarziere printr-o notificare prin care partea interesata sa ii solicite fie sa confirme contractul anulabil, fie sa
exercite actiunea in anulare, in termen de 6 luni de la notificare, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a cere anularea contractului.

Cuprinsul actului confirmativ Art. 1.264
Pentru a fi valabil, actul confirmativ trebuie sa cuprinda obiectul, cauza si natura obligatiei si sa faca mentiune despre motivul actiunii in anulare, precum si despre
intentia de a repara viciul pe care se intemeiaza acea actiune.

Efectele confirmarii Art. 1.265
(1) Confirmarea isi produce efectele din momentul incheierii contractului si atrage renuntarea la mijloacele si exceptiile ce puteau fi opuse, sub rezerva insa a
drepturilor dobandite si conservate de tertii de buna-credinta.
(2) Cand fiecare dintre parti poate invoca nulitatea contractului sau mai multe parti o pot invoca impotriva alteia, confirmarea facuta de una dintre acestea nu
impiedica invocarea nulitatii de catre celelalte parti.
(3) Confirmarea unui contract anulabil pentru vicierea consimtamantului prin dol sau violenta nu implica prin ea insasi renuntarea la dreptul de a cere daune-interese.

Sectiunea 5 – Interpretarea contractului
Interpretarea dupa vointa concordanta a partilor Art. 1.266
(1) Contractele se interpreteaza dupa vointa concordanta a partilor, iar nu dupa sensul literal al termenilor.
(2) La stabilirea vointei concordante se va tine seama, intre altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de parti, de practicile statornicite intre acestea si de
comportamentul lor ulterior incheierii contractului.

Interpretarea sistematica Art. 1.267
Clauzele se interpreteaza unele prin altele, dand fiecareia intelesul ce rezulta din ansamblul contractului.

Interpretarea clauzelor indoielnice Art. 1.268
(1) Clauzele susceptibile de mai multe intelesuri se interpreteaza in sensul ce se potriveste cel mai bine naturii si obiectului contractului.
(2) Clauzele indoielnice se interpreteaza tinand seama, intre altele, de natura contractului, de imprejurarile in care a fost incheiat, de interpretarea data anterior de
parti, de sensul atribuit in general clauzelor si expresiilor in domeniu si de uzante.
(3) Clauzele se interpreteaza in sensul in care pot produce efecte, iar nu in acela in care nu ar putea produce niciunul.
(4) Contractul nu cuprinde decat lucrul asupra caruia partile si-au propus a contracta, oricat de generali ar fi termenii folositi.
(5) Clauzele destinate sa exemplifice sau sa inlature orice indoiala asupra aplicarii contractului la un caz particular nu ii restrang aplicarea in alte cazuri care nu au fost
expres prevazute.

Regulile subsidiare de interpretare Art. 1.269
(1) Daca, dupa aplicarea regulilor de interpretare, contractul ramane neclar, acesta se interpreteaza in favoarea celui care se obliga.
(2) Stipulatiile inscrise in contractele de adeziune se interpreteaza impotriva celui care le-a propus.

Sectiunea 6 – Efectele contractului
§1. Efectele intre parti

Forta obligatorie Art. 1.270
(1) Contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante.
(2) Contractul se modifica sau inceteaza numai prin acordul partilor ori din cauze autorizate de lege.

Impreviziunea Art. 1.271
(1) Partile sunt tinute sa isi execute obligatiile, chiar daca executarea lor a devenit mai oneroasa, fie datorita cresterii costurilor executarii propriei obligatii, fie datorita
scaderii valorii contraprestatiei.
(2) Cu toate acestea, daca executarea contractului a devenit excesiv de oneroasa datorita unei schimbari exceptionale a imprejurarilor care ar face vadit injusta
obligarea debitorului la executarea obligatiei, instanta poate sa dispuna:
a) adaptarea contractului, pentru a distribui in mod echitabil intre parti pierderile si beneficiile ce rezulta din schimbarea imprejurarilor;
b) incetarea contractului, la momentul si in conditiile pe care le stabileste.
(3) Dispozitiile alin. (2) sunt aplicabile numai daca:
a) schimbarea imprejurarilor a intervenit dupa incheierea contractului;
b) schimbarea imprejurarilor, precum si intinderea acesteia nu au fost si nici nu puteau fi avute in vedere de catre debitor, in mod rezonabil, in momentul incheierii
contractului;
c) debitorul nu si-a asumat riscul schimbarii imprejurarilor si nici nu putea fi in mod rezonabil considerat ca si-ar fi asumat acest risc;
d) debitorul a incercat, intr-un termen rezonabil si cu buna-credinta, negocierea adaptarii rezonabile si echitabile a contractului.

Continutul contractului Art. 1.272
(1) Contractul valabil incheiat obliga nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar si la toate urmarile pe care practicile statornicite intre parti, uzantele, legea sau
echitatea le dau contractului, dupa natura lui.
(2) Clauzele obisnuite intr-un contract se subinteleg, desi nu sunt stipulate in mod expres.

Constituirea si transferul drepturilor reale Art. 1.273
(1) Drepturile reale se constituie si se transmit prin acordul de vointa al partilor, chiar daca bunurile nu au fost predate, daca acest acord poarta asupra unor bunuri
determinate, ori prin individualizarea bunurilor, daca acordul poarta asupra unor bunuri de gen.
(2) Fructele bunului sau dreptului transmis se cuvin dobanditorului de la data transferului proprietatii bunului ori, dupa caz, a cesiunii dreptului, afara de cazul in care
prin lege sau prin vointa partilor se dispune altfel.
(3) Dispozitiile in materie de carte funciara, precum si dispozitiile speciale referitoare la transferul anumitor categorii de bunuri mobile raman aplicabile.

Riscul in contractul translativ de proprietate Art. 1.274
(1) In lipsa de stipulatie contrara, cat timp bunul nu este predat, riscul contractului ramane in sarcina debitorului obligatiei de predare, chiar daca proprietatea a fost
transferata dobanditorului. In cazul pieirii fortuite a bunului, debitorul obligatiei de predare pierde dreptul la contraprestatie, iar daca a primit-o, este obligat sa o
restituie.
(2) Cu toate acestea, creditorul pus in intarziere preia riscul pieirii fortuite a bunului. El nu se poate libera chiar daca ar dovedi ca bunul ar fi pierit si daca obligatia de
predare ar fi fost executata la timp.

Transmiterea succesiva a unui bun mobil Art. 1.275
(1) Daca cineva a transmis succesiv catre mai multe persoane proprietatea unui bun mobil corporal, cel care a dobandit cu buna-credinta posesia efectiva a bunului
este titular al dreptului, chiar daca titlul sau are data ulterioara.
(2) Este de buna-credinta dobanditorul care, la data intrarii in posesie, nu a cunoscut si nici nu putea sa cunoasca obligatia asumata anterior de instrainator.
(3) Daca niciunul dintre dobanditori nu a obtinut posesia efectiva a bunului mobil corporal si creanta fiecaruia de predare a bunului este exigibila, va fi preferat cel care
a sesizat cel dintai instanta de judecata.

Denuntarea unilaterala Art. 1.276
(1) Daca dreptul de a denunta contractul este recunoscut uneia dintre parti, acesta poate fi exercitat atat timp cat executarea contractului nu a inceput.
(2) In contractele cu executare succesiva sau continua, acest drept poate fi exercitat cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz, chiar si dupa inceperea
executarii contractului, insa denuntarea nu produce efecte in privinta prestatiilor executate sau care se afla in curs de executare.
(3) Daca s-a stipulat o prestatie in schimbul denuntarii, aceasta produce efecte numai atunci cand prestatia este executata.
(4) Dispozitiile prezentului articol se aplica in lipsa de conventie contrara.

Contractul pe durata nedeterminata Art. 1.277
Contractul incheiat pe durata nedeterminata poate fi denuntat unilateral de oricare dintre parti cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz. Orice clauza contrara
sau stipularea unei prestatii in schimbul denuntarii contractului se considera nescrisa.

Pactul de optiune Art. 1.278
(1) Atunci cand partile convin ca una dintre ele sa ramana legata de propria declaratie de vointa, iar cealalta sa o poata accepta sau refuza, acea declaratie se
considera o oferta irevocabila si produce efectele prevazute la art. 1.191.
(2) Daca partile nu au convenit un termen pentru acceptare, acesta poate fi stabilit de instanta prin ordonanta presedintiala, cu citarea partilor.
(3) Pactul de optiune trebuie sa contina toate elementele contractului pe care partile urmaresc sa il incheie, astfel incat acesta sa se poata incheia prin simpla acceptare
a beneficiarului optiunii.
(4) Contractul se incheie prin exercitarea optiunii in sensul acceptarii de catre beneficiar a declaratiei de vointa a celeilalte parti, in conditiile convenite prin pact.
(5) Atat pactul de optiune, cat si declaratia de acceptare trebuie incheiate in forma prevazuta de lege pentru contractul pe care partile urmaresc sa il incheie.

Promisiunea de a contracta Art. 1.279
(1) Promisiunea de a contracta trebuie sa contina toate acele clauze ale contractului promis, in lipsa carora partile nu ar putea executa promisiunea.
(2) In caz de neexecutare a promisiunii, beneficiarul are dreptul la daune-interese.
(3) De asemenea, daca promitentul refuza sa incheie contractul promis, instanta, la cererea partii care si-a indeplinit propriile obligatii, poate sa pronunte o hotarare
care sa tina loc de contract, atunci cand natura contractului o permite, iar cerintele legii pentru validitatea acestuia sunt indeplinite. Prevederile prezentului alineat nu
sunt aplicabile in cazul promisiunii de a incheia un contract real, daca prin lege nu se prevede altfel.
(4) Conventia prin care partile se obliga sa negocieze in vederea incheierii sau modificarii unui contract nu constituie promisiune de a contracta.

§2. Efectele fata de terti

I. Dispozitii generale

Relativitatea efectelor contractului Art. 1.280
Contractul produce efecte numai intre parti, daca prin lege nu se prevede altfel.

Opozabilitatea efectelor contractului Art. 1.281
Contractul este opozabil tertilor, care nu pot aduce atingere drepturilor si obligatiilor nascute din contract. Tertii se pot prevala de efectele contractului, insa fara a
avea dreptul de a cere executarea lui, cu exceptia cazurilor prevazute de lege.

Transmisiunea drepturilor si obligatiilor catre succesori Art. 1.282
(1) La moartea unei parti, drepturile si obligatiile contractuale ale acesteia se transmit succesorilor sai universali sau cu titlu universal, daca din lege, din stipulatia
partilor ori din natura contractului nu rezulta contrariul.
(2) Drepturile, precum si, in cazurile prevazute de lege, obligatiile contractuale in stransa legatura cu un bun se transmit, odata cu acesta, succesorilor cu titlu particular
ai partilor.

II. Promisiunea faptei altuia

Efecte Art. 1.283
(1) Cel care se angajeaza la a determina un tert sa incheie sau sa ratifice un act este tinut sa repare prejudiciul cauzat daca tertul refuza sa se oblige sau, atunci cand
s-a obligat si ca fideiusor, daca tertul nu executa prestatia promisa.
(2) Cu toate acestea, promitentul nu raspunde daca asigura executarea obligatiei tertului, fara a se produce vreun prejudiciu creditorului.
(3) Intentia promitentului de a se angaja personal nu se prezuma, ci trebuie sa reiasa neindoielnic din contract sau din imprejurarile in care acesta a fost incheiat.

III. Stipulatia pentru altul

Efecte Art. 1.284
(1) Oricine poate stipula in numele sau, insa in beneficiul unui tert.
(2) Prin efectul stipulatiei, beneficiarul dobandeste dreptul de a cere direct promitentului executarea prestatiei.

Conditiile privind tertul beneficiar Art. 1.285
Beneficiarul trebuie sa fie determinat sau, cel putin, determinabil la data incheierii stipulatiei si sa existe in momentul in care promitentul trebuie sa isi execute obligatia.
In caz contrar, stipulatia profita stipulantului, fara a agrava insa sarcina promitentului.

Acceptarea stipulatiei Art. 1.286
(1) Daca tertul beneficiar nu accepta stipulatia, dreptul sau se considera a nu fi existat niciodata.
(2) Stipulatia poate fi revocata cat timp acceptarea beneficiarului nu a ajuns la stipulant sau la promitent. Stipulatia poate fi acceptata si dupa decesul stipulantului sau
al promitentului.

Revocarea stipulatiei Art. 1.287
(1) Stipulantul este singurul indreptatit sa revoce stipulatia, creditorii sau mostenitorii sai neputand sa o faca. Stipulantul nu poate insa revoca stipulatia fara acordul
promitentului daca acesta din urma are interesul sa o execute.
(2) Revocarea stipulatiei produce efecte din momentul in care ajunge la promitent. Daca nu a fost desemnat un alt beneficiar, revocarea profita stipulantului sau
mostenitorilor acestuia, fara a agrava insa sarcina promitentului.

Mijloacele de aparare ale promitentului Art. 1.288
Promitentul poate opune beneficiarului numai apararile intemeiate pe contractul care cuprinde stipulatia.

IV. Simulatia

Efecte intre parti Art. 1.289
(1) Contractul secret produce efecte numai intre parti si, daca din natura contractului ori din stipulatia partilor nu rezulta contrariul, intre succesorii lor universali sau cu
titlu universal.
(2) Cu toate acestea, contractul secret nu produce efecte nici intre parti daca nu indeplineste conditiile de fond cerute de lege pentru incheierea sa valabila.

Efecte fata de terti Art. 1.290
(1) Contractul secret nu poate fi invocat de parti, de catre succesorii lor universali, cu titlu universal sau cu titlu particular si nici de catre creditorii instrainatorului
aparent impotriva tertilor care, intemeindu-se cu buna-credinta pe contractul public, au dobandit drepturi de la achizitorul aparent.
(2) Tertii pot invoca impotriva partilor existenta contractului secret, atunci cand acesta le vatama drepturile.

Raporturile cu creditorii Art. 1.291
(1) Existenta contractului secret nu poate fi opusa de parti creditorilor dobanditorului aparent care, cu buna-credinta, au notat inceperea urmaririi silite in cartea
funciara sau au obtinut sechestru asupra bunurilor care au facut obiectul simulatiei.
(2) Daca exista un conflict intre creditorii instrainatorului aparent si creditorii dobanditorului aparent, sunt preferati cei dintai, in cazul in care creanta lor este anterioara
contractului secret.

Proba simulatiei Art. 1.292
Dovada simulatiei poate fi facuta de terti sau de creditori cu orice mijloc de proba. Partile pot dovedi si ele simulatia cu orice mijloc de proba, atunci cand pretind ca
aceasta are caracter ilicit.

Actele unilaterale Art. 1.293
Dispozitiile referitoare la simulatie se aplica in mod corespunzator si actelor juridice unilaterale destinate unei persoane determinate, care au fost simulate prin acordul
dintre autorul actului si destinatarul sau.

Actele nepatrimoniale Art. 1.294
Dispozitiile referitoare la simulatie nu se aplica actelor juridice nepatrimoniale.

Sectiunea 7 – Reprezentarea
Temeiul reprezentarii Art. 1.295
Puterea de a reprezenta poate rezulta fie din lege, fie dintr-un act juridic ori dintr-o hotarare judecatoreasca, dupa caz.

Efecte Art. 1.296
Contractul incheiat de reprezentant, in limitele imputernicirii, in numele reprezentatului produce efecte direct intre reprezentat si cealalta parte.

Nearatarea calitatii de reprezentant Art. 1.297
(1) Contractul incheiat de reprezentant in limita puterilor conferite, atunci cand tertul contractant nu cunostea si nici nu ar fi trebuit sa cunoasca faptul ca reprezentantul
actiona in aceasta calitate, ii obliga numai pe reprezentant si pe tert, daca prin lege nu se prevede altfel.
(2) Cu toate acestea, daca reprezentantul, atunci cand contracteaza cu tertul in limita puterilor conferite, pe seama unei intreprinderi, pretinde ca este titularul acesteia,
tertul care descopera ulterior identitatea adevaratului titular poate sa exercite si impotriva acestuia din urma drepturile pe care le are impotriva reprezentantului.

Capacitatea partilor Art. 1.298
In cazul reprezentarii conventionale, atat reprezentatul, cat si reprezentantul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia actul pentru care reprezentarea a fost data.

Viciile de consimtamant Art. 1.299
Contractul este anulabil atunci cand consimtamantul reprezentantului este viciat. Daca insa viciul de consimtamant priveste elemente stabilite de reprezentat, contractul
este anulabil numai daca vointa acestuia din urma a fost viciata.

Buna-credinta Art. 1.300
(1) Afara de cazul in care sunt relevante pentru elementele stabilite de reprezentat, buna sau reaua-credinta, cunoasterea sau necunoasterea unei anumite imprejurari
se apreciaza in persoana reprezentantului.
(2) Reprezentatul de rea-credinta nu poate invoca niciodata buna-credinta a reprezentantului.

Forma imputernicirii Art. 1.301
Imputernicirea nu produce efecte decat daca este data cu respectarea formelor cerute de lege pentru incheierea valabila a contractului pe care reprezentantul urmeaza
sa il incheie.

Justificarea puterii de a reprezenta Art. 1.302
Contractantul poate intotdeauna cere reprezentantului sa faca dovada puterilor incredintate de reprezentat si, daca reprezentarea este cuprinsa intr-un inscris, sa ii
remita o copie a inscrisului, semnata pentru conformitate.

Conflictul de interese Art. 1.303
Contractul incheiat de un reprezentant aflat in conflict de interese cu reprezentatul poate fi anulat la cererea reprezentatului, atunci cand conflictul era cunoscut sau
trebuia sa fie cunoscut de contractant la data incheierii contractului.

Contractul cu sine insusi si dubla reprezentare Art. 1.304
(1) Contractul incheiat de reprezentant cu sine insusi, in nume propriu, este anulabil numai la cererea reprezentatului, cu exceptia cazului in care reprezentantul a fost
imputernicit in mod expres in acest sens sau cuprinsul contractului a fost determinat in asemenea mod incat sa excluda posibilitatea unui conflict de interese.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si in cazul dublei reprezentari.

Incetarea imputernicirii Art. 1.305
Puterea de reprezentare inceteaza prin renuntarea de catre reprezentant la imputernicire sau prin revocarea acesteia de catre reprezentat.

Modificarea si revocarea imputernicirii Art. 1.306
Modificarea si revocarea imputernicirii trebuie aduse la cunostinta tertilor prin mijloace corespunzatoare. In caz contrar, acestea nu sunt opozabile tertilor decat daca
se dovedeste ca acestia le cunosteau ori puteau sa le cunoasca in momentul incheierii contractului.

Alte cauze de incetare a puterii de a reprezenta Art. 1.307
(1) Puterea de a reprezenta inceteaza prin decesul sau incapacitatea reprezentantului ori a reprezentatului, daca din conventie ori din natura afacerii nu rezulta
contrariul.
(2) Daca reprezentantul sau reprezentatul este persoana juridica, puterea de a reprezenta inceteaza la data la care persoana juridica isi inceteaza existenta.
(3) In cazul deschiderii procedurii insolventei asupra reprezentantului sau reprezentatului, puterea de a reprezenta inceteaza in conditiile prevazute de lege.
(4) Incetarea puterii de a reprezenta nu produce efecte in privinta tertilor care, in momentul incheierii contractului, nu cunosteau si nici nu trebuiau sa cunoasca aceasta
imprejurare.

Obligatiile reprezentantului la incetarea imputernicirii Art. 1.308
(1) La incetarea puterilor incredintate, reprezentantul este obligat sa restituie reprezentatului inscrisul care constata aceste puteri.
(2) Reprezentantul nu poate retine acest inscris drept garantie a creantelor sale asupra reprezentatului, dar poate sa ceara o copie a inscrisului, certificata de
reprezentat, cu mentiunea ca puterea de reprezentare a incetat.

Lipsa sau depasirea puterii de reprezentare Art. 1.309
(1) Contractul incheiat de persoana care actioneaza in calitate de reprezentant, insa fara a avea imputernicire sau cu depasirea puterilor conferite, nu produce efecte
intre reprezentat si tert.
(2) Daca insa, prin comportamentul sau, reprezentatul l-a determinat pe tertul contractant sa creada in mod rezonabil ca reprezentantul are puterea de a-l reprezenta
si ca actioneaza in limita puterilor conferite, reprezentatul nu se poate prevala fata de tertul contractant de lipsa puterii de a reprezenta.

Raspunderea reprezentantului Art. 1.310
Cel care incheie un contract in calitate de reprezentant, neavand imputernicire ori depasind limitele puterilor care i-au fost incredintate, raspunde pentru prejudiciile
cauzate tertului contractant care s-a increzut, cu buna-credinta, in incheierea valabila a contractului.

Ratificarea Art. 1.311
(1) In cazurile prevazute la art. 1.309, cel in numele caruia s-a incheiat contractul poate sa il ratifice, respectand formele cerute de lege pentru incheierea sa valabila.
(2) Tertul contractant poate, printr-o notificare, sa acorde un termen rezonabil pentru ratificare, dupa a carui implinire contractul nu mai poate fi ratificat.

Efectele ratificarii Art. 1.312
Ratificarea are efect retroactiv, fara a afecta insa drepturile dobandite de terti intre timp.

Transmisiunea facultatii de a ratifica Art. 1.313
Facultatea de a ratifica se transmite mostenitorilor.

Desfiintarea contractului inaintea ratificarii Art. 1.314
Tertul contractant si cel care a incheiat contractul in calitate de reprezentant pot conveni desfiintarea contractului cat timp acesta nu a fost ratificat.

Sectiunea 8 – Cesiunea contractului
Notiune Art. 1.315
(1) O parte poate sa isi substituie un tert in raporturile nascute dintr-un contract numai daca prestatiile nu au fost inca integral executate, iar cealalta parte consimte la
aceasta.
(2) Sunt exceptate cazurile anume prevazute de lege.

Forma cesiunii Art. 1.316
Cesiunea contractului si acceptarea acesteia de catre contractantul cedat trebuie incheiate in forma ceruta de lege pentru validitatea contractului cedat.

Momentul cesiunii Art. 1.317
(1) Daca o parte a consimtit in mod anticipat ca partea cealalta sa isi poata substitui un tert in raporturile nascute din contract, cesiunea produce efecte fata de acea
parte din momentul in care substituirea ii este notificata ori, dupa caz, din momentul in care o accepta.
(2) In cazul in care toate elementele contractului rezulta dintr-un inscris in care este cuprinsa clauza „la ordin” sau o alta mentiune echivalenta, daca prin lege nu se
prevede altfel, girarea inscrisului produce efectul substituirii giratarului in toate drepturile si obligatiile girantului.
(3) Dispozitiile in materie de carte funciara, precum si dispozitiile referitoare la transferul ori publicitatea anumitor categorii de bunuri mobile raman aplicabile.

Liberarea cedentului Art. 1.318
(1) Cedentul este liberat de obligatiile sale fata de contractantul cedat din momentul in care substituirea isi produce efectele fata de acesta.
(2) In cazul in care a declarat ca nu il libereaza pe cedent, contractantul cedat se poate indrepta impotriva acestuia atunci cand cesionarul nu isi executa obligatiile. In
acest caz, contractantul cedat trebuie, sub sanctiunea pierderii dreptului de regres impotriva cedentului, sa ii notifice neexecutarea obligatiilor de catre cesionar, in
termen de 15 zile de la data neexecutarii sau, dupa caz, de la data la care a cunoscut faptul neexecutarii.

Exceptiile contractantului cedat Art. 1.319
Contractantul cedat poate opune cesionarului toate exceptiile ce rezulta din contract. Contractantul cedat nu poate invoca insa fata de cesionar vicii de consimtamant,
precum si orice aparari sau exceptii nascute din raporturile sale cu cedentul decat daca si-a rezervat acest drept atunci cand a consimtit la substituire.

Obligatia de garantie Art. 1.320
(1) Cedentul garanteaza validitatea contractului.
(2) Atunci cand cedentul garanteaza executarea contractului, acesta va fi tinut ca un fideiusor pentru obligatiile contractantului cedat.

Sectiunea 9 – Incetarea contractului
Cauzele de incetare Art. 1.321
Contractul inceteaza, in conditiile legii, prin executare, acordul de vointa al partilor, denuntare unilaterala, expirarea termenului, indeplinirea sau, dupa caz,
neindeplinirea conditiei, imposibilitate fortuita de executare, precum si din orice alte cauze prevazute de lege.

Efectele incetarii Art. 1.322
La incetarea contractului partile sunt liberate de obligatiile asumate. Ele pot fi insa tinute la repararea prejudiciilor cauzate si, dupa caz, la restituirea, in natura sau prin
echivalent, a prestatiilor primite in urma incheierii contractului.

Restituirea prestatiilor Art. 1.323
Restituirea prestatiilor primite se face potrivit dispozitiilor art. 1.635— 1.649.
Capitolul II – Actul juridic unilateral
Sectiunea 1 – Dispozitii generale
Notiune Art. 1.324
Este unilateral actul juridic care presupune numai manifestarea de vointa a autorului sau.

Regimul juridic Art. 1.325
Daca prin lege nu se prevede altfel, dispozitiile legale privitoare la contracte se aplica in mod corespunzator actelor unilaterale.

Actele unilaterale supuse comunicarii Art. 1.326
(1) Actul unilateral este supus comunicarii atunci cand constituie, modifica sau stinge un drept al destinatarului si ori de cate ori informarea destinatarului este necesara
potrivit naturii actului.
(2) Daca prin lege nu se prevede altfel, comunicarea se poate face in orice modalitate adecvata, dupa imprejurari.
(3) Actul unilateral produce efecte din momentul in care comunicarea ajunge la destinatar, chiar daca acesta nu a luat cunostinta de aceasta din motive care nu ii sunt
imputabile.

Sectiunea 2 – Actul unilateral ca izvor de obligatii
Promisiunea unilaterala Art. 1.327
(1) Promisiunea unilaterala facuta cu intentia de a se obliga independent de acceptare il leaga numai pe autor.
(2) Destinatarul actului poate sa refuze dreptul astfel nascut.
(3) Daca autorul actului nu a stipulat expres un termen, promisiunea se considera facuta pentru o anumita durata, potrivit cu natura obligatiei si cu imprejurarile in care
a fost asumata.

Promisiunea publica de recompensa Art. 1.328
(1) Cel care promite in mod public o recompensa in schimbul executarii unei prestatii este obligat sa faca plata, chiar daca prestatia a fost executata fara a se cunoaste
promisiunea.
(2) Daca prestatia a fost executata de mai multe persoane impreuna, recompensa se imparte intre ele, potrivit contributiei fiecareia la obtinerea rezultatului, iar daca
aceasta nu se poate stabili, recompensa se imparte in mod egal.
(3) Atunci cand prestatia a fost executata separat de mai multe persoane, recompensa se cuvine aceleia care a comunicat cea dintai rezultatul.