Header Logo

LEGE PRIVIND ACCELERAREA SOLUTIONARII PROCESELOR

Lege privind unele măsuri

pentru accelerarea soluţionării proceselor

 

Art. I. - Codul de procedură civilă se modifică şi se completează după cum urmează:

 

1. După articolul 40 se introduce un nou articol, articolul 401, care va avea următorul cuprins:

 

 

“Art. 401. - Strămutarea pricinii nu poate fi cerută din nou, în afară de cazul în care noua cerere se întemeiază pe împrejurări necunoscute la data soluţionării cererii anterioare sau ivite după soluţionarea acesteia.”

 

2. După articolul 86 se introduce un nou articol, articolul 861, care va avea următorul cuprins:

 

“Art. 861. - După sesizarea instanţei, dacă părţile au avocat, cererile, întâmpinările sau alte acte se pot comunica direct între avocaţi. În acest caz, cel care primeşte cererea vaatesta primirea pe însuşi exemplarul care urmează a fi depus la instanţă sau, după caz, prin orice alte mijloace care asigură îndeplinirea acestei proceduri.”

 

3. Punctul 51 al alineatului 1 al articolului 88 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„51.menţiunea că, prin înmânarea citaţiei, sub semnătură de primire, personal sau prin reprezentant ori prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, pentru un termen de judecată, cel citat este prezumat că are în cunoştinţă şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată;”

 

4. După punctul 51 al alineatului 1 al articolului 88 se introduce un nou punct, punctul 52, care va avea următorul cuprins:

 

“52. alte menţiuni prevăzute de lege;”

 

5. După articolul 132 se introduce un nou articol, articolul 1321, care va avea următorul cuprins: 

 

„Art. 1321. – Pentru judecarea procesului, instanţa, ţinând seama de împrejurările cauzei, fixează termene scurte, chiar de la o zi la alta. Dispoziţiile art. 153 sunt aplicabile.

Dacă există motive temeinice, se pot acorda şi termene mai îndelungate decât cele prevăzute la alin. 1.

Judecătorii vor verifica efectuarea procedurilor de citare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen şi, când este cazul, vor lua măsuri de refacere a acestor proceduri, precum şi pentru folosirea altor mijloace ce pot asigura înştiinţarea părţilor pentru înfăţişarea la termen.

Judecătorul poate stabili pentru părţi sau pentru reprezentanţii acestora, precum şi pentru alţi participanţi în proces, îndatoriri în ceea ce priveşte prezentarea dovezilor cu înscrisuri, relaţii scrise, răspunsul scris la interogatoriul comunicat potrivit art. 222, asistarea şi concursul la efectuarea în termen a expertizelor, precum şi orice alte demersuri necesare soluţionării cauzei.

Când este necesar pentru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin. (4), părţile, experţii, traducătorii, interpreţii, martorii şi orice alţi participanţi în proces, pot fi încunoştinţaţi şi telefonic, telegrafic, prin fax, poştă electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului ce se comunică ori înştiinţarea pentru prezentarea la termen, precum şi confirmarea primirii acestora. În cazul încunoştinţării telefonice, grefierul va întocmi un referat în care va arăta modalitatea de încunoştinţare şi obiectul acesteia.“

 

6. Alineatul 1 al articolului 153 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

“Partea care a depus cererea personal sau prin mandatar şi a luat termenul în cunoştinţă, precum şi partea care a fost prezentă la un termen de judecată, ea însăşi sau printr-un reprezentant al ei, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaşte termenul, nu va fi citată în tot cursul judecării la acea instanţă, prezumându-se că ea cunoaşte termenele ulterioare. Aceste dispoziţii îi sunt aplicabile şi părţii căreia, personal sau prin reprezentant, ori prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, i s-a înmânat citaţia pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaşte şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată.”

 

7. Articolul 159 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„Art. 159. - Necompetenţa este de ordine publică sau privată.

Necompetenţa este de ordine publică:

1. în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti;

2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad;

3. în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.”

 

8. După articolul 159 se introduce un nou articol, articolul 1591, care va avea următorul cuprins:

 

„Art. 1591. - Necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti poate fi invocată de părţi ori de către judecător în orice stare a pricinii.

Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică poate fi invocată de părţi ori de către judecător la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.

Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.”

 

9. Alineatul 1 al articolului 201 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„Când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau trei experţi,stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunţe, după care, de îndată, va convoca o audiere, în prezenţa părţii care a solicitat proba, în cadrul căreia va solicita expertului să se pronunţe cu privire la costul estimativ al lucrării ce urmează a fi efectuată, cât şi cu privire la durata de timp necesară efectuării expertizei. Poziţia părţii care a solicitat proba va fi consemnată în încheiere. Prin aceeaşi încheiere instanţa se va pronunţa cu privire la termenul în care trebuie depusă lucrarea.”

 

10. Articolul 329 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„Art. 329. – Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti.”

 

11. După articolul 329 se introduc trei noi articole, articolul 3291, articolul 3292 şi articolul 3293, care vor avea următorul cuprins:

 

„Art. 3291. – Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, care se anexează cererii.

 

Art. 3292. – Recursul în interesul legii se judecă de un complet format din preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedinţii de secţii din cadrul acesteia, precum şi un număr de 20 de judecători, din care 14 judecători din secţia în a cărei competenţă intră chestiunea de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti şi câte doi judecători din cadrul celorlalte secţii. Preşedintele completului este preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.  

În cazul în care chestiunea de drept prezintă interes pentru două sau mai multe secţii, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va stabili numărul judecătorilor din secţiile interesate care vor intra în compunerea completului prevăzut la alin. 1, celelalte secţii urmând a fi reprezentate potrivit dispoziţiilor aceluiaşi alineat.  

După sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele acesteia va lua măsurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecătorilor din cadrul secţiei în a cărei competenţă intră chestiunea de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, precum şi a judecătorilor din celelalte secţii ce intră în alcătuirea completului prevăzut la alin. 1.

La primirea cererii, preşedintele completului va desemna un judecător din cadrul secţiei în a cărei competenţă intră chestiunea de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, pentru a întocmi un raport asupra recursului în interesul legii. În cazul în care chestiunea de drept prezintă interes pentru două sau mai multe secţii, preşedintele completului va desemna trei judecători din cadrul acestor secţii pentru întocmirea raportului. Raportorii nu sunt incompatibili.

În vederea întocmirii raportului, preşedintele completului poate solicita unor specialişti recunoscuţi opinia scrisă asupra chestiunilor de drept soluţionate diferit.

Raportul va cuprinde soluţiile diferite date problemei de drept şi argumentele pe care se fundamentează, jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor Omului, a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi opinia specialiştilor consultaţi, dacă este cazul, precum şi doctrina în materie. Totodată, judecătorul sau, după caz, judecătorii raportori vor întocmi şi vor motiva proiectul soluţiei ce se propune a fi dată recursului în interesul legii.

Şedinţa completului se convoacă de preşedintele acestuia, cu cel puţin 20 de zile înainte de desfăşurarea acesteia. Odată cu convocarea, fiecare judecător va primi o copie a raportului şi a soluţiei propuse.

La şedinţă participă toţi judecătorii completului. Dacă există motive obiective, aceştia vor fi înlocuiţi cu respectarea regulilor prevăzute la alin. 3.

Recursul în interesul legii se susţine în faţa completului, după caz, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de procurorul desemnat de acesta, de judecătorul desemnat de colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv al curţii de apel ori de Avocatul Poporului sau un reprezentant al acestuia.

Recursul în interesul legii se judecă în cel mult 3 luni de la data sesizării instanţei, iar soluţia se adoptă cu cel puţin două treimi din numărul judecătorilor completului. Nu se admit abţineri de la vot.

 

Art. 3293. – Asupra cererii, completul se pronunţă prin decizie.

Decizia se pronunţă numai în interesul legii şi nu are efecte asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.

Decizia se motivează în termen de cel mult 30 de zile de la pronunţare şi se publică în cel mult 15 zile de la motivare în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

 

12. Articolul 3731 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„Art. 3731. - Cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv.

Preşedintele instanţei de executare încuviinţează executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, asupra bunurilor şi veniturilor debitorului, urmăribile potrivit legii,printr-o singură încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii de încuviinţare a executării silite.

În temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviinţare a executării silite, executorul judecătoresc poate proceda la executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevăzute de lege, dispoziţiile art. 3711 alin. 3 aplicându-se în mod corespunzător. De asemenea, încuviinţarea executării silite este de drept valabilă şi pentru titlurile executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviinţate.

În Municipiul Bucureşti încuviinţarea executării silite permite creditorului să ceară executorului judecătoresc să facă acte de executare pe tot cuprinsul municipiului.

Instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executării silite numai dacă:

1. cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat;

2. titlul nu a fost învestit cu formulă executorie, dacă, potrivit legii, această cerinţă este necesară pentru pornirea executării silite;

3. creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă;

4. titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;

5. există alte impedimente prevăzute de lege.

Încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată cu recurs numai de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.

În tot cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să aibă rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor părţilor şi ale altor persoane interesate.

Dacă socoteşte că este în interesul executării, executorul judecătoresc îl va putea invita pe debitor pentru a-i cere, în scris, în condiţiile legii, lămuriri în legătură cu veniturile şi bunurile sale asupra cărora se poate efectua executarea, cu arătarea locului unde se află acestea, precum şi pentru a-l determina să execute de bunăvoie obligaţia sa, arătându-i consecinţele la care s-ar expune în cazul continuării executării silite. În toate cazurile, debitorul va fi informat cu privire la cuantumul estimativ al cheltuielilor de executare.

Refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta ori de a da lămuririle necesare, precum şi darea de informaţii incomplete ori eronate atrag răspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate, precum şi aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 1082 alin. 2, dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei fapte prevăzute de legea penală.

În situaţia prevăzută de art. 3717 alin. 1, executorul judecătoresc este dator să pună în vedere părţii să îşi îndeplinească de îndată obligaţia de avansare a cheltuielilor de executare.” 

 

13. Alineatul 1 al articolului 402 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„Contestaţia la executare se judecă cu procedura prevăzută pentru judecata în primă instanţă, care se aplică în mod corespunzător. Instanţa sesizată va solicita de îndată organului de executare să-i transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare în cauză, dispoziţiile art. 139 fiind aplicabile în mod corespunzător. Părţile vor fi citate în termen scurt, iar judecarea contestaţiei se face de urgenţă şi cu precădere.”

 

14. Alineatul 3 al articolului 7204 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„Dispoziţiile art. 1321 alin. 3 sunt aplicabile.”

 

15. Alineatul 2 al articolului 7206 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„Când procedura de citare este legal îndeplinită, judecata, chiar şi asupra fondului, poate continua în şedinţă publică sau în camera de consiliu, în ziua următoare sau la termene scurte, succesive, date în cunoştinţa părţilor.Dispoziţiile art. 1321 alin. 4 şi 5 sunt aplicabile.”

 

Art. II. Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

 

1. Alineatul (1) al articolului 55 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„ (1) Completul pentru soluţionarea în primă instanţă a cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se constituie dintr-un judecător şi 2 asistenţi judiciari.”

 

2. Alineatul (3) al articolului 55 se abrogă.

 

 

Art. III - Codul de procedură penală se modifică şi se completează după cum urmează:

 

1. Punctul 2 al articolului 27 se abrogă.

 

2. La articolul 27, punctul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„3. ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în materia măsurilor preventive, a liberării provizorii sau a masurilor asiguratorii, a hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în materia executării hotărârilor penale sau a reabilitării, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;”

 

3. La articolul 281 punctul 1, după litera c), se introduc trei noi litere, c1, c2, c3 cu următorul cuprins:

 

„c1) infracţiunile săvârşite de şefii cultelor religioase organizate în condiţiile legii şi de ceilalţi membri ai Înaltului Cler, care au cel puţin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia,

„c2) infracţiunile săvârşite de magistraţii asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de judecătorii de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe,

c3) infracţiunile săvârşite de membrii Curţii de Conturi, de preşedintele Consiliului Legislativ  şi de Avocatul Poporului.”

 

4. La articolul 281, punctul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„3. ca instanţă de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în primă instanţă, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;”

 

5. La articolul 282, la punctul 1 se introduce o nouă literă, litera a1), cu următorul cuprins:

 

„a1) infracţiunile săvârşite de mareşali, amirali, generali şi chestori;”

 

6. La articolul 29, punctul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„1. judecă în primă instanţă:

a) infracţiunile săvârşite de senatori şi deputaţi;

b) infracţiunile săvârşite de membrii Guvernului;

c)  infracţiunile săvârşite de judecătorii Curţii Constituţionale;

d) infracţiunile săvârşite de membrii Consiliului Superior al Magistraturii;

e) infracţiunile săvârşite de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

f) alte cauze date prin lege în competenţa sa;”

 

7. Alineatul (1) al articolului 44 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„(1) Instanţa penală este competentă să judece orice chestiune prealabilă de care depinde soluţionarea cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competenţa altei instanţe, inclusiv cea de contencios administrativ.”

 

8. După articolul 127 se introduce un nou articol, articolul 1271, cu următorul cuprins:

 

Art. 1271. - Ancheta socială în cazul expertizei psihiatrice a minorului

În vederea întocmirii expertizei psihiatrice a minorului, autoritatea tutelară în a cărei rază teritorială domiciliază minorul are obligaţia să efectueze ancheta socială la cererea unităţii sanitare de specialitate care efectuează expertiza."

 

81. La articolul 1606 se introduce un alineat nou, alineatul (41), cu următorul cuprins:

„(41) În cursul urmăririi penale cererea de liberare provizorie se soluţionează de un singur judecător, indiferent de natura cauzei.”

 

9. La articolul 174 se introduc doi noi alineate, alineatele (3) şi (4), cu următorul cuprins:

„(3) În cazul în care mai multe persoane care nu au interese contrarii s-au constituit parte civilă, acestea pot desemna o persoană, care să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. În cazul în care părţile civile nu şi-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfăşurare a procesului penal, procurorul sau instanţa de judecată poate desemna un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele.

(4) În cazul în care prin fapta penală s-au adus vătămări mai multor părţi vătămate, care nu au interese contrarii, acestea pot desemna o persoană, care să le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. În cazul în care părţile vătămate nu şi-au desemnat un reprezentant comun, pentru buna desfăşurare a procesului penal, procurorul sau instanţa de judecată poate desemna un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele.”

 

10.Alineatul (31) al articolului 184 se modifică şi va avea următorul cuprins :

„(31) Dacă învinuitul, inculpatul, partea vătămată, partea civila, partea responsabila civilmente sau martorul refuza să se supună mandatului de aducere sau încerca să fugă, va fi adus prin constrângere în fata organelor de urmărire penală sau a instanţei de judecată.” 

 

11. După articolul 184, se introduce un nou articol, art.1841, cu următorul cuprins:

 

Art.1841 - (1) În vederea realizării procedurii de citare, a comunicării actelor de procedură, sau a aducerii cu mandat la desfăşurarea procedurilor procurorul sau instanţa au drept de acces direct la bazele electronice de date deţinute de organele administraţie de stat.

(2) Organele administraţie de stat care deţin baze electronice de date sunt obligate să colaboreze cu procurorul sau cu instanţa de judecată în vederea asigurării accesului direct al acestora la informaţiilor existente în bazele electronice de date.”

 

12. La articolului 192 după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul cuprins:

 

„(11) În cazul în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana care a făcut sesizarea, în măsura în care i se reţine acesteia exercitarea abuzivă a acestui drept sau, după caz, de făptuitor, dacă neînceperea urmăririi penale se dispune în temeiul art.10 alin.(1) lit.b1.”

 

  1. 13. Alineatul 2 al articolului 198 semodifică şi va avea următorul cuprins:

 

„(2) Lipsa nejustificată a martorului, părţii vătămate, părţii civile, părţii responsabile civilmente se sancţionează cu amenda de la 250 lei la 5000 lei.” 

 

14. La articolul 198 alineatul (4), după litera j), se introduce o nouă literă, litera k), cu următorul cuprins:

 

„k) abuzul de drept constând în exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale şi procedurale de către părţi, reprezentanţii legali sau convenţionali ai acestora ori avocaţii lor;”

 

15. Alineatul 3 al articolului 205 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„(3) În cazurile în care, în cursul urmăririi penale, dosarul cauzei este solicitat în acelaşi timp de instanţe diferite, procurorul înaintează originalul dosarului instanţei mai întâi sesizate, iar celorlalte instanţe copii de pe actele dosarului, certificate pentru conformitate de către grefa parchetului.”

 

16. Alineatul 3 al articolului 209 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„(3) Urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 155 - 173, art. 174 - 177, art. 179, art. 189 alin. 3 - 6, art. 190, art. 191, art. 211 alin. 3, art. 212, art. 236, art. 239, art. 2391, art. 250, art. 252, art. 2531 - 255, art. 257, art. 265 - 268, art. 273 - 276, art. 2791, art. 280, art. 2801, art. 3022, art. 317, art. 323 şi art. 356 - 361 din Codul penal, în cazurile arătate în art. 27 pct. 1 lit. b) - e), art. 281 pct. 1 lit. b) şi pct. 5, art. 282 pct. 1 lit. b) şi art. 29 pct. 1 din prezentul cod, precum şi în cazul altor infracţiuni date prin lege în competenţa sa.”

 

17. Alineatul 7 al articolului 222  se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

“(7) Plângerea greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată se trimite pe cale administrativă organului competent.”

 

18. După alineatul 7 al articolului 222 se introduc două noi alineate, alineatele (8) şi (9), cu următorul cuprins:

 

„(8) Plângerea greşit îndreptată la instanţa de judecată, care nu cuprinde menţiunile prevăzute în alin.2, se restituie pe cale administrativă persoanei care a formulat plângerea.

(9) Plângerea îndreptată la organul de urmărire penală care nu cuprinde elementele prevăzute la alin. 2 se restituie petiţionarului pe cale administrativă, cu indicarea elementelor care lipsesc.”

 

19. După alineatul 3 al articolului 223 se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

 

„(4) Dispoziţiile art. 222 alin. 9 se aplică în mod corespunzător.”

 

20. Alineatele (1), (2), (4) şi (6) ale articolului 228 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

 

„(1) Organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art. 221 dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezulta vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10.”

„(2) În cazul arătat în art. 10 lit. b1), organul de urmărire penală înaintează dosarul procurorului cu propunerea de a dispune, după caz, neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală.

„(4) Dacă din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate după primirea plângerii sau denunţului rezulta vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10 organul de urmărire penală înaintează procurorului actele încheiate cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală.”

„(6) În cazul în care procurorul este de acord cu propunerea, dispune prin rezoluţie neînceperea urmăririi penale. În situaţia în care procurorul îşi însuşeşte argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penală, motivarea rezoluţiei este facultativă sau poate cuprinde doar argumente suplimentare. În această situaţie, verificarea soluţiei se realizează pe baza motivării organului de cercetare penală. Copie de pe rezoluţie şi de pe propunerea organului de cercetare penală se comunică persoanei care a făcut sesizarea, precum şi, după caz, persoanei faţă de care s-au efectuat acte premergătoare. Dispoziţiile art. 245 alin. 1 lit. c1) se aplica în mod corespunzător.”

 

21. Articolul 230 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„Neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire când fapta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni

Art. 230. - Procurorul, sesizat potrivit art. 228 alin. 2, dispune prin ordonanţă, după caz, neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală şi înştiinţează despre aceasta, când este cazul, persoana care a făcut sesizarea.”

 

22. Articolul 231 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„Restituirea dosarului pentru continuarea cercetării penale

Art. 231 - Dacă procurorul, sesizat potrivit dispoziţiilor art. 228 alin. 2, constată că nu este cazul să dispună neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală, restituie dosarul organului de cercetare penală pentru completarea actelor premergătoare sau începerea urmăririi penale, respectiv pentru continuarea cercetării penale.”

 

23. La art. 243 alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„(3) Atunci când cazul de încetare a urmăririi penale priveşte un învinuit sau inculpat arestat, procurorul trebuie să se pronunţe asupra încetării urmăririi penale în aceeaşi zi în care a primit propunerea de încetare de la organul de cercetare penală. Dacă procurorul a dispus încetarea urmăririi penale,măsura arestării preventive încetează de drept, învinuitul sau inculpatul fiind pus de îndată în libertate.”

 

24. Alineatul (3) al articolului 245se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„(3) În cazul în care încetarea urmăririi penale priveşte un învinuit sau inculpat arestat, în ordonanţă se va face menţiune şi cu privire la constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive.”

 

25. Articolului 250se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„Prezentarea materialului

Art. 250 - (1) După punerea în mişcare a acţiunii penale, dacă au fost efectuate toate actele de urmărire necesare, organul de urmărire penala cheamă pe inculpat în faţa sa şi:

a) îi pune în vedere că are dreptul de a lua cunoştinţă de materialul de urmărire penală, arătându-i şi încadrarea juridică a faptei săvârşite;

b) îi asigură posibilitatea de a lua de îndată cunoştinţă de material. Dacă inculpatul nu poate să citească, organul de cercetare penală îi citeşte materialul;

c) îl întreabă, după ce a luat cunoştinţă de materialul de urmărire penală, dacă are de formulat cereri noi sau dacă voieşte să facă declaraţii suplimentare.

(2) În situaţia în care complexitatea cauzei nu permite prezentarea materialului de urmărire penală într-o singură zi, activitatea se poate desfăşura pe parcursul a cel mult 3 zile. În cazuri excepţionale, procurorul poate să aprobe prelungirea termenului.”

 

26. Alineatul (1) al articolului 254 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„(1) Când prezentarea materialului nu a fost posibilă din cauză că inculpatul sau apărătorul său a lipsit în mod nejustificat la chemarea organului de urmărire penală ori refuză în mod nejustificat să ia cunoştinţă de materialul de urmărire penală, în referatul care se întocmeşte potrivit art. 259 se arată împrejurările concrete din care rezulta cauza împiedicării.”

 

27. După alineatul (2) al articolul 278 se introduce un nou alineat nou, alin. (21), cu următorul cuprins:

 

„(21) Plângerea formulată împotriva soluţiei dispuse de procurorul ierarhic superior este inadmisibilă.”

 

28. Alineatul (1) al articolul 2781 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„(1) După respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, prin avocat în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.”

 

29. Articolul 285 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„Plângerea greşit îndreptată

Art.285 - Plângerea prealabilă greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţe de judecată se trimite organului competent, pe cale administrativă. În aceste cazuri, plângerea se consideră valabilă, dacă a fost introdusă în termen la organul necompetent.”

 

30. Alineatele (1) şi (3) ale articolului 291 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

 

„(1) Judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită. Înfăţişarea părţii în instanţă, în persoana, prin reprezentant sau apărător, acoperă orice nelegalitate survenită in procedura de citare

(3) Partea prezentă personal, prin reprezentant sau prin apărător ales la un termen, precum şi partea căreia, personal, prin reprezentant sau apărător ales ori prin funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, i s-a înmânat în mod legal citaţia pentru un termen de judecată nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene.

 

31. După alineatul (3) al articolului 291, se introduce un nou alineat, 31, cu următorul cuprins:

 

„(31) Completul învestit cu judecarea unei cauze penale poate, din oficiu sau la cererea părţilor, să preschimbe termenul luat în cunoştinţă cu respectarea principiului continuităţii completului în situaţia în care din motive obiective instanţa nu-si poate desfăşura activitatea de judecată la termenul fixat ori în vederea soluţionării cu celeritate a cauzei. Părţile vor fi citate pentru noul termen fixat.”

 

32. După articolul 320 se introduce un nou articol, art. 3201, cu următorul cuprins:

 

„Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei

Art. 3201 (1) Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara, personal sau prin înscris autentic, că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

(2) Judecata nu poate avea loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, decât dacă inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe.

(3) La termenul de judecată, instanţa întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, procedează la audiere acestuia şi apoi acordă cuvântul procurorului şi celorlalte părţi asupra cererii formulate.

(4) Instanţa de judecată admite cererea atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.

(5) În caz de admitere a cererii, dispoziţiile art. 334 şi 340-344 se aplică în mod corespunzător. Inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.

(7) În caz de respingere a cererii, instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.”

 

33. La articolul 361 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„a) sentinţele pronunţate de judecătorii;”

 

34. La articolul 3851 alineatul (1), literele a) şi e) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

 

„a) sentinţele pronunţate de judecătorii;”

„e) deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militară de Apel;”

 

35. La articolul 3856,alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„(3) Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 3859, iar instanţa este obligată ca, în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele. Instanţa de recurs poate administra probe noi sau readministra probele în situaţia în care consideră necesar pentru asigurarea dreptului părţilor la un proces echitabil.”

 

36. La articolul 3859 alineatul (1), după punctul 17, se introduce un nou punct, punctul 171, cu următorul cuprins:

 

„171. când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.”

 

37. După alineatul (3) al articolului 397 se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:

 

„(4) Cererea de revizuire adresată direct instanţei se trimite pe cale administrativă procurorului competent.”

 

38. Articolul 4142 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„Calitate procesuală

Art. 4142 - Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti.”

 

39. După articolul 4142 se introduc trei noi articole, art. 4143, art. 4144 şi art.4145, care vor avea următorul cuprins:

 

„Condiţii de admisibilitate

Art. 4143 - Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive, care se anexează cererii.

 

Judecarea recursului în interesul legii

Art. 4144 (1) Recursul în interesul legii se judecă de un complet format din preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedinţii de secţii din cadrul acesteia, precum şi un număr de 20 de judecători, din care 14 judecători din secţia în a cărei competenţă intră chestiunea de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti şi câte doi judecători din cadrul celorlalte secţii. Preşedintele completului este preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.  

(2) În cazul în care chestiunea de drept prezintă interes pentru două sau mai multe secţii, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va stabili numărul judecătorilor din secţiile interesate care vor intra în compunerea completului prevăzut la alin. (1), celelalte secţii urmând a fi reprezentate potrivit dispoziţiilor aceluiaşi alineat.

(3) După sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele acesteia va lua măsurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecătorilor din cadrul secţiei în a cărei competenţă intră chestiunea de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, precum şi a judecătorilor din celelalte secţii ce intră în alcătuirea completului prevăzut la alin. (1).

(4) La primirea cererii, preşedintele completului va desemna un judecător din cadrul secţiei în a cărei competenţă intră chestiunea de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, pentru a întocmi un raport asupra recursului în interesul legii. În cazul în care chestiunea de drept prezintă interes pentru două sau mai multe secţii, preşedintele completului va desemna trei judecători din cadrul acestor secţii pentru întocmirea raportului. Raportorii nu sunt incompatibili.

(5) În vederea întocmirii raportului, preşedintele completului poate solicita unor specialişti recunoscuţi opinia scrisă asupra chestiunilor de drept soluţionate diferit.

(6) Raportul va cuprinde soluţiile diferite date problemei de drept şi argumentele pe care se fundamentează, jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor Omului, a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi opinia specialiştilor consultaţi, dacă este cazul, precum şi doctrina în materie. Totodată, judecătorul sau, după caz, judecătorii raportori vor întocmi şi vor motiva proiectul soluţiei ce se propune a fi dată recursului în interesul legii.

(7) Şedinţa completului se convoacă de preşedintele acestuia, cu cel puţin 20 de zile înainte de desfăşurarea acesteia. Odată cu convocarea, fiecare judecător va primi o copie a raportului şi a soluţiei propuse.

(8) La şedinţă participă toţi judecătorii completului. Dacă există motive obiective, aceştia vor fi înlocuiţi cu respectarea regulilor prevăzute la alin. (3).

(9) Recursul în interesul legii se susţine în faţa completului, după caz, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de procurorul desemnat de acesta, de judecătorul desemnat de colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv al curţii de apel ori de Avocatul Poporului sau un reprezentant al acestuia.

(10) Recursul în interesul legii se judecă în cel mult 3 luni de la data sesizării instanţei, iar soluţia se adoptă cu cel puţin două treimi din numărul judecătorilor completului. Nu se admit abţineri de la vot.

 

Conţinutul hotărârii şi efectele ei

Art. 4145 - (1) Asupra cererii, completul se pronunţă prin decizie.

(2) Decizia se pronunţă numai în interesul legii şi nu are efecte asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.

(3) Decizia se motivează în termen de cel mult 30 de zile de la pronunţare şi se publică în cel mult 15 zile de la motivare în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(4) Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

 

40. Alineatul 1 al articolului 484 se abrogă.

 

41. Articolul 501 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„Recursul

Art. 501 - Hotărârea prin care instanţa rezolvă cererea de reabilitare este supusă recursului.”

 

42. Alineatul 2 al articolului 5221 se modifică şi va avea următorul cuprins

 

„(2) Dispoziţiile art. 404-408 se aplica în mod corespunzător.”

 

Art.IV - Codul penal se modifică şi se completează după cum urmează:

 

1. Alineatul (3) al articolului 181 se modifică şi va avea următorul cuprins:

 

„(3) În cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau instanţa aplica una din sancţiunile cu caracter administrativ prevăzute de art. 91.”

 

2. La articolul 74 alineatul (1), litera c) se abrogă.

 

3. La articolul 81, după alineatul (2) se introduce un alineat nou, alin.(21), cu următorul cuprins:

„(21)Nu se poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni de corupţie: luarea de mită, primirea de foloase necuvenite şi traficul de influenţă.”

 

4. La articolul 86, după alineatul (2) se introduce un alineat nou, alin.(21), cu următorul cuprins:

„(21) Nu se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni de corupţie: luarea de mită, primirea de foloase necuvenite şi traficul de influenţă.” 

 

5. La articolul 867, după alineatul (2) se introduce un alineat nou, alin.(21), cu următorul cuprins:

„(21) Nu se poate dispune executarea la locul de muncă a pedepsei aplicate pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni de corupţie: luarea de mită, primirea de foloase necuvenite şi traficul de influenţă.” 

 

Art.V - După articolul 19 dinLegea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.219 din 18 mai 2000 se introduce un nou articol, art.191, cu următorul cuprins:

Art.191 - În cazul săvârşirii infracţiunilor la care se referă prezentul capitol, instanţa poate reţine drept circumstanţe atenuante judiciare numai împrejurările prevăzute la art.74 alin.1 lit. b din Codul penal.” 

 

Art.VI – (1) Dispoziţiile art. 159, ale art. 1591, precum şi ale art. 329-3293 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta lege, se aplică numai proceselor şi sesizărilor privind recursul în interesul legii, începute, respectiv formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(2) Dispoziţiile art. 55 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta lege, se aplică şi proceselor în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi.

 

Art.VII – (1) Hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

(2) Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, dispoziţiile Codului de procedură penală referitoare la competenţa instanţelor, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta lege, aplicându-se numai cauzelor cu care instanţele au fost sesizate după intrarea după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, sunt aplicabile dispoziţiile prevăzute de legea sub care a început procesul.

(4) Dispoziţiile privitoare la recursul in interesul legii din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta lege, se aplică numai sesizărilor privind recursul în interesul legii formulate după intrarea în vigoare a prezentei legi.